Sunt mulţi copii care comunică cu îngerul lor păzitor. Unii adulţi aud o voce clară în capul lor, clarvăzătorii îl văd şi discută cu el telepatic. Pentru restul omenirii, comunicarea cu îngerul păzitor poate fi descrisă în felul următor.
Îngerul păzitor vorbeşte cu noi mai ales prin “vocea interioară”, uneori prin visele noastre, de multe ori prin ceea ce numim “conştiinţa” noastră, sau “instinctul” nostru. Unii oameni, intuind totul neclar, sunt convinşi că decid “din proprie voinţă”.
De obicei, putem asculta această “voce interioară” numai când suntem liniştiţi, când ne comportăm relaxat, asta însemnă să medităm şi să avem o atitudine contemplativă. Dacă suntem angajaţi emoţional sau adânciţi deplin în gândurile noastre şi încercăm în acelaşi timp să percepem ceva cu intelectul nostru, de obicei nu reuşim.
Uşchi, fiica adoptivă a unui bancher de succes din Frankfurt, o fetiţă de treisprezece ani, îşi primeşte indicaţiile şi informaţiile de la îngerii ei păzitori sub formă de gânduri care se inserează printre ale ei. Mai ales când scrie în jurnalul ei zilnic, se miră şi ea de gândurile care îi vin, lucruri care nu pot apărea de la sine.
În ciuda prezenţei permanente a îngerilor noştri păzitori şi a implicării lor active în viaţa noastră, din când în când putem avea senzaţia că am fost părăsiţi de Dumnezeu: nu mai primim indicaţii ori sfaturi, nu mai auzim o voce interioară, nimic. Ne simţim singuri. Copiii ne pot spune foarte sigur că nu suntem niciodată părăsiţi de prietenii noştri din lumea spirituală, respectiv de îngerul nostru păzitor, ci că de fapt contactul se blochează din partea noastră. Ajutorul din partea îngerilor ne este dăruit permanent, ei vorbesc tot timpul de noi, dar noi nu-i auzim, pentru că suntem foarte preocupaţi de ceva sau foarte stresaţi. Se poate face o comparaţie cu internetul, care stă la îndemâna noastră în fiecare clipă, însă uneori nu găsim parola şi nu putem intra în reţea. Şi, totuşi, internetul stă la dispoziţia noastră.
Chiar şi atunci când suntem atât de preocupaţi de propria noastră persoană, primim zilnic mici indicii de la învăţătorii noştri spirituali. Şi dintr-o dată, când te gândeşti că nimic nu mai merge, apare de undeva o luminiţă. Cu siguranţă că acesta a fost îngerul tău păzitor. Să-i mulţumim din când în când. Se va bucura!
În orice caz, există şi situaţii în care din partea lumii spirituale domneşte o linişte absolută; asta se întâmplă atunci când trebuie ca noi să decidem singuri.
Pentru că îngerul nostru păzitor ne cunoaşte şi cele mai ascunse gânduri, este posibil ca şi noi să percepem gânduri care vin de la el. Dacă avem o dorinţă, o rugăminte sau o întrebare, trebuie să ne formulăm clar cerinţele.
Îngerul păzitor vrea indicaţii limpezi, bine definite, vrea ca dorinţele să fie clar exprimate. Este foarte greu pentru ajutoarele noastre spirituale când noi nu ne putem decide, când încă nu ne ştim nici noi bine ţelul.
Iată o povestire:
“O tânără femeie care s-a îndrăgostit de un bărbat s-a rugat la Dumnezeu:” Dumnezeule drag, te rog ajută-mă să mă mărit cu bărbatul acesta “Mama ei, pe de altă parte, nu-l plăcea deloc pe băiatul respectiv şi a implorat şi ea seara, la rugăciune: “Doamne, te rog n-o lăsa în nici un caz pe fiica mea să se mărite cu omul acesta!””
Ce a urmat a fost simplu: cei doi tineri s-au căsătorit şi astfel s-a împlinit dorinţa fiicei. După o jumătate de an au divorţat, şi aşa s-a îndeplinit şi dorinţa mamei.
Dacă fiica s-ar fi rugat: “Dumnezeule drag, fă-mă să găsesc cel mai bun partener pentru mine” şi mama:” Te rog, ajut-o pe fiica mea să îşi găsească bărbatul potrivit pentru toată viaţa.”, atunci aceste dorinţe s-ar fi îndeplinit.
Dar majoritatea oamenilor se limitează la orizontul lor îngust, prin care îşi văd viaţa.
Într-o dorinţă, întotdeauna trebuie ales ţelul cel mai înalt şi să lăsăm deschisă o posibilitate pentru că în felul acesta, Dumnezeu şi îngerii, să ne poată îndeplini dorinţa.
Căci cum spunea Merlin odată: ”Fii atent ce-ţi doreşti, pentru că s-ar putea să ţi se îndeplinească!”
Flavio adaugă următoarele gânduri despre dorinţe:
“Totul vine de la sine în viaţă, mai devreme sau mai târziu. Şi astăzi mi s-a îndeplinit o dorinţă. Chiar dacă este vorba de o dorinţă mică sau de una mare, ea se poate îndeplini. Nu este rău faptul că ne dorim ceva, ci acela de a ne agăţa de dorinţe, mai ales când ne apropiem de moarte. Este bine să murim fără să avem dorinţe. Pentru că atunci când avem o dorinţă foarte puternică, o luăm cu noi în următoarea viaţă. Cu cât o dorinţă este mai ciudată (de exemplu dacă vrem să ne răzbunăm pe cineva), cu atât este mai uşor să o cărăm după noi în următoarea viaţă!
Majoritatea oamenilor nu vor să moară, pentru că le este frică de moarte. Este o dorinţă generală, foarte răspândită şi nu atât de rea. Este ca teama de un examen. După ce scăpăm de el, dispare şi frica.
Ultima viaţă pe planeta Pământ trebuie să fie foarte curată şi lipsită de dorinţe.”
Pe lângă fiinţe care au părăsit planul fizic, îngeri păzitori, îndrumători spirituali şi alte astfel de fiinţe care deja au fost cel puţin o dată într-un trup (fie pe planeta asta fie pe alta) şi sau încarnat, atât Arian cât şi ceilalţi copii vorbesc de îngeri ai fiinţelor spirituale şi ai Luminii, care nu s-au mai încarnat niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu