**** UN FETUS IN UTER !!!!!!!! ****

Lennart Nilsson este un fotograf suedez care a petrecut 12 ani din viata
sa pentru a fotografia cum se dezvolta un fetus în uterul mamei.

Rezultatul: niste fotografii absolut incredibile care arata doar o parte din minunatia

si complexitatea evolutiei umane. Imaginile au fost facut cu o camera dotata cu

lentile macro si un endoscop. Imaginile obtinute au fost apoi marite de sute de mii

de ori pentru a suprinde detaliile incredibile.

Prima fotografie a fost facuta in anul 1965.

Un spermatozoid in trompa uterina

Trompa uterina

Spermatozoizii fac cunostinta cu ovulul

Doar unul e norocos

Spermatozoid in detaliu

Embrion dupa 8 zile de la formare

Creierul incepe sa se dezvolte in embrionul uman

Embrionul, dupa 24 de zile. Nu are schelet, ci doar o inima care incepe sa bata dupa a 18-a zi

Dupa 4 saptamani...


Dupa 5 saptamani, fetusul are 9 mm. Se pot distinge gaurile unde se vor forma ochii,nasul si gura

Dupa 40 de zile se formeaza placenta

Fetusul la 8 saptamani este complet protejat in interiorul sacului amniotic
Dupa 16 saptamani, fetusul incepe sa-si exploreze propriul corp si imprejurimile cu ajutorul mainilor
La 18 saptamani,fetusul are aproximativ 14 cm. Poate percepe sunete din mediul exterior

Fetusul la 26 de saptamani
Fatul are deja 6 luni. Mai are ceva de stat in mediul uterin dar se pregateste
pentru calatoria vietii, intorcandu-se cu capul in jos. Asa poate iesi mai usor.

**** Sistemul educativ finlandez ****

Nu este de mirare ca sistemul educativ finlandez este cel mai evoluat si mai bun din lume.

Finlanda este, in acelasi timp si una din tarile cu cele mai ridicate nivele de trai din lume.
In urma perioadei de grava recesiune economica din anii '90, guvernul a hotarit sa dedice fonduri importante educatiei, cercetarii si tehnologiei.
Rezultatul: in mai putin de 10 ani, Finlanda a trecut pe primele locuri din lume ca bunastare sociala si bogatie.

Exemplul Nokia. La inceput, un sat cu o singura fabrica, de cizme de cauciuc. Apoi, o fabrica de televizoare. In sfirsit, pe baza aliantei dintre patronat si sindicate, se mizeaza pe telefonia celulara. Astazi sunt lideri mondiali, inaintea Germaniei, Japoniei si Statelor Unite.

De ce este atat de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 8 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamana?

07:45 - Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici. Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala. Biletul este subventionat de catre municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana. Niciun muc de tigara, nici o hirtie pe jos, nici un grafitti pe ziduri.

09:15 - Orele de 45 de minute. Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara . Restul il alege scoala, de acord cu profesorii, parintii si elevii. Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta. Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne si nu se scrijeleste nimic. Scoala este publica si bineinteles, gratuita dar cu instalatii demne de un colegiu "scump" din Spania. Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante. Fiecare doi elevi au cate un calculator. O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de tamplarie, schiuri... O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire. Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mancarea e gratuita.

12:00 - Mancare calda, nutritiva si gratuita. Saili are o jumatate de ora pentru pranz la restaurantul scolii. Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv si cu multe feluri de salate si fructe. Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras. Daca orele se prelungesc pana dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.

16:05 - Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic. Nu exista delincventa, strazile sunt sigure. Cand se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intarzie la serviciu.

18:30 - Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina) sunt momentele in care familia se afla impreuna. Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor. Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun.

20:15 - Temele si la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, dar Saili le termina rapid intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza. Pentru Saili, scoala este ca un serviciu.

- "Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca".

- Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200.000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati. "Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre".

- Studentii platesc doar cartile si mancarea (2.50 euro la restaurantul facultatii). Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dandu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.

- Elevii au un respect total fata de profesori si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei. Nu poarta uniforme dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.

- Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi. Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii ci atingerea unui nivel general mediu cat mai inalt.

- Temele sunt sfinte. Si este foarte rau vazut un elev care copiaza, chiar si de catre ceilalti elevi. Este de neconceput ca un elev sa scoata o fituica la un examen. Cel care ar face-o ar fi izolat de catre restul de elevi. "De ce sa risti, cand poti sa studiezi?" Pe aceeasi linie, ca adulti nu-si vor imagina ce este evaziunea fiscala. Nu e de mirare ca Finlanda se afla in fruntea tarilor cu cele mai ridicate statistici de transparenta si cea mai scazuta coruptie publica.

- Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara: "Cand îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor".

- Nu exista repetenti, desi nu exista decat o singura oportunitate de a lua un examen, "pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decat o singura data". Se studiaza pana cand se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.

- "Ziua de lucru" a lui Saili este intensa, de la 8 pana la 15. Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber. Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica. Elevii canta la vioara, ghitara electrica sau la ce prefera. Si inca o data, se incurajeaza gandirea critica si se discuta.

- "Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video. Il intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde ca da."

Da, dar secretul este altul:

pe la 1600 s-a legiferat ca persoana care nu stie sa scrie si sa citeasca, nu are voie sa faca copii.

**** O zi buna cu Brother David Steindl-Rast !!!!!!!! ****

http://www.youtube.com/watch?v=5plb6ZcGTP0&feature=youtube_gdata_player

**** INTRE STAREA DE HAR SI STAREA DE ” HIGH ” ****

Multe mall-uri, multe maşini, mult clubbing, multe supermarket-uri pline cu multe produse, multe şaormerii şi fast-food-uri, foarte multe reclame (pe ecrane, pe panouri, pe stâlpi, pe ziduri, pe ferestre, în metrou şi în autobuze, pe maşini, în pliante, în vitrine, pe asfalt, pe acoperişuri), multe canale la televizor şi multe site-uri pe internet, multe religii, multe ziduri acoperite de graffiti, multe apartamente mici şi mari, multă gresie şi mult plastic, multe telefoane cu multe „minute incluse”, multe studii şi teorii, multe oferte şi promoţii, mulţi specialişti, multe magazine, multe datorii şi ipoteci, multe bănci, multe farmacii, multe cazinouri, multe droguri ilegale şi cu mult mai multe legale…

Societatea modernă, prin excelenţă urbană şi nihilistă, poate fi cel mai bine cuprinsă în două cuvinte: MULT şi NIMIC.

Trăim cu adevărat într-o societate care, prin prea multul ei, ne acaparează mintea în exteriorul nostru şi astfel ne secătuieşte interior. Se comunică mult, dar se spun foarte puţine lucruri ziditoare şi odihnitoare. Se împrumută cuvinte din alte limbi, dar limbajul e tot mai sărac. Se promovează diversitatea, dar se îngustează până la sufocare gândirea – până când e adusă în limitele unuia dintre cele câteva clişee „corecte”.

Mai rămâne foarte puţin loc, foarte puţin timp, foarte puţină energie pentru sensul subţire al vieţii, pentru a construi o relaţie profundă, pentru a percepe lucrurile subtile şi nuanţele, pentru bucurie.

Şi, când totul este îngroşat în jurul omului şi diluat în interiorul lui, acesta caută o scăpare.

În România, 55% din tinerii cu vârste între 16 şi 31 de ani caută această scăpare în droguri. Pentru ei, societatea are multe „magazine de vise” care comercializează aşa-numitele „etnobotanice” – drogurile legale.

Modelul magazinelor de droguri legale a apărut în Anglia şi s-a răspândit apoi în restul Europei. La noi, afacerea a debutat în 2006, când doi studenţi au lansat prima pagină de internet specializată. În 2009 se înregistrau deja peste 300 de astfel de magazine.

Consumul de droguri creşte exponenţial în România, de la an la an. Cantitatea totală de droguri confiscate în 2009 a fost de trei ori mai mare decât cea din 2008, ajungând la 1,6 tone. Cea mai mare răspândire o are consumul de etnobotanice. Numai în primele şase luni ale anului 2010, numărul persoanelor care au ajuns la spital intoxicate cu aceste substanţe se triplase faţă de întreg anul 2009.

Astfel, într-un timp foarte scurt, România a ajuns pe locul 4 în Uniunea Europeană la consumul de droguri (după Anglia, Germania şi Olanda), în condiţiile în care în 2008 nici măcar nu figura în acest clasament sumbru.

Proporţional cu răspândirea drogurilor legale, a scăzut vârsta debutului în consumul de droguri, ajungându-se la vârste timpurii, sub 14 ani. Tinerii înşişi motivează consumul prin faptul că le pot procura foarte uşor, atât în locurile unde îşi petrec timpul liber (cluburi, baruri, concerte), dar mai ales pe internet şi în „magazinele de vise” care au împânzit toate oraşele mari.

Acestea sunt doar statisticile oficiale. Realitatea le depăşeşte.

**** CE SE ASCUNDE IN SPATELE DENUMIRII DE ETNOBOTANICE ???? ****

Adevărul e că nimeni nu ştie cu exactitate.

În Raportul Naţional privind situaţia drogurilor pe 2010, putem citi: „În categoria «substanţe etnobotanice» sunt incluse toate produsele care se găsesc la vânzare prin intermediul reţelelor on-line şi stradale de magazine de tip weed shop sau smart shop. Substanţele regăsite în aceste produse aparţin mai multor clase: canabinoizi sintetici, mefedronă, MDPV etc. Identificarea şi clasificarea exactă a acestora la nivelul unităţilor sanitare din România este foarte dificilă deoarece, în cele mai multe cazuri, nu există o dotare tehnică corespunzătoare. Pe de altă parte, chiar şi în cazul în care spitalul dispune de un laborator de toxicologie dotat corespunzător, atât librăriile de mostre de substanţe, metodele de analiză, cât şi cunoştinţele specialiştilor toxicologi necesită actualizări permanente, care sunt în general foarte costisitoare”.

Nebuloasa care înconjoară compoziţia şi, prin urmare, efectele etnobotanicelor se datorează în primul rând faptului că plantele vândute în magazinele de vise nu sunt doar plante, ci sunt stropite cu substanţe sintetice pe bază de amfetamine sau metamfetamine. În plus, după ce o parte dintre aceste substanţe au fost analizate şi declarate ilegale, au apărut şi mai multe substanţe noi, despre care nimeni nu ştie nimic.

**** SUBSTANTELE ETNOBOTANICE AU EFECTE MAI GRAVE DECAT HEROINA SAU COCAINA !!!!!!!! ****

„Consumul de etnobotanice este mai periculos decât cel de droguri, pentru că nu sunt cunoscute efectele pe care aceste produse îl pot avea şi, prin urmare, medicii nu ştiu ce tratamente pot aplica,” declara în aprilie 2010 Clara Popescu, vicepreşedinta Colegiului Farmaciştilor.

Situaţia se prezintă paradoxal: etnobotanicele se vând legal, deşi nu se cunoaşte aproape nimic despre profilul farmacologic, toxicologic şi de siguranţă al acestor compuşi la oameni. Tipul şi cantitatea de substanţe adăugate pot, de asemenea, să varieze considerabil, iar unii dintre compuşi pot fi puternic activi în doze foarte mici. Drept rezultat, nu poate fi exclusă supradoza accidentală, cu un risc de complicaţii severe psihiatrice sau de altă natură, afirmă raportul alcătuit de Agenţia Naţională Antidrog.

Efectele produse de aceste substanţe sunt similare celor date de substanţele psihotrope, având efect direct asupra creierului uman: stări de confuzie, pierderea identităţii, halucinaţii, anxietate, ameţeli, confuzie şi atacuri severe de panică, creşterea frecvenţei cardiace, a tensiunii arteriale şi a temperaturii corpului. Substanţele psihotrope sunt cele care acţionează în principal asupra sistemului nervos central, alterând funcţiile creierului, de unde rezultă, spectaculos, schimbări de percepţie, de stare afectivă, de conştiinţă şi de comportament.

Dr. Lucian Vasiliu, de la Spitalul de psihiatrie „Obregia” din Bucureşti, citat de Agerpres, avertizează că „etnobotanicele pot da crize asemănătoare schizofreniei. Din cauza halucinaţiilor, consumatorii pot să devină un pericol pentru ei înşişi şi pentru cei din jur. Unii încearcă să se sinucidă sau să le facă rău celor din familie, fără să fie conştienţi de ceea ce fac. Numai la Spitalul «Obregia» ajung cu ambulanţa în fiecare lună aproximativ 100 de tineri în plină criză provocată de droguri”.

Efectul substanţelor etnobotanice durează puţin, comparativ cu al altor droguri. Acest lucru, în mod paradoxal, este un factor agravant. „Problema este că nu-i suficient să consume un pliculeţ, după o jumătate de oră consumatorii simt nevoia altui pliculeţ – şi, tot aşa, din ce în ce mai mult”.

Prin acţiunea lor chimică, toate drogurile permit creierului să comunice parţial cu subconştientul, adică cu acea zonă a minţii umane la care nu avem acces în mod normal. Dumnezeu a pus un hotar, o limită la ceea ce putem vedea. Când se consumă droguri, acele bariere încep să se prăbuşească – aşa se explică aşa-numitele viziuni. Această anulare a unor bariere creează o falsă senzaţie de putere. Iar omul, ajuns în cea mai neputincioasă stare a lui, este astfel batjocorit.

În mod ironic, drogul imită tocmai starea de har. Omul, prin însăşi firea lui, tânjeşte după Dumnezeu, după bine, după frumos. Harul este o stare de bucurie şi de comuniune cu Dumnezeu, iar drogurile încearcă să reproducă (însă schimonosit) această stare, inducând chimic o stare de euforie artificială. Drogul devine un substitut al vieţii lăuntrice. Când efectul substanţei halucinogene trece, omul este lăsat într-o stare de tristeţe şi deznădejde cumplită. Viaţa devine un iad şi clipa devine din binecuvântare, un chin – şi atunci simte nevoia unei noi „doze de fericire”.

Numărul deceselor cauzate direct sau indirect de consumul de plante etnobotanice este practic imposibil de estimat oficial. În primul rând, pentru că drogurile nu cauzează moartea doar prin supradoză, ci de cele mai multe ori indirect. Multe decese înregistrate oficial ca stop cardiac pot fi corelate cu consumul de droguri. Institutul Naţional de Medicină Legală acuză însă probleme de natură tehnică privind detectarea din probe biologice a acestor substanţe, din cauza concentraţiei infinitezimale a acestora în probele biologice analizate, a lipsei unui standard de lucru şi a informaţiei ştiinţifice insuficiente privind metodele de identificare a acestor substanţe.

**** ” LEGALITATEA ” DROGURILOR !!!!!!!! ****

Sub presiunea opiniei publice, în februarie 2010 Guvernul a emis o ordonanţă prin care 36 de substanţe ce se regăseau în produsele etnobotanice au fost interzise explicit. Reacţia comercianţilor a fost să schimbe rapid compuşii de bază, pentru a evita substanţele aflate pe listă. O altă manevră de a ocoli legea este comercializarea acestora sub numele de „îngrăşăminte pentru plante”, „sare de baie”, „beţişoare parfumate” – care, chipurile, nu sunt destinate consumului uman.

Autorităţile practic nu controlează ce conţine cu adevărat un plic cu astfel de substanţe, ci doar ceea ce scrie pe ambalaj. În plus, lista plantelor interzise poate fi actualizată doar prin hotărâre de guvern, ceea ce face ca procedura să fie greoaie şi lentă.

Restricţionarea ariei geografice în care este permisă funcţionarea unui magazin de etnobotanice (la peste 2 km. de şcoli) şi chiar închiderea cu totul a acestor magazine sunt măsuri insuficiente, atâta timp cât substanţele etnobotanice nu sunt scoase cu totul în afara legii şi pot fi în continuare procurate de pe internet. Legislaţia este slabă, aşa că consumul de etnobotanice a căpătat în România dimensiunile unui fenomen. Mulţi tineri s-au apucat să consume astfel de substanţe halucinogene stimulaţi fiind de preţurile scăzute, dar şi de faptul că le pot cumpăra legal – sub pretextul că ceea ce este legal este permis şi, implicit, inofensiv.

Ingredientele despre care se susţine că sunt din plante ale produselor de tip „spice” nu sunt controlate prea bine nici la nivel internaţional. Însă ţări precum Polonia, Suedia, Danemarca, Anglia, Germania au interzis un mare număr de substanţe identificate ca fiind psihotrope şi psihoactive (Polonia a interzis peste 1200 de astfel de substanţe în numai trei luni).

Deşi sunt considerate droguri „uşoare”, etnobotanicele au efecte dezastruoase şi imprevizibile. Consumul porneşte de la curiozitate şi din dorinţa de a experimenta. Însă experimentarea rareori se opreşte la o singură încercare. Iar dorinţa de a repeta „experienţa” şi de a o intensifica duce de multe ori fie la drogurile „grele”, fie la utilizarea substanţelor etnobotanice ca şi droguri injectabile. Ambele variante au un efect distrugător rapid asupra organismului.

**** Inrobirea ca ” FERICIRE CONDITIONATA ” !!!!!!!! ****

T. are 16 ani, e pasionat de graffiti şi îmi spune că dacă vreau să ştiu „cum stă treaba cu etnobotanicele”, îmi explică el. Mă priveşte cu nişte ochi negri, imenşi, de copil, care contrastează puternic cu vocea şi mai ales cu ceea ce spune. Deşi mă aşteptam să mă lovesc de un zid de reticenţă sau chiar ostilitate, pare încântat că l-am întrebat şi că sunt dispusă să îl ascult.

Începe prin a-mi explica că, pe la 10-12 ani, apare „o veneraţie pentru iarbă”. Chiar şi elevii foarte cuminţi, pe care părinţii nu s-ar aştepta să-i vadă nici măcar cu o sticlă de bere în mână, încep să fumeze. Dacă ştiu aceşti copii că e ceva rău? Da, zice mama că e rău, dar ea zice la fel şi despre heroină. Dacă părinţii prezintă drogurile la grămadă, fără să le diferenţieze, ei îşi pierd credibilitatea. Pentru că niciodată heroina şi marijuana nu vor avea aceleaşi efecte. După un timp, vin prietenii şi-l întreabă: „Nu vrei mai bine, decât să fumăm, să le tragem şi pe nas, că e mult mai tare?” Şi încerci. După, îţi dă o senzaţie de euforie şi energie, şi aşa se ajunge foarte rapid la dependenţă. După primele cinci dăţi, dependenţa e mare.

Ce simte? Prima oară, senzaţia e „minunată”, după aceea se produce un fel de „reacţie adversă a creierului la euforia sintetică” şi se instalează imediat o stare de depresie adâncă. Soluţia? Să mai iei. Şi, aşa, singurul interes pe care ajung să îl aibă în viaţă este: „Ce băgăm azi”. Tendinţa de a consuma droguri odată instalată, nu ai ce face cu ea. T. îmi vorbeşte despre un cult al propriei suferinţe, iar drogurile devin ca un semn al experienţei de viaţă. Mândria şi ruşinea se amestecă chinuitor.

Despre etnobotanice, îmi spune că dau dependenţă mult mai mare decât marijuana. Efectele au o intensitate mult mai mare, se intră de multe ori într-o stare de paranoia şi anxietate profundă. Organismul este cu atât mai slăbit cu cât nu mai mănânci şi nu mai dormi.

Când îi citesc statisticile despre consum, îmi răspunde că probabil la nivel de liceu procentul este cu mult mai mare, poate chiar 80%. Îmi explică că este ceva aproape normal în majoritatea liceelor ca în spatele curţii să găseşti mai tot timpul cel puţin patru persoane care consumă „legale”.

Care este diferenţa dintre drogurile legale şi cele ilegale? Simplu. Primele sunt mult mai puternice şi mai ieftine. Iar cantitatea de care ai nevoie pentru o doză este mult mai mică. De aici şi „popularitatea” uriaşă pe care au căpătat-o.

Când îl întreb cum se împacă dorinţa de libertate a tinerilor cu consumul de droguri, cade pe gânduri. E de acord cu mine că drogul este o înrobire, deşi consumatorii preferă să o numească „fericire condiţionată”.

Pentru tineri, astăzi drogurile au ajuns o formă de recreere ca oricare alta. Şi acesta este poate cel mai îngrijorător aspect. Şi înainte existau consumatori, dar numărul lor era mult mai mic şi totul era încă înconjurat de o aură de pericol şi ilegalitate. S-a ajuns în numai câţiva ani ca drogurile să devină un fenomen şi un mod de viaţă. Şi astfel, pe nesimţite, se produce chiar sub ochii noştri o profundă schimbare de percepţie, aşa cum s-a întâmplat cu majoritatea valorilor înaintaşilor noştri, care acum sunt răsturnate.

Purtăm fiecare dintre noi, adulţii de azi, o responsabilitate pentru starea lucrurilor. Cultura în care trăim este una a negărilor. Se creează un vid care aruncă copiii şi tinerii într-o profundă stare de angoasă, frustrare şi nefericire. Nemaigăsind bucurie şi linişte, ei încearcă să umple golul prin droguri.

Suntem puşi în faţa unui fenomen de distrugere în masă, care aproape că anihilează o generaţie întreagă. Legislaţia este slabă. Lupta este grea. Dar să ne gândim că lupta noilor mucenici din temniţele comuniste a fost incomparabil mai grea, iar jertfa a mers până la ultima picătură de sânge. Ei au murit pentru a ne lăsa nouă o mărturie de credinţă. Unde este mărturia noastră acum? Căci, dacă nu o vom da, generaţiile care vin după noi s-ar putea să nu mai aibă nici voinţa, nici forţa de a opune o minimă rezistenţă răului… http://www.familiaortodoxa.ro

**** CUM FACI O FEMEIE FERICITA ???? ****

• 
• 

Vezi toate pozele

1. Fa-o fericita cu sarutari

Chiar daca ti s-ar putea parea evident, intreaba-te daca iti saruti, intr-adevar, partenera de fiecare data cand pleci de acasa si cand te intorci. Daca sa, saruturile nu ar trebui sa fie superficiale, fara efort si date doar pentru ea se asteapta sa le primeasca. De fiecare data cand o saruti si o imbratisezi, fa-o sincer, uita-te in ochii ei si soptete-i ceva placut si intim.

Nu o saruta doar cand vreti sa faceti sex, ci de mai multe ori pe zi si in moduri diferite: saruturi tandre sau pasionale, depinde de situatie. Chiar daca nu simti sa o saruti frecven, femeile isi doresc asta. Se pare ca se simta mai dorite, mai iubite si au mai multa incredere in ele cand sunt sarutate frecvent.

Data viitoare cand iti dai seama ca ai neglijat un sarut, adu-ti aminte ca partenera ta s-ar putea simti respinsa din cauza asta.

2. Fa-o fericita ajutand-o cu treburile casnice

W. Bradford Wilcox, un sociolog america si director al Programului National de Casatorie de la Universitatea din Virginia, a ajuns la o concluzie surprinzatoare prin studierea obiceiurilor a 5000 de cupluri casatorite. Adevarul e ca femeile sunt inca dispuse sa-si asume partea leului in gospodarie si nu sunt deranjate de asta.

Chiar si femeile cele mai moderne tolereaza si sunt multumite de distributia inechitabila a treburilor din gospodarie. Dar sunt fericit doar daca partenerul lor este capabil sa le asigure si sa isi permita un trai confortabil.

Nu neglija puterea atingerii: faceti dus impreuna, maseaza-i picioarele...

Aceste rezultate ar putea fi interpretate in mai multe moduri: banii si traiul confortabil este ceea ce le face pe femei cele mai fericite. Pe de alta parte, potrivit altor cercetari antropologice, femeile sunt fericite daca partenerul lor afiseaza un comportament masculin si se comporta ca si protectorul lor. Potrivit lui Wilcox, femeile cer din partea partenerilor sa fie emotionali disponibili in schimbul treburilor casnice.

Ar trebui sa te gandesti sa iti ajuti partenera cel putin la o parte din treburile casnice. Daca partenera nu trebuie sa faca toata treaba singura, va fi mai fericita si mai relaxata. Chiar daca nu stii sa gatesti si ii lasi ei partea asta, ar trebui sa o apreciezi, cel putin si sa o ajuti cu altceva. Dr. Ruth Purple, specialist in relatii avertizeaza ca un barbat poate face o femeie fericita daca ii recunoaste eforturie si nu purtandu-se intr-un mod ignorant sau chiar razand de ea.

3. Fa-o fericita cu mici surprize romantice

David Wygant, consilier in relatii incurajeaza barbatii sa faca femeile fericite prin atentie constanta si surprize. Ei isi pot surpride partenera cu o excursie, mesaje romantice ascunse in apartament sau cu mesaje de afectiune trimise in timp ce ea e la locul de munca.

Nu neglija puterea atingerii: faceti dus impreuna, maseaza-i picioarele, pregateste-i cina si da-i de inteles ca nu esti plictisit de relatie. Dr. Purple indeamna barbatii sa nu uite sa se comporte ca niste gentlemani, de exemplu sa ii traga scaunul sau sa ii deschida usa, deoarece fiecare femei ii place sa se simta ca o doamna.

**** Barbatii au nevoie de timp petrecut “cu baietii” !!!!!!!! ****

Un barbat are nevoie de interactiune numai „cu baietii”, fara ca partenera sa intervina, daca vrea sa isi indeplineasca bine „atributiile” de partener.

Aceasta este concluzia unui studiu publicat in Jurnalul American de Sociologie, ce sugereaza ca atunci cand o femeie paseste intre un barbat si reteaua lui de prieteni, iar apoi formeaza prietenii la fel de puternice sau chiar mai puternice decat ale lui, barbatul este mai susceptibil sa sufere de disfunctii erectile.

Acest lucru ar putea parea contrar a ceea ce majoritatea barbatilor spun ca isi doresc: o femeie care poate petrece cu prietenii lui. Dar studiul a descoperit ca printre barbatii tineri din intreaga lume, aceste legaturi dintre partenera si proprii prieteni sunt asociate cu disfunctii erectile.

Oamenii de stiinta se gandesc la posibilitatea ca barbatii aflati in aceasta situatie sa se simta mai putin masculini. Acest lucru are de-a face, asadar, cu masculinitatea si sentimentul de masculinitate.

Cercetatorii nu se refera la teama unui barbat ca un prieten apropiat ii va fura partenera. Studiul a constatat ca barbatii isi privesc prietenii de sex masculin ca pe o sursa de independenta, intimitate, incredere si autonomie. Cand partenera creeaza o legatura mai stransa cu cineva din reteaua lui de prieteni, toate acestea se erodeaza si, impreuna cu ele, si identitatea sa masculina. Acest sentiment diminuat de masculinitate poate duce, la disfunctie erectila psihogena (adica e doar in capul tau).

**** Chinezii au inventat hainele care se curata singure !!!!!!!! ****

Imagineaza-ti cum ar fi sa iti atarni pe o sarma, la soare, sosetele, blugii si tricoul, iar acestea sa se curete singure, fara sa le bagi prin masina de spalat.
Mingce Long si Deyoung Wu spun ca materialul lor este des intalnit in produse precum vopseaua sau lotiunea de corp.

Dioxidul de titan, alaturi de nanoparticule de argint si iod, accelereaza procesul de distrugere al bacteriilor si, desi o astfel de inventie a mai fost prezentata in trecut, produsul lor nu necesita sa fie expus strict in fata razelor ultraviolete, ci pur si simplu la soare.
Straturile cu care este tratat materialul rezista si la multiple spalari si uscari, atunci cand ajunge in masina de spalat iar cei doi cercetatori au facut si o demonstratie curatand o pata de vopsea portocalie expunandu-l la soare.
Nu stim daca si cand va ajunge pe piata acest produs, insa ar fi o mare lovitura industriei curatatoriilor de haine din intreaga lume.

**** SUNT IN CER SI INCA NU L-AM VAZUT PE DUMNEZEU !!!!!!!! ****

În clipele când scriu aceste rânduri sunt în avion. Mă uit pe geam şi văd norii albi pufoşi şi cerul albastru. Suntem în cer, dar nu prea realizăm asta. E ceva normal în zilele noastre, insa acum câteva sute de ani, lucrul acesta păreau un vis. De mici aflăm că Dumnezeu este în cer, acolo undeva sus. Sunt în cer acum şi inima mea e la fel de depărtată de Dumnezeu ca şi pe pământ.

Totul se vede aşa frumos de aici, suntem deasupra norilor, soarele străluceşte încântător…

Pe Dumnezeu nu L-am văzut nicăieri.

Suntem la 8000 de metri altitudine şi chiar dacă am urca la 10000 nu L-am găsi nici acolo. Ba unii au fost şi pe lună şi nu i-au dat de urmă, pe Marte şi tot nimic. Alţii analizează cu telescoape electronice galaxia şi întregul univers şi tot nu nu ştiu nimic de El.

Unde e oare Dumnezeu ?

Unde e oare împărăţia cerurilor?

Se spune că sufletele celor adormiţi s-au suit la cer. Mă mai uit odată pe geam şi tot nimic, o pătură deasă de nori alb-cenuşii asemenea unui ocean ce nu se mai termină. Unde e Doamne împărăţia cerurilor şi când va veni ea?

“Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru. ” (Evanghelia după Luca, capitolul 17, versetele 20 şi 21)

La întrebarea pe care fariseii o pun Mântuitorului Hristos, când anume va veni împărăţia cerurilor, primesc un răspuns neaşteptat. El le arată că împărăţia cerurilor nu trebuie să vină de nicăieri şi nu trebuie să treacă niciun timp ca s-o simţim, pentru că ea deja este înlăuntrul nostru.

Împărăţia cerurilor este în inima noastră. Medicii pot confirma că niciodată n-au găsit nimic mai mult decât sânge, celule vii şi nimic altceva în inima omului.

Pentru minţile cele mai întunecate de păcat, expresia “împărăţia cerurilor este înlăuntrul vostru” arată că acest loc e altceva decât lumea înconjurătoare în care noi ne mişcăm, e o stare, un sentiment, o emoţie.

Pentru minţile despătimite, mai fără de păcat, expresia “înlăuntrul vostru” arată că împărăţia cerurilor nu este din această lume creată, palpabilă, văzută, care poate fi analizată, ci dintr-o alta, pe care nu ne-o putem închipui. Împărăţia cerurilor este o împreună trăire cu Dumnezeu şi cu ceilalţi oameni într-o “lume” plină de har şi fără amprenta şi consecinţele păcatului, o lume într-o continuă noutăte, nu una banală şi plictisitoare.

A-l căuta pe Dumnezeu în cer este ca şi cum l-ai căuta pe Liviu Rebreanu în paginile cărţii sale “Ion”. Autorul nu se confundă fizic (material) cu opera sa ci e în afara ei, la fel cum Dumnezeu nu se confundă cu creaţia Sa ci e independent de ea şi în afara ei. Nu-l vom găsi pe Dumnezeu în lumea creată, ci vom intui existenţa Lui văzând frumuseţea creaţiei. Dumnezeu e pretutindeni dar totuşi nu se confundă cu nimic. Psalmistul David observând acest lucru exclamă:

“Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării. Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta. Şi am zis: “Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu”. Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina.” (Psalmii lui David, psalmul 138. versetele de la 7 la 12).

Ne-am învăţat să ne imaginăm că Dumnezeu e acolo sus iar noi aici jos şi fiecare e în treaba lui. Adică Dumnezeu ne poartă de grijă pentru că aşa trebuie, iar noi aici de descurcăm cum putem. N-avem credinţă că El e conştient secundă de secundă de ce ni se-ntâmplă şi în fiecare moment ne poate rezolva problemele cotidiene. În plus de asta nu vrem să ne implicăm prea mult în relaţia cu El pentru că apoi ne va cere să lăsăm anumite păcate, care acum ne sunt foarte dragi, dar va veni o vreme când le vom vedea şi consecinţele.

Conştientizăm în mod greşit că trăim un univers cu două etaje, aşa cum spunea Părintele Stephen, la etajul de jos suntem noi si problemele noastre iar la cel de sus Dumnezeu cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii. Asta e o mare înşelăciune, şi un fel de a gândi care-l scoate pe Dumnezeu din viaţa noastră, pentru că e acolo sus şi nu poate să ne-nţeleagă pe noi, cei care mai şi cădem în păcat.

Sutele de biserici din fiecare oraş mare, miile de biserici de la sate, şi salba de mănăstiri din ţara noastră sunt o dovadă că Dumnezeu e printre noi şi se implică. Biserica e cerul pe pământ, biserica e casa lui Dumnezeu, este locul cel mai apropiat de casa noastră, unde-l putem simţi pe Hristos Domnul mai aproape…

Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om tocmai pentru a uni cerul şi pământul, adică necreatul cu creatura, infinitul cu finitul.

Expresia “Dumnezeu este în cer”, pe care o găsim în Sfânta Scriptură de foarte multe ori, este doar o metaforă, un mod mai plastic de a spune că Dumnezeu fiind necreat nu poate fi găsit în lumea noastră creată.

Nu e greşit să folosim această expresie, dar e bine să conştientizăm puternic ceea ce a zis Mântuitorul:

“Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.” (Evanghelia după Ioan, capitolul 14, versetul 23).

Ce interesant, noi credem că Dumnezeu este în cer, iar El poate fi chiar în inima noastră!

**** Elevii si studentii din Romania sunt chemati sa-si apere dreptul la un invatamant de calitate si la stoparea controlului de tip Big Brother ce se implementeaza acum in scolile romanesti !!!!!!!! ****

In ultima vreme, multi romani isi indreapta atentia spre noi, tinerii. Intr-adevar, suntem ultima speranta a acestei tari. Se cere de la noi putere si curaj in a lupta impotriva raului social si a pune temeliile unei Noi Romanii.

Dar cum sa se lupte studentul, tanarul, cu raul din societate, cand el este crescut pe bancile scolii cu pumnul in gura, cu o atitudine deobedienta totala fata de clasa politica actuala care conduce institutia prin care se propaga cel mai mult rau in societate la momentul actual – Statul. Acelasi stat care ar trebui sa ne respecte drepturile si libertatile. Mai ales opinia!

Da, statul a dovedit in nenumarate randuri cat de mult ii pasa de sistemul educational care formeaza viitorul tarii, si nu doar prin Legea Educatiei Nationale despre care toata lumea a spus ca este o prostie, nu doar prin acordarea a mai putin de 6% din PIB pentru educatie, nu doar prin ciuntirea salariilor profesorilor care a dus la demotivarea lor, nu doar prin monopolizarea manualelor si a programei. Statului ii pasa foarte mult! Deoarece de 21 de ani, inspirata parca din regimul anilor ’50, politica educationala in Romania a fost una de extrema stanga, de uniformizare, pentru a crea roboti, oameni fara personalitate, fara caracter, care pot fi usor mintiti, inregimentati social si politic, transformati in masa de manevra si forta ieftina de munca pentru piata europeana. Traim cateodata cu senzatia ca Moscova de alaltaieri, este Bruxelles-ul de astazi!

Si peste toate ideile si reformele educationale care nu au nimic in comun cu natura umana si dezvoltarea pedagogica a elevului in spirit romanesc, a aparut una care pune capac la toate: implementarea sistemelor de urmarire totala a elevilor, cu scopul declarat de a reduce absenteismul si de a creste securitatea.

Dupa cum bine stiti, deja se monteaza sisteme de acces pe baza de cartela magnetica cu cod de bare sau sisteme biometrice pe baza de amprenta, alaturi de camere video si senzori electromagnetici.

Cauza gasita de minister? Rezultatele de la examenul de bacalaureat de anul acesta, cu care s-a urmarit, prin evidentierea celor mai slabe rezultate, descoperirea „adevaratei” cauze a esecului invatamantului romanesc, prin transformarea noastra in tapi ispasitori. Nu mai vorbim aici de neregulile in desfasurarea examenului sau de faptul ca uniiprofesori au corectat in bataie de joc, dar cand s-a iesit la televiziunile nationale sau internationale si am fost facuti de ras, unde au fost olimpicii nostri nationali sau internationali? Unde au fost elevii de varf ai Romaniei? Ati uitat de ei domnilor politicieni? Se pare ca da…

Absenteismul nu este urmarea degenerarii naturale, provenita din sufletul nostru, al generatiei noastre. Este reactia noastra la incapacitatea unui sistem educational de a-si captiva elevii si studentii si de a-i face sa simta cu adevarat ca se pregatesc pentru viata, pentru un viitor romanesc.

Incapacitatea de a tine tinerii la ore si de a-i face sa participe activ este datorata pe de o parte proastei organizari a materiei, careia ii cam lipseste practica si compatibilitatea cu profilul istorico-psihologic al romanului, iar pe de alta parte, este datorata proastei pregatiri pedagogice a profesorilor si a motivarii financiare foarte slabe. Cand statul roman modern si-a asumat dupa 1859 datoria educarii tineretului, nu a pastrat statutul vocational al dascalului care era pana atunci in biserici sau manastiri, ci a transformat profesorul in simplu functionar, de care poate dispune dupa bunul lui plac! Cu adanca noastra parere de rau, daca profesorii nostri au devenit victime ale sistemului, asta nu inseamna ca trebuie sa devenim si noi asemenea.

Scoala, intre puscarie si Big Brother

Romania celor trei dictaturi (carlista, antonesciana si comunista) a transat fizic o intreaga generatie de intelectuali romani (studenti si chiar elevi, profesori, medici, preoti, avocati etc.), cunoscuta sub numele de prestigioasa generatie interbelica, care reprezintaaxul central al culturii romanesti, lasand in urma mai bine de 250.000 de morti, ca caror lipsa o mai putem suplini doar prin memoria vie a scrisului si a faptelor lor. In Romania de astazi, inafara instaurarii unui regim de gulag intelectual prin corectitudine politica (acel politically corect), se incearca instaurarea unui regim de detentie si urmarire fizica, de tip Big Brother.

In primul rand, acest sistem se implementeaza partial pe banii elevilor, obligati prin frica sa-l accepte. Nimeni, dar absolut nimeni, nu te poate obliga sa dai bani pentru ceva ceea ce nu doresti! In spate se ascund mari afaceri ale unor firme care doresc sa detina monopolul instalarii acestor sisteme. Si daca statul da vreun ban, ministerul ar face bine sa nu mai cheltuiasca bugetul pe investitii ineficiente.

Aceste sisteme implica colectarea unor date biometrice (care tin de viata noastra biologica, fizica, adica intima). Autoritatea care reglementeaza modul de colectare al acestor date este ANSPDCP (Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal).

In ceea ce priveste preluarea acestui tip de date, se incalca Legea nr. 677/2001, in special prin art. 4, 5 si 7, care prevad necesitatea consimtamantului in scris al elevilor majori, iar in cazul minorilor, atat consimtamantul minorului cat si al parintilor, intrucat prin Decizia nr. 11/2009 a ANSPDCP se constanta urmatoarele elementele de identificare care prezinta riscuri majore pentru drepturile si libertatile persoanelor: datele cu caracter personal legate de originea rasiala sau etnica, de convingerile politice, religioase, filozofice ori de natura similara, de apartenenta sindicala, de apartenenta la un partid politic sau o organizatie religioasa, a datelor cu caracter personal privind starea de sanatate sau viata sexuala, precum si a datelor genetice, biometrice si a datelor care permit localizarea geografica a persoanelor, inclusiv in scop de cercetare stiintifica.

In cazul acestor sisteme, datele biometrice sunt amprentele de la degetul mare, folosite in sistemele de identidicare pe baza de amprente, iar datele care permit localizarea geografica reprezinta simpla pontare prin cand magnetic sau RFID, conectat la un sistem online, cu acces la internet, prin care pozitionarea geografica si temporala in incinta scolii a elevului poate fi aflata de terte persoane.

Din aceasta cauza, ANSPDCP a hotarat interzicerea prelucrarii datelor biometrice si cu caracter geografic in sistemul de invatamant si nu numai, considerand ca, prin implementarea acestui sistem de control, se incalca principiul bunei credinte, dreptul la viata intima, familiala si privata, fiind in disproportie vadita cu scopul urmarit, adica reducerea absenteismului.

Mai mult decat atat, colectarea si detinerea amprentelor de la degete se face, in mod normal, doar acelora care sunt acuzati PENAL, prin sentinta judecatoreasca. Daca vi se iau amprentele, sunteti transformati in fapt si in drept in prezumtivi infractori, ca si cum ati fi acuzati penal, asemenea infractorilor, a celor ce sunt in afara legii. De parca absentarea la ore ar fi ruda cu omorul, furtul si violul. Se pune si intrebarea: Ce face scoala cu acele ampreunte dupa ce terminan liceul? Iar mai mult decat atat, nimeni nu se poate atinge de trupurile noastre, fara consimtamantul nostru. Legea ne arata clar ca aceasta actiune este ilegala. Vrea cineva sa se simta infractor?

Unii ar spune: Bun, atunci sa lasam doar cartele magnetice. Nici macar atat! Pentru ca existenta sistemelor de pontaj cu cartele magnetice va deveni un precedent care poate asigura perfectarea unui astfel de sistem prin adaugarea de camere video si alte minunatii. Si mai presus de toate ati vazut: sunt ilegale!

Constitutional, se incalca in primul rand libertatea de constiinta si de exprimare a credintei si convingerilor personale, consfintita in Constitutia Romaniei prin art. 29, iar de asemenea si dreptul la educatie, prin art. 32. Aceste drepturi sunt consfintite de asemenea prin tratate internationale si ale Consiliului Europei.

In plan psiho-social, prin implementarea sistemelor, profesorul si dirigintele sunt tratati ca fiind incompetenti, handicapati, participarea la ore nemaifiind evluata direct de catre ei. Poti lipsi 40 de minute, dar in restul de 10 cat are ora, sa fii mai prezent decat toata scoala la un loc! Calculatorul nurecunoaste aceasta, dar profesorul da! Modul de notare al prezentei la ore trebuie sa revina fiecarui profesor in parte. El este cel mai in masura sa o faca, pentru ca are o perspectiva umana, rationala, cu judecata, nu una creata de AI-ul (intelegenta artificiala) unui sistem computerizat.

Intrebati-va profesorii daca ar vrea ca ei sa fie urmariti constant de directori si sa fie luati la intrebari pentru fiecare minut intarziat la ora sau pentru fiecare minut in care va lasa liberi. Unde mai este intimitatea lor? In pauza poate sunt la toaleta sau trebuie sa-si termine mancarea. Nu sunt si ei oameni? Intrebati-i! Si o sa vedeti cum se vor lumina la fata, vor refuza sistemul si vor trece de partea noastra!

De asemenea, se creeaza un gol relational imens intre parinti si cadre didactice, deoareceparintii nu se mai implica direct in procesul educational prin vizite la scoala, pentru a se consulta cu dirigintele si profesorii. Parintii care au crescut elevi exemplari, poate au un motiv sa stea acasa si sa vada pe internet situatia scolara. Dar ceilalti parinti, care stiu ca nu au copii-model, sa ma ierte, dar dau dovada de crasa iresponsabilitateprin acceptarea acestui sistem. Iar mai grav decat atat este ca dispare orice notiune de incredere intre elevi, parinti si profesori, ca si cum am fi cu totii o tara de mincinosi notorii. Asadar, statul vrea sa inlocuiasca increderea dintre oameni, sentiment nobil, de daruire profunda prin respect, care reprezinta prin exercitiu baza responsabilizarii omului in societate, cu o amarata de tehnologie care se strica la o supratensionare pe reteaua electrica sau la o cana de cafea scapata din greseala…

Sa nu ne punem prea multa incredere in tehnologie. Cred oare initiatorii acestui sistem ca nu se vor gasi tineri informaticieni talentati, hackeri care sa-l sparga si sa stearga toate absentele? Iar dupa vor urma sisteme care ne vor ingradi libertatile si mai mult… Nu mai bine renuntam la toate ideile de genul? Timpul ne-a dovedit-o: Catalogul este sfant! Si daca tot va face sistemul prezenta… Cine va mai striga catalogul?

Si pana la urma, daca chiar vor securitate, sa puna paznici la poarta si sa adauge o utilitate in plus carnetului de elev, inafara acelora de consemna note si medii sau a primi reducere la biletele de tren.

Ce este de facut?

Va intrebati: Dar noi ce sa facem? Suntem doar elevi!

Stiu, va este frica. Sunteti amenintati cu pedepse, chiar cu scaderea notei la purtare, cu exmatricularea. Vi se spune ca daca nu va convine ceva, sunteti liberi sa va transferati la alta scoala. Dar indrazniti! Opuneti-va in masa la ore profesorilor si directorilor care vor sa impuna acest sistem ilegal de control asupra elevului! Mai ales acum, in prag de Sarbatori, cand lumea nu mai este atenta la ceea ce se intampla prin tara. Strangeti semnaturi, spuneti-le clar tuturor ca nu doriti control politienesc. Sa auda inspectorii si oamenii de prin minister. Pentru ca inainte de a fi elevi, sunteti oameni! Oameni, nu animale! Fara voi, scolile ar fi pustii. Cui i-ar mai preda profesorii? Parca scoala se numea templu de cultura, nu puscarie cu functie educativa!

Scoala are obligatia de a forma constiinte, deprinderi motivante in acord cu principiile de corectitudine, respect, dragoste, munca si sa actioneze pe sistemul fricii si al controlului politienesc. Scoala ar trebui sa reprezinte o chemare, cum a reprezentat odata pentru generatiile demult trecute, mai ales cele din perioada interbelica, care au avut parte de o altfel de scoala, care le respecta personalitatea si incerca sa le ofere cat mai multa putere intru intelegerea societatii si a tot ceea ce ne inconjoara.

Noi, studentii, dorim sa transformam Universitatea intr-un spatiu real de discutii libere. Sunt si aici destule probleme. Si aici bantuie corectitudinea politica. Dar ne dorim, totusi, ca un elev sa aiba libertatea intelectuala de care are parte un student. Transformati Liceul in Universitate! Provocati-va profesorii, puneti-le intrebari, atasati-va in primul rand de profesorii care au ce sa va transmita. Intalniti-va intre voi si discutati. Infiintati cluburi, grupuri de discutie. Tineti legatura cu cei care acum sunt studenti. Cititi. Devorati biblioteci, pentru ca omul fara cultura, care nu diferentiaza binele de rau, naturalul (ontologicul) de artificial, sufletul de materie, acela risca sa cada din conditia umana.

Cei care ne critica generatia, uita sa priveasca in oglinda si sa vada cine a crescut-o! Si mai uita ca au fost si ei, candva, elevi si studenti.

Nu vom cauta sa transformam statul sau sistemul in tap ispasitor pentru esecul generatiei noastre. Trebuie sa ne luam educatia si viitorul in propriile noastre maini, pentru ca nu dorim un esec, in ciuda tuturor imprejurarilor! Sa ne educam singuri, unii pe altii, asa cum putem noi mai bine si sa cautam pe ici-colo cate un profesor sau frate mai mare care sa ne sustina. Altfel, in ritmul acesta, nici nu vom mai avea copii care sa ne acuze pentru ca nu am marturisit, punand piciorul in prag la timpul nostru.

Noi va asteptam la facultate! Ca sa putem infaptui impreuna! Pentru ca Universitatea are nevoie de oameni liberi, nu de prezumtivi infractori! Romania nu trebuie sa devina gulag, nu trebuie sa devina stat politienesc! Romania are nevoie de un viitor, de tineri, de oameni noi, de o elita romaneasca capabila sa o conduca in ziua de maine, care, iata, astazi ne bate la usa! Chit ca dinozaurii politici nu doresc aceasta si din comoditate multi ar dori sa fim condusi de straini…

Numai prin efort comun exemplar coordonat Romania a fost, este si va fi a noastra! Si cu asta am spus tot!

POST SCRIPTUM: Raspanditi acest mesaj pe facebook, pe messenger si prin mail. Sa il citeasca cat mai multi elevi! Mai jos aveti un model de lista pentru a strange semnaturi de la colegi. Va rog sa imi scrieti pe adresa mea de mail sau utilizand formularul de contact. Daca ati reusit sa opriti implementarea unui astfel de sistem intr-o scoala, anuntati-ma.