sâmbătă, 10 decembrie 2011
**** Atribute esentiale, care dezvaluie natura si rolul ingerilor, sunt hainele purtate de ei ****
“Materia nu este, în esenţă, nimic altceva decât substanţă spirituală fixată într-un fel anume de către voinţa lui Dumnezeu. Un înger nu este decât expresia personificată a voinţei atotputernice a lui Dumnezeu; deci nu poate să vrea decât numai ceea ce Dumnezeu vrea. Aceste fiinţe nu pot suporta nimic necurat, nici chiar o întrebare care nu se cuvine a fi pusă. Viaţa şi fiinţa lor nu sunt nimic altceva decât lumină din Dumnezeu.” (Marea Evanghelie a lui Ioan)
Îngerii sunt invizibili ochilor noştri fizici, dar se descoperă privirii spirituale. De aceea, cei care au spiritul treaz, îi percep clar, aşa cum lucrurile fizice din jurul nostru ni se dezvăluie în mod obişnuit. Fiinţele angelice participă activ la existenţa universului pe care îl cunoaştem, fiind transformatori ai materiei şi ai energiei în spirit, animaţi fiind de eternitatea lui Dumnezeu.
Locul specific în care îi regăsim este “paradisul”, sau “raiul”, sau “cerul”, denumiri date de diferite tradiţii, dar desemnând aceeaşi realitate.
Referitor la acest loc, Emanuel Swedenborg spune: “Îngerii luaţi “colectiv” sunt numiţi “raiul” pentru că ei îl compun; totuşi Sfera Divină născută din Dumnezeu, cea care se revărsa peste îngeri şi este primită de ei este cea care alcătuieşte raiul în general şi în particular. Deci, în măsura în care primesc binele şi adevărul de la Dumnezeu, fiinţele devin îngeri şi sunt rai (paradis). Îngerii unui cer nu se află toţi împreună într-un loc, ci sunt împărţiţi în societăţi mai mari sau mai mici în acord cu excelenţa variabilă a dragostei şi a credinţei lor. Există o varietate infinită de bine în ceruri, iar caracterul fiecărui înger este determinat de propriul său bine.”
Funcţiile pe care le îndeplinesc îngerii sunt nenumărate, iar diversitatea lor este infinită; aceasta fiindcă Dumnezeu i-a creat ca individualităţi, astfel încât să participe în mod unic fiecare la viaţa manifestării.
Iată ce spune chiar Iisus: “Vezi, fiecare domn are slujitorii săi, şi, atunci când îi cheamă, ei trebuie să fie acolo şi să-l slujească. Pentru că Eu sunt un domn, am şi Eu slujitorii Mei care trebuie să propovăduiască poruncile Mele în toată infinitatea. Bineînţeles că ei nu pot fi văzuţi, dar Eu îi văd şi unde nu te aştepţi apar imediat nenumărate cete de îngeri care aşteaptă poruncile Mele! Slujitorii Mei, chiar dacă par a fi firavi, sunt de ajuns de puternici să nimicească acest pământ cât ai clipi, dacă Eu le-aş cere-o!” (Mare Evanghelie a lui Ioan)
Atribute esenţiale, care dezvăluie natura şi rolul îngerilor, sunt hainele purtate de ei. Iată ce spune chiar un înger referitor la acest subiect: “Îngerul a zâmbit şi a spus: ”Vezi, pentru noi este mai uşor decât pentru voi, pentru că noi purtăm dulapul nostru plin cu tot felul de haine în voinţa noastră. Dacă vrem să ne îmbrăcăm în vreun fel, deja suntem astfel îmbrăcaţi. Dacă m-aţi vedea în veşmintele mele de lumină, aţi orbi, iar carnea voastră s-ar topi în faţa mea, pentru că lumina soarelui pământesc este, în faţa luminii veşmântului meu, un întuneric de nepătruns.”
O altă descriere, luată tot din Marea Evanghelie a lui Ioan, ne vorbeşte şi despre modul lor de a se îmbrăca. Totul la ei reflectă armonia cerească, ei nefiind altceva decât receptacule ale picăturilor curate de lumină venite de la Dumnezeu. Iată, în continuare cum este prezentat un înger, despre care cel ce vorbeşte nu ştie că este o astfel de fiinţă: “Ce trăsături curate, gingaşe şi frumoase are! Fiinţa sa este plină de graţia şi delicateţea unei magii de nepătruns!
Pantalonii frumoşi care-i ajung până la genunchi, cămaşa alb-strălucitoare şi mantia albastră, plină de falduri, care-i atârnă pe umeri, îi stau deosebit de bine. Nu cred că am văzut vreodată pe cineva cu mai mult bun gust. Pălăria rotundă înfrumuseţează atât de mult capul lui frumos, încât nici nu găsesc cuvinte să descriu asta! Acestui tânăr nu i-aş putea refuza vreo rugăminte! Ar putea să-mi ia o întreagă împărăţie şi l-aş lăsa nepedepsit, doar dacă m-ar iubi!
Cu cât mă uit mai mult la acest om, cu atât mai frumos şi mai atrăgător mi se pare a fi! Părinţii lui trebuie să fie cu adevărat fericiţi să aibă un astfel de fiu! Aş da toate comorile şi toate averile mele pentru a trăi şi eu alături de un astfel de tânăr, dacă ar fi un al doilea în această lume!”
Emanuel Swedenborg descrie în modul următor acest subiect: “Hainele cu care sunt îmbrăcaţi îngerii, la fel ca toate lucrurile din jurul lor, corespund cu ceea ce se află în mintea lor; şi deci există cu adevărat. Hainele lor corespund inteligenţei, şi astfel, toţi din ceruri sunt văzuţi îmbrăcaţi pe măsura inteligenţei; pentru că unii îi depăşesc pe alţii în inteligenţă, sunt şi mult mai frumos îmbrăcaţi. Hainele celor mai inteligenţi strălucesc ca lumina; hainele celor mai puţin inteligenţi sunt de un alb scânteietor sau albe, fără strălucire, iar cei şi mai puţin inteligenţi au haine de diferite culori; pe când îngerii celui mai înalt cer, al cerului lăuntric, sunt dezbrăcaţi.
E acelaşi lucru dacă se spune că îngerii sunt îmbrăcaţi după inteligenţă sau după Adevăr Divin. Flacăra corespunde binelui, iar lumina adevărului derivat din bine. Strălucirea şi albeaţa corespund adevărului, iar culorile varietăţilor sale. Îngerii din cerul lăuntric sunt goi pentru că trăiesc în nevinovăţie iar inocenţa corespunde goliciunii.
Hainele îngerilor sunt astfel nu doar în aparenţă ci în realitate, căci ei nu doar le văd ci le şi simt, având felurite straie; ei le scot şi le îmbracă, le pun deoparte cu grijă când nu le folosesc şi le îmbracă din nou când au nevoie de ele. Ei sunt îmbrăcaţi cu multe haine şi spun că le-au primit de la Dumnezeu şi că uneori sunt îmbrăcaţi cu ele fără măcar a şti cum. Mai spun că hainele lor se schimbă în funcţie de schimbările stadiilor; că în primul şi în cel de-al doilea stadiu ele sunt strălucitoare şi de un alb scânteietor; iar în cel de-al treilea şi în al patrulea stadiu devin mai palide."
Lumina pe care o degajă straiele îngerilor este în concordanţă cu dragostea care sălăşluieşte în ei şi cu nivelul lor de conştiinţă. Pentru noi, oamenii, este greu să vedem adevărata strălucire a veşmintelor îngerilor, deoarece trupul nostru este ca o armură ce nu lasă să pătrundă decât foarte greu natura spiritului. Pentru cei pregătiţi, însă, cerurile sunt deschise şi fiinţele care trăiesc în ele îi sprijină, îi ghidează şi îi învaţă, fiind vizibile în adevărata lor natură spirituală. Cei care însă nu s-au ridicat deocamdată la acest nivel de evoluţie, nu ar rezista în faţa strălucirii luminii cereşti degajate de îngeri. Jakob Lorber prezintă acest aspect în cele ce urmează:
“Crezi tu oare că ai putea să priveşti la adevărata mea înfăţişare de lumină dacă aş vrea să mă arăt ţie aşa?! Vezi, focul luminii din mine este atât de puternic încât poate să distrugă o mulţime fără de număr de sori centrali, ca să nu mai vorbim de tine sau de întreg acest pământ! Pentru ca prin prezenţa mea să nu se petreacă aceasta, trebuie să-mi formez după voinţa atotputernică a lui Dumnezeu, acest trup aparent şi să-mi învălui adevărata fiinţă, ca să previn orice stricăciune în ordinea materiei. Dar materia trebuie mai întâi pregătită de focul meu, pentru a-i putea servi acestuia drept înveliş!”
Îngerii sunt invizibili ochilor noştri fizici, dar se descoperă privirii spirituale. De aceea, cei care au spiritul treaz, îi percep clar, aşa cum lucrurile fizice din jurul nostru ni se dezvăluie în mod obişnuit. Fiinţele angelice participă activ la existenţa universului pe care îl cunoaştem, fiind transformatori ai materiei şi ai energiei în spirit, animaţi fiind de eternitatea lui Dumnezeu.Locul specific în care îi regăsim este “paradisul”, sau “raiul”, sau “cerul”, denumiri date de diferite tradiţii, dar desemnând aceeaşi realitate.
Referitor la acest loc, Emanuel Swedenborg spune: “Îngerii luaţi “colectiv” sunt numiţi “raiul” pentru că ei îl compun; totuşi Sfera Divină născută din Dumnezeu, cea care se revărsa peste îngeri şi este primită de ei este cea care alcătuieşte raiul în general şi în particular. Deci, în măsura în care primesc binele şi adevărul de la Dumnezeu, fiinţele devin îngeri şi sunt rai (paradis). Îngerii unui cer nu se află toţi împreună într-un loc, ci sunt împărţiţi în societăţi mai mari sau mai mici în acord cu excelenţa variabilă a dragostei şi a credinţei lor. Există o varietate infinită de bine în ceruri, iar caracterul fiecărui înger este determinat de propriul său bine.”
Funcţiile pe care le îndeplinesc îngerii sunt nenumărate, iar diversitatea lor este infinită; aceasta fiindcă Dumnezeu i-a creat ca individualităţi, astfel încât să participe în mod unic fiecare la viaţa manifestării.
Iată ce spune chiar Iisus: “Vezi, fiecare domn are slujitorii săi, şi, atunci când îi cheamă, ei trebuie să fie acolo şi să-l slujească. Pentru că Eu sunt un domn, am şi Eu slujitorii Mei care trebuie să propovăduiască poruncile Mele în toată infinitatea. Bineînţeles că ei nu pot fi văzuţi, dar Eu îi văd şi unde nu te aştepţi apar imediat nenumărate cete de îngeri care aşteaptă poruncile Mele! Slujitorii Mei, chiar dacă par a fi firavi, sunt de ajuns de puternici să nimicească acest pământ cât ai clipi, dacă Eu le-aş cere-o!” (Mare Evanghelie a lui Ioan)
Atribute esenţiale, care dezvăluie natura şi rolul îngerilor, sunt hainele purtate de ei. Iată ce spune chiar un înger referitor la acest subiect: “Îngerul a zâmbit şi a spus: ”Vezi, pentru noi este mai uşor decât pentru voi, pentru că noi purtăm dulapul nostru plin cu tot felul de haine în voinţa noastră. Dacă vrem să ne îmbrăcăm în vreun fel, deja suntem astfel îmbrăcaţi. Dacă m-aţi vedea în veşmintele mele de lumină, aţi orbi, iar carnea voastră s-ar topi în faţa mea, pentru că lumina soarelui pământesc este, în faţa luminii veşmântului meu, un întuneric de nepătruns.”
O altă descriere, luată tot din Marea Evanghelie a lui Ioan, ne vorbeşte şi despre modul lor de a se îmbrăca. Totul la ei reflectă armonia cerească, ei nefiind altceva decât receptacule ale picăturilor curate de lumină venite de la Dumnezeu. Iată, în continuare cum este prezentat un înger, despre care cel ce vorbeşte nu ştie că este o astfel de fiinţă: “Ce trăsături curate, gingaşe şi frumoase are! Fiinţa sa este plină de graţia şi delicateţea unei magii de nepătruns!Pantalonii frumoşi care-i ajung până la genunchi, cămaşa alb-strălucitoare şi mantia albastră, plină de falduri, care-i atârnă pe umeri, îi stau deosebit de bine. Nu cred că am văzut vreodată pe cineva cu mai mult bun gust. Pălăria rotundă înfrumuseţează atât de mult capul lui frumos, încât nici nu găsesc cuvinte să descriu asta! Acestui tânăr nu i-aş putea refuza vreo rugăminte! Ar putea să-mi ia o întreagă împărăţie şi l-aş lăsa nepedepsit, doar dacă m-ar iubi!
Cu cât mă uit mai mult la acest om, cu atât mai frumos şi mai atrăgător mi se pare a fi! Părinţii lui trebuie să fie cu adevărat fericiţi să aibă un astfel de fiu! Aş da toate comorile şi toate averile mele pentru a trăi şi eu alături de un astfel de tânăr, dacă ar fi un al doilea în această lume!”
Emanuel Swedenborg descrie în modul următor acest subiect: “Hainele cu care sunt îmbrăcaţi îngerii, la fel ca toate lucrurile din jurul lor, corespund cu ceea ce se află în mintea lor; şi deci există cu adevărat. Hainele lor corespund inteligenţei, şi astfel, toţi din ceruri sunt văzuţi îmbrăcaţi pe măsura inteligenţei; pentru că unii îi depăşesc pe alţii în inteligenţă, sunt şi mult mai frumos îmbrăcaţi. Hainele celor mai inteligenţi strălucesc ca lumina; hainele celor mai puţin inteligenţi sunt de un alb scânteietor sau albe, fără strălucire, iar cei şi mai puţin inteligenţi au haine de diferite culori; pe când îngerii celui mai înalt cer, al cerului lăuntric, sunt dezbrăcaţi.
E acelaşi lucru dacă se spune că îngerii sunt îmbrăcaţi după inteligenţă sau după Adevăr Divin. Flacăra corespunde binelui, iar lumina adevărului derivat din bine. Strălucirea şi albeaţa corespund adevărului, iar culorile varietăţilor sale. Îngerii din cerul lăuntric sunt goi pentru că trăiesc în nevinovăţie iar inocenţa corespunde goliciunii.
Hainele îngerilor sunt astfel nu doar în aparenţă ci în realitate, căci ei nu doar le văd ci le şi simt, având felurite straie; ei le scot şi le îmbracă, le pun deoparte cu grijă când nu le folosesc şi le îmbracă din nou când au nevoie de ele. Ei sunt îmbrăcaţi cu multe haine şi spun că le-au primit de la Dumnezeu şi că uneori sunt îmbrăcaţi cu ele fără măcar a şti cum. Mai spun că hainele lor se schimbă în funcţie de schimbările stadiilor; că în primul şi în cel de-al doilea stadiu ele sunt strălucitoare şi de un alb scânteietor; iar în cel de-al treilea şi în al patrulea stadiu devin mai palide."
Lumina pe care o degajă straiele îngerilor este în concordanţă cu dragostea care sălăşluieşte în ei şi cu nivelul lor de conştiinţă. Pentru noi, oamenii, este greu să vedem adevărata strălucire a veşmintelor îngerilor, deoarece trupul nostru este ca o armură ce nu lasă să pătrundă decât foarte greu natura spiritului. Pentru cei pregătiţi, însă, cerurile sunt deschise şi fiinţele care trăiesc în ele îi sprijină, îi ghidează şi îi învaţă, fiind vizibile în adevărata lor natură spirituală. Cei care însă nu s-au ridicat deocamdată la acest nivel de evoluţie, nu ar rezista în faţa strălucirii luminii cereşti degajate de îngeri. Jakob Lorber prezintă acest aspect în cele ce urmează:“Crezi tu oare că ai putea să priveşti la adevărata mea înfăţişare de lumină dacă aş vrea să mă arăt ţie aşa?! Vezi, focul luminii din mine este atât de puternic încât poate să distrugă o mulţime fără de număr de sori centrali, ca să nu mai vorbim de tine sau de întreg acest pământ! Pentru ca prin prezenţa mea să nu se petreacă aceasta, trebuie să-mi formez după voinţa atotputernică a lui Dumnezeu, acest trup aparent şi să-mi învălui adevărata fiinţă, ca să previn orice stricăciune în ordinea materiei. Dar materia trebuie mai întâi pregătită de focul meu, pentru a-i putea servi acestuia drept înveliş!”
**** Ingerii sunt capabili sa realizeze adevarate minuni !!!!!!!! ****
Acţionând conform legilor existente în lumea lor, dar având marea putere de a le aplica şi în lumea noastră, în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu, îngerii sunt capabili să realizeze adevărate minuni. Sunt miracole aparente, pentru cei care nu au o cunoaştere profundă a naturii ultime a tuturor lucrurilor, cunoaştere spirituală, deoarece îngerii nu fac altceva decât să transpună în fapte ceea ce Domnul doreşte.
Explicaţia acestui fapt o găsim în Marea evanghelie a lui Ioan , a lui Jakob Lorber :
“Noi, îngerii, nu putem face nimic prin propria noastră voinţă, ci facem totul prin voinţa nesfârşită şi unică a Domnului. Întreaga lume şi toate cerurile au fost create prin gândul lui Dumnezeu, menţinut ferm, corespunzător voinţei Sale atotputernice. Dacă El îşi retrage ideile Sale, dizolvându-şi gândurile, acea creaţie vizibilă dispare instantaneu. Dar dacă Domnul are un nou gând, pe care-l menţine prin voinţa Sa atotputernică, acea creaţie începe din nou să existe, fiind vizibilă pentru toată lumea.
Noi (n.n.: îngerii) suntem receptacule ale voinţei divine, iar apoi îndeplinim ceea ce ni se cere! Vezi, am putea spune că suntem aripile voinţei divine şi astfel suntem însăşi voinţa lui Dumnezeu. Este suficient cel mai imperceptibil gând din partea noastră- dacă acesta este pus în legătură cu puterea voinţei divine- şi lucrarea este deja înfăptuită. Aici îşi are sursa rapiditatea acţiunilor noastre!
Vezi steaua aceea, acolo, la răsărit? Dacă ar fi să construim un drum până la ea folosindu-ne de toate firele de praf aflate pe pământ, să ştii că acestea nu ar fi de ajuns. O pasăre ar avea nevoie de mii de ani pentru a zbura până acolo, ca să nu mai vorbim de oameni, care ar trebui să alerge nespus de mult timp, dacă ar exista un drum, până ar ajunge la acea stea. Eu pot să ajung acolo într-o clipă şi, la fel de repede, să mă şi întorc! Nici nu-mi vei simţi lipsa, şi totuşi voi fi acolo şi mă voi şi întoarce.”
O explicaţie şi mai clară se dă în următorul fragment, luat din aceeaşi lucrare: “Fireşte că aş putea să salvez din flăcări colibele sărmanilor oameni, însă doar dacă mi se va permite acest lucru; căci voinţa mea este în întregime a Domnului, iar eu nu pot voi decât ceea ce El singur voieşte. Dacă Domnul doreşte acest lucru, tu nici nu ai putea să clipeşti şi eu aş şi termina cu stingerea incendiului! Dar fără voia Domnului, eu, din propria mea voinţa, pot face tot atât de puţin cât poţi face şi tu; mai mult, toate minunile înfăptuite de mine de fapt nu eu le-am înfăptuit, ci voia Domnului le-a înfăptuit prin intermediul meu.
Noi, îngerii, nu suntem prin esenţa noastră nimic altceva decât o emanaţie a voinţei dumnezeieşti, sau putem să spunem că suntem voinţa personificată a Domnului şi nu putem face nimic prin noi înşine. De fapt, nici nu putem fi concepuţi ca având o formă de sine stătătoare, în afara voinţei dumnezeieşti, aşa cum tu nu ai putea concepe o imagine reală a soarelui într-o oglindă, dacă înainte de asta nu a căzut o rază de soare pe suprafaţa oglinzii respective.
Şi, cum spuneam, tot astfel şi noi, îngerii, suntem în felul nostru doar nişte oglinzi concave pentru receptarea şi concentrarea voinţei dumnezeieşti, iar acolo unde ne manifestăm puterile, o facem doar prin focarul voinţei divine concentrate în noi, iar atunci omului i se pare că vede minune după minune.”
Având acum explicaţia modului în care îngerii realizează miracole, vom relata câteva exemple de acţiuni care pentru un om obişnuit par imposibil de înfăptuit, dar care pentru un înger înseamnă ceva simplu, fiind în acord perfect cu voinţă divină.
Îngerul: ”Priveşte, acolo, jos, este vasta şi adânca mare a Galileii! Ce-ar fi dacă aş ridica-o din matca ei adâncă şi foarte întinsă sub forma unei mingi imense de apă, în faţa ochilor tăi, în văzduh, timp de o oră?”
Iara: ”Ar fi într-adevăr ceva miraculos. Dar ce s-ar petrece în acest timp cu peştişorii drăgălaşi şi cu nenumăratele corăbii ancorate şi cele care sunt acum pe mare?”
Îngerul: ”Lasă asta în grija mea şi vei vedea că nici un peşte şi nici o corabie nu va avea de suferit! Dacă doreşti aceasta ca probă, voi începe acum lucrarea!”
Iara: ”Dacă nu va suferi nici o fiinţă, poţi să începi!”
Îngerul: ”Priveşte în jurul tău! Marea este goală şi toată apa ei, până la ultima picătură, pluteşte acum în aer, ca ochii tăi să o poată vedea foarte bine!”
Iara a vrut să privească în adâncuri dar, aplecându-se, s-a atins de suprafaţa rece şi udă a acelei mingii uriaşe de apă care plutea foarte aproape de peretele muntos. Diametrul mingii avea aproape 40000 de stânjeni. Când a văzut aceasta, ea a zis cu voce foarte scăzută: ”Pentru numele lui Dumnezeu, cum ai putut să faci aşa ceva în mai puţin de o clipită? Marea nu mai are într-adevăr nici un pic de apă!”
Îngerul: ”Vino şi convinge-te!”
Iara: ”Bine, arată-mi!”
În aceeaşi clipă ea se afla deja pe nisipul uscat al fundului mării. Îngerul a ridicat o frumoasă scoică de mărgăritar de pe nisip şi i-a dat-o Iarei drept amintire şi totodată drept mărturie şi învăţătură pentru ceilalţi care dormeau acum adânc, dar vedeau totul în vis.
Îngerul: ”Te-ai convins acum că toată apa mării se află în uriaşa minge plutitoare de apă? Te-ai convins că matca este complet uscată?”
Iara: ”Da, aş fi crezut şi fără să văd.””
O altă dorinţă a Iarei, copil plin de puritate şi de o imensă iubire pentru Dumnezeu şi pentru semeni, a fost ca muntele pe care se aflau ei şi care putea fi urcat foarte greu, să posede o cărare uşoară şi fără pericole. Instantaneu, totul s-a realizat. Îngerul a spus: ”Priveşte în jurul tău toţi versanţii şi sigur vei fi mulţumită de mine! Vezi, uneori suntem şi noi lenţi, dar, dacă este nevoie, suntem mai iuţi ca fulgerul!”
O minune cu adevărat greu de realizat şi de înţeles este îndeplinirea unei alte dorinţe a Iarei, vizita pe o stea. Vom reda în continuare aceasta:
“Îngerul: ”Dacă aceasta este şi voia lui Dumnezeu, eu nu am nimic împotrivă! Atât eu, cât şi nenumăraţii îngeri pe care-i vezi strălucind în jurul tău, îţi garantăm că nu vei păţi nimic!”
Iara s-a lăsat în voia îngerului, spunând: ”Vezi, am curaj. Dacă vrei, du-mă acolo!”
Îngerul a ridicat-o atunci de la pământ, a strâns-o tare la pieptul lui şi a dispărut. După o secundă se întorsese deja, împreună cu Iara, care luase cu ea, în şort, o piatră care lumina tot atât de tare ca şi luceafărul de dimineaţă.”
Adela Sîmbotin
Explicaţia acestui fapt o găsim în Marea evanghelie a lui Ioan , a lui Jakob Lorber :
“Noi, îngerii, nu putem face nimic prin propria noastră voinţă, ci facem totul prin voinţa nesfârşită şi unică a Domnului. Întreaga lume şi toate cerurile au fost create prin gândul lui Dumnezeu, menţinut ferm, corespunzător voinţei Sale atotputernice. Dacă El îşi retrage ideile Sale, dizolvându-şi gândurile, acea creaţie vizibilă dispare instantaneu. Dar dacă Domnul are un nou gând, pe care-l menţine prin voinţa Sa atotputernică, acea creaţie începe din nou să existe, fiind vizibilă pentru toată lumea.Noi (n.n.: îngerii) suntem receptacule ale voinţei divine, iar apoi îndeplinim ceea ce ni se cere! Vezi, am putea spune că suntem aripile voinţei divine şi astfel suntem însăşi voinţa lui Dumnezeu. Este suficient cel mai imperceptibil gând din partea noastră- dacă acesta este pus în legătură cu puterea voinţei divine- şi lucrarea este deja înfăptuită. Aici îşi are sursa rapiditatea acţiunilor noastre!
Vezi steaua aceea, acolo, la răsărit? Dacă ar fi să construim un drum până la ea folosindu-ne de toate firele de praf aflate pe pământ, să ştii că acestea nu ar fi de ajuns. O pasăre ar avea nevoie de mii de ani pentru a zbura până acolo, ca să nu mai vorbim de oameni, care ar trebui să alerge nespus de mult timp, dacă ar exista un drum, până ar ajunge la acea stea. Eu pot să ajung acolo într-o clipă şi, la fel de repede, să mă şi întorc! Nici nu-mi vei simţi lipsa, şi totuşi voi fi acolo şi mă voi şi întoarce.”
O explicaţie şi mai clară se dă în următorul fragment, luat din aceeaşi lucrare: “Fireşte că aş putea să salvez din flăcări colibele sărmanilor oameni, însă doar dacă mi se va permite acest lucru; căci voinţa mea este în întregime a Domnului, iar eu nu pot voi decât ceea ce El singur voieşte. Dacă Domnul doreşte acest lucru, tu nici nu ai putea să clipeşti şi eu aş şi termina cu stingerea incendiului! Dar fără voia Domnului, eu, din propria mea voinţa, pot face tot atât de puţin cât poţi face şi tu; mai mult, toate minunile înfăptuite de mine de fapt nu eu le-am înfăptuit, ci voia Domnului le-a înfăptuit prin intermediul meu.
Noi, îngerii, nu suntem prin esenţa noastră nimic altceva decât o emanaţie a voinţei dumnezeieşti, sau putem să spunem că suntem voinţa personificată a Domnului şi nu putem face nimic prin noi înşine. De fapt, nici nu putem fi concepuţi ca având o formă de sine stătătoare, în afara voinţei dumnezeieşti, aşa cum tu nu ai putea concepe o imagine reală a soarelui într-o oglindă, dacă înainte de asta nu a căzut o rază de soare pe suprafaţa oglinzii respective.
Şi, cum spuneam, tot astfel şi noi, îngerii, suntem în felul nostru doar nişte oglinzi concave pentru receptarea şi concentrarea voinţei dumnezeieşti, iar acolo unde ne manifestăm puterile, o facem doar prin focarul voinţei divine concentrate în noi, iar atunci omului i se pare că vede minune după minune.”
Având acum explicaţia modului în care îngerii realizează miracole, vom relata câteva exemple de acţiuni care pentru un om obişnuit par imposibil de înfăptuit, dar care pentru un înger înseamnă ceva simplu, fiind în acord perfect cu voinţă divină.
Îngerul: ”Priveşte, acolo, jos, este vasta şi adânca mare a Galileii! Ce-ar fi dacă aş ridica-o din matca ei adâncă şi foarte întinsă sub forma unei mingi imense de apă, în faţa ochilor tăi, în văzduh, timp de o oră?”Iara: ”Ar fi într-adevăr ceva miraculos. Dar ce s-ar petrece în acest timp cu peştişorii drăgălaşi şi cu nenumăratele corăbii ancorate şi cele care sunt acum pe mare?”
Îngerul: ”Lasă asta în grija mea şi vei vedea că nici un peşte şi nici o corabie nu va avea de suferit! Dacă doreşti aceasta ca probă, voi începe acum lucrarea!”
Iara: ”Dacă nu va suferi nici o fiinţă, poţi să începi!”
Îngerul: ”Priveşte în jurul tău! Marea este goală şi toată apa ei, până la ultima picătură, pluteşte acum în aer, ca ochii tăi să o poată vedea foarte bine!”
Iara a vrut să privească în adâncuri dar, aplecându-se, s-a atins de suprafaţa rece şi udă a acelei mingii uriaşe de apă care plutea foarte aproape de peretele muntos. Diametrul mingii avea aproape 40000 de stânjeni. Când a văzut aceasta, ea a zis cu voce foarte scăzută: ”Pentru numele lui Dumnezeu, cum ai putut să faci aşa ceva în mai puţin de o clipită? Marea nu mai are într-adevăr nici un pic de apă!”
Îngerul: ”Vino şi convinge-te!”
Iara: ”Bine, arată-mi!”
În aceeaşi clipă ea se afla deja pe nisipul uscat al fundului mării. Îngerul a ridicat o frumoasă scoică de mărgăritar de pe nisip şi i-a dat-o Iarei drept amintire şi totodată drept mărturie şi învăţătură pentru ceilalţi care dormeau acum adânc, dar vedeau totul în vis.
Îngerul: ”Te-ai convins acum că toată apa mării se află în uriaşa minge plutitoare de apă? Te-ai convins că matca este complet uscată?”
Iara: ”Da, aş fi crezut şi fără să văd.””
O altă dorinţă a Iarei, copil plin de puritate şi de o imensă iubire pentru Dumnezeu şi pentru semeni, a fost ca muntele pe care se aflau ei şi care putea fi urcat foarte greu, să posede o cărare uşoară şi fără pericole. Instantaneu, totul s-a realizat. Îngerul a spus: ”Priveşte în jurul tău toţi versanţii şi sigur vei fi mulţumită de mine! Vezi, uneori suntem şi noi lenţi, dar, dacă este nevoie, suntem mai iuţi ca fulgerul!”
O minune cu adevărat greu de realizat şi de înţeles este îndeplinirea unei alte dorinţe a Iarei, vizita pe o stea. Vom reda în continuare aceasta:
“Îngerul: ”Dacă aceasta este şi voia lui Dumnezeu, eu nu am nimic împotrivă! Atât eu, cât şi nenumăraţii îngeri pe care-i vezi strălucind în jurul tău, îţi garantăm că nu vei păţi nimic!”
Iara s-a lăsat în voia îngerului, spunând: ”Vezi, am curaj. Dacă vrei, du-mă acolo!”
Îngerul a ridicat-o atunci de la pământ, a strâns-o tare la pieptul lui şi a dispărut. După o secundă se întorsese deja, împreună cu Iara, care luase cu ea, în şort, o piatră care lumina tot atât de tare ca şi luceafărul de dimineaţă.”
Adela Sîmbotin
**** Eliberari miraculoase realizate de ingeri ****
Povestirile care prezintă eliberări miraculoase revelează în acelaşi mod supranatural desfăşurarea evenimentelor. Referinţa lor biblică este dubla eliberare a apostolului Petru care este relatată în Faptele Apostolilor.
Prima dată Petru se afla împreună cu ceilalţi apostoli:
"Atunci a intervenit marele preot împreună cu toţi cei care se aflau împreună cu el în cadrul sectei Saduceilor. Plini de gelozie ei i-au luat pe apostoli şi i-au dus în închisoarea publică. Dar, în timpul nopţii, Îngerul Domnului a deschis porţile închisorii şi ,ajutându-i să iasă, le-a zis: Haideţi în picioare ca să anunţaţi oamenilor din Templu cuvintele vieţii!"(Ac 5, 17-20)
Mai târziu, Petru a fost încarcerat singur la ordinul lui Irod, rege al Iudeei si Samariei. Dispariţia lui a fost o lovitură grea pentru întreaga comunitate creştină din Ierusalim, care a fost nevoită să se organizeze:
"Înainte de ziua în care Irod trebuia să îl judece, chiar în noaptea dinainte, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri, în timp ce santinelele din faţa porţii păzeau închisoarea. Şi iată că Îngerul Domnului s-a prezentat din nou aducând cu sine o lumină foarte puternică în celulă. Îngerul l-a lovit uşor pe Petru dintr-o parte ca să se trezească şi i-a spus: "Ridică-te! Repede!"Atunci lanţurile i-au căzut de la mâini. Îngerul i-a spus: "Pune-ţi centura şi încalţă-te!" şi el a făcut întocmai. Apoi a zis: "Ia-ţi mantoul şi urmează-mă!" Petru a ieşit şi l-a urmat, fără să creadă că lucrurile acestea se petrec în realitate; el credea că are doar o viziune. Apoi au depăşit primul post de pază şi pe al doilea şi au ieşit pe poarta de fier care dădea spre oraş. Singură, poarta s-a deschis în faţa lor. Ei au ieşit şi au înaintat pe o stradă după care îngerul a dispărut. Petru, convins până în final de realitatea faptelor a spus: "Acum eu ştiu cu siguranţă că Domnul şi-a trimis îngerul ca să mă salveze din mâna lui Irod şi de intenţiile poporului evreu."(Ac 12, 6-11)
Aceste eliberări extraordinare ilustrează într-o manieră concretă realizarea cerinţelor cuprinse în rugăciunea "Tatăl nostru" sau "Pater": "eliberează-ne de cel rău". Puterile răului erau încarnate de Irod şi de saducei, desemnaţi implicit ca instrumente demoniace. Dar aceste eliberări au şi o altă semnificaţie. Apostolul a fost eliberat miraculos de două ori de Îngerul lui Dumnezeu deoarece avea de îndeplinit o misiune divină: aceea de a coordona comunitatea creştină din Ierusalim, de a organiza primul ei conciliu bisericesc şi de a instala Biserica la Roma. Într-un final, el a murit totuşi ca martir, crucificat cu capul in jos pe dealul Vaticanului. Aşadar, nici un înger nu a venit să îl mai salveze din mâinile călăilor deoarece misiunea sa fusese îndeplinită şi el se afla la capătul drumului său către perfecţiune pe care îl încununa astfel cu însăşi ofranda vieţii sale.
Într-un mod asemănător îngerii au mai intervenit de-a lungul timpului, pentru a-şi sustrage in extremis protejaţii de la martiriu. Nomidicus, un adolescent din Cartagina, a fost arestat în anul 251 împreună cu alţi creştini, în timpul persecuţiilor de la Dece. Ei au fost toţi condamnaţi la rug şi au sfârşit-o în flăcări cântând. Numai Nomidicus a rămas în viaţă în cenuşă fără ca focul să îi atingă nici măcar pletele: un înger îl protejase de puterea vâlvătăilor. Nomidicus a devenit mai târziu preot şi, în această postură, a fost amintit de sfântul Ciprian în lucrările sale.
Tot în timpul unei persecuţii, un adolescent îmbrăcat în alb şi strălucind de glorie a intrat în celula subterană plină de cioburi în care se afla preotul Felix. Scena s-a derulat la Nola, lângă Napoli. Felix, care era arestat pentru apostolat intempestiv, suportase deja un număr destul de mare de torturi variate şi îşi aştepta moartea dintr-un moment în altul. Dar îngerul lui Dumnezeu l-a ajutat să evadeze urmând o procedură clasică-lanţurile au căzut imediat ce au fost atinse de înger, poarta s-a deschis singură la trecerea lor, santinelele au căzut într-o toropeală salutară- şi, deoarece Felix era slăbit în urma captivităţii, un ciorchine de strugure a apărut ca prin minune pentru a-i reda cuviosului fost prizonier forţele. Apoi el a fost condus pâna la ascunzătoarea episcopului Maxim care avea încă nevoie de el. Felix nu a mai fost de atunci martir...Sfântul Felix din Nola a murit în anul 256, după ce refuzase din smerenie demnitatea episcopală. Viaţa lui ne este cunoscută graţie textelor scrise de sfântul Paulin din Nole, pe la sfârşitul secolului al IV-lea.
Cu un secol mai târziu, anahoretul Apollo a avut şi el nişte aventuri asemănătoare. Într-o zi când s-a dus la Hermopolis împreună cu nişte fraţi pentru a vizita un ermit arestat de ofiţerii lui Iulian Apostatul, centurionul de gardă a încarcerat toată grupa de vizitatori. Treabă eficientă: în locul unui creştin arestat, împăratul avea acum o duzină de creştini în închisoare! Pentru o mai mare siguranţă, centurionul a dublat numărul gărzilor. Dar la miezul nopţii, un înger splendid a apărut şi a deschis porţile celulelor. Înnebuniţi, paznicii au căzut în genunchi în faţa trimisului celest implorându-i clemenţa. Prizonierii au făcut acelaşi lucru cerându-i acestuia să îi elibereze. Nu le mai rămăsese oricum foarte mult timp: de îndată ce creştinii captivi au trecut din nou pragul închisorii, centurionul a reapărut complet răvăşit intenţionând să îi elibereze pe Apollo şi pe prietenii lui, deoarece un seism îi spulberase casa şi toate lucrurile începuseră să îi meargă cât se poate de prost.
Această legendă ilustrează, ca şi precedentele relatări, convingerea că pentru credincioşii aflaţi în pericol există mereu posibilitatea unei intervenţii divine salvatoare realizate prin intermediul îngerilor. Îngerii, aceşti mesageri celeşti, sunt consideraţi a fi înzestraţi cu puteri ieşite din comun: ei apar pe neaşteptate, ca prin miracol, îndepărtează obstacolele, comandă elementelor şi dau dovadă de o forţă extraordinar de mare. Ei apar sub aspectul unor adolescenţi viguroşi , îmbrăcaţi în alb, aspect care este clasic în descrierile din Biblie şi sunt denumiţi îngeri ai Domnului. Aceste relatări nu aparţin numai primelor secole ale Bisericii, ele pot fi găsite într-un mod asemănător până în zilele noastre.
În 1405, fransciscanii Clemente Ilci şi Cornelio Borghesi se aflau în Boemia unde dădeau dovadă de un zel exemplar pentru a-i deturna pe credincioşi de la predicile reformatorului Jean Hus, considerat a fi suspect de erezie. Închişi de partizanii acestuia din urmă, ei au fost eliberaţi din celula în care se aflau de un înger, aşa cum fusese odinioară salvat şi sfântul Petru, şi au deplâns atunci martiriul pierdut. Dar îngerul le-a explicat că ei au încă un imens apostolat de îndeplinit şi le-a arătat coroniţele pe care le vor primi atunci când această misiune spirituală a lor va fi dusă la bun sfârşit. Ei au murit de epuizare în 1408, după ce au dat dovadă de un mare devotament în evanghelizarea taberelor din Cehia.
Carmelitul Prosper du Saint - Esprit Garaiçaval, misionar în Orientul Mijlociu, apoi ermit la muntele Carmel, a fost deseori prins şi torturat de arabi. O dată, ei l-au lovit şi înţepat pe tot trupul şi apoi l-au legat dezbrăcat de un arbore în plin soare, lăsându-l acolo spre a fi devorat de animale sălbatice. El a rămas astfel ore în şir în caniculă, fiind muşcat de tot felul de insecte, dar rugându-se la Dumnezeu şi mulţumindu-i pentru posibilitatea de a suferi în numele Lui. La capătul câtorva ore de un asemenea tratament, îngerii au coborât din Cer, l-au dezlegat şi i-au spus cuvinte încurajatoare. În acele momente, un animal sălbatic s-a apropiat de ei, dar îngerii l-au pus rapid pe fugă. Acest martir, care a fost ulterior denumit "martir lovit de ace" şi care a fost evocat de Sfânta Tereza a Pruncului Iisus, a murit în anul 1653, la venerabila vârstă de 60 de ani.
Cazul cel mai uimitor de protecţie angelică a fost cel al capucinului Giusepe da Leonessa (1556–1621). După ce primise ca misiune evanghelizarea musulmanilor din Constantinopole, el s-a îmbarcat la Ancône. Nava pe care se afla a trecut printr-o furtună îngrozitoare, iar în momentul în care naufragiul devenea iminent, fratele Giusepe a început să se roage: atunci vânturile s-au calmat , marea s-a liniştit şi astfel nava şi-a putut urma traseul propus. Nu mult timp după aceea însă, călătorii şi echipajul abia scăpaţi de furia elementelor naturii au început să moară de foame. Liniştit, misionarul a binecuvântat câteva bucăţi de pâine pe care apoi le-a distribuit oamenilor şi toţi au mâncat pe săturate.
Din momentul în care nava a acostat, un copil l-a abordat pe Giusepe la ţărm: era un înger care luase înfăţişarea unuia dintre nepoţii lui Giusepe decedat cu un anumit timp în urmă şi care acum îl ghida pe acesta prin oraş, conducându-l până la Capela Fecioarei după care a dispărut. La o zi după sosirea lui în noul oraş, capucinul şi-a început apostolatul printre creştinii captivi, care vegetau în celule sordide. El şi-a propus de asemenea să îl cunoască pe marele vizir pe care îşi dorea să şi-l apropie. El a făcut atunci multe lucruri periculoase şi astfel a ajuns în puşcărie, fiind condamnat la spânzurătoare.
Fixat cu o mână şi un picior de două cârlige, el a rămas suspendat astfel trei zile şi trei nopţi. Călăii aprinseseră un foc mare în apropiere al cărui fum îl sufoca. Cu toate acestea, ţinând în mâna liberă crucea, el predica adevărurile din Evanghelie. Încă o dată se părea că urma să primească coroniţa de martir. Dar în cea de-a treia noapte, un înger a venit şi l-a eliberat din lanţuri dăruindu-i pâine şi vin şi ordonându-i să se întoarcă în Italia.
Evident, acest lucru pare incredibil. Totuşi, sfântul capucin a purtat toată viaţa lui pe mâna stângă şi pe piciorul drept cicatricele provocate de cârligele în care fusese suspendat, iar actele procesului său de canonizare cuprind mai multe mărturii referitoare la aceste episoade. Reîntors în patrie, Giusepe a realizat până la sfârşitul zilelor sale un apostolat de misionar, marcat de numeroase minuni: când celebra mesa, el era înconjurat de foarte multă lumină, vindeca bolnavii făcând semnul crucii şi aducea ploaia prin puterea rugăciunilor sale pe timp de secetă. La puţin timp după moartea sa, chipul lui a dobândit o frumuseţe admirabilă în timp ce trupul său, care îşi păstrase perfect forma suplă, emitea un parfum suav şi plăcut.
Prima dată Petru se afla împreună cu ceilalţi apostoli:
"Atunci a intervenit marele preot împreună cu toţi cei care se aflau împreună cu el în cadrul sectei Saduceilor. Plini de gelozie ei i-au luat pe apostoli şi i-au dus în închisoarea publică. Dar, în timpul nopţii, Îngerul Domnului a deschis porţile închisorii şi ,ajutându-i să iasă, le-a zis: Haideţi în picioare ca să anunţaţi oamenilor din Templu cuvintele vieţii!"(Ac 5, 17-20)Mai târziu, Petru a fost încarcerat singur la ordinul lui Irod, rege al Iudeei si Samariei. Dispariţia lui a fost o lovitură grea pentru întreaga comunitate creştină din Ierusalim, care a fost nevoită să se organizeze:
"Înainte de ziua în care Irod trebuia să îl judece, chiar în noaptea dinainte, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri, în timp ce santinelele din faţa porţii păzeau închisoarea. Şi iată că Îngerul Domnului s-a prezentat din nou aducând cu sine o lumină foarte puternică în celulă. Îngerul l-a lovit uşor pe Petru dintr-o parte ca să se trezească şi i-a spus: "Ridică-te! Repede!"Atunci lanţurile i-au căzut de la mâini. Îngerul i-a spus: "Pune-ţi centura şi încalţă-te!" şi el a făcut întocmai. Apoi a zis: "Ia-ţi mantoul şi urmează-mă!" Petru a ieşit şi l-a urmat, fără să creadă că lucrurile acestea se petrec în realitate; el credea că are doar o viziune. Apoi au depăşit primul post de pază şi pe al doilea şi au ieşit pe poarta de fier care dădea spre oraş. Singură, poarta s-a deschis în faţa lor. Ei au ieşit şi au înaintat pe o stradă după care îngerul a dispărut. Petru, convins până în final de realitatea faptelor a spus: "Acum eu ştiu cu siguranţă că Domnul şi-a trimis îngerul ca să mă salveze din mâna lui Irod şi de intenţiile poporului evreu."(Ac 12, 6-11)
Aceste eliberări extraordinare ilustrează într-o manieră concretă realizarea cerinţelor cuprinse în rugăciunea "Tatăl nostru" sau "Pater": "eliberează-ne de cel rău". Puterile răului erau încarnate de Irod şi de saducei, desemnaţi implicit ca instrumente demoniace. Dar aceste eliberări au şi o altă semnificaţie. Apostolul a fost eliberat miraculos de două ori de Îngerul lui Dumnezeu deoarece avea de îndeplinit o misiune divină: aceea de a coordona comunitatea creştină din Ierusalim, de a organiza primul ei conciliu bisericesc şi de a instala Biserica la Roma. Într-un final, el a murit totuşi ca martir, crucificat cu capul in jos pe dealul Vaticanului. Aşadar, nici un înger nu a venit să îl mai salveze din mâinile călăilor deoarece misiunea sa fusese îndeplinită şi el se afla la capătul drumului său către perfecţiune pe care îl încununa astfel cu însăşi ofranda vieţii sale.
Într-un mod asemănător îngerii au mai intervenit de-a lungul timpului, pentru a-şi sustrage in extremis protejaţii de la martiriu. Nomidicus, un adolescent din Cartagina, a fost arestat în anul 251 împreună cu alţi creştini, în timpul persecuţiilor de la Dece. Ei au fost toţi condamnaţi la rug şi au sfârşit-o în flăcări cântând. Numai Nomidicus a rămas în viaţă în cenuşă fără ca focul să îi atingă nici măcar pletele: un înger îl protejase de puterea vâlvătăilor. Nomidicus a devenit mai târziu preot şi, în această postură, a fost amintit de sfântul Ciprian în lucrările sale.
Tot în timpul unei persecuţii, un adolescent îmbrăcat în alb şi strălucind de glorie a intrat în celula subterană plină de cioburi în care se afla preotul Felix. Scena s-a derulat la Nola, lângă Napoli. Felix, care era arestat pentru apostolat intempestiv, suportase deja un număr destul de mare de torturi variate şi îşi aştepta moartea dintr-un moment în altul. Dar îngerul lui Dumnezeu l-a ajutat să evadeze urmând o procedură clasică-lanţurile au căzut imediat ce au fost atinse de înger, poarta s-a deschis singură la trecerea lor, santinelele au căzut într-o toropeală salutară- şi, deoarece Felix era slăbit în urma captivităţii, un ciorchine de strugure a apărut ca prin minune pentru a-i reda cuviosului fost prizonier forţele. Apoi el a fost condus pâna la ascunzătoarea episcopului Maxim care avea încă nevoie de el. Felix nu a mai fost de atunci martir...Sfântul Felix din Nola a murit în anul 256, după ce refuzase din smerenie demnitatea episcopală. Viaţa lui ne este cunoscută graţie textelor scrise de sfântul Paulin din Nole, pe la sfârşitul secolului al IV-lea.Cu un secol mai târziu, anahoretul Apollo a avut şi el nişte aventuri asemănătoare. Într-o zi când s-a dus la Hermopolis împreună cu nişte fraţi pentru a vizita un ermit arestat de ofiţerii lui Iulian Apostatul, centurionul de gardă a încarcerat toată grupa de vizitatori. Treabă eficientă: în locul unui creştin arestat, împăratul avea acum o duzină de creştini în închisoare! Pentru o mai mare siguranţă, centurionul a dublat numărul gărzilor. Dar la miezul nopţii, un înger splendid a apărut şi a deschis porţile celulelor. Înnebuniţi, paznicii au căzut în genunchi în faţa trimisului celest implorându-i clemenţa. Prizonierii au făcut acelaşi lucru cerându-i acestuia să îi elibereze. Nu le mai rămăsese oricum foarte mult timp: de îndată ce creştinii captivi au trecut din nou pragul închisorii, centurionul a reapărut complet răvăşit intenţionând să îi elibereze pe Apollo şi pe prietenii lui, deoarece un seism îi spulberase casa şi toate lucrurile începuseră să îi meargă cât se poate de prost.
Această legendă ilustrează, ca şi precedentele relatări, convingerea că pentru credincioşii aflaţi în pericol există mereu posibilitatea unei intervenţii divine salvatoare realizate prin intermediul îngerilor. Îngerii, aceşti mesageri celeşti, sunt consideraţi a fi înzestraţi cu puteri ieşite din comun: ei apar pe neaşteptate, ca prin miracol, îndepărtează obstacolele, comandă elementelor şi dau dovadă de o forţă extraordinar de mare. Ei apar sub aspectul unor adolescenţi viguroşi , îmbrăcaţi în alb, aspect care este clasic în descrierile din Biblie şi sunt denumiţi îngeri ai Domnului. Aceste relatări nu aparţin numai primelor secole ale Bisericii, ele pot fi găsite într-un mod asemănător până în zilele noastre. În 1405, fransciscanii Clemente Ilci şi Cornelio Borghesi se aflau în Boemia unde dădeau dovadă de un zel exemplar pentru a-i deturna pe credincioşi de la predicile reformatorului Jean Hus, considerat a fi suspect de erezie. Închişi de partizanii acestuia din urmă, ei au fost eliberaţi din celula în care se aflau de un înger, aşa cum fusese odinioară salvat şi sfântul Petru, şi au deplâns atunci martiriul pierdut. Dar îngerul le-a explicat că ei au încă un imens apostolat de îndeplinit şi le-a arătat coroniţele pe care le vor primi atunci când această misiune spirituală a lor va fi dusă la bun sfârşit. Ei au murit de epuizare în 1408, după ce au dat dovadă de un mare devotament în evanghelizarea taberelor din Cehia.
Carmelitul Prosper du Saint - Esprit Garaiçaval, misionar în Orientul Mijlociu, apoi ermit la muntele Carmel, a fost deseori prins şi torturat de arabi. O dată, ei l-au lovit şi înţepat pe tot trupul şi apoi l-au legat dezbrăcat de un arbore în plin soare, lăsându-l acolo spre a fi devorat de animale sălbatice. El a rămas astfel ore în şir în caniculă, fiind muşcat de tot felul de insecte, dar rugându-se la Dumnezeu şi mulţumindu-i pentru posibilitatea de a suferi în numele Lui. La capătul câtorva ore de un asemenea tratament, îngerii au coborât din Cer, l-au dezlegat şi i-au spus cuvinte încurajatoare. În acele momente, un animal sălbatic s-a apropiat de ei, dar îngerii l-au pus rapid pe fugă. Acest martir, care a fost ulterior denumit "martir lovit de ace" şi care a fost evocat de Sfânta Tereza a Pruncului Iisus, a murit în anul 1653, la venerabila vârstă de 60 de ani.
Cazul cel mai uimitor de protecţie angelică a fost cel al capucinului Giusepe da Leonessa (1556–1621). După ce primise ca misiune evanghelizarea musulmanilor din Constantinopole, el s-a îmbarcat la Ancône. Nava pe care se afla a trecut printr-o furtună îngrozitoare, iar în momentul în care naufragiul devenea iminent, fratele Giusepe a început să se roage: atunci vânturile s-au calmat , marea s-a liniştit şi astfel nava şi-a putut urma traseul propus. Nu mult timp după aceea însă, călătorii şi echipajul abia scăpaţi de furia elementelor naturii au început să moară de foame. Liniştit, misionarul a binecuvântat câteva bucăţi de pâine pe care apoi le-a distribuit oamenilor şi toţi au mâncat pe săturate.
Din momentul în care nava a acostat, un copil l-a abordat pe Giusepe la ţărm: era un înger care luase înfăţişarea unuia dintre nepoţii lui Giusepe decedat cu un anumit timp în urmă şi care acum îl ghida pe acesta prin oraş, conducându-l până la Capela Fecioarei după care a dispărut. La o zi după sosirea lui în noul oraş, capucinul şi-a început apostolatul printre creştinii captivi, care vegetau în celule sordide. El şi-a propus de asemenea să îl cunoască pe marele vizir pe care îşi dorea să şi-l apropie. El a făcut atunci multe lucruri periculoase şi astfel a ajuns în puşcărie, fiind condamnat la spânzurătoare.
Fixat cu o mână şi un picior de două cârlige, el a rămas suspendat astfel trei zile şi trei nopţi. Călăii aprinseseră un foc mare în apropiere al cărui fum îl sufoca. Cu toate acestea, ţinând în mâna liberă crucea, el predica adevărurile din Evanghelie. Încă o dată se părea că urma să primească coroniţa de martir. Dar în cea de-a treia noapte, un înger a venit şi l-a eliberat din lanţuri dăruindu-i pâine şi vin şi ordonându-i să se întoarcă în Italia.
Evident, acest lucru pare incredibil. Totuşi, sfântul capucin a purtat toată viaţa lui pe mâna stângă şi pe piciorul drept cicatricele provocate de cârligele în care fusese suspendat, iar actele procesului său de canonizare cuprind mai multe mărturii referitoare la aceste episoade. Reîntors în patrie, Giusepe a realizat până la sfârşitul zilelor sale un apostolat de misionar, marcat de numeroase minuni: când celebra mesa, el era înconjurat de foarte multă lumină, vindeca bolnavii făcând semnul crucii şi aducea ploaia prin puterea rugăciunilor sale pe timp de secetă. La puţin timp după moartea sa, chipul lui a dobândit o frumuseţe admirabilă în timp ce trupul său, care îşi păstrase perfect forma suplă, emitea un parfum suav şi plăcut.
**** INGERII - APARITII TAINICE ****
Îngerul păzitor al călugăriţei franceze Marie du Christ a luat forma unui vultur ca să o poată conduce în bilocaţie în călătorii îndepărtate, în timp ce îngerul Annei Ebele (1917-1985), o tânără nemţoaică pe care a trebuit să o protejeze de soldaţi, a ales forma unui porumbel care se aşeza pe umărul sau pe mâinile ei: "Am luat această formă ca să pot conversa cu tine fără a atrage atenţia. Trebuie să ascunzi toate darurile pline de graţie primite de la Soţul tău divin."
Aceste deghizări nu sunt surprinzătoare de fapt, atunci când ştim ce s-a petrecut la Zeitun, în Egipt, între anii 1968-1969. Fecioara Maria şi-a făcut apariţia în tăcere şi aureolată de un nimb luminos, deasupra cupolei unei biserici, vizibilă pentru mii de persoane de toate credinţele. Această siluetă luminoasă a putut chiar să fie fotografiată împreună cu siluetele fiinţelor misterioase care o însoţeau:
"În plus, în ziua apariţiei luminoase, pe cer zburau neîntâmplător foarte mulţi porumbei alb-strălucitori de aceeaşi culoare cu a Fecioarei, astfel încât cerul întreg sclipea de alb strălucitor...".
(Michel Nil, Apparitions de la Tres Sainte Vierge Marie en Egypte en 1968-1969)
Toate relatările legate de acest eveniment sunt asemănătoare:
"A doua oară, porumbeii au apărut pe cer la două noaptea o dată cu a doua apariţie a Fecioarei, lucru care nu este foarte natural deoarece porumbeii nu zboară noaptea în mod normal; în plus, aceşti porumbei erau de o culoare albă strălucitoare care sclipea în întunericul nopţii."
Aceste păsări stranii de lumină aveau un comportament cel puţin neobişnuit:
"În epoca apariţiilor, se manifestau pe cer stele şi îngeri. Porumbeii zburau foarte frumos creând deasupra noastră forme simbolice, ca de exemplu forme de cruce. Câteodată ei erau foarte luminoşi, aproape ireali, altădată păreau porumbei reali. Uneori lumina strălucea puternic din ciocurile lor sau de la nivelul aripilor."
Credincioşii erau convinşi că porumbeii aceia strălucitori erau îngeri care îşi escortau astfel regina. Unele persoane au întrezărit chiar anumite siluete luminoase de adolescenţi care le luau locul câteodată.
Cunoscând aceste apariţii şi manifestări, experienţa servitoarei lui Dumnezeu Speranza Gonzales Puig (1823-1885), fondatoarea grupării creştine Misionarele Inimii Imaculate a Fecioarei Maria din Spania, nu ne mai apare atât de insolită pe cât a părut pentru directorul ei spiritual de la acea vreme. În Notas autobiograficas, ea povesteşte că era mereu însoţită şi instruită de îngeri. Pe 4 ianuarie 1856, ea s-a regăsit "înconjurată de 9 îngeri păzitori", dintre care mai ales unul era protectorul ei. Numărul celorlalţi îngeri din jurul ei varia mereu. Ei îi vorbeau adeseori şi de cele mai multe ori ea îi vedea sub forma unor "globuri luminoase" şi le auzea "vocile duioase care o instruiau pe cărările virtuţii".
În general, îngerii se manifestă însă sub forme omeneşti. Ei pot apărea sub forma unor adolescenţi sau a unor bărbaţi de o mare frumuseţe, dar uneori ei se manifestă sub forma unor copii. Astfel, îngerul păzitor al sfintei Francesca Romana şi îngerul care a pregătit-o pe Catherine Labouré (1806-1876) pentru întâlnirea cu Fecioara Maria în capela de pe strada Bac, pe 18 iulie 1830 s-au manifestat şi ei sub forma unor copii:
"În sfârşit, pe la orele 11 seara m-au auzit strigată pe nume: "Sora mea! Sora mea!"
M-am ridicat privind în direcţia vocii pe care o auzeam şi care ajungea la mine dintr-o parte. Am tras o perdea şi am văzut un copil de patru sau cinci ani, îmbrăcat în alb, care mi-a spus:
"Luaţi o diligenţă şi veniţi la sfânta capelă. Maica Domnului vă aşteaptă!"
M-am grăbit să mă îmbrac şi m-am îndreptat spre partea camerei unde copilul mă aştepta în picioare fără a fi mai înalt decât marginea patului meu. L-am urmat apoi şi l-am admirat conducându-mă din stânga mea şi emanând raze de lumină peste tot pe unde trecea."
(René Laurentin, Vie authentique de Catherine Labouré)
Micuţul s-a dovedit surprinzător de autoritar în momentul în care Catherine ajunsă la capelă părea că nu-şi dă seama că se află în faţa Fecioarei Maria. "În momentul acela micuţul mi-a vorbit dar nu cu o voce de copil, ci cu o voce puternică de bărbat, iar cuvintele lui erau pline de fermitate."
Micul înger păzitor al sfintei Francesca Romana s-a dovedit şi el foarte ferm, ca şi cel al misticei spaniole Marina de Escobar (1554-1633), care o vizita sub forma unui copil de şapte-opt ani. După stigmatizarea ei, Marina a primit 4 şi apoi 12 îngeri suplimentari, care se aflau în serviciul ei pentru a o ajuta în rugăciunile şi operele ei pioase, pentru a o îngriji în timpul bolilor ei continue şi pentru a o consola în timpul suferinţelor şi încercărilor sale. Toţi se prezentau sub forma unor copii, iar unul dintre ei, care avea aparenţa unui copil de 2 ani, i-a spus într-o zi:
"Eu sunt mic dar Dumnezeu mi-a dat o putere foarte mare."
Călugăriţa Camilla Pudenziana Zangoni (1586-1662), din Bologna, a început să-şi vadă îngerul păzitor de la vârsta de 40 ani: el îi apărea sub forma unui copil fermecător de 7-8 ani.
Să ne focalizăm acum asupra unei manifestări supranaturale care i-a făcut pe toţi să îşi piardă cumpătul, chiar şi pe anchetatorii Vaticanului veniţi la faţa locului. Acest fenomen nu s-a petrecut nici în Portugalia, nici în Spania sau în Italia, ţări catolice prin excelenţă, în care acest gen de miracol nu surprinde pe aproape nimeni, ci în Japonia, ţară şintoistă şi budistă. Miracolul a fost văzut de mii de oameni, a fost fotografiat şi chiar filmat de televiziunile japoneze locale şi naţionale. O statuie din lemn a Fecioarei a plâns, vărsând lacrimi timp de mai multe zile într-o biserică japoneză, în vreme ce o credincioasă primea prin claraudiţie mesaje de la îngerul ei păzitor şi de la Fecioară în legătură cu miracolul de la Fatima. De-a dreptul înnebunitor!
Întrucât minunile nu sunt foarte frecvente la budişti, această statuie a pus în încurcătură toate autorităţile ecleziastice şi politice. Deşi a fost studiată, analizată, radiografiată, nu s-a descoperit în ea niciun mecanism, furtun sau cristal. Evenimentul a fost senzaţional: statuia unei "zeiţe“ străine se manifesta în Ţara Soarelui Răsare! Pe 4 ianuarie 1975, statuia Fecioarei aflată în Mănăstirea din oraşul Akita a început să plângă, marcând începutul primului miracol constatat de milioane de japonezi de toate confesiunile. Acest fenomen supranatural a durat până pe 15 septembrie 1981, când a avut loc a 101-a şi ultima lacrimaţie. Mitsuo Fukushima, reporter la Fuji News, dar şi alte două canale de televiziune plasaseră camere de luat vederi în faţa statuii, pentru a o filma 24 din 24 de ore, ca să surprindă lacrimile care se prelingeau pe obrajii de lemn! Iată comentariului episcopului, total depăşit de situaţie, reprodus în lucrarea Akita, lacrimile şi mesajele Fecioarei de Teiji Yasuda:
"Am mers la mănăstire şi am văzut. Eram stupefiat, deşi ştiam că miracolele erau frecvente în Biblie. Dar aceea era Biblia... Faptul de a vedea eu însumi un miracol m-a tulburat foarte mult... Este inexprimabil! Pe de altă parte, asta mi s-a părut prea de tot.
Atunci am pus-o sub observaţie pe sora Sasagawa şi i-am răscolit tot trecutul. Sora Sasagawa a fost în centrul problemei. Nu am descoperit nimic neobişnuit.“
Pregătită de către îngerul său păzitor (aşa cum fusese de curând şi sora Catherine Laboure, din Rue du Bac), călugăriţa avea stigmate şi, în plus, o percepea prin clarviziune pe Sfânta Fecioară, care îi transmitea mesaje. Autorităţile ecleziastice japoneze erau convinse că, într-un fel sau altul, lacrimaţiile aveau legătură cu ea. Atunci călugăriţa a fost cercetată amănunţit de către detectivi, iar lacrimile au fost analizate. Primul studiu, realizat de către un medic de la Facultatea de Medicină Legală, a identificat sângele care cursese din statuie: era grupa AB. În schimb, grupa sanguină a lacrimilor era grupa B. O altă analiză a lacrimilor vărsate pe 22 august 1981 le-a clasat de data aceasta în grupa 0. Prin aceasta, călugăriţa a fost de facto scoasă din discuţie şi Vaticanul a sfârşit prin a depune grosul dosar (urmare a şapte ani de anchetă) pe biroul cardinalului Ratzinger, pe vremea aceea prefect al Congregaţiei pentru doctrina credinţei. Viitorul Papă Benedict al XVI-lea a recunoscut în 1988 caracterul supranatural al acestor lacrimi miraculoase. Era deci un fenomen supranatural (un miracol), întru totul conform canoanelor Romei.
Dar ce i-a spus oare atât de grav Sfânta Fecioară acestei călugăriţe japoneze? Ce o făcea să plângă? Veştile nu sunt prea bune:
3 august 1973: "Tatăl Ceresc se pregăteşte să pedepsească întreaga umanitate.“
13 octombrie 1973: "Draga mea fiică, ascultă ceea ce am să-ţi spun. Aşa cum ţi-am spus deja, dacă oamenii nu se îndreaptă şi nu devin mai buni, Tatăl Ceresc va trimite o mare nenorocire asupra umanităţii. Va fi o pedeapsă mai mare decât Potopul, aşa cum nu s-a mai văzut niciodată. Focul va coborî din cer şi va distruge mare parte din omenire, fără a cruţa pe nimeni.“
13 octombrie este, bineînţeles, data aniversară a miracolului de la Fatima. Aceasta nu este o întâmplare, ci dimpotrivă: avertismentul din 1917 a fost reînnoit în 1973, ca şi în 1961, la Garabandal.
Iată varianta celui de al 3-lea secret de la Fatima ce a fost dictată de Fecioara Maria maicii Agnes, în Japonia, la data de 13 octombrie 1973:
"Cum ţi-am spus deja, dacă oamenii nu se căiesc şi nu se îndreaptă, Tatăl Ceresc va da o pedeapsă teribilă întregii umanităţi. Va fi o pedeapsă mai grea decât Potopul, o pedeapsă aşa cum nu a mai fost niciodată: un foc va coborî din ceruri şi va ucide o mare parte din omenire, atât pe cei buni, cât şi pe cei răi, şi nu îi va scuti nici pe preoţi, nici pe credincioşi. Supravieţuitorii vor fi atât de dezolaţi, încât îi vor invidia pe cei morţi.
Singurele arme care vor mai exista atunci vor fi mătăniile pentru rugăciune şi semnul lăsat de Fiul meu. Faceţi-vă rugăciunile în fiecare zi.
Diavolul se va infiltra chiar şi în Biserică, producând discordie, astfel că vom vedea cardinali ridicându-se împotriva cardinalilor şi episcopi ridicându-se împotriva altor episcopi. Preoţii care mă vor sluji plini de iubire vor fi dispreţuiţi şi atacaţi de ceilalţi; bisericile şi altarele vor fi jefuite şi Biserica va fi plină de cei care acceptă compromisurile, iar diavolul va împinge pe mulţi preoţi şi multe suflete consacrate lui DUMNEZEU să nu Îl mai slujească pe Domnul. Diavolul se va înverşuna mai ales împotriva acestor suflete consacrate [prin jurământ monastic] lui DUMNEZEU.
Perspectiva pierderii atâtor suflete este cauza tristeţii mele. Dacă păcatele vor creşte în număr şi în gravitate, nu va mai fi iertare pentru ei.“
În corelaţie cu aceste miracole, maica clarvăzătoare Agnes Katsuko Sasagawa a comunicat de mai multe ori cu un înger a cărui aparenţă era feminină:
"Am zărit deodată la dreapta patului meu o persoană graţioasă pe care nu o cunoşteam şi care a început să citească Rozariul împreună cu mine. După primele zece recitări ea a adăugat o rugăciune încă necunoscută mie. Surprinsă am repetat rugăciunea după ea. Iată textul acesteia:
"O, Domnule Iisus, iartă-ne nouă păcatele, păzeşte-ne de focul infernului şi condu-ne în Cer sufletele noastre, mai ales pe cele care au cea mai mare nevoie de mila Voastră divină."
Sora Agnes prin natura ei era foarte solară, iar îngerul său îi apărea sub forma unei femei. Această femeie nu era cu siguranţă Fecioara Maria, căci nu s-ar fi rugat sie însăşi recitând Rozariul:
"Sora Agnes povesteşte cum o femeie foarte frumoasă i-a apărut când se afla în spitalul din Miyoko, a recitat Rozariul împreună cu ea şi apoi a învăţat-o rugăciunea pe care Fecioara Maria o dăruise ciobănaşilor de la Fatima. Cine ar pute fi capabil de un asemenea miracol dacă nu un înger? De atunci, timp de nouă ani, aceeaşi fiinţă de lumină i-a apărut sorei Agnes de mai multe ori pentru a o ghida şi pentru a o avertiza în diverse situaţii."
Pe 13 ianuarie 1955, în timp ce Teresa Musco (1934-1976), în vârstă de 12 ani pe atunci, era internată în spitalul din Caserte pentru o intervenţie chirurgicală, ea a văzut la căpătâiul ei un copil foarte frumos şi blond, "cu aripi de aur şi cu o voce suavă":
"Oferă totul pentru păcătoşi, fără să te plângi! Eu sunt îngerul Gabriel şi sunt mereu alături de tine. Să nu te îngrijorezi de nimic."
Chiar şi arhanghel fiind, Gabriel i-a apărut fetiţei sub forma unui copil probabil pentru a nu o intimida sau speria. Chiar şi Rafael i-a apărut lui Tobias sub forma unui tânăr călător pentru că într-adevăr îngerii se deghizează câteodată din motive de discreţie, dar şi pentru a nu-i speria sau înspăimânta pe oamenii cărora li se arată.
Aceste deghizări nu sunt surprinzătoare de fapt, atunci când ştim ce s-a petrecut la Zeitun, în Egipt, între anii 1968-1969. Fecioara Maria şi-a făcut apariţia în tăcere şi aureolată de un nimb luminos, deasupra cupolei unei biserici, vizibilă pentru mii de persoane de toate credinţele. Această siluetă luminoasă a putut chiar să fie fotografiată împreună cu siluetele fiinţelor misterioase care o însoţeau:"În plus, în ziua apariţiei luminoase, pe cer zburau neîntâmplător foarte mulţi porumbei alb-strălucitori de aceeaşi culoare cu a Fecioarei, astfel încât cerul întreg sclipea de alb strălucitor...".
(Michel Nil, Apparitions de la Tres Sainte Vierge Marie en Egypte en 1968-1969)
Toate relatările legate de acest eveniment sunt asemănătoare:
"A doua oară, porumbeii au apărut pe cer la două noaptea o dată cu a doua apariţie a Fecioarei, lucru care nu este foarte natural deoarece porumbeii nu zboară noaptea în mod normal; în plus, aceşti porumbei erau de o culoare albă strălucitoare care sclipea în întunericul nopţii."
Aceste păsări stranii de lumină aveau un comportament cel puţin neobişnuit:
"În epoca apariţiilor, se manifestau pe cer stele şi îngeri. Porumbeii zburau foarte frumos creând deasupra noastră forme simbolice, ca de exemplu forme de cruce. Câteodată ei erau foarte luminoşi, aproape ireali, altădată păreau porumbei reali. Uneori lumina strălucea puternic din ciocurile lor sau de la nivelul aripilor."
Credincioşii erau convinşi că porumbeii aceia strălucitori erau îngeri care îşi escortau astfel regina. Unele persoane au întrezărit chiar anumite siluete luminoase de adolescenţi care le luau locul câteodată.
Cunoscând aceste apariţii şi manifestări, experienţa servitoarei lui Dumnezeu Speranza Gonzales Puig (1823-1885), fondatoarea grupării creştine Misionarele Inimii Imaculate a Fecioarei Maria din Spania, nu ne mai apare atât de insolită pe cât a părut pentru directorul ei spiritual de la acea vreme. În Notas autobiograficas, ea povesteşte că era mereu însoţită şi instruită de îngeri. Pe 4 ianuarie 1856, ea s-a regăsit "înconjurată de 9 îngeri păzitori", dintre care mai ales unul era protectorul ei. Numărul celorlalţi îngeri din jurul ei varia mereu. Ei îi vorbeau adeseori şi de cele mai multe ori ea îi vedea sub forma unor "globuri luminoase" şi le auzea "vocile duioase care o instruiau pe cărările virtuţii".
În general, îngerii se manifestă însă sub forme omeneşti. Ei pot apărea sub forma unor adolescenţi sau a unor bărbaţi de o mare frumuseţe, dar uneori ei se manifestă sub forma unor copii. Astfel, îngerul păzitor al sfintei Francesca Romana şi îngerul care a pregătit-o pe Catherine Labouré (1806-1876) pentru întâlnirea cu Fecioara Maria în capela de pe strada Bac, pe 18 iulie 1830 s-au manifestat şi ei sub forma unor copii:
"În sfârşit, pe la orele 11 seara m-au auzit strigată pe nume: "Sora mea! Sora mea!"M-am ridicat privind în direcţia vocii pe care o auzeam şi care ajungea la mine dintr-o parte. Am tras o perdea şi am văzut un copil de patru sau cinci ani, îmbrăcat în alb, care mi-a spus:
"Luaţi o diligenţă şi veniţi la sfânta capelă. Maica Domnului vă aşteaptă!"
M-am grăbit să mă îmbrac şi m-am îndreptat spre partea camerei unde copilul mă aştepta în picioare fără a fi mai înalt decât marginea patului meu. L-am urmat apoi şi l-am admirat conducându-mă din stânga mea şi emanând raze de lumină peste tot pe unde trecea."
(René Laurentin, Vie authentique de Catherine Labouré)
Micuţul s-a dovedit surprinzător de autoritar în momentul în care Catherine ajunsă la capelă părea că nu-şi dă seama că se află în faţa Fecioarei Maria. "În momentul acela micuţul mi-a vorbit dar nu cu o voce de copil, ci cu o voce puternică de bărbat, iar cuvintele lui erau pline de fermitate."
Micul înger păzitor al sfintei Francesca Romana s-a dovedit şi el foarte ferm, ca şi cel al misticei spaniole Marina de Escobar (1554-1633), care o vizita sub forma unui copil de şapte-opt ani. După stigmatizarea ei, Marina a primit 4 şi apoi 12 îngeri suplimentari, care se aflau în serviciul ei pentru a o ajuta în rugăciunile şi operele ei pioase, pentru a o îngriji în timpul bolilor ei continue şi pentru a o consola în timpul suferinţelor şi încercărilor sale. Toţi se prezentau sub forma unor copii, iar unul dintre ei, care avea aparenţa unui copil de 2 ani, i-a spus într-o zi:"Eu sunt mic dar Dumnezeu mi-a dat o putere foarte mare."
Călugăriţa Camilla Pudenziana Zangoni (1586-1662), din Bologna, a început să-şi vadă îngerul păzitor de la vârsta de 40 ani: el îi apărea sub forma unui copil fermecător de 7-8 ani.
Să ne focalizăm acum asupra unei manifestări supranaturale care i-a făcut pe toţi să îşi piardă cumpătul, chiar şi pe anchetatorii Vaticanului veniţi la faţa locului. Acest fenomen nu s-a petrecut nici în Portugalia, nici în Spania sau în Italia, ţări catolice prin excelenţă, în care acest gen de miracol nu surprinde pe aproape nimeni, ci în Japonia, ţară şintoistă şi budistă. Miracolul a fost văzut de mii de oameni, a fost fotografiat şi chiar filmat de televiziunile japoneze locale şi naţionale. O statuie din lemn a Fecioarei a plâns, vărsând lacrimi timp de mai multe zile într-o biserică japoneză, în vreme ce o credincioasă primea prin claraudiţie mesaje de la îngerul ei păzitor şi de la Fecioară în legătură cu miracolul de la Fatima. De-a dreptul înnebunitor!
Întrucât minunile nu sunt foarte frecvente la budişti, această statuie a pus în încurcătură toate autorităţile ecleziastice şi politice. Deşi a fost studiată, analizată, radiografiată, nu s-a descoperit în ea niciun mecanism, furtun sau cristal. Evenimentul a fost senzaţional: statuia unei "zeiţe“ străine se manifesta în Ţara Soarelui Răsare! Pe 4 ianuarie 1975, statuia Fecioarei aflată în Mănăstirea din oraşul Akita a început să plângă, marcând începutul primului miracol constatat de milioane de japonezi de toate confesiunile. Acest fenomen supranatural a durat până pe 15 septembrie 1981, când a avut loc a 101-a şi ultima lacrimaţie. Mitsuo Fukushima, reporter la Fuji News, dar şi alte două canale de televiziune plasaseră camere de luat vederi în faţa statuii, pentru a o filma 24 din 24 de ore, ca să surprindă lacrimile care se prelingeau pe obrajii de lemn! Iată comentariului episcopului, total depăşit de situaţie, reprodus în lucrarea Akita, lacrimile şi mesajele Fecioarei de Teiji Yasuda: "Am mers la mănăstire şi am văzut. Eram stupefiat, deşi ştiam că miracolele erau frecvente în Biblie. Dar aceea era Biblia... Faptul de a vedea eu însumi un miracol m-a tulburat foarte mult... Este inexprimabil! Pe de altă parte, asta mi s-a părut prea de tot.
Atunci am pus-o sub observaţie pe sora Sasagawa şi i-am răscolit tot trecutul. Sora Sasagawa a fost în centrul problemei. Nu am descoperit nimic neobişnuit.“
Pregătită de către îngerul său păzitor (aşa cum fusese de curând şi sora Catherine Laboure, din Rue du Bac), călugăriţa avea stigmate şi, în plus, o percepea prin clarviziune pe Sfânta Fecioară, care îi transmitea mesaje. Autorităţile ecleziastice japoneze erau convinse că, într-un fel sau altul, lacrimaţiile aveau legătură cu ea. Atunci călugăriţa a fost cercetată amănunţit de către detectivi, iar lacrimile au fost analizate. Primul studiu, realizat de către un medic de la Facultatea de Medicină Legală, a identificat sângele care cursese din statuie: era grupa AB. În schimb, grupa sanguină a lacrimilor era grupa B. O altă analiză a lacrimilor vărsate pe 22 august 1981 le-a clasat de data aceasta în grupa 0. Prin aceasta, călugăriţa a fost de facto scoasă din discuţie şi Vaticanul a sfârşit prin a depune grosul dosar (urmare a şapte ani de anchetă) pe biroul cardinalului Ratzinger, pe vremea aceea prefect al Congregaţiei pentru doctrina credinţei. Viitorul Papă Benedict al XVI-lea a recunoscut în 1988 caracterul supranatural al acestor lacrimi miraculoase. Era deci un fenomen supranatural (un miracol), întru totul conform canoanelor Romei.
Dar ce i-a spus oare atât de grav Sfânta Fecioară acestei călugăriţe japoneze? Ce o făcea să plângă? Veştile nu sunt prea bune:
3 august 1973: "Tatăl Ceresc se pregăteşte să pedepsească întreaga umanitate.“
13 octombrie 1973: "Draga mea fiică, ascultă ceea ce am să-ţi spun. Aşa cum ţi-am spus deja, dacă oamenii nu se îndreaptă şi nu devin mai buni, Tatăl Ceresc va trimite o mare nenorocire asupra umanităţii. Va fi o pedeapsă mai mare decât Potopul, aşa cum nu s-a mai văzut niciodată. Focul va coborî din cer şi va distruge mare parte din omenire, fără a cruţa pe nimeni.“
13 octombrie este, bineînţeles, data aniversară a miracolului de la Fatima. Aceasta nu este o întâmplare, ci dimpotrivă: avertismentul din 1917 a fost reînnoit în 1973, ca şi în 1961, la Garabandal.
Iată varianta celui de al 3-lea secret de la Fatima ce a fost dictată de Fecioara Maria maicii Agnes, în Japonia, la data de 13 octombrie 1973:
"Cum ţi-am spus deja, dacă oamenii nu se căiesc şi nu se îndreaptă, Tatăl Ceresc va da o pedeapsă teribilă întregii umanităţi. Va fi o pedeapsă mai grea decât Potopul, o pedeapsă aşa cum nu a mai fost niciodată: un foc va coborî din ceruri şi va ucide o mare parte din omenire, atât pe cei buni, cât şi pe cei răi, şi nu îi va scuti nici pe preoţi, nici pe credincioşi. Supravieţuitorii vor fi atât de dezolaţi, încât îi vor invidia pe cei morţi.
Singurele arme care vor mai exista atunci vor fi mătăniile pentru rugăciune şi semnul lăsat de Fiul meu. Faceţi-vă rugăciunile în fiecare zi.
Diavolul se va infiltra chiar şi în Biserică, producând discordie, astfel că vom vedea cardinali ridicându-se împotriva cardinalilor şi episcopi ridicându-se împotriva altor episcopi. Preoţii care mă vor sluji plini de iubire vor fi dispreţuiţi şi atacaţi de ceilalţi; bisericile şi altarele vor fi jefuite şi Biserica va fi plină de cei care acceptă compromisurile, iar diavolul va împinge pe mulţi preoţi şi multe suflete consacrate lui DUMNEZEU să nu Îl mai slujească pe Domnul. Diavolul se va înverşuna mai ales împotriva acestor suflete consacrate [prin jurământ monastic] lui DUMNEZEU.
Perspectiva pierderii atâtor suflete este cauza tristeţii mele. Dacă păcatele vor creşte în număr şi în gravitate, nu va mai fi iertare pentru ei.“
În corelaţie cu aceste miracole, maica clarvăzătoare Agnes Katsuko Sasagawa a comunicat de mai multe ori cu un înger a cărui aparenţă era feminină:
"Am zărit deodată la dreapta patului meu o persoană graţioasă pe care nu o cunoşteam şi care a început să citească Rozariul împreună cu mine. După primele zece recitări ea a adăugat o rugăciune încă necunoscută mie. Surprinsă am repetat rugăciunea după ea. Iată textul acesteia:
"O, Domnule Iisus, iartă-ne nouă păcatele, păzeşte-ne de focul infernului şi condu-ne în Cer sufletele noastre, mai ales pe cele care au cea mai mare nevoie de mila Voastră divină."
Sora Agnes prin natura ei era foarte solară, iar îngerul său îi apărea sub forma unei femei. Această femeie nu era cu siguranţă Fecioara Maria, căci nu s-ar fi rugat sie însăşi recitând Rozariul:
"Sora Agnes povesteşte cum o femeie foarte frumoasă i-a apărut când se afla în spitalul din Miyoko, a recitat Rozariul împreună cu ea şi apoi a învăţat-o rugăciunea pe care Fecioara Maria o dăruise ciobănaşilor de la Fatima. Cine ar pute fi capabil de un asemenea miracol dacă nu un înger? De atunci, timp de nouă ani, aceeaşi fiinţă de lumină i-a apărut sorei Agnes de mai multe ori pentru a o ghida şi pentru a o avertiza în diverse situaţii."
Pe 13 ianuarie 1955, în timp ce Teresa Musco (1934-1976), în vârstă de 12 ani pe atunci, era internată în spitalul din Caserte pentru o intervenţie chirurgicală, ea a văzut la căpătâiul ei un copil foarte frumos şi blond, "cu aripi de aur şi cu o voce suavă":
"Oferă totul pentru păcătoşi, fără să te plângi! Eu sunt îngerul Gabriel şi sunt mereu alături de tine. Să nu te îngrijorezi de nimic."
Chiar şi arhanghel fiind, Gabriel i-a apărut fetiţei sub forma unui copil probabil pentru a nu o intimida sau speria. Chiar şi Rafael i-a apărut lui Tobias sub forma unui tânăr călător pentru că într-adevăr îngerii se deghizează câteodată din motive de discreţie, dar şi pentru a nu-i speria sau înspăimânta pe oamenii cărora li se arată.
**** NUMELE INGERASILOR ****
Este desigur tentant să căutăm a cunoaşte numele trimişilor Domnului, mai ales a celor care întreţin cu noi relaţii privilegiate. În cazul unora dintre ei este simplu deoarece ei au un patronim (nume de familie), dar acest lucru este extrem de rar.
Se spune că Dumnezeu a creat toate spiritele celeste în acelaşi timp şi le-a dat nume, aşa cum a procedat cu cosmosul întreg şi cu omul. (Conciliile din Latran IV, 1215 şi de la Vatican I, 1870)
Sfinţii părinţi şi doctorii bisericii sunt de acord cu aceasta. Totuşi Biblia nu ne oferă decât numele a trei îngeri: în ordinea apariţiei, ea îl citează pe Rafael , în Cartea lui Tobias, apoi pe Gabriel , în Cartea lui Daniel, şi în final pe Mihail , în Cartea lui Daniel, dar şi în Capitolul lui Iuda şi în Apocalipsă. Foarte devreme, tradiţia creştină i-a desemnat pe aceşti îngeri ca fiind trei arhangheli, un termen care s-ar traduce astăzi prin "conducători ai îngerilor". Anumite biserici orientale îl venerează şi pe Uriel, al cărui nume semnifică Flacăra lui Dumnezeu sau Dumnezeu este lumina mea. Uriel a fost onorat în Biserica latină până în anul 745 când al doilea conciliu bisericesc l-a îndepărtat din textele liturgice, interzicând devoţiunea faţă de el. Numele şi efigia acestui al patrulea arhanghel apar pe multe monumente anterioare acestei date.
Din motive ce au rămas obscure până în ziua de astăzi, arhanghelul Uriel, împreună cu alţi îngeri şi arhangheli, printre care arhanghelul Raguel, au fost brusc şi fără nici un motiv consideraţi de către Papa Zaharia, în anul 745, ca ne mai fiind demni să facă parte din rândul îngerilor, iar toate referirile explicite la ei, sau mai exact la numele lor ce existau anterior în Biblie, au fost pentru totdeauna eliminate.
Dincolo de toate acestea, această stranie iniţiativă a bisericii catolice nu îi va putea afecta în nici un fel pe îngerii de lumină ce au fost refuzaţi, am putea spune, în felul acesta, căci în realitate acest refuz îi va afecta numai şi numai pe toţi aceia care, sub influenţa acestei dogme ciudate, care nu are nici un suport real, nu vor cunoaşte faptul că unii dintre îngerii şi arhanghelii al căror nume a fost brusc şi într-un mod ciudat eliminat din textul biblic, cum ar fi spre exemplu, arhanghelii Raguel şi Uriel, ar putea avea în realitate un rol important, chiar esenţial, atât în transformarea lor spirituală, cât şi în cadrul revirimentului spiritual ce va trebui să se manifeste la nivelul întregii planete, unul dintre cei mai importanţi fiind în acest context arhanghelul Raguel.
În plus, această iniţiativă ciudată, cu privire la care nu s-a oferit niciodată până în prezent vreo explicaţie coerentă şi inteligentă este cu atât mai stranie, dacă avem în vedere că în cazul în care ar fi fost cu adevărat vorba de nişte aşa-zişi demoni, atunci ar fi fost totodată normal să fie extrase din Biblie nu numai numele acestor aşa-zişi demoni, ci şi faptele lor.
În Orient, unde deciziile romane nu au fost total respectate, cultul lui Uriel este menţinut până la reforma liturgică din secolul al XVII-lea:
"Păstrează-ţi, Doamne, poporul tău, prin rugăciunile celor mai mari dintre Îngerii Tăi, prin splendoarea lui Mihail, Gabriel, Rafael şi Uriel şi a celor trei spirite neîncarnate!" (Cele trei spirite neîncarnate anonime completează seria celor şapte îngeri care sunt citaţi în Cartea lui Tobias şi care se menţin în gloria lui Dumnezeu).
Este foarte adevărat că anumiţi preoţi sau doctori ai bisericii îi recunoşteau acestui arhaghel, înaintea fatidicului decret roman, o anumită legitimitate. Astfel, Ambrozie din Milano şi-a plasat catedrala-alături de alte sanctuare- sub protecţia celor patru arhagheli, al patrulea dintre aceştia fiind Uriel. De Asemenea, Isidora din Sevilia îl vedea pe acest arhaghel care i-a reţinut braţul lui Abraham pentru a nu-l ucide pe unicul său fiu, Isaac, şi care i-a revelat lui Moise transcendenţa lui Dumnezeu într-o băutură arzătoare. Iar Béde Venerabilul obişnuia să îl invoce adesea pe Arhaghelul Uriel Protectorul.
Un alt înger pe nume Phanuel apare citat în Cartea lui Enoh şi este evocat de Clement din Alexandria în venerabilul său Pasteur din Hermas, text considerat cu mare stimă de Biserica timpurie: astfel, Phanuel este "Îngerul penitenţei care îl ţine pe diavol sub puterea sa". În pofida utilităţii sale evidente pentru rasa umană, el nu a cunoscut succesul confratelui său Uriel, iar numele său a dispărut de pe lista oficială cum este cea propusă de fransciscanul Amedeo Gomes Meneses de Silva ( +1482), care i-a cunoscut pe cei şapte arhagheli prin revelaţie divină: Mihail, Gabriel, Rafael, Barachiel, Jehudiel, Uriel şi Sealtiel.
Ţinând cont de numărul imens de spirite celeste care există, este într-adevăr curios cum de doar cinci nume, şi mai precis doar trei, dacă îi eliminăm pe Uriel şi pe Phanuel, au fost pomenite de Biblie şi sunt cunoscute de majoritatea oamenilor. Ne întoarcem firesc la apocrife, pentru a afla mai multe lucruri, şi mai ales asupra Cărţii secrete ale lui Enoh şi a Cărţii Palatului, adevărate comori ale angeologiei.
Cei şapte arhangheli ce sunt consemnaţi în scrierile lui Enoh sunt descrişi după cum urmează:
"1 Iată numele sfinţilor Îngeri păzitori:
2 Uriel, Îngerul teribil care stăpâneşte peste infern.
3 Rafael, Îngerul sufletelor omeneşti.
4 Raguel, răzbunătorul lumii corpurilor cereşti.
5 Mihail, cel însărcinat să vegheze asupra celor mai buni dintre oameni.
6 Sarachiel, cel care se ocupă de spiritele care păcătuiesc împotriva Duhului Sfânt.
7 Gabriel cârmuieşte Raiul, Şerpii şi Heruvimii.
8 În sfârşit, Remiel are în grijă fiinţele înălţate."
Alţi cercetători, încă nesatisfăcuţi nici de acestea, merg şi mai departe în Epoca Renaşterii pentru a explora Kabbala, care ne oferă numele a 72 de îngeri şi numele altor spirite celeste. În fine, ezoterismul occidental structurează elementele de care dispune în sisteme susceptibile de aplicaţii practice.
Oamenii care au devenit cu adevărat familiari cu îngerii, cum sunt misticii autentici şi sfinţii, prin umilinţa lor în faţa misterului divin care se manifestă prin îngeri îi fac să merite graţia favorurilor angelice. Semnătura oricărei intervenţii angelice autentice este gratuitatea, adică necondiţionarea. Persoanele care nu cunosc mai nimic despre lumile spirituale, care nu dau dovadă de pietate, de umilinţă sau de alte virtuţi autentice, pot fi asistate ocazional de îngeri, dar cel mai adesea spontan, atunci când spiritele celeste o consideră necesar, uneori chiar fără a fi invocate. Astfel încât se dovedeşte uneori neesenţial să le cunoaştem numele, după cum afirmă o mare mistică italiană Margherita de Cortone (1247-1297): "Noi suntem din ordinul serafimilor şi nu încerca să ne cunoşti numele pentru că numele îngerilor sunt foarte rar exprimate pe Pământ."
De altfel, sunt foarte rari servitorii Domnului care, beneficiind de relaţii privilegiate cu îngerii, au avut revelaţia numelor lor. Marea majoritate a celor care s-au bucurat aproape cotidian de prezenţa companionilor lor celeşti, ca de exemplu Francesca Romana, Gemma Galgani, Metchild Thaller, părintele Eduard Lamy şi alţii, nu le-au cunoscut niciodată numele. S-a mai petrecut totuşi câteodată, ca printr-o graţie minunată a Cerului, îngerii să se prezinte oamenilor prin intermediul numelor lor. Astfel, sfântul Ioan al Crucii spunea despre îngerul său păzitor că se numeşte Lauriel, ca are aripi şi este foarte frumos, mai strălucitor ca soarele, îmbrăcat în alb, cu o coroană pe cap şi cu o cruce pe frunte.
Îngerul păzitor al misticei italiene Luigina Sinapi (1916-1978) se numea cu adevărat Samuel sau acesta a fost doar un patronim atribuit de ea pentru a face scrierea cărţii sale mai uşoară?
Haideţi să ignorăm totuşi aceste întrebări şi să ne îndreptăm atenţia asupra religioasei din Malestroit, Yvonne Aimée a lui Iisus, care aduce mai multă lumină asupra acestui subiect:
"Yvonne avea prietenii mari în lumea angelică, în particular pe cei doi îngeri păzitori ai săi pe care îi cunoştea sub numele: Lumen şi Laetare. Câteodată, aceştia se manifestau pentru ea sub forme umane. În alte circumstanţe, ea le auzea doar vocea. Cel mai adesea, ea se ruga noaptea împreună cu ei.”
Prin numele lor latine, cei doi îngeri i-au trasat Yvonei un program de viaţă spirituală: să rămână mereu în lumină (Lumen se traduce prin lumină) şi în bucurie (Laetare se traduce prin bucurie). Asemenea revelaţii se dovedesc a avea mereu semnificaţii spirituale.
De exemplu, vizionara contemporană Vassula Ryden ştie că numele îngerilor au cu siguranţă o semnificaţie spirituală. Ea declară că a aflat pe cale paranormală numele îngerului ei păzitor. Acest lucru a survenit la începutul experienţei sale mistice, pe la sfârşitul lunii noiembrie 1985, pe vremea când locuia în Bangladesh:
"Într-o zi, Vassula scria o listă de cumpărături. Ea a simţit cum mâna începe să îi tremure şi apoi a constatat că scrisese ceva total diferit. Ea scrisese sub influenţa altcuiva. Puterea care îi controla mâna scrisese: "Eu sunt îngerul tău păzitor.” El se numea Daniel.
Interesant procedeu utilizat de înger pentru a se revela- seamănă mai degrabă cu scrierea automatică realizată de spirite-, iar numele său este insolit. Daniel este numele profetului din Biblie cu care au vorbit prima dată arhaghelii Mihail şi Gabriel. Daniel semnifică "Dumnezeu este judecătorul meu”. Îngerul păzitor al Vassulei a vrut să ne arate că protejata lui se află mai presus de orice judecată umană, fie ea realizată chiar de autorităţile ecleziastice competente.
Se spune că Dumnezeu a creat toate spiritele celeste în acelaşi timp şi le-a dat nume, aşa cum a procedat cu cosmosul întreg şi cu omul. (Conciliile din Latran IV, 1215 şi de la Vatican I, 1870)
Sfinţii părinţi şi doctorii bisericii sunt de acord cu aceasta. Totuşi Biblia nu ne oferă decât numele a trei îngeri: în ordinea apariţiei, ea îl citează pe Rafael , în Cartea lui Tobias, apoi pe Gabriel , în Cartea lui Daniel, şi în final pe Mihail , în Cartea lui Daniel, dar şi în Capitolul lui Iuda şi în Apocalipsă. Foarte devreme, tradiţia creştină i-a desemnat pe aceşti îngeri ca fiind trei arhangheli, un termen care s-ar traduce astăzi prin "conducători ai îngerilor". Anumite biserici orientale îl venerează şi pe Uriel, al cărui nume semnifică Flacăra lui Dumnezeu sau Dumnezeu este lumina mea. Uriel a fost onorat în Biserica latină până în anul 745 când al doilea conciliu bisericesc l-a îndepărtat din textele liturgice, interzicând devoţiunea faţă de el. Numele şi efigia acestui al patrulea arhanghel apar pe multe monumente anterioare acestei date.
Din motive ce au rămas obscure până în ziua de astăzi, arhanghelul Uriel, împreună cu alţi îngeri şi arhangheli, printre care arhanghelul Raguel, au fost brusc şi fără nici un motiv consideraţi de către Papa Zaharia, în anul 745, ca ne mai fiind demni să facă parte din rândul îngerilor, iar toate referirile explicite la ei, sau mai exact la numele lor ce existau anterior în Biblie, au fost pentru totdeauna eliminate.
Dincolo de toate acestea, această stranie iniţiativă a bisericii catolice nu îi va putea afecta în nici un fel pe îngerii de lumină ce au fost refuzaţi, am putea spune, în felul acesta, căci în realitate acest refuz îi va afecta numai şi numai pe toţi aceia care, sub influenţa acestei dogme ciudate, care nu are nici un suport real, nu vor cunoaşte faptul că unii dintre îngerii şi arhanghelii al căror nume a fost brusc şi într-un mod ciudat eliminat din textul biblic, cum ar fi spre exemplu, arhanghelii Raguel şi Uriel, ar putea avea în realitate un rol important, chiar esenţial, atât în transformarea lor spirituală, cât şi în cadrul revirimentului spiritual ce va trebui să se manifeste la nivelul întregii planete, unul dintre cei mai importanţi fiind în acest context arhanghelul Raguel.
În plus, această iniţiativă ciudată, cu privire la care nu s-a oferit niciodată până în prezent vreo explicaţie coerentă şi inteligentă este cu atât mai stranie, dacă avem în vedere că în cazul în care ar fi fost cu adevărat vorba de nişte aşa-zişi demoni, atunci ar fi fost totodată normal să fie extrase din Biblie nu numai numele acestor aşa-zişi demoni, ci şi faptele lor.
În Orient, unde deciziile romane nu au fost total respectate, cultul lui Uriel este menţinut până la reforma liturgică din secolul al XVII-lea:
"Păstrează-ţi, Doamne, poporul tău, prin rugăciunile celor mai mari dintre Îngerii Tăi, prin splendoarea lui Mihail, Gabriel, Rafael şi Uriel şi a celor trei spirite neîncarnate!" (Cele trei spirite neîncarnate anonime completează seria celor şapte îngeri care sunt citaţi în Cartea lui Tobias şi care se menţin în gloria lui Dumnezeu).
Este foarte adevărat că anumiţi preoţi sau doctori ai bisericii îi recunoşteau acestui arhaghel, înaintea fatidicului decret roman, o anumită legitimitate. Astfel, Ambrozie din Milano şi-a plasat catedrala-alături de alte sanctuare- sub protecţia celor patru arhagheli, al patrulea dintre aceştia fiind Uriel. De Asemenea, Isidora din Sevilia îl vedea pe acest arhaghel care i-a reţinut braţul lui Abraham pentru a nu-l ucide pe unicul său fiu, Isaac, şi care i-a revelat lui Moise transcendenţa lui Dumnezeu într-o băutură arzătoare. Iar Béde Venerabilul obişnuia să îl invoce adesea pe Arhaghelul Uriel Protectorul.
Un alt înger pe nume Phanuel apare citat în Cartea lui Enoh şi este evocat de Clement din Alexandria în venerabilul său Pasteur din Hermas, text considerat cu mare stimă de Biserica timpurie: astfel, Phanuel este "Îngerul penitenţei care îl ţine pe diavol sub puterea sa". În pofida utilităţii sale evidente pentru rasa umană, el nu a cunoscut succesul confratelui său Uriel, iar numele său a dispărut de pe lista oficială cum este cea propusă de fransciscanul Amedeo Gomes Meneses de Silva ( +1482), care i-a cunoscut pe cei şapte arhagheli prin revelaţie divină: Mihail, Gabriel, Rafael, Barachiel, Jehudiel, Uriel şi Sealtiel.
Ţinând cont de numărul imens de spirite celeste care există, este într-adevăr curios cum de doar cinci nume, şi mai precis doar trei, dacă îi eliminăm pe Uriel şi pe Phanuel, au fost pomenite de Biblie şi sunt cunoscute de majoritatea oamenilor. Ne întoarcem firesc la apocrife, pentru a afla mai multe lucruri, şi mai ales asupra Cărţii secrete ale lui Enoh şi a Cărţii Palatului, adevărate comori ale angeologiei.
Cei şapte arhangheli ce sunt consemnaţi în scrierile lui Enoh sunt descrişi după cum urmează:"1 Iată numele sfinţilor Îngeri păzitori:
2 Uriel, Îngerul teribil care stăpâneşte peste infern.
3 Rafael, Îngerul sufletelor omeneşti.
4 Raguel, răzbunătorul lumii corpurilor cereşti.
5 Mihail, cel însărcinat să vegheze asupra celor mai buni dintre oameni.
6 Sarachiel, cel care se ocupă de spiritele care păcătuiesc împotriva Duhului Sfânt.
7 Gabriel cârmuieşte Raiul, Şerpii şi Heruvimii.
8 În sfârşit, Remiel are în grijă fiinţele înălţate."
Alţi cercetători, încă nesatisfăcuţi nici de acestea, merg şi mai departe în Epoca Renaşterii pentru a explora Kabbala, care ne oferă numele a 72 de îngeri şi numele altor spirite celeste. În fine, ezoterismul occidental structurează elementele de care dispune în sisteme susceptibile de aplicaţii practice.
Oamenii care au devenit cu adevărat familiari cu îngerii, cum sunt misticii autentici şi sfinţii, prin umilinţa lor în faţa misterului divin care se manifestă prin îngeri îi fac să merite graţia favorurilor angelice. Semnătura oricărei intervenţii angelice autentice este gratuitatea, adică necondiţionarea. Persoanele care nu cunosc mai nimic despre lumile spirituale, care nu dau dovadă de pietate, de umilinţă sau de alte virtuţi autentice, pot fi asistate ocazional de îngeri, dar cel mai adesea spontan, atunci când spiritele celeste o consideră necesar, uneori chiar fără a fi invocate. Astfel încât se dovedeşte uneori neesenţial să le cunoaştem numele, după cum afirmă o mare mistică italiană Margherita de Cortone (1247-1297): "Noi suntem din ordinul serafimilor şi nu încerca să ne cunoşti numele pentru că numele îngerilor sunt foarte rar exprimate pe Pământ."
De altfel, sunt foarte rari servitorii Domnului care, beneficiind de relaţii privilegiate cu îngerii, au avut revelaţia numelor lor. Marea majoritate a celor care s-au bucurat aproape cotidian de prezenţa companionilor lor celeşti, ca de exemplu Francesca Romana, Gemma Galgani, Metchild Thaller, părintele Eduard Lamy şi alţii, nu le-au cunoscut niciodată numele. S-a mai petrecut totuşi câteodată, ca printr-o graţie minunată a Cerului, îngerii să se prezinte oamenilor prin intermediul numelor lor. Astfel, sfântul Ioan al Crucii spunea despre îngerul său păzitor că se numeşte Lauriel, ca are aripi şi este foarte frumos, mai strălucitor ca soarele, îmbrăcat în alb, cu o coroană pe cap şi cu o cruce pe frunte.
Îngerul păzitor al misticei italiene Luigina Sinapi (1916-1978) se numea cu adevărat Samuel sau acesta a fost doar un patronim atribuit de ea pentru a face scrierea cărţii sale mai uşoară?
Haideţi să ignorăm totuşi aceste întrebări şi să ne îndreptăm atenţia asupra religioasei din Malestroit, Yvonne Aimée a lui Iisus, care aduce mai multă lumină asupra acestui subiect:
"Yvonne avea prietenii mari în lumea angelică, în particular pe cei doi îngeri păzitori ai săi pe care îi cunoştea sub numele: Lumen şi Laetare. Câteodată, aceştia se manifestau pentru ea sub forme umane. În alte circumstanţe, ea le auzea doar vocea. Cel mai adesea, ea se ruga noaptea împreună cu ei.”
Prin numele lor latine, cei doi îngeri i-au trasat Yvonei un program de viaţă spirituală: să rămână mereu în lumină (Lumen se traduce prin lumină) şi în bucurie (Laetare se traduce prin bucurie). Asemenea revelaţii se dovedesc a avea mereu semnificaţii spirituale.
De exemplu, vizionara contemporană Vassula Ryden ştie că numele îngerilor au cu siguranţă o semnificaţie spirituală. Ea declară că a aflat pe cale paranormală numele îngerului ei păzitor. Acest lucru a survenit la începutul experienţei sale mistice, pe la sfârşitul lunii noiembrie 1985, pe vremea când locuia în Bangladesh:
"Într-o zi, Vassula scria o listă de cumpărături. Ea a simţit cum mâna începe să îi tremure şi apoi a constatat că scrisese ceva total diferit. Ea scrisese sub influenţa altcuiva. Puterea care îi controla mâna scrisese: "Eu sunt îngerul tău păzitor.” El se numea Daniel.
Interesant procedeu utilizat de înger pentru a se revela- seamănă mai degrabă cu scrierea automatică realizată de spirite-, iar numele său este insolit. Daniel este numele profetului din Biblie cu care au vorbit prima dată arhaghelii Mihail şi Gabriel. Daniel semnifică "Dumnezeu este judecătorul meu”. Îngerul păzitor al Vassulei a vrut să ne arate că protejata lui se află mai presus de orice judecată umană, fie ea realizată chiar de autorităţile ecleziastice competente.
**** HALLOWEEN-UL STRAVECHI MISTERE DEZVALUITE ****
Se spune că Halloween-ul şi-ar avea originea în tradiţia celtică. Oare ce ar putea avea în comun străzile inundate de oameni îmbrăcaţi în vrăjitoare, vampiri şi monştrii îngrozitori sau hidoasele felinare-dovleac cu sărbătorirea în armonie cu natura a Noului An celtic? Doar celţii nu cheltuiau sute de dolari în fiecare an pentru a-şi decora casele cu schelete şi coarne demoniace, şi nici nu îşi trimiteau copiii îmbrăcaţi în stafii pentru a face farse vecinilor.
Ce înseamnă Halloween?
Halloween este de fapt forma prescurtată de la “hallow evening”. În limba engleză cuvântul “hallow” are mai multe sensuri: a sfinţi dar şi a se închina la, a venera, a adora, a consacra. Halloween poate fi deci tradus prin seara sau noaptea venerării. Ţinând cont de specificul costumelor şi decoraţiunilor utilizate în acest moment este evident că vorbim despre o adorare a demonilor. Mai mult chiar, această adorare în masă a demonilor are loc într-un moment foarte important, căci în vechime, pe 01 noiembrie se sărbătorea Noul An.
Se spune că Halloween-ul a fost adus în SUA de emigranţii irlandezi şi că şi-ar avea originea în tradiţia celtică, respectiv în sărbătoarea numită SAMHAIN. La origini aşa a şi fost, doar că vechea sărbătoare a fost atât de mult pervertită de-a lungul timpului, încât în prezent nu mai păstrează nimic din încărcătura ei spirituală originară.
Fiind un popor la care agricultura şi creşterea animalelor erau foarte importante, pentru celţi era vital să îşi conducă viaţa după ciclurile naturii. Ei împărţeau anul în două mari anotimpuri: cel al luminii şi cel al întunericului, respectiv vara şi iarna, marcate de două sărbători principale: Samhain pe 1 noiembrie – Noul An – şi Beltain pe 1 mai – începutul verii.
SAMHAIN – sărbătoarea celtică a Noului An
Samhain înseamnă chiar etimologic “Sfârşitul verii”, iar în calendarul celtic este numele primei luni a anului, nume păstrat şi azi în limba irlandeză pentru luna noiembrie. În Ţara Galilor momentul era numit Nos Calan Gaeaf care însemna “Noaptea calendarului de iarnă”. Într-adevăr, din această seară se considera că începea iarna. Culesul recoltei trebuia încheiat până atunci, căci se credea că suflul spiritelor naturii care trecea pe deasupra fructelor şi legumelor rămase neculese, făcea ca acestea să se usuce instantaneu. Se intra astfel într-un nou ciclu, iar viaţa nu se mai desfăşura în aer liber, în lumina soarelui care îşi diminua tot mai mult puterea, de unde şi numele de anotimpul întunericului. Oamenii îşi petreceau mai mult timp în case, turmele de animale erau strânse în staulele lor şi nu mai ieşeau pe păşuni, iar plantele îşi continuau viaţa prin seminţele care germinau în pământ.
Celţii, ca toţi cei din vechime cunoşteau că aşa cum începea noul an, aşa şi avea să fie. De aceea, nu sărbătoreau acest eveniment prin “distracţii”, aşa cum procedează în ziua de azi cea mai mare parte din oameni. Pentru ei era un prilej de a fi cât mai conştienţi de forţele subtile care le guvernau vieţile şi de a le implora ajutorul. Se aduceau mulţumiri pentru recolta de anul trecut, se exprimau dorinţele pentru noul an şi se făceau previziuni.
În timp ce focurile din vechiul an erau stinse în toate vetrele, preoţii aprindeau un nou foc în care erau apoi aruncate ofrande pentru zei şi obiecte ce simbolizau dorinţele sau cererile oamenilor. În final tăciunii acestui foc erau împărţiţi tuturor locuitorilor şi serveau pentru a reaprinde focurile din vetrele căminelor. Astfel se marca un nou început. Cenuşa din focul sacru aprins iniţial era răspândită peste ogoare pentru a proteja solul pe parcursul iernii şi totodată a-l fertiliza.
În mitologia irlandeză se credea că în această noapte scutul care despărţea lumea materială de celelalte lumi era coborât. De aceea sufletele celor morţi aveau acum posibilitatea să îi viziteze pe cei dragi rămaşi pe pământ. Era deci un moment propice pentru a se ruga pentru cei morţi, şi se lăsa mâncare şi băutură pentru ei în locurile în care trăiseră.
Cum a fost denaturată vechea sărbătoare celtică?
Credinţa actuală este că de Halloween spiritele morţilor şi alte fiinţe din celelalte planuri pot ajunge pe pământ şi caută să intre în posesia corpurilor oamenilor. De aceea, oamenii nu trebuie să doarmă în această noapte, ci trebuie să facă focuri şi mult zgomot pentru a se proteja de acest pericol. Ideea de a se deghiza în demoni nu se ştie când a apărut şi de unde. Este oricum lipsită de logică. Toţi istoricii religiilor afirmă că scopul pentru care erau purtate măşti în religiile primitive era crearea unei legături spirituale cu zeitatea sau fiinţa reprezentată prin acea mască. Ori deghizându-se în demoni, oamenii nu fac altceva decât să le ofere acestora propriul lor corp drept punte de manifestare în planul fizic. Adică îndeplinesc exact lucrul de care ar trebui să se protejeze.
Se afirmă de asemenea că vechea sărbătoare celtică era o celebrare a zeului morţii Samhain. Ori nu există nici un zeu al morţii cu acest nume. Această idee a apărut de-abia în 1770 şi a fost apoi atât de mult repetată încât a devenit adevăr. Cei care au studiat fenomenul arată că zeul morţii Samhain a fost creat în 1770 de colonelul Charles Vallency, care urmărea să demonstreze că druizii veneau din Armenia. Ideea a fost apoi preluată în 1827 de Godfrey Higgins care aducea ca argument forte în sprijinul faptului că druizii veneau de fapt din India, similitudinea de nume între zeul vedic Samana şi acest zeu al morţii care nici nu exista pe vremea celţilor. După cum ştim nici zeul vedic al morţii nu se numeşte Samana, iar totul nu este decât o încercare de demonizare a altor tradiţii decât cea creştină.
Specularea interesului bisericii de a stopa tradiţiile “păgâne”
La începuturile sale, biserica se afla în plin proces de expansiune, iar aceste dorinţe de a cuceri noi teritorii au fost pe deplin speculate de cei care conduceau şi atunci, ca şi acum, lumea din umbră. Cu toate eforturile bisericii de a se impune, tradiţiile druidice din regiune erau atât de adânc înrădăcinate încât nu puteau fi îndepărtate atât de uşor. Unul dintre papi a avut o idee genială. În loc să lupte cu aceste obiceiuri era mult mai uşor ca în paralel cu ele să fie introduse sărbători creştine. Cu timpul trebuia doar să se aibe grijă ca vechile sărbători să îşi piardă utilitatea şi credibilitatea. Astfel că în anul 837 Papa Grigorie al IV a decretat că în data de 1 nov vor fi serbaţi de acum înainte martirii creştini. A doua zi urma o altă sărbătoare, Ziua Tuturor Sufletelor, când erau comemoraţi morţii. Cum una dintre armele bisericii a fost să considere tot ceea ce nu corespundea cu dogmele stabilite de ea era negativ, s-a ajuns încetul cu încetul ca druizii, care erau preoţi iniţiaţi în misterele naturii, vindecători, erudiţi şi aveau mare trecere în rândul poporului, să fie consideraţi malefici, iar spiritele naturii să fie asimilate cu demonii.
În prezent, în foarte multe ţări creştine, inclusiv în America de Nord şi de Sud se serbează pe 1 şi 2 noiembrie Ziua Tuturor Sfinţilor (All Saints Day, Tout Saints) şi Ziua Morţilor (All Souls Day). Cu acest prilej se merge la biserică, se fac rugăciuni pentru sufletele rudelor sau prietenilor care au murit, se aprind lumânări şi se aduc flori la cimitir, se curăţă mormintele. În alte zone s-au păstrat şi vechile tradiţii de a da de mâncare sufletelor morţilor. În Tirol se lasă prăjituri pe mese şi se încălzeşte o cameră pentru ca ei să se simtă bine primiţi. În Anglia oamenii îngenunchează lângă morminte şi spală pietrele de mormânt cu apă sfinţită sau cu lapte. În România, în zona Ardealului mai ales, se curăţă mormintele şi se acoperă cu flori şi toată lumea, cu mic cu mare, se roagă şi aprinde mii de lumânări în cimitire.
Vedem deci cum preluarea sărbătorilor tradiţionale odată cu creştinarea, a avut loc în toate ţările. Şi în România există numeroase exemple. Cel mai la îndemână este cel al colindelor de Crăciun, puternic impregnate de vechile tradiţii pre-creştine. Ne-am referit aici mai pe larg doar la tradiţia celtică, datorită conexiunilor speculate între aceasta şi Halloween. Serbările populare ale recoltei, trecerea la calendarul de iarnă (sau la ora de iarnă mai nou), intrarea în zodia Scorpionului se petrec, deloc întâmplător, tot în această perioadă.
Astfel s-a reuşit ca un moment cu o mare încărcătură, momentul de început al noului an celtic, să fie transformat într-o celebrare a haosului, sub semnul căruia se pune astfel întregul anul care urmează. Cei care se lasă antrenaţi în acest joc îşi împrumută astfel cu o totală inconştienţă corpurile mascate manifestării demonilor în planul fizic. Intenţia de a discredita o sărbătoare laică pentru a o înlocui cu una religioasă, a dus în cele din urmă la apariţia unor monstruozităţi. Deşi a reuşit să impregneze în minţile oamenilor că druizii şi spiritele naturii fiind ceva necreştin trebuie să fie neapărat malefice, biserica se luptă acum cu ceva cu adevărat malefic. Presiunea socială, intensa mediatizare, filmele, interesele comerciale fac ca locuitorii statelor ce sărbătoresc Halloweenul să fie greu de convins să renunţe la acest obicei extem de nesănătos din punct de vedere spiritual.
Îngerii de lumină ai lui Dumnezeu ne protejează de impactul devastator al maleficului Halloween
Ne propunem să compensam impactul malefic al Halloween-ului şi promovam organizarea în aceeaşi perioadă a Săptămânii Îngerilor, manifestare spirituală care se derulează simultan în mai multe oraşe din ţară şi din străinătate. Prin această iniţiativă unică la nivel planetar, zeci de mii de oameni apelează la unison graţia şi susţinerea lumii îngerilor. Astfel că fiecare dintre noi avem de ales: teroarea demonilor sau binecuvântarea paradisului. Ambele ne sunt la îndemână, alegerea e a noastră!
Puteţi consulta câteva din site-urile care ne-au servit ca sursă de inspiraţie pentru acest articol:
hhtp://www.featherlessbiped.com/halloween/hallows.htm - o analiză prinvind inventarea zeului celtic al morţii, Samhain şi încercarea de a demoniza hinduismul.
http://www.raidersnewsupdate.com/halloweennew.htm - unul dintre multe site-uri pline de inepţii despre acest subiect.
http://en.wikipedia.org/wiki/All_Saints- despre sărbătoarea Tuturor Sfinţilor
Ce înseamnă Halloween?
Halloween este de fapt forma prescurtată de la “hallow evening”. În limba engleză cuvântul “hallow” are mai multe sensuri: a sfinţi dar şi a se închina la, a venera, a adora, a consacra. Halloween poate fi deci tradus prin seara sau noaptea venerării. Ţinând cont de specificul costumelor şi decoraţiunilor utilizate în acest moment este evident că vorbim despre o adorare a demonilor. Mai mult chiar, această adorare în masă a demonilor are loc într-un moment foarte important, căci în vechime, pe 01 noiembrie se sărbătorea Noul An.
Se spune că Halloween-ul a fost adus în SUA de emigranţii irlandezi şi că şi-ar avea originea în tradiţia celtică, respectiv în sărbătoarea numită SAMHAIN. La origini aşa a şi fost, doar că vechea sărbătoare a fost atât de mult pervertită de-a lungul timpului, încât în prezent nu mai păstrează nimic din încărcătura ei spirituală originară.
Fiind un popor la care agricultura şi creşterea animalelor erau foarte importante, pentru celţi era vital să îşi conducă viaţa după ciclurile naturii. Ei împărţeau anul în două mari anotimpuri: cel al luminii şi cel al întunericului, respectiv vara şi iarna, marcate de două sărbători principale: Samhain pe 1 noiembrie – Noul An – şi Beltain pe 1 mai – începutul verii.
SAMHAIN – sărbătoarea celtică a Noului An
Samhain înseamnă chiar etimologic “Sfârşitul verii”, iar în calendarul celtic este numele primei luni a anului, nume păstrat şi azi în limba irlandeză pentru luna noiembrie. În Ţara Galilor momentul era numit Nos Calan Gaeaf care însemna “Noaptea calendarului de iarnă”. Într-adevăr, din această seară se considera că începea iarna. Culesul recoltei trebuia încheiat până atunci, căci se credea că suflul spiritelor naturii care trecea pe deasupra fructelor şi legumelor rămase neculese, făcea ca acestea să se usuce instantaneu. Se intra astfel într-un nou ciclu, iar viaţa nu se mai desfăşura în aer liber, în lumina soarelui care îşi diminua tot mai mult puterea, de unde şi numele de anotimpul întunericului. Oamenii îşi petreceau mai mult timp în case, turmele de animale erau strânse în staulele lor şi nu mai ieşeau pe păşuni, iar plantele îşi continuau viaţa prin seminţele care germinau în pământ.
Celţii, ca toţi cei din vechime cunoşteau că aşa cum începea noul an, aşa şi avea să fie. De aceea, nu sărbătoreau acest eveniment prin “distracţii”, aşa cum procedează în ziua de azi cea mai mare parte din oameni. Pentru ei era un prilej de a fi cât mai conştienţi de forţele subtile care le guvernau vieţile şi de a le implora ajutorul. Se aduceau mulţumiri pentru recolta de anul trecut, se exprimau dorinţele pentru noul an şi se făceau previziuni.
În timp ce focurile din vechiul an erau stinse în toate vetrele, preoţii aprindeau un nou foc în care erau apoi aruncate ofrande pentru zei şi obiecte ce simbolizau dorinţele sau cererile oamenilor. În final tăciunii acestui foc erau împărţiţi tuturor locuitorilor şi serveau pentru a reaprinde focurile din vetrele căminelor. Astfel se marca un nou început. Cenuşa din focul sacru aprins iniţial era răspândită peste ogoare pentru a proteja solul pe parcursul iernii şi totodată a-l fertiliza.
În mitologia irlandeză se credea că în această noapte scutul care despărţea lumea materială de celelalte lumi era coborât. De aceea sufletele celor morţi aveau acum posibilitatea să îi viziteze pe cei dragi rămaşi pe pământ. Era deci un moment propice pentru a se ruga pentru cei morţi, şi se lăsa mâncare şi băutură pentru ei în locurile în care trăiseră.
Cum a fost denaturată vechea sărbătoare celtică?
Credinţa actuală este că de Halloween spiritele morţilor şi alte fiinţe din celelalte planuri pot ajunge pe pământ şi caută să intre în posesia corpurilor oamenilor. De aceea, oamenii nu trebuie să doarmă în această noapte, ci trebuie să facă focuri şi mult zgomot pentru a se proteja de acest pericol. Ideea de a se deghiza în demoni nu se ştie când a apărut şi de unde. Este oricum lipsită de logică. Toţi istoricii religiilor afirmă că scopul pentru care erau purtate măşti în religiile primitive era crearea unei legături spirituale cu zeitatea sau fiinţa reprezentată prin acea mască. Ori deghizându-se în demoni, oamenii nu fac altceva decât să le ofere acestora propriul lor corp drept punte de manifestare în planul fizic. Adică îndeplinesc exact lucrul de care ar trebui să se protejeze.
Se afirmă de asemenea că vechea sărbătoare celtică era o celebrare a zeului morţii Samhain. Ori nu există nici un zeu al morţii cu acest nume. Această idee a apărut de-abia în 1770 şi a fost apoi atât de mult repetată încât a devenit adevăr. Cei care au studiat fenomenul arată că zeul morţii Samhain a fost creat în 1770 de colonelul Charles Vallency, care urmărea să demonstreze că druizii veneau din Armenia. Ideea a fost apoi preluată în 1827 de Godfrey Higgins care aducea ca argument forte în sprijinul faptului că druizii veneau de fapt din India, similitudinea de nume între zeul vedic Samana şi acest zeu al morţii care nici nu exista pe vremea celţilor. După cum ştim nici zeul vedic al morţii nu se numeşte Samana, iar totul nu este decât o încercare de demonizare a altor tradiţii decât cea creştină.
Specularea interesului bisericii de a stopa tradiţiile “păgâne”
La începuturile sale, biserica se afla în plin proces de expansiune, iar aceste dorinţe de a cuceri noi teritorii au fost pe deplin speculate de cei care conduceau şi atunci, ca şi acum, lumea din umbră. Cu toate eforturile bisericii de a se impune, tradiţiile druidice din regiune erau atât de adânc înrădăcinate încât nu puteau fi îndepărtate atât de uşor. Unul dintre papi a avut o idee genială. În loc să lupte cu aceste obiceiuri era mult mai uşor ca în paralel cu ele să fie introduse sărbători creştine. Cu timpul trebuia doar să se aibe grijă ca vechile sărbători să îşi piardă utilitatea şi credibilitatea. Astfel că în anul 837 Papa Grigorie al IV a decretat că în data de 1 nov vor fi serbaţi de acum înainte martirii creştini. A doua zi urma o altă sărbătoare, Ziua Tuturor Sufletelor, când erau comemoraţi morţii. Cum una dintre armele bisericii a fost să considere tot ceea ce nu corespundea cu dogmele stabilite de ea era negativ, s-a ajuns încetul cu încetul ca druizii, care erau preoţi iniţiaţi în misterele naturii, vindecători, erudiţi şi aveau mare trecere în rândul poporului, să fie consideraţi malefici, iar spiritele naturii să fie asimilate cu demonii.
În prezent, în foarte multe ţări creştine, inclusiv în America de Nord şi de Sud se serbează pe 1 şi 2 noiembrie Ziua Tuturor Sfinţilor (All Saints Day, Tout Saints) şi Ziua Morţilor (All Souls Day). Cu acest prilej se merge la biserică, se fac rugăciuni pentru sufletele rudelor sau prietenilor care au murit, se aprind lumânări şi se aduc flori la cimitir, se curăţă mormintele. În alte zone s-au păstrat şi vechile tradiţii de a da de mâncare sufletelor morţilor. În Tirol se lasă prăjituri pe mese şi se încălzeşte o cameră pentru ca ei să se simtă bine primiţi. În Anglia oamenii îngenunchează lângă morminte şi spală pietrele de mormânt cu apă sfinţită sau cu lapte. În România, în zona Ardealului mai ales, se curăţă mormintele şi se acoperă cu flori şi toată lumea, cu mic cu mare, se roagă şi aprinde mii de lumânări în cimitire.
Vedem deci cum preluarea sărbătorilor tradiţionale odată cu creştinarea, a avut loc în toate ţările. Şi în România există numeroase exemple. Cel mai la îndemână este cel al colindelor de Crăciun, puternic impregnate de vechile tradiţii pre-creştine. Ne-am referit aici mai pe larg doar la tradiţia celtică, datorită conexiunilor speculate între aceasta şi Halloween. Serbările populare ale recoltei, trecerea la calendarul de iarnă (sau la ora de iarnă mai nou), intrarea în zodia Scorpionului se petrec, deloc întâmplător, tot în această perioadă.
Astfel s-a reuşit ca un moment cu o mare încărcătură, momentul de început al noului an celtic, să fie transformat într-o celebrare a haosului, sub semnul căruia se pune astfel întregul anul care urmează. Cei care se lasă antrenaţi în acest joc îşi împrumută astfel cu o totală inconştienţă corpurile mascate manifestării demonilor în planul fizic. Intenţia de a discredita o sărbătoare laică pentru a o înlocui cu una religioasă, a dus în cele din urmă la apariţia unor monstruozităţi. Deşi a reuşit să impregneze în minţile oamenilor că druizii şi spiritele naturii fiind ceva necreştin trebuie să fie neapărat malefice, biserica se luptă acum cu ceva cu adevărat malefic. Presiunea socială, intensa mediatizare, filmele, interesele comerciale fac ca locuitorii statelor ce sărbătoresc Halloweenul să fie greu de convins să renunţe la acest obicei extem de nesănătos din punct de vedere spiritual.
Îngerii de lumină ai lui Dumnezeu ne protejează de impactul devastator al maleficului Halloween
Ne propunem să compensam impactul malefic al Halloween-ului şi promovam organizarea în aceeaşi perioadă a Săptămânii Îngerilor, manifestare spirituală care se derulează simultan în mai multe oraşe din ţară şi din străinătate. Prin această iniţiativă unică la nivel planetar, zeci de mii de oameni apelează la unison graţia şi susţinerea lumii îngerilor. Astfel că fiecare dintre noi avem de ales: teroarea demonilor sau binecuvântarea paradisului. Ambele ne sunt la îndemână, alegerea e a noastră!
Puteţi consulta câteva din site-urile care ne-au servit ca sursă de inspiraţie pentru acest articol:
hhtp://www.featherlessbiped.com/halloween/hallows.htm - o analiză prinvind inventarea zeului celtic al morţii, Samhain şi încercarea de a demoniza hinduismul.
http://www.raidersnewsupdate.com/halloweennew.htm - unul dintre multe site-uri pline de inepţii despre acest subiect.
http://en.wikipedia.org/wiki/All_Saints- despre sărbătoarea Tuturor Sfinţilor
**** INGER INGERASUL MEU ........ ****
Îngerii sunt entităţi pur spirituale create de Dumnezeu la începutul timpului. Cu prima străfulgerare a luminii, cu prima vibraţie a Logosului Divin, au apărut îngerii. Îngerii vin înconjuraţi de căldură, lumină şi culori minunate şi cu un sentiment de glorie. Când îi percepi, simţi căldură sufletească şi o iubire nesfârşită. Ei ne iubesc cu mult peste ceea ce ne închipuim noi.
Ne putem raporta la îngeri ca la fiinţe de lumină divină, deoarece ei prezintă toate proprietăţile luminii. Lumina este foarte rapidă, poate călători la distanţe foarte mari cât ai clipi din ochi. Lumina risipeşte întunericul, îngerii pot risipi întunericul din viaţa şi din mintea noastră. Cuvântul înger are conotaţie clară de mesager. Dar misiunea lor este ceva mai mult decât a fi simpli mesageri. Îngerii sunt acele aspecte ale Logosului Divin care constituie o punte de legătură între umanitate şi Sursa însăşi. Această punte este structurată din grade diferite de lumină sau conştiinţă – diferitele ierarhii angelice. Cel mai aproape de umanitate este ordinul îngerilor.
Îngerii au trei funcţii principale: să-l adore pe Dumnezeu, să acţioneze ca o legătura între cer şi pământ şi să ne vegheze pe noi oamenii. Îngerii sunt constituiţi din lumină. Şi noi suntem constituiţi din lumină, dar avem o vibraţie mai joasă, de aceea avem această aparenţă materială. Dar îngerii sunt formaţi din lumină şi pot lua orice formă doresc. Pot fi bărbaţi sau femei, pot fi mari sau mici, pot fi copii sau pot fi gigantici. Aripile sunt o metaforă pentru viteza cu care se mişcă îngerii. Nu dau din aripi ca să ajungă undeva. Se mişcă cu ajutorul gândului şi tot prin gând se transformă imediat în copil sau tânără sau bărbat superb cu spadă.
Îngerii vin, dar, din umilinţă, nu le place să fie văzuţi. Nu vor să ne perturbe simţul realităţii consensuale. Aşa că vin către noi în aşa fel încât să nu interfereze cu modul nostru de a percepe realitatea. Vin ca viziuni, ca voci, ca intuiţie. Coincidenţa este modalitatea lui Dumnezeu de a face miracole anonim. Apoi, sunt acele magice momente de sincronicitate – mâini invizibile care te scot dintr-o maşină în flăcări – toate fenomenele acestea pe care nu le înţelegem. Uneori pot veni în întreaga lor glorie, ca îngeri – dar acest fapt este mai neobişnuit şi mai mult copiii pot să-i vadă, sau oamenii care sunt foarte puri, plini de uimire şi care încă mai pot vedea cu inima.
Îngerii ne îndreaptă într-o direcţie anume. Ne îndreaptă către Dumnezeu, dar nu unul justiţiar, gelos, tot timpul cu ochii pe tine, ci unul plin de o iubire infinită. Şi noi suntem în esenţă una cu acest ocean de iubire, pentru că suntem creaţi din El şi tot în El ne întoarcem şi toate celulele corpului nostru sunt compuse din El. Îngerii ne ajută să dobândim această cunoaştere, să ne îmbogăţim spiritul. Orice om este vegheat de îngeri. Şi fiecare înger pe care-l invoci poate să aducă cu el alte mii de îngeri.
Îngerii sunt într-o continuă rugăciune către Dumnezeu. Ei fac voia lui Dumnezeu. Ne supraveghează şi ne ajută când le cerem sprijinul. Îngerii de lumină ne ajută să creştem, ne înalţă conştiinţele, ne deschid ochii pentru a putea face alegerile cele mai potrivite pentru construirea unei lumi mai bune.
Misiunea îngerilor este aceea de a fi relee transformatoare, de la lumina sublimă şi atotputernică a lui Dumnezeu până la un nivel mai redus, pe care să-l putem percepe noi ca fiinţe umane încă imperfecte. Noi nu putem să-l vedem pe Dumnezeu direct fără să fim pătrunşi la rândul nostru de acelaşi gen de lumină, cu acelaşi grad de puritate. Aceasta este posibil doar printr-o imensă graţie divină. De aceea, trebuie să le permitem îngerilor ca, prin munca lor în viaţa noastră, să ne facă să fim din ce în ce mai mult în armonie cu întregul univers.
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le înţelegem despre îngeri este că atunci când vin în viaţa noastră, vin să ne aducă un mesaj important. Vin să ne aducă posibilitatea unor mari transformări. Îngerii vin în viaţa noastră când suntem copii, când suntem adulţi, când suntem bătrâni. Vin la bărbaţi, la femei, la oamenii de toate rasele şi culturile, la oameni care sunt sau nu religioşi, la oamenii care sunt în necaz sau la oameni care pur şi simplu îşi încep ziua de muncă. Şi vin să ne spună că putem creşte, ne putem transforma, că există speranţă, că putem să iubim mai mult, să devenim mai înţelepţi, mai luminoşi, că putem vindeca şi să fim vindecaţi. Ei ne învaţă înţelepciunea, împărtăşind cu noi graţia lui Dumnezeu, iluminarea care vine din ceruri. Ne arată metode prin care ne putem vindeca propriile vieţi şi pe ale celor din jurul nostru, şi poate chiar a lumii întregi.
Îngerii vor ca noi să fim integri, aşa precum Dumnezeu este. Îngerii sunt fiinţe totale, fără răni sau dureri în ei şi vor foarte mult să fim şi noi la fel. Astfel că lucrează cu noi în toate felurile ca să ne ajute să ne vindecăm. De obicei nu muncesc ei pentru noi, ci ne arată ceea ce trebuie să facem, dar ne susţin cu multă dragoste, înţelepciune, încurajare şi pace.
Ajutorarea este cuvântul de ordine pentru îngeri. Ei nu fac altceva decât să Îl slujescă pe Dumnezeu cu iubire. Şi cu cât au mai multă iubire (fiecare categorie de îngeri), cu atât mai mare este responsabilitatea cu care sunt însărcinaţi. Uneori oamenii se gândesc la îngeri ca la acei heruvimi drăgălaşi cu aripioare. Aceste imagini sunt foarte departe de ceea ce sunt în realitate aceste fiinţe, care guvernează astrele, făcând, de exemplu, ca soarele să fie la locul lui, ca planetele să se rotească pe orbitele lor şi ca stelele să nu intre în coliziune unele cu altele. Când te gândeşti la măreţia unei asemenea conştiinţe care este capabilă să realizeze aşa ceva, te simţi dintr-odată foarte umil.
Îngerii, fiind conectaţi cu toţii la Sursa Divină, sunt interconectaţi între ei. Toţi îngerii se cunosc la un anumit nivel. Deci, este uşor pentru Sursa Divină să emane gânduri sau ordine care să coboare apoi prin diversele ierarhii până la arhangheli şi, în sfârşit, până la îngerii noştri păzitori. Îngerii ne spun astfel: “E timpul pentru umanitate să-şi amintească de ceruri şi de Dumnezeu.”
Ce putem face ca să contactăm îngerii? Ce ar trebui să facem ca să-i aducem pe îngeri mai aproape de noi? Nu se pune problema despre cum anume să-i putem atrage, deoarece îngerii sunt tot timpul în jurul nostru. Dar dacă vom practica anumite tehnici care să ne trezească sufletul şi să ne purifice fiinţa, aceasta ne va ajuta să-i percepem, ne va uşura comuniunea cu ei. Trebuie să ne înălţăm vibraţia dominantă pentru a fi la unison cu cea a îngerilor. Unul dintre cele mai importante lucruri este recunoştinţa. Unii oameni sunt atât de prinşi de viaţa lor încât uită că ea este un dar minunat şi că trebuie să fim recunoscători şi să trăim fiecare moment cu recunoştinţă. Ce se petrece când inima îţi este plină de recunoştinţă? Începi să vezi raiul peste tot. Recunoştinţa deschide porţile către acel tărâm minunat. Apoi îngerii pot lua contactul cu noi.
Dumnezeu poate să comunice direct cu noi şi chiar o face adesea, dar noi nu suntem capabili să-l percepem şi să comunicăm cu El, pentru că ne menţinem într-o condiţie inferioară, impură. Şi ca să ne vegheze sau să ne transmită mesaje, se foloseşte de îngeri, care sunt nişte intermediari între noi şi Dumnezeu.
Îngerii ne aduc, în esenţă, acelaşi mesaj întotdeauna.
Gândiţi-vă la îngerii de Crăciun care au venit la păstori pe deal –
le-au transmis mesajul, au arătat către staul şi au plecat.
Staulul acela e locul din care pleacă totul. Îngerii vin să ne îndrepte către Dumnezeu. Ei nu doresc să facă din fiinţa lor un scop în sine, o religie sau un cult în care oamenii să-i adore pe ei, ci vin să spună: “El este aici, El este cu voi, nu vă fie teamă şi iubiţi-L din toată inima” - şi aşa au făcut întotdeauna.
Ne putem raporta la îngeri ca la fiinţe de lumină divină, deoarece ei prezintă toate proprietăţile luminii. Lumina este foarte rapidă, poate călători la distanţe foarte mari cât ai clipi din ochi. Lumina risipeşte întunericul, îngerii pot risipi întunericul din viaţa şi din mintea noastră. Cuvântul înger are conotaţie clară de mesager. Dar misiunea lor este ceva mai mult decât a fi simpli mesageri. Îngerii sunt acele aspecte ale Logosului Divin care constituie o punte de legătură între umanitate şi Sursa însăşi. Această punte este structurată din grade diferite de lumină sau conştiinţă – diferitele ierarhii angelice. Cel mai aproape de umanitate este ordinul îngerilor. Îngerii au trei funcţii principale: să-l adore pe Dumnezeu, să acţioneze ca o legătura între cer şi pământ şi să ne vegheze pe noi oamenii. Îngerii sunt constituiţi din lumină. Şi noi suntem constituiţi din lumină, dar avem o vibraţie mai joasă, de aceea avem această aparenţă materială. Dar îngerii sunt formaţi din lumină şi pot lua orice formă doresc. Pot fi bărbaţi sau femei, pot fi mari sau mici, pot fi copii sau pot fi gigantici. Aripile sunt o metaforă pentru viteza cu care se mişcă îngerii. Nu dau din aripi ca să ajungă undeva. Se mişcă cu ajutorul gândului şi tot prin gând se transformă imediat în copil sau tânără sau bărbat superb cu spadă.
Îngerii vin, dar, din umilinţă, nu le place să fie văzuţi. Nu vor să ne perturbe simţul realităţii consensuale. Aşa că vin către noi în aşa fel încât să nu interfereze cu modul nostru de a percepe realitatea. Vin ca viziuni, ca voci, ca intuiţie. Coincidenţa este modalitatea lui Dumnezeu de a face miracole anonim. Apoi, sunt acele magice momente de sincronicitate – mâini invizibile care te scot dintr-o maşină în flăcări – toate fenomenele acestea pe care nu le înţelegem. Uneori pot veni în întreaga lor glorie, ca îngeri – dar acest fapt este mai neobişnuit şi mai mult copiii pot să-i vadă, sau oamenii care sunt foarte puri, plini de uimire şi care încă mai pot vedea cu inima.
Îngerii ne îndreaptă într-o direcţie anume. Ne îndreaptă către Dumnezeu, dar nu unul justiţiar, gelos, tot timpul cu ochii pe tine, ci unul plin de o iubire infinită. Şi noi suntem în esenţă una cu acest ocean de iubire, pentru că suntem creaţi din El şi tot în El ne întoarcem şi toate celulele corpului nostru sunt compuse din El. Îngerii ne ajută să dobândim această cunoaştere, să ne îmbogăţim spiritul. Orice om este vegheat de îngeri. Şi fiecare înger pe care-l invoci poate să aducă cu el alte mii de îngeri.
Îngerii sunt într-o continuă rugăciune către Dumnezeu. Ei fac voia lui Dumnezeu. Ne supraveghează şi ne ajută când le cerem sprijinul. Îngerii de lumină ne ajută să creştem, ne înalţă conştiinţele, ne deschid ochii pentru a putea face alegerile cele mai potrivite pentru construirea unei lumi mai bune.
Misiunea îngerilor este aceea de a fi relee transformatoare, de la lumina sublimă şi atotputernică a lui Dumnezeu până la un nivel mai redus, pe care să-l putem percepe noi ca fiinţe umane încă imperfecte. Noi nu putem să-l vedem pe Dumnezeu direct fără să fim pătrunşi la rândul nostru de acelaşi gen de lumină, cu acelaşi grad de puritate. Aceasta este posibil doar printr-o imensă graţie divină. De aceea, trebuie să le permitem îngerilor ca, prin munca lor în viaţa noastră, să ne facă să fim din ce în ce mai mult în armonie cu întregul univers.
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le înţelegem despre îngeri este că atunci când vin în viaţa noastră, vin să ne aducă un mesaj important. Vin să ne aducă posibilitatea unor mari transformări. Îngerii vin în viaţa noastră când suntem copii, când suntem adulţi, când suntem bătrâni. Vin la bărbaţi, la femei, la oamenii de toate rasele şi culturile, la oameni care sunt sau nu religioşi, la oamenii care sunt în necaz sau la oameni care pur şi simplu îşi încep ziua de muncă. Şi vin să ne spună că putem creşte, ne putem transforma, că există speranţă, că putem să iubim mai mult, să devenim mai înţelepţi, mai luminoşi, că putem vindeca şi să fim vindecaţi. Ei ne învaţă înţelepciunea, împărtăşind cu noi graţia lui Dumnezeu, iluminarea care vine din ceruri. Ne arată metode prin care ne putem vindeca propriile vieţi şi pe ale celor din jurul nostru, şi poate chiar a lumii întregi.
Îngerii vor ca noi să fim integri, aşa precum Dumnezeu este. Îngerii sunt fiinţe totale, fără răni sau dureri în ei şi vor foarte mult să fim şi noi la fel. Astfel că lucrează cu noi în toate felurile ca să ne ajute să ne vindecăm. De obicei nu muncesc ei pentru noi, ci ne arată ceea ce trebuie să facem, dar ne susţin cu multă dragoste, înţelepciune, încurajare şi pace.
Ajutorarea este cuvântul de ordine pentru îngeri. Ei nu fac altceva decât să Îl slujescă pe Dumnezeu cu iubire. Şi cu cât au mai multă iubire (fiecare categorie de îngeri), cu atât mai mare este responsabilitatea cu care sunt însărcinaţi. Uneori oamenii se gândesc la îngeri ca la acei heruvimi drăgălaşi cu aripioare. Aceste imagini sunt foarte departe de ceea ce sunt în realitate aceste fiinţe, care guvernează astrele, făcând, de exemplu, ca soarele să fie la locul lui, ca planetele să se rotească pe orbitele lor şi ca stelele să nu intre în coliziune unele cu altele. Când te gândeşti la măreţia unei asemenea conştiinţe care este capabilă să realizeze aşa ceva, te simţi dintr-odată foarte umil.
Îngerii, fiind conectaţi cu toţii la Sursa Divină, sunt interconectaţi între ei. Toţi îngerii se cunosc la un anumit nivel. Deci, este uşor pentru Sursa Divină să emane gânduri sau ordine care să coboare apoi prin diversele ierarhii până la arhangheli şi, în sfârşit, până la îngerii noştri păzitori. Îngerii ne spun astfel: “E timpul pentru umanitate să-şi amintească de ceruri şi de Dumnezeu.”
Ce putem face ca să contactăm îngerii? Ce ar trebui să facem ca să-i aducem pe îngeri mai aproape de noi? Nu se pune problema despre cum anume să-i putem atrage, deoarece îngerii sunt tot timpul în jurul nostru. Dar dacă vom practica anumite tehnici care să ne trezească sufletul şi să ne purifice fiinţa, aceasta ne va ajuta să-i percepem, ne va uşura comuniunea cu ei. Trebuie să ne înălţăm vibraţia dominantă pentru a fi la unison cu cea a îngerilor. Unul dintre cele mai importante lucruri este recunoştinţa. Unii oameni sunt atât de prinşi de viaţa lor încât uită că ea este un dar minunat şi că trebuie să fim recunoscători şi să trăim fiecare moment cu recunoştinţă. Ce se petrece când inima îţi este plină de recunoştinţă? Începi să vezi raiul peste tot. Recunoştinţa deschide porţile către acel tărâm minunat. Apoi îngerii pot lua contactul cu noi.
Dumnezeu poate să comunice direct cu noi şi chiar o face adesea, dar noi nu suntem capabili să-l percepem şi să comunicăm cu El, pentru că ne menţinem într-o condiţie inferioară, impură. Şi ca să ne vegheze sau să ne transmită mesaje, se foloseşte de îngeri, care sunt nişte intermediari între noi şi Dumnezeu.
Îngerii ne aduc, în esenţă, acelaşi mesaj întotdeauna.
Gândiţi-vă la îngerii de Crăciun care au venit la păstori pe deal –
le-au transmis mesajul, au arătat către staul şi au plecat.
Staulul acela e locul din care pleacă totul. Îngerii vin să ne îndrepte către Dumnezeu. Ei nu doresc să facă din fiinţa lor un scop în sine, o religie sau un cult în care oamenii să-i adore pe ei, ci vin să spună: “El este aici, El este cu voi, nu vă fie teamă şi iubiţi-L din toată inima” - şi aşa au făcut întotdeauna.
**** INGERUL PAZITOR ESTE CU NOI !!!!!!!! ****
Îngerul păzitor este trimis de Dumnezeu să aibă grijă de noi şi este unic pentru fiecare persoană. În Scriptură, în Psalmul 91, este scris: "Îmi voi trimite îngerii în jurul vostru să vă protejeze în tot ce faceţi". Ei ne veghează plini de dragoste de la naştere şi până la părăsirea corpului fizic prin aşa zisa moarte, când ne conduc înapoi în cer.
Este cu adevărat un miracol faptul că avem cu toţii lângă noi acel reprezentant al Divinului care să ne însoţească toată viaţa, şi în momentele noastre bune şi în cele dificile. Sarcina acestei făpturi angelice este specială, pentru că ea acţionează numai din iubire. Responsabilitatea sa este de a păstra mereu sufletul omului unit cu Dumnezeu. Până la o anumită limită, nu contează cât de mult se va scufunda omul în întuneric, nu contează cât de închisă poate să-i devină inima, îngerul este întotdeauna acolo, aşteptând cu încredere momentul când omul va începe să caute o apropiere mai mare de Dumnezeu.
Rolul unui înger păzitor începe în realitate mai înainte de naştere. Până pe la vârsta de 7 ani, copiii sunt de regulă mult mai conştienţi de prezenţa îngerilor. Apoi apare ca un văl care se lasă peste memorieşi uităm. Cu toate acestea, îngerii sunt mereu prezenţi. Cu cât creştemşi ne maturizăm, observăm că avem o relaţie diferită cu îngerul nostru păzitor. Este ceva mai electivă. Simţim nevoia să întrebăm, simţim nevoia să intrăm în contact cu îngerul nostru gardian.
Îngerul păzitor ne veghează si ne protejează pentru a ne împlini destinul. Destinul este un fel de schiţă, o creionare, pe care o intuim, dar el este în strânsă legătură cu liberul nostru arbitru. Schiţa generală este menţinută şi protejată de îngerul păzitor şi el ne conduce pas cu pas pentru împlinirea acestui destin. Cu cât ne vom deschide mai mult faţă de influenţele îngerului nostru păzitor, cu atât mai mult ne vom împlini destinul şi cu atât mai mult vom fi în armonie cu universul. Iată o imagine metaforică care descrie sugestiv raportarea la îngerul păzitor şi responsabilitatea lui în ce priveşte destinul uman. Este imaginea unui înger care ţine un braţe un coş. În acest coş sunt diferitele oportunităţi şi potenţialităţi pe care le avem în viaţa noastră, diferitele obligaţii sau experienţe prin care ne-am asumat să trecem, în acord cu voinţa lui Dumnezeu, mai înainte săne naştem. Aceste evenimente sunt doar schiţate; în rest, este suficient spaţiu pentru transformările pe care le vom face în acord cu liberul nostru arbitru.
Foarte importantă este nevoia de acceptare în relaţia omului cu îngerul păzitor. Indiferent ce dificultate apare în viaţa noastră, dacăacceptăm prezenţa şi grija plină de iubire a îngerului nostru păzitor, acceptăm în acelaşi timp şi iubirea lui Dumnezeu Însuşi, care se manifestă astfel în viaţa noastră într-un mod foarte direct şi personal.
Nu contează cât de dificilă este o situaţie prin care treci, ea poate fi parcursă mai uşor dacă te gândeşti la înger ca la un prieten căruia îi ceri ajutorul. Când te hotărăşti să devii prieten cu o anumităfiinţă, cauţi să vezi tot ce l-ar putea face fericit; ai vrea să ştii ce muzică îi place, ce artă îl interesează etc. La fel este şi cu îngerii. Dacă vrei să începi să-ţi cunoşti îngerul păzitor, te vei focaliza pe acele arii de interes ale sale. Şi care sunt ariile de interes ale unui înger păzitor? Dezvoltarea integrităţii morale. Trezirea sufletului. Evoluţia spirituală. Transformarea naturii interioare a omenirii.
Metaforic vorbind, când intri în contact cu îngerul păzitor în timpul momentelor dificile, drumul va fi tot acolo. Poate că vor fi pietre pe drum, dar ţie ţi se dau nişte papuci speciali, astfel încât să nu mai simţi pietrele. Vei avea aceleaşi experienţe, dar nu le vei resimţi la fel. Îngerii sunt capabili să ne ajute sub toate formele; ei creeazămiracole; pot interfera cu legile fizice ale universului; existărelatări despre maşini care puteau trece una prin cealaltă. Un singur lucru nu-l pot face: nu pot să interfereze cu liberul nostru arbitru.
Există modalităţi specifice prin care oamenii pot lua contact cu îngerul păzitor?
Răspunsul este foarte simplu. Nu trebuie să vă conectaţi, sunteţi deja conectaţi cu îngerul vostru în fiecare moment, în fiecare secundă din viaţa voastră. Problema este să devenim noi conştienţi de aceastărealitate. A-i vedea pe îngeri nu depinde numai de noi. Depinde de ei dacă vor să ni se reveleze. Pentru început, tot ce avem de făcut este să recunoaştem miracolele din viaţa noastră şi să spunem: “Mulţumesc”.Cu cât spunem mai des mulţumesc, cu atât miracolele vor curge în vieţile noastre şi cu atât vom fi mai deschişi. Fii recunoscător pentru ceea ce este bun, plăcut, care ne ajută, pentru toate binecuvântările din viaţă, dar şi pentru situaţiile dificile – aşa cum ai spune mulţumesc pentru un cadou. Să fim recunoscători pentru toate încercările spirituale, pentru că astfel putem dobândi noi calităţi ale sufletului pe care nu le-am fi obţinut în alt mod. Când atingem aceastăatitudine a sufletului, se petrece un lucru minunat. Îngerul păzitor cel plin de iubire devine plin de compasiune şi se manifestă. Fiinţele din planurile celeste vor fi încântate şi foarte mişcate de aceastăatitudine de recunoştinţă pentru toate dificultăţile pe care urmărim săle depăşim.
A doua calitate foarte importantă este empatia. Aceasta înseamnă de fapt să împărtăşeşti trăirile altei fiinţe. Adică te conectezi cu viaţa cuiva, a unei fiinţe iubite, a unui prieten şi simţi pasiunea vieţii lui. Care e misterul acelui suflet? Când vei începe să te minunezi de acest mister, îngerul tău păzitor va intra în contact cu îngerul lui păzitor. Şi în scurtă vreme cei doi îngeri păzitori vor conlucra între ei şi cu tine.
Apoi va trebui să dobândim credinţa că în orice situaţie, oricât de dificilă sau de neînţeles pentru noi, există o prezenţă divină; existăo influenţă călăuzitoare. Nu contează cât de dificil este, întotdeauna există o cale prin acest set de circumstanţe.
O altă calitate este dorinţa de a ajuta, de a servi. Mulţi dintre noi nu ştiu nimic despre a servi. Nu poţi servi cu adevărat fără o noţiune foarte foarte importantă: sacrificiul. Sacrificiul înseamnă de fapt “a folosi partea ta sacră” - adică ceva ce vine dintr-un loc sacru dinlăuntrul fiinţei tale. Dacă serveşti, trebuie să dai ce e mai bun în tine.
Nu poţi lucra cu îngerii fără ca iubirea din care ei sunt creaţi să nu inunde sufletul tău. Un mod minunat de a ne contacta îngerul păzitor este să-l invocăm dimineaţa la trezire, sau seara înainte de culcare, rostind rugăciunea Înger, îngeraşul meu. Dacă vom proceda astfel, vom începe să simţim atingerea aripii îngerului, vom începe să simţim iubirea pe care o au cerurile pentru noi oamenii.
Înger, îngeraşul meu
Înger, îngeraşul meu,
ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
şi mă învaţă să fac bine!
Eu sunt mic,
Tu fă-mă mare,
Eu sunt slab,
Tu fă-mă tare,
În tot locul mă-nsoţeste
şi de rele mă fereşte!
Doamne, ingeraşii tăi
fie păzitorii mei,
şi în zi şi în noapte,
pînă-n ceasul cel de moarte.
Amin!
Este cu adevărat un miracol faptul că avem cu toţii lângă noi acel reprezentant al Divinului care să ne însoţească toată viaţa, şi în momentele noastre bune şi în cele dificile. Sarcina acestei făpturi angelice este specială, pentru că ea acţionează numai din iubire. Responsabilitatea sa este de a păstra mereu sufletul omului unit cu Dumnezeu. Până la o anumită limită, nu contează cât de mult se va scufunda omul în întuneric, nu contează cât de închisă poate să-i devină inima, îngerul este întotdeauna acolo, aşteptând cu încredere momentul când omul va începe să caute o apropiere mai mare de Dumnezeu.
Rolul unui înger păzitor începe în realitate mai înainte de naştere. Până pe la vârsta de 7 ani, copiii sunt de regulă mult mai conştienţi de prezenţa îngerilor. Apoi apare ca un văl care se lasă peste memorieşi uităm. Cu toate acestea, îngerii sunt mereu prezenţi. Cu cât creştemşi ne maturizăm, observăm că avem o relaţie diferită cu îngerul nostru păzitor. Este ceva mai electivă. Simţim nevoia să întrebăm, simţim nevoia să intrăm în contact cu îngerul nostru gardian.Îngerul păzitor ne veghează si ne protejează pentru a ne împlini destinul. Destinul este un fel de schiţă, o creionare, pe care o intuim, dar el este în strânsă legătură cu liberul nostru arbitru. Schiţa generală este menţinută şi protejată de îngerul păzitor şi el ne conduce pas cu pas pentru împlinirea acestui destin. Cu cât ne vom deschide mai mult faţă de influenţele îngerului nostru păzitor, cu atât mai mult ne vom împlini destinul şi cu atât mai mult vom fi în armonie cu universul. Iată o imagine metaforică care descrie sugestiv raportarea la îngerul păzitor şi responsabilitatea lui în ce priveşte destinul uman. Este imaginea unui înger care ţine un braţe un coş. În acest coş sunt diferitele oportunităţi şi potenţialităţi pe care le avem în viaţa noastră, diferitele obligaţii sau experienţe prin care ne-am asumat să trecem, în acord cu voinţa lui Dumnezeu, mai înainte săne naştem. Aceste evenimente sunt doar schiţate; în rest, este suficient spaţiu pentru transformările pe care le vom face în acord cu liberul nostru arbitru.
Foarte importantă este nevoia de acceptare în relaţia omului cu îngerul păzitor. Indiferent ce dificultate apare în viaţa noastră, dacăacceptăm prezenţa şi grija plină de iubire a îngerului nostru păzitor, acceptăm în acelaşi timp şi iubirea lui Dumnezeu Însuşi, care se manifestă astfel în viaţa noastră într-un mod foarte direct şi personal.
Nu contează cât de dificilă este o situaţie prin care treci, ea poate fi parcursă mai uşor dacă te gândeşti la înger ca la un prieten căruia îi ceri ajutorul. Când te hotărăşti să devii prieten cu o anumităfiinţă, cauţi să vezi tot ce l-ar putea face fericit; ai vrea să ştii ce muzică îi place, ce artă îl interesează etc. La fel este şi cu îngerii. Dacă vrei să începi să-ţi cunoşti îngerul păzitor, te vei focaliza pe acele arii de interes ale sale. Şi care sunt ariile de interes ale unui înger păzitor? Dezvoltarea integrităţii morale. Trezirea sufletului. Evoluţia spirituală. Transformarea naturii interioare a omenirii.
Metaforic vorbind, când intri în contact cu îngerul păzitor în timpul momentelor dificile, drumul va fi tot acolo. Poate că vor fi pietre pe drum, dar ţie ţi se dau nişte papuci speciali, astfel încât să nu mai simţi pietrele. Vei avea aceleaşi experienţe, dar nu le vei resimţi la fel. Îngerii sunt capabili să ne ajute sub toate formele; ei creeazămiracole; pot interfera cu legile fizice ale universului; existărelatări despre maşini care puteau trece una prin cealaltă. Un singur lucru nu-l pot face: nu pot să interfereze cu liberul nostru arbitru.
Există modalităţi specifice prin care oamenii pot lua contact cu îngerul păzitor?
Răspunsul este foarte simplu. Nu trebuie să vă conectaţi, sunteţi deja conectaţi cu îngerul vostru în fiecare moment, în fiecare secundă din viaţa voastră. Problema este să devenim noi conştienţi de aceastărealitate. A-i vedea pe îngeri nu depinde numai de noi. Depinde de ei dacă vor să ni se reveleze. Pentru început, tot ce avem de făcut este să recunoaştem miracolele din viaţa noastră şi să spunem: “Mulţumesc”.Cu cât spunem mai des mulţumesc, cu atât miracolele vor curge în vieţile noastre şi cu atât vom fi mai deschişi. Fii recunoscător pentru ceea ce este bun, plăcut, care ne ajută, pentru toate binecuvântările din viaţă, dar şi pentru situaţiile dificile – aşa cum ai spune mulţumesc pentru un cadou. Să fim recunoscători pentru toate încercările spirituale, pentru că astfel putem dobândi noi calităţi ale sufletului pe care nu le-am fi obţinut în alt mod. Când atingem aceastăatitudine a sufletului, se petrece un lucru minunat. Îngerul păzitor cel plin de iubire devine plin de compasiune şi se manifestă. Fiinţele din planurile celeste vor fi încântate şi foarte mişcate de aceastăatitudine de recunoştinţă pentru toate dificultăţile pe care urmărim săle depăşim.
A doua calitate foarte importantă este empatia. Aceasta înseamnă de fapt să împărtăşeşti trăirile altei fiinţe. Adică te conectezi cu viaţa cuiva, a unei fiinţe iubite, a unui prieten şi simţi pasiunea vieţii lui. Care e misterul acelui suflet? Când vei începe să te minunezi de acest mister, îngerul tău păzitor va intra în contact cu îngerul lui păzitor. Şi în scurtă vreme cei doi îngeri păzitori vor conlucra între ei şi cu tine.
Apoi va trebui să dobândim credinţa că în orice situaţie, oricât de dificilă sau de neînţeles pentru noi, există o prezenţă divină; existăo influenţă călăuzitoare. Nu contează cât de dificil este, întotdeauna există o cale prin acest set de circumstanţe.
O altă calitate este dorinţa de a ajuta, de a servi. Mulţi dintre noi nu ştiu nimic despre a servi. Nu poţi servi cu adevărat fără o noţiune foarte foarte importantă: sacrificiul. Sacrificiul înseamnă de fapt “a folosi partea ta sacră” - adică ceva ce vine dintr-un loc sacru dinlăuntrul fiinţei tale. Dacă serveşti, trebuie să dai ce e mai bun în tine.
Nu poţi lucra cu îngerii fără ca iubirea din care ei sunt creaţi să nu inunde sufletul tău. Un mod minunat de a ne contacta îngerul păzitor este să-l invocăm dimineaţa la trezire, sau seara înainte de culcare, rostind rugăciunea Înger, îngeraşul meu. Dacă vom proceda astfel, vom începe să simţim atingerea aripii îngerului, vom începe să simţim iubirea pe care o au cerurile pentru noi oamenii.
Înger, îngeraşul meu
Înger, îngeraşul meu,
ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
şi mă învaţă să fac bine!
Eu sunt mic,
Tu fă-mă mare,
Eu sunt slab,
Tu fă-mă tare,
În tot locul mă-nsoţeste
şi de rele mă fereşte!
Doamne, ingeraşii tăi
fie păzitorii mei,
şi în zi şi în noapte,
pînă-n ceasul cel de moarte.
Amin!
**** INGERAS **** INGERAS **** INGERAS **** INGERAS ****
Doi ingerasi s-au gandit sa se joace de-a oamenii.
- "Uite cum facem", a spus cel care avea mai multa experienta cu pamantenii, "ne asezam la distanta unul de celalalt. Tu ma chemi la tine, dar eu nu vin. Si din cauza asta ne certam un picut, asa, la fel ca oamenii. Vrei?"
- "Bine", a incuviintat cel de al doilea.
- "Ingerasule ...", zise rugator primul, "hai la mine".
Celalalt ingeras veni cat putu el de repede langa prietenul sau, cu fata stralucind de zambet.
- "Aaa, nu, nu asa! Eu te chem, dar tu nu vii. Ai inteles?"
- "Da" , spuse iar cel de-al doilea ingeras.
Dar cum auzi "Ingerasule, hai la mine", cum se duse tinta langa amicul sau si il imbratisa. Acesta il mai instrui inca o data:
- "Eu te strig, dar tu te tii tare si nu vii. Bine? Ingerasule ..."
Nici un raspuns.
- "Ingerasule, vino, te rog, la mine ..."
In sfarsit, hotarat sa nu se mai lase convins, cel de-al doilea ingeras spuse:
- "Nu vin"
- "Bine, atunci vin eu la tine", il linisti primul ingeras pe prietenul sau, mergand intr-un suflet langa acesta si imbratisandu-l cu multa afectiune…
- "Uite cum facem", a spus cel care avea mai multa experienta cu pamantenii, "ne asezam la distanta unul de celalalt. Tu ma chemi la tine, dar eu nu vin. Si din cauza asta ne certam un picut, asa, la fel ca oamenii. Vrei?"
- "Bine", a incuviintat cel de al doilea.
- "Ingerasule ...", zise rugator primul, "hai la mine".
Celalalt ingeras veni cat putu el de repede langa prietenul sau, cu fata stralucind de zambet.
- "Aaa, nu, nu asa! Eu te chem, dar tu nu vii. Ai inteles?"
- "Da" , spuse iar cel de-al doilea ingeras.
Dar cum auzi "Ingerasule, hai la mine", cum se duse tinta langa amicul sau si il imbratisa. Acesta il mai instrui inca o data:
- "Eu te strig, dar tu te tii tare si nu vii. Bine? Ingerasule ..."
Nici un raspuns.
- "Ingerasule, vino, te rog, la mine ..."
In sfarsit, hotarat sa nu se mai lase convins, cel de-al doilea ingeras spuse:
- "Nu vin"
- "Bine, atunci vin eu la tine", il linisti primul ingeras pe prietenul sau, mergand intr-un suflet langa acesta si imbratisandu-l cu multa afectiune…
**** ALIMENTATIA CU CEREALE - PURIFICARE - ENERGIZARE - SANATATE !!!!!!!! ****
Alimentatia macrobiotica mai este denumita si ca arta longevitatii si a reîntineririi. Daca ati avut experienta amara si costisitoare a tratamentelor medicale si fizice, încercati si aceasta metoda de tratament, aceasta dieta extraordinara care pe cât este atât de simpla este si putin costisitoare. Toata lumea o poate adopta, în orice timp daca exista hotarârea de vindecare pe sine. Aceasta metoda de vindecare nu depinde decât de voi însiva, de consecventa cu care veti putea urma un anumit regim. Acest regim este format din cereale naturale nedecorticate, legume si fructe yang si foarte putina sare. Aceste materii prime ale unei mese, bine mestecate, intra în tubul nostru digestiv si sunt transformate într-un timp de câteva minute pâna la câteva ore, în sânge nou, care înlocuieste într-o proportie de 10-15% sângele vechi. Acest proces, realizat în fiecare zi, va face ca totalitatea acestei transformari sa se împlineasca în 10 sau 15 zile. Sângele hraneste, reface, însufleteste, face sa funnctioneze toate celulele corpului nostru. Deoarece mâncati pe luna aproximativ 50 pâna la 60 kilograme de alimente si bauturi, introduceti lunar aproape de 10 ori mai mult material sângelui vostru. Prin acest mecanism de asimilare si de metabolism zilnic, puteti schimba în întregime constitutia voastra în putin timp si puteti da alimentatiei voastre o noua orientare din zi în zi.
Alcatuita dupa directivele preparatorii ale dr. Oshawa dieta este bine sa aiba urmatoarea compozitie: 70% pâna la 90% din hrana voastra sa fie cereale, 30% pâna la 10% sa fie legume preparate printr-unul din diferitele procedee culinare ce vor fi prezentate în continuare. Dupa ce veti urma recomandarile preparatorii timp de câteva luni, puteti folosi modul dumneavoastra de pregatire culinara, dupa cum veti simti necesitatea absoluta si dupa gustul vostru, ascultându-va propriile cerinte, pe masura ce sanatatea voastra se va restabili. Cu cât veti sustine un astfel de regim mai mult timp, cu atât va fi mai bine, va veti detasa de anumite aspecte grosiere ale vietii si veti avea o judecata mai buna.
Regimul prezentat în cele ce urmeaza este cel mai sever, dar totodata si cel mai eficient dintre regimurile indicate de dr. George Oshawa, având o eficacitate maxima în toate bolile produse de excesul energiei yin si permitând totodata o echilibrare rapida a fiintei din punct de vedere energetic (yin-yang). Regimul prevede ca pe o durata de zece zile sa se consume exclusiv cereale: grâu, orez, mei si hrisca, în orice combinatie si proportie, fierte sau coapte. Ca lichid trebuie sa se consume doar apa si numai în cazuri exceptionale ceai de busuioc sau ceai negru. Acest regim poate fi repetat de mai multe ori (în grupe de câte zece zile) cu o pauza de una pâna la cinci zile între doua astfel de grupe, timp în care se pot consuma si alte alimente, de preferinta tot yang, pâna când se obtine efectul dorit.
Actiunea regimului produce curatarea organismului de impuritati, eliberând traseele energetice din corp permitând curgerea energiei. Aceasta purificare generala are drept efect imediat o limpezire si o claritate considerabila a mintii, digestia devine mai buna, secretiile hormonale sunt reglate, iar tenul devine curat si luminos. Ochii sunt stralucitori si fiinta simte o inexplicabila forta si pofta de viata, straine ei pâna atunci. Reactiile fiziologice adverse care pot aparea datorita purificarii intense si a dezintoxicarii masive a organismului vor disparea însa continuând cu tenacitate dieta, ele cedând locul unei cu totul alte conditii trupesti si chiar unui metabolism diferit, mult îmbunatatit. Aceste reactii nu apar decât în cazurile dezintoxicarilor masive. Fiind deosebit de purificator, acest regim ar trebui folosit chiar si de cei sanatosi pentru o reîmprospatare si o purificare generala a organismului. În continuare urmeaza câteva retete culinare care fac posibila urmarea acestui regim alimentar.
Alcatuita dupa directivele preparatorii ale dr. Oshawa dieta este bine sa aiba urmatoarea compozitie: 70% pâna la 90% din hrana voastra sa fie cereale, 30% pâna la 10% sa fie legume preparate printr-unul din diferitele procedee culinare ce vor fi prezentate în continuare. Dupa ce veti urma recomandarile preparatorii timp de câteva luni, puteti folosi modul dumneavoastra de pregatire culinara, dupa cum veti simti necesitatea absoluta si dupa gustul vostru, ascultându-va propriile cerinte, pe masura ce sanatatea voastra se va restabili. Cu cât veti sustine un astfel de regim mai mult timp, cu atât va fi mai bine, va veti detasa de anumite aspecte grosiere ale vietii si veti avea o judecata mai buna.
Regimul prezentat în cele ce urmeaza este cel mai sever, dar totodata si cel mai eficient dintre regimurile indicate de dr. George Oshawa, având o eficacitate maxima în toate bolile produse de excesul energiei yin si permitând totodata o echilibrare rapida a fiintei din punct de vedere energetic (yin-yang). Regimul prevede ca pe o durata de zece zile sa se consume exclusiv cereale: grâu, orez, mei si hrisca, în orice combinatie si proportie, fierte sau coapte. Ca lichid trebuie sa se consume doar apa si numai în cazuri exceptionale ceai de busuioc sau ceai negru. Acest regim poate fi repetat de mai multe ori (în grupe de câte zece zile) cu o pauza de una pâna la cinci zile între doua astfel de grupe, timp în care se pot consuma si alte alimente, de preferinta tot yang, pâna când se obtine efectul dorit.
Actiunea regimului produce curatarea organismului de impuritati, eliberând traseele energetice din corp permitând curgerea energiei. Aceasta purificare generala are drept efect imediat o limpezire si o claritate considerabila a mintii, digestia devine mai buna, secretiile hormonale sunt reglate, iar tenul devine curat si luminos. Ochii sunt stralucitori si fiinta simte o inexplicabila forta si pofta de viata, straine ei pâna atunci. Reactiile fiziologice adverse care pot aparea datorita purificarii intense si a dezintoxicarii masive a organismului vor disparea însa continuând cu tenacitate dieta, ele cedând locul unei cu totul alte conditii trupesti si chiar unui metabolism diferit, mult îmbunatatit. Aceste reactii nu apar decât în cazurile dezintoxicarilor masive. Fiind deosebit de purificator, acest regim ar trebui folosit chiar si de cei sanatosi pentru o reîmprospatare si o purificare generala a organismului. În continuare urmeaza câteva retete culinare care fac posibila urmarea acestui regim alimentar.
**** CANCERUL TRATAT CU AJUTORUL REGIMULUI OSHAWA !!!!!!!! ****
Cunoscut şi sub denumirea de "regimul celor 10 zile", regimul Oshawa purifică organismul şi reînnoieşte sîngele, printr-o alimentaţie pură, fiind indicat în toate afecţiunile. Cel care l-a popularizat, dovedind că acesta are efecte excepţionale asupra organismului uman, a fost medicul japonez Oshawa, care a fondat întreaga teorie a alimentaţiei macrobiotice. Metoda era cunoscută sub denumirea de "regimul numărul 7 al doctorului Oshawa" sau, pe scurt, "regimul Oshawa".
Regimul a fost recomandat deseori de renumitul terapeut Valeriu Popa, ca bază pentru vindecarea unor afecţiuni grave, cum sînt cancerul, dezechilibrele metabolice şi endocrine. Alte boli în care acest regim şi-a dovedit eficienţa sînt glaucomul, cataracta, ateroscleroza, hepatitele, cardiopatia ischemică, bolile degenerative date de vîrstă, diabetul zaharat de tip II, adenomul de prostată, reumatismul, poliartritele reumatoide, spondilozele cervicale, hipercolesterolemiile, guta, alergiile, nefritele şi pielonefritele.
Regimul este următorul:
• timp de 10 zile se consumă numai cereale Yang – grîu, orez, mei şi hrişcă – în diferite forme de preparare, adică prin fierbere sau coacere, înmuiere în apă (cum este cazul pentru hrişcă) şi neadăugînd altceva în afară de apă sau puţină sare. Nu se admite dospirea diverselor aluaturi, nici introducerea de drojdii. Nu se foloseşte grîul germinat sau încolţit. Se mănîncă pe săturate, în două sau mai multe mese pe zi şi, în nici un caz, nu se va răbda de foame în timpul curei. În cazul unor afecţiuni cronice, sînt indicate mai multe cure succesive de cîte 10 zile, cu pauză de 3-4 zile între ele, pînă la vindecare.
• În pauză şi încă 3-4 luni după însănătoşire, se va ţine o dietă lacto-vegetariană pură. Se beau 2 litri de apă plată pe zi. Dacă apare tendinţa de constipaţie, se fac clisme.
După urmarea acestui regim creşte vitalitatea, capacitatea de muncă, se îmbunătăţesc memoria şi capacitatea de concentrare, somnul devine mult mai odihnitor şi se amplifica magnetismul curativ. Are loc o reîntinerire, revitalizare şi regenerare a întregului organism. Pe langă normalizarea greutăţii corporale, acest regim fiind recomandat atît pentru supraponderali, cît şi pentru cei care au o greutate corporală sub media normală, cu acest regim se obţine o reglare a echilibrului endocrin şi o detoxifiere desăvîrşită.
S-a constatat că acest regim ajută şi la reducerea, după caz chiar eliminarea, unor tumori maligne. Cele mai hrănitoare şi uşor de folosit preparate din regimul Oshawa sînt turtiţele de făină integrală de grîu. Din surse biblice şi istorice, se pare că pe vremea lui Isus, astfel de turtiţe necrescute erau o mîncare destul de răspîndită, iar la "Cina cea de Taină" o astfel de "azimă" a fost ruptă şi împărţită apostolilor de către Isus. Aluatul se face cu cît mai puţină apă şi sare. După ce a fost bine frămîntat, se aşteaptă 20 de minute şi se fac turtiţe, care se coc în cuptor, la foc potrivit. Nu se păstrează în pungi de plastic, ci doar de hîrtie sau textile. Grîul se poate prepara şi prin fierbere, simplu sau în asociere cu orez, hrişcă sau mei. Orezul poate fi fiert sau adăugat sub formă de făină în aluatul pentru turtiţe. Boabele de hrişcă se înmoaie în apă jumătate de oră, după care se scurge apa şi se mănîncă. Se mai pot prepara şi prin fierbere sau adăugare, sub formă de făină, la realizarea aluaturilor. Meiul poate fi preparat tot prin înmuiere sau fierbere. (C.Iacob)
Regimul a fost recomandat deseori de renumitul terapeut Valeriu Popa, ca bază pentru vindecarea unor afecţiuni grave, cum sînt cancerul, dezechilibrele metabolice şi endocrine. Alte boli în care acest regim şi-a dovedit eficienţa sînt glaucomul, cataracta, ateroscleroza, hepatitele, cardiopatia ischemică, bolile degenerative date de vîrstă, diabetul zaharat de tip II, adenomul de prostată, reumatismul, poliartritele reumatoide, spondilozele cervicale, hipercolesterolemiile, guta, alergiile, nefritele şi pielonefritele.
Regimul este următorul:
• timp de 10 zile se consumă numai cereale Yang – grîu, orez, mei şi hrişcă – în diferite forme de preparare, adică prin fierbere sau coacere, înmuiere în apă (cum este cazul pentru hrişcă) şi neadăugînd altceva în afară de apă sau puţină sare. Nu se admite dospirea diverselor aluaturi, nici introducerea de drojdii. Nu se foloseşte grîul germinat sau încolţit. Se mănîncă pe săturate, în două sau mai multe mese pe zi şi, în nici un caz, nu se va răbda de foame în timpul curei. În cazul unor afecţiuni cronice, sînt indicate mai multe cure succesive de cîte 10 zile, cu pauză de 3-4 zile între ele, pînă la vindecare.
• În pauză şi încă 3-4 luni după însănătoşire, se va ţine o dietă lacto-vegetariană pură. Se beau 2 litri de apă plată pe zi. Dacă apare tendinţa de constipaţie, se fac clisme.
După urmarea acestui regim creşte vitalitatea, capacitatea de muncă, se îmbunătăţesc memoria şi capacitatea de concentrare, somnul devine mult mai odihnitor şi se amplifica magnetismul curativ. Are loc o reîntinerire, revitalizare şi regenerare a întregului organism. Pe langă normalizarea greutăţii corporale, acest regim fiind recomandat atît pentru supraponderali, cît şi pentru cei care au o greutate corporală sub media normală, cu acest regim se obţine o reglare a echilibrului endocrin şi o detoxifiere desăvîrşită.
S-a constatat că acest regim ajută şi la reducerea, după caz chiar eliminarea, unor tumori maligne. Cele mai hrănitoare şi uşor de folosit preparate din regimul Oshawa sînt turtiţele de făină integrală de grîu. Din surse biblice şi istorice, se pare că pe vremea lui Isus, astfel de turtiţe necrescute erau o mîncare destul de răspîndită, iar la "Cina cea de Taină" o astfel de "azimă" a fost ruptă şi împărţită apostolilor de către Isus. Aluatul se face cu cît mai puţină apă şi sare. După ce a fost bine frămîntat, se aşteaptă 20 de minute şi se fac turtiţe, care se coc în cuptor, la foc potrivit. Nu se păstrează în pungi de plastic, ci doar de hîrtie sau textile. Grîul se poate prepara şi prin fierbere, simplu sau în asociere cu orez, hrişcă sau mei. Orezul poate fi fiert sau adăugat sub formă de făină în aluatul pentru turtiţe. Boabele de hrişcă se înmoaie în apă jumătate de oră, după care se scurge apa şi se mănîncă. Se mai pot prepara şi prin fierbere sau adăugare, sub formă de făină, la realizarea aluaturilor. Meiul poate fi preparat tot prin înmuiere sau fierbere. (C.Iacob)
**** REGIMUL OSHAWA - PURIFICARE SI SANATATE !!!!!!!! ****
Regimul Oshawa este adoptat periodic de mulţi yoghini pentru efectele sale de purificare şi solarizare. Ceea ce noi numim „regimul Oshawa” este de fapt cel mai sever (al şaptelea) dintre regimurile alimentare propuse în scop terapeutic de celebrul medic japonez George Oshawa. Această veritabilă cură purificatoare presupune ca, timp de 10 zile, să consumăm numai grâu, orez, mei şi hrişcă (adică numai cereale yang). Pentru cei care ţin acum acest regim, înainte de sărbătorile de iarnă, oferim câteva reţete inedite numai cu cereale yang. Pentru cei care nu sunt deloc familiarizaţi cu acest regim, începem cu câteva elemente introductive.
Regimul nr.7 al dr. George Oshawa din Japonia este un regim alimentar sever, dar totodată foarte eficient în eliminarea a aproape tuturor bolilor produse de excesul de energie YIN, inclusiv CANCERUL, şi permite totodată o echilibrare gradată a fiinţei din punct de vedere energetic (YIN-YANG).
Regimul prevede ca pe o durată de 10 zile să se consume exclusiv cereale yang: grâu, orez, hrişcă şi mei în orice combinaţie sau proporţie dorim, fierte sau coapte, singurul ingredient admis fiind sarea. Acest regim poate fi repetat de mai multe ori (în grupe de câte 10 zile) cu o pauză de trei până la 5 zile între două astfel de grupe, timp în care se pot consuma şi alte alimente, de preferinţă tot YANG, până când se obţine efectul dorit, adică eliminarea definitivă a bolii sau a dezechilibrului cu care ne confruntăm.
Efectele regimului Oshawa
Pe lângă faptul că înlătură aproape orice boală, acţiunea acestui regim este extrem de purificatoare; traseele subtile energetice din corpul uman (NADI-urile) sunt curăţate de multe impurităţi care îngreunează circulaţia energiei subtile prin corp. Această purificare generală are drept efect imediat o limpezime şi o claritate considerabilă a minţii; digestia devine mai bună, secreţiile hormonale sunt reglate. Ochii devin strălucitori, iar tenul devine curat şi luminos; fiinţa simte o inexplicabilă forţă şi poftă de viaţă, străine ei până atunci.
Este posibil ca la începutul realizării acestui regim să apară, la unele fiinţe umane, reacţii fiziologice neplăcute, uneori chiar violente, datorate în special unei purificări intensive şi unei dezintoxicări masive a corpului. Continuând însă cu tenacitate acest regim, aspectele neplăcute vor dispărea destul de repede, ele cedând locul unei cu totul alte condiţii fizice, psihice, mentale şi chiar unui metabolism diferit, mult îmbunătăţit. Chiar şi cei sănătoşi ar trebui să recurgă la cel puţin două astfel de regimuri Oshawa (de câte 10 zile) pe an, pentru o reîmprospătare şi o purificare generală a organismului.
Atragem atenţia încă o dată că în acest regim nu trebuie să se consume decât: grâu, orez, hrişcă şi mei şi absolut nimic altceva! Ca lichid, trebuie să se consume doar apă, de preferinţă cât mai pură.
Regimul nr.7 al dr. George Oshawa din Japonia este un regim alimentar sever, dar totodată foarte eficient în eliminarea a aproape tuturor bolilor produse de excesul de energie YIN, inclusiv CANCERUL, şi permite totodată o echilibrare gradată a fiinţei din punct de vedere energetic (YIN-YANG).
Regimul prevede ca pe o durată de 10 zile să se consume exclusiv cereale yang: grâu, orez, hrişcă şi mei în orice combinaţie sau proporţie dorim, fierte sau coapte, singurul ingredient admis fiind sarea. Acest regim poate fi repetat de mai multe ori (în grupe de câte 10 zile) cu o pauză de trei până la 5 zile între două astfel de grupe, timp în care se pot consuma şi alte alimente, de preferinţă tot YANG, până când se obţine efectul dorit, adică eliminarea definitivă a bolii sau a dezechilibrului cu care ne confruntăm.
Efectele regimului Oshawa
Pe lângă faptul că înlătură aproape orice boală, acţiunea acestui regim este extrem de purificatoare; traseele subtile energetice din corpul uman (NADI-urile) sunt curăţate de multe impurităţi care îngreunează circulaţia energiei subtile prin corp. Această purificare generală are drept efect imediat o limpezime şi o claritate considerabilă a minţii; digestia devine mai bună, secreţiile hormonale sunt reglate. Ochii devin strălucitori, iar tenul devine curat şi luminos; fiinţa simte o inexplicabilă forţă şi poftă de viaţă, străine ei până atunci.
Este posibil ca la începutul realizării acestui regim să apară, la unele fiinţe umane, reacţii fiziologice neplăcute, uneori chiar violente, datorate în special unei purificări intensive şi unei dezintoxicări masive a corpului. Continuând însă cu tenacitate acest regim, aspectele neplăcute vor dispărea destul de repede, ele cedând locul unei cu totul alte condiţii fizice, psihice, mentale şi chiar unui metabolism diferit, mult îmbunătăţit. Chiar şi cei sănătoşi ar trebui să recurgă la cel puţin două astfel de regimuri Oshawa (de câte 10 zile) pe an, pentru o reîmprospătare şi o purificare generală a organismului.
Atragem atenţia încă o dată că în acest regim nu trebuie să se consume decât: grâu, orez, hrişcă şi mei şi absolut nimic altceva! Ca lichid, trebuie să se consume doar apă, de preferinţă cât mai pură.
**** Reteta Oshawa - Crema de orez ****
Se prăjeşte moderat orezul până ce devine rumen. Se macină şi se adaugă la făina rezultată trei pahare de apă la patru linguri de făină astfel obţinută. Se fierbe totul aproximativ 25 de minute, adăugând apă dacă mai este necesar. Se sărează în final după gust.
Se mai pot consuma şi următoarele combinaţii:
- orez fiert împreună cu făină de grâu, hrişcă sau mei coapte;
- grâu fiert împreună cu făină de orez copt;
- hrişcă fiartă împreună cu făină de grâu copt;
- hrişcă înmuiată în apă rece cu sare timp de minim 1 oră.
Se mai pot consuma şi următoarele combinaţii:
- orez fiert împreună cu făină de grâu, hrişcă sau mei coapte;
- grâu fiert împreună cu făină de orez copt;
- hrişcă fiartă împreună cu făină de grâu copt;
- hrişcă înmuiată în apă rece cu sare timp de minim 1 oră.
**** Reteta Oshawa - Placinta de grau cu orez fiert ****
ngrediente: 500 g făină de grâu integrală, 200 g orez, 1 linguriţă de sare grunjoasă.
Mod de preparare: Se prepară o cocă cu apă călduţă şi sare din grâu integral şi se fierbe orezul separat cu puţină sare.
Se întinde coca cu un făcăleţ pentru a obţine o foaie de plăcintă, dar ceva mai groasă decât cea de la patiserie. Se pune orezul fiert la mijloc şi se rulează foaia de plăcintă. Se presară puţină făină integrală pe tavă, se aşează 3 rulouri şi se coc la foc iute 10-20 de minute.
Se taie în felii groase şi se mănâncă în decurs de 7-10 ore.
Mod de preparare: Se prepară o cocă cu apă călduţă şi sare din grâu integral şi se fierbe orezul separat cu puţină sare.
Se întinde coca cu un făcăleţ pentru a obţine o foaie de plăcintă, dar ceva mai groasă decât cea de la patiserie. Se pune orezul fiert la mijloc şi se rulează foaia de plăcintă. Se presară puţină făină integrală pe tavă, se aşează 3 rulouri şi se coc la foc iute 10-20 de minute.
Se taie în felii groase şi se mănâncă în decurs de 7-10 ore.
**** 7 CONDITII ALE SANATATII SI FERICIRII !!!!!!!! ****
Georges Oshawa, în cartea Zen macrobiotic sau Arta întineririi si a longevitatii, are ca principii legatura dintre spirit si corp si reglajul fenomenelor antagoniste yin si yang. Dupa el, trebuie îndeplinite 7 conditii ale sanatatii si fericirii si tot el ne îndeamna sa facem urmatorul test:
1. Lipsa de oboseala (5 puncte). Daca spuneti din când în când: “este prea greu” sau “este imposibil” sau “nu sunt capabila sa fac aceasta”, aratati gradul de oboseala. Oboseala este adevarata cauza a bolilor. Trebuie sa va aventurati în necunoscut si cu cât mai mare este dificultatea, cu atât mai mare este placerea. Aceasta atitudine este semnul lipsei de oboseala.
2. Pofta de mâncare (5 puncte). Daca nu mâncati orice aliment natural cu placere înseamna ca va lipseste pofta de mâncare.
3. Somnul profund (5 puncte). Daca vorbiti în somn sau daca aveti vise înseamna ca nu somnul nu este profund. Daca 4-6 ore de somn va satisfac, înseamna ca dormiti bine. Daca nu puteti adormi 3-4 min. dupa ce ati pus capul pe perna, indiferent în ce moment al zilei, indiferent în ce împrejurare, înseamna ca spiritul dumneavoastra nu este scutit de o oarecare teama. Daca nu va puteti trezi la ora pe care v-ati fixat-o înainte de a adormi înseamna ca somnul dumneavoastra nu este perfect.
4. Memoria buna (10 puncte). Daca nu uitati nimic din ceea ce vedeti sau auziti înseamna ca aveti memorie buna. Capacitatea de a retine creste cu vârsta. Memoria se poate capata prin macrobiotica.
5. Buna dispozitie (10 puncte). Un om sanatos, adica fara frica, nici boala, este vesel si blând în toate împrejurarile. Purtarea, vocea, tinuta trebuie sa provoace multumire celor care va înconjoara. Un om sanatos nu se enerveaza niciodata. Daca nu va puteti face amici intimi din sotia sau copiii dvs., aceasta arata ca sunteti foarte bolnavi.
6. Iuteala judecatii si a executiei (10 puncte).
7. Dreptate (55 puncte). Se poate exprima prin:
• sa nu minti pentru a te proteja pe tine însuti;
• sa fii exact;
• sa iubesti pe toata lumea;
• sa cauti mereu dificultatile, sa le gasesti, sa le combati si sa le cuceresti cu toata forta;
• sa fii din ce în ce mai fericit;
• sa nu ai niciodata îndoieli, sa transformi nenorocirea în fericire.
Se însumeaza punctele în fiecare luna. La plecare, trebuie însumate 40 puncte. Dupa 3 luni, trebuie întrunite 60 puncte.
Un om care nu se poate vindeca si nu-si poate gasi propria sa libertate, propria sa fericire si dreptate prin el însusi, fara ajutorul altora, este creat pentru a fi exploatat si devorat de altii, pentru a hrani viermii si microbii. El nu are nevoie sa merga în infern dupa moarte, el este acolo chiar din viata. Daca exista în aceasta lume o singura persoana sau un singur lucru pe care nu-l puteti iubi, nu veti fi niciodata fericit, sunteti bolnav. Daca sunteti bolnav, trebuie sa va vindecati dumneavoastra însiva; daca altii va vindeca, vindecarea dumneavoastra este incompleta, caci va pierdeti independenta si libertatea. Sanatatea si fericirea care va vin de la altii va creeza o obligatie pe care trebuie sa o platiti. Va eliberati daca raspânditi bucurie si recunostinta în jurul dumneavoastra.
Dupa Oshawa, cancerul, constipatia, crampele, decalcifierea, diabetul, degeraturile, glaucomul, hipo- si hipertensiunea, hemoroizii, negii (prea multe produse animale), leucemia, insomnia, poliomielita, schizofrenia, hepatita, bolile de inima, durerile de rinichi, dinti, cap (prea multa aciditate), scleroza în placi sunt datorate alimentatiei excesive yin. De asemenea, caderea parului, matreata, chelia se datoreaza excesului yin, adica abuzului de vitamina C, fructe, zahar, salate, produse bogate in K sau P. Toate cosmeticele, tincturile, lotiunile, pieptenii si periile de plastic sunt foarte yin.
Astigmatismul, hipermetropia, Parkinson sunt yin sau yang
Se recomanda la o extrema regimul nr. 7, regim 100% cu cereale (crema de orez), fara lichide (apa este yin) timp de 10 zile, apoi nr. 6 cu 90% cereale, 10% legume (sa nu fie yin cum sunt cartofii, rosiile, vinetele), bauturi putine; regimul nr. 5 cu 80% cereale, regimul nr. 4 cu 70% cereale etc. La cealalta extrema, regimul nr. 1, se introduc legume mai multe (pâna la 30%), cereale mai putine (pâna la 10%), supe 10%, carne 30%, salate 15%, desert 5%, cu prudenta. Pe masura ce continutul în cereale scade, creste corespunzator procentul de produse animale si legume. Regimul nr. 3 cu 60% cereale, 30% legume, 10% supe se poate tine cât dorim, fara pericol. Este bine sa existe tendinta spre 100% cereale, daca legumele si carnea nu depasesc 30%, fara teama unui dezechilibru.
Mestecati fiecare îmbucatura de cel putin 50 ori.
În ceea ce priveste cerealele, Oshawa da mai multe retete.
1. Orez complet. Se fierbe pâna se arde putin la fund. Partea galbena este cea mai yang, cea mai bogata în minerale si cea mai grea. Este folosita pentru bolnavii cu tendinta yin.
2. Orez Gomoke. Amestecati cu orez fiert 5-10% legume fierte.
3. Orez cu castane. Amestecati orezul cu 10-20% castane fierte.
4. Cuscus cu orez. Fierbeti orezul si adaugati naut si ceapa.
5. Terci din ovaz. Fierbeti ovaz cu ceapa.
6. Orez crud. Un pumn de orez înmuiat, pe stomacul gol, goneste toti parazitii din intestin (în special din duoden).
7. Crema speciala de orez. Prajiti orez si fierbeti-l timp de 2h. Strecurati-l. Este un foarte bun tonic.
8. Bauturi macrobiotice:
• cafea Oshawa (Yannoch): 3 linguri de orez, 2 de grâu, 1 de naut, 1 de cicoare, rumenite si macinate. Se pune 1 lingura la 1/2 l de apa. Se fierbe 10 min. Este indicata la dureri de cap, constipatie;
• kokkoh (înlocuitor al laptelui de mama): faina de orez prajita, grâu, gris de ovaz, soia, seminte de susan. Se fierb 10 minute, dupa ce am pus 1 linguraamestec la 1/4 l apa;
• cafea de papadie. Radacinile de papadie se prajesc, se dau prin râsnita. Se pune 1 lingurita la o ceasca de apa. Cine vrea un gust mai amarui, poate adauga cicoare. Este bun cardiac si pentru sistemul nervos.
Pentru vindecare, Oshawa recomanda, în general, comprese cu ghimbir, cataplasme cu faina de orez cu putina apa. La febra, guturai, sa se manânce supe de orez, crema de orez, sa se aplice cataplasme cu clorofila (frunze zdrobite de spanac, varza).
Pentru umflaturi, se recomanda supa de rinichi.
Pentru paralizie: papadie, ceai de scaiete.
Nu se recomanda otetul de mere cu miere, deoarece ambele sunt yin. Este bun pentru cei foarte yang.
Dr. Oshawa mai recomanda un regim purificator pentru echilibrarea si armonizarea energetica a fiintei din punct de vedere yin-yang, constând în cure de 10 zile cu o pauza de 1-5 zile, timp în care se consuma numai alimente yang: grâu, orez, mei si hrisca fierte în apa sau coapte cu putina sare. Ca lichid, doar apa si doar exceptional ceai de busuioc sau ceai negru.
În alimentatie, trebuie pastrat echilibrul yin-yang. Alimentele care corespund acestei cerinte sunt cerealele. Celelalte componente ale dietei noastre (vegetale, legume, leguminoase, fructe) au un exces de yin, raportat la constitutia noastra. Legumele se “yanghizeaza” prin adaugare de sare marina nerafinata (la noi este sarea grunjoasa care se apropie de sarea marina), prin fierbere sub presiune, în amestec cu cereale. Din contra, carnea si ouale creeaza un dezechilibru catre yang. Nici legumele si nici produsele animale nu pot realiza singure echilibrul nutritiv. Si unele si altele sunt produse secundare, în raport cu cerealele. Mierea se foloseste, desi este triplu yin,datorita proprietatilor sale nutritive. George Oshawa mentioneaza ca partea maxima a fiecarei categorii de alimente este de 30% din ansamblul farfuriei.
sursa: valeriupopa.3x.ro
1. Lipsa de oboseala (5 puncte). Daca spuneti din când în când: “este prea greu” sau “este imposibil” sau “nu sunt capabila sa fac aceasta”, aratati gradul de oboseala. Oboseala este adevarata cauza a bolilor. Trebuie sa va aventurati în necunoscut si cu cât mai mare este dificultatea, cu atât mai mare este placerea. Aceasta atitudine este semnul lipsei de oboseala.
2. Pofta de mâncare (5 puncte). Daca nu mâncati orice aliment natural cu placere înseamna ca va lipseste pofta de mâncare.
3. Somnul profund (5 puncte). Daca vorbiti în somn sau daca aveti vise înseamna ca nu somnul nu este profund. Daca 4-6 ore de somn va satisfac, înseamna ca dormiti bine. Daca nu puteti adormi 3-4 min. dupa ce ati pus capul pe perna, indiferent în ce moment al zilei, indiferent în ce împrejurare, înseamna ca spiritul dumneavoastra nu este scutit de o oarecare teama. Daca nu va puteti trezi la ora pe care v-ati fixat-o înainte de a adormi înseamna ca somnul dumneavoastra nu este perfect.
4. Memoria buna (10 puncte). Daca nu uitati nimic din ceea ce vedeti sau auziti înseamna ca aveti memorie buna. Capacitatea de a retine creste cu vârsta. Memoria se poate capata prin macrobiotica.
5. Buna dispozitie (10 puncte). Un om sanatos, adica fara frica, nici boala, este vesel si blând în toate împrejurarile. Purtarea, vocea, tinuta trebuie sa provoace multumire celor care va înconjoara. Un om sanatos nu se enerveaza niciodata. Daca nu va puteti face amici intimi din sotia sau copiii dvs., aceasta arata ca sunteti foarte bolnavi.
6. Iuteala judecatii si a executiei (10 puncte).
7. Dreptate (55 puncte). Se poate exprima prin:
• sa nu minti pentru a te proteja pe tine însuti;
• sa fii exact;
• sa iubesti pe toata lumea;
• sa cauti mereu dificultatile, sa le gasesti, sa le combati si sa le cuceresti cu toata forta;
• sa fii din ce în ce mai fericit;
• sa nu ai niciodata îndoieli, sa transformi nenorocirea în fericire.
Se însumeaza punctele în fiecare luna. La plecare, trebuie însumate 40 puncte. Dupa 3 luni, trebuie întrunite 60 puncte.
Un om care nu se poate vindeca si nu-si poate gasi propria sa libertate, propria sa fericire si dreptate prin el însusi, fara ajutorul altora, este creat pentru a fi exploatat si devorat de altii, pentru a hrani viermii si microbii. El nu are nevoie sa merga în infern dupa moarte, el este acolo chiar din viata. Daca exista în aceasta lume o singura persoana sau un singur lucru pe care nu-l puteti iubi, nu veti fi niciodata fericit, sunteti bolnav. Daca sunteti bolnav, trebuie sa va vindecati dumneavoastra însiva; daca altii va vindeca, vindecarea dumneavoastra este incompleta, caci va pierdeti independenta si libertatea. Sanatatea si fericirea care va vin de la altii va creeza o obligatie pe care trebuie sa o platiti. Va eliberati daca raspânditi bucurie si recunostinta în jurul dumneavoastra.
Dupa Oshawa, cancerul, constipatia, crampele, decalcifierea, diabetul, degeraturile, glaucomul, hipo- si hipertensiunea, hemoroizii, negii (prea multe produse animale), leucemia, insomnia, poliomielita, schizofrenia, hepatita, bolile de inima, durerile de rinichi, dinti, cap (prea multa aciditate), scleroza în placi sunt datorate alimentatiei excesive yin. De asemenea, caderea parului, matreata, chelia se datoreaza excesului yin, adica abuzului de vitamina C, fructe, zahar, salate, produse bogate in K sau P. Toate cosmeticele, tincturile, lotiunile, pieptenii si periile de plastic sunt foarte yin.
Astigmatismul, hipermetropia, Parkinson sunt yin sau yang
Se recomanda la o extrema regimul nr. 7, regim 100% cu cereale (crema de orez), fara lichide (apa este yin) timp de 10 zile, apoi nr. 6 cu 90% cereale, 10% legume (sa nu fie yin cum sunt cartofii, rosiile, vinetele), bauturi putine; regimul nr. 5 cu 80% cereale, regimul nr. 4 cu 70% cereale etc. La cealalta extrema, regimul nr. 1, se introduc legume mai multe (pâna la 30%), cereale mai putine (pâna la 10%), supe 10%, carne 30%, salate 15%, desert 5%, cu prudenta. Pe masura ce continutul în cereale scade, creste corespunzator procentul de produse animale si legume. Regimul nr. 3 cu 60% cereale, 30% legume, 10% supe se poate tine cât dorim, fara pericol. Este bine sa existe tendinta spre 100% cereale, daca legumele si carnea nu depasesc 30%, fara teama unui dezechilibru.
Mestecati fiecare îmbucatura de cel putin 50 ori.
În ceea ce priveste cerealele, Oshawa da mai multe retete.
1. Orez complet. Se fierbe pâna se arde putin la fund. Partea galbena este cea mai yang, cea mai bogata în minerale si cea mai grea. Este folosita pentru bolnavii cu tendinta yin.
2. Orez Gomoke. Amestecati cu orez fiert 5-10% legume fierte.
3. Orez cu castane. Amestecati orezul cu 10-20% castane fierte.
4. Cuscus cu orez. Fierbeti orezul si adaugati naut si ceapa.
5. Terci din ovaz. Fierbeti ovaz cu ceapa.
6. Orez crud. Un pumn de orez înmuiat, pe stomacul gol, goneste toti parazitii din intestin (în special din duoden).
7. Crema speciala de orez. Prajiti orez si fierbeti-l timp de 2h. Strecurati-l. Este un foarte bun tonic.
8. Bauturi macrobiotice:
• cafea Oshawa (Yannoch): 3 linguri de orez, 2 de grâu, 1 de naut, 1 de cicoare, rumenite si macinate. Se pune 1 lingura la 1/2 l de apa. Se fierbe 10 min. Este indicata la dureri de cap, constipatie;
• kokkoh (înlocuitor al laptelui de mama): faina de orez prajita, grâu, gris de ovaz, soia, seminte de susan. Se fierb 10 minute, dupa ce am pus 1 linguraamestec la 1/4 l apa;
• cafea de papadie. Radacinile de papadie se prajesc, se dau prin râsnita. Se pune 1 lingurita la o ceasca de apa. Cine vrea un gust mai amarui, poate adauga cicoare. Este bun cardiac si pentru sistemul nervos.
Pentru vindecare, Oshawa recomanda, în general, comprese cu ghimbir, cataplasme cu faina de orez cu putina apa. La febra, guturai, sa se manânce supe de orez, crema de orez, sa se aplice cataplasme cu clorofila (frunze zdrobite de spanac, varza).
Pentru umflaturi, se recomanda supa de rinichi.
Pentru paralizie: papadie, ceai de scaiete.
Nu se recomanda otetul de mere cu miere, deoarece ambele sunt yin. Este bun pentru cei foarte yang.
Dr. Oshawa mai recomanda un regim purificator pentru echilibrarea si armonizarea energetica a fiintei din punct de vedere yin-yang, constând în cure de 10 zile cu o pauza de 1-5 zile, timp în care se consuma numai alimente yang: grâu, orez, mei si hrisca fierte în apa sau coapte cu putina sare. Ca lichid, doar apa si doar exceptional ceai de busuioc sau ceai negru.
În alimentatie, trebuie pastrat echilibrul yin-yang. Alimentele care corespund acestei cerinte sunt cerealele. Celelalte componente ale dietei noastre (vegetale, legume, leguminoase, fructe) au un exces de yin, raportat la constitutia noastra. Legumele se “yanghizeaza” prin adaugare de sare marina nerafinata (la noi este sarea grunjoasa care se apropie de sarea marina), prin fierbere sub presiune, în amestec cu cereale. Din contra, carnea si ouale creeaza un dezechilibru catre yang. Nici legumele si nici produsele animale nu pot realiza singure echilibrul nutritiv. Si unele si altele sunt produse secundare, în raport cu cerealele. Mierea se foloseste, desi este triplu yin,datorita proprietatilor sale nutritive. George Oshawa mentioneaza ca partea maxima a fiecarei categorii de alimente este de 30% din ansamblul farfuriei.
sursa: valeriupopa.3x.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)