marți, 13 decembrie 2011
**** BIGAMIA PE MAPAMOND ****
Olanda : Ai doua iubite. Te poti insura cu amandoua. Ele se pot casatori intre ele.
Moldova: Ai doua iubite. Di la tini si audi galseava aceia in fiecari noapti, mai omule? Rusia: Ai doua iubite. Stalinskaya si Moskovskaya. Pakistan: Ai doua iubite. Cea mai varstnica are 6 ani.. India: Ai doua iubite. Budha nu stie nimic.. Turcia: Ai doua iubite. Una iti face mancare, una iti spala rufele, una iti calca hainele si una le supravegheaza pe celelalte. Chiar vroiai sa cred ca ai numai doua iubite? China: Ai doua iubite. Din cateva miliarde de motive. Bulgaria: Ai doua iubite. Pe una o cheama Sofia . Cand cealalta te intreaba “unde ai fost?” si raspunzi “la Sofia !”, esti in deplina siguranta. Germania: Ai doua iubite. Ambele blonde si urate...... Mexic: Ai doua iubite. Vin hotii si fura jumatate. Iti mai da vecinul una. Imprumuti trei din barul de vis-a-vis. Vecinul isi ia partea inapoi. Cate ti-au mai ramas? Anglia: Ai doua iubite. Absolut superbe…. Iar ai baut toata berea din butoi....... SUA: Ai doua iubite. Una pe Facebook si una pe Myspace. Nu le-ai vazut pe viu niciodata. Brazilia: Ai doua iubite. Rosaria Fiorella Andrea Luiza Esmeralda Carla Vitoria Alessandra del Campo si inca una - nu i-am memorat numele(era prea lung).... Dubai : Ai doua iubite. Placate cu aur. Cuba: Ai doua iubite. Nu esti deloc Fidel.. . Suedia: Ai doua iubite pentru ca la IKEA chiar gasesti orice.. Spania: Ai doua iubite. Mai tarziu descoperi ca ele sunt de fapt surori. Putin mai tarziu afli ca tu esti chiar fratele lor mort la nastere, dar inviat miraculos in episodul 32 . Mai ai un frate geaman dezmostenit de catre soacra portarului, care portar nu-si mai aduce aminte nimic din copilarie. Viata ta e o telenovela... Grecia: Ai doua iubite. Vecinul se cam uita la una din ele. Dimineata te trezesti cu un cal mare de lemn in fata casei. Mai bine fugi !!! Romania : Ai doua iubite. Una iti tine socoteala, iar cealalta iti cheltuie banii........ |
**** POVESTIRI - POVESTIRI ****
Shangbo e o tibetana micuta, cu parul negru sarmos si cu un zambet timid. Fata ei are ceva din fata tarancilor care tocmai s-au intors de la camp - are un soi de negreata, ca si cum mici bucati de pamant inca ii sunt pe fata. A aparut de dimineata la usa si mi-a spus ca e prietena lui Chuck. Eram cam confuz, trebuia sa imi amintesc cine e Chuck si am strigat-o pe Nancy sa vina sa stea de vorba cu ea.
Mai tarziu, Nancy ma striga ea si imi dau seama ca micuta tibetana are nevoie de ajutor. Stam pe canapea si Nancy imi zice povestea ei. Shangbo a locuit langa centrul zen de langa noi si sotul ei a dat-o afara. De dimineata sta la un vecin, Chuck, si are nevoie de ajutor. Mancare, loc de stat, slujba orice. Sotul ei a adus-o din Tibet, dupa ce au fost casatoriti pentru patru ani, si vrea sa divorteze acum. O intreb daca are carte verde si spune ca da. Ii spun ca legal sotul nu poate sa o deporteze si fata ei se largeste intr-un zambet mare.
Mi-am dat seama imediat ca Shangbo este intr-o situatie disperata. In plin scandal familial, in tara straina, cu o engleza buna, dar sovaielnica, fara familie, fara bani, fara ajutor. Am simtit o tarie, o duritate extraordinara in corpul ei, ca si cum trebuie sa inoate in contra curentului. In duritatea ei Shangbo are ceva dintr-un copil pierdut care striga dupa ajutor. Si din siguranta aproape inconstienta ca se va descurca. Am simtit ca, instinctiv, vreau sa fac contact cu ea emotional, sa ii transmit inconstient ca are ajutor aici, la casa vecinilor si ca exista o iesire din situatia ei. Shangbo are o fermitate sigura, dar simteam inconstient mana unui copil abandonat care se intinde dupa ajutor.
Am stat un pic de vorba despre ce se intampla cu ea, in ce situatie e si ce posibilitati are. I-am dat telefonul meu si i-am spus sa ma sune daca are nevoie sa mearga in oras, pentru ca nu are masina si trebuie sa isi gaseasca loc de stat.
A doua zi, o voce imperativa ma scoate din calculator si imi spune cateva minute o poveste din care nu inteleg nimic. Imi dau seama ca vorbesc cu Shangbo. Inteleg ca vrea sa mearga la servicii sociale si sa aplice pentru tichete de masa. Ii spun sa vina in zece minute.
Sun la servicii sociale si imi spun sa vin maine pentru ca au program doar intre 8 a. m. si 11 a. m. Ma gandesc la alte posibilitati de ajutor: sa margem la Salvation Army sa intrebam de ajutor si la centrul zen unde poate ar putea sa gaseasca unde sa stea. Ne urcam in masina si de data asta nu imi e rusine de hainele mele murdare din spatele masinii. Imi verific cd-ul si imi dau seama ca am o trupa punk, violent femmes, si ma intreb daca e cea mai apropiata atmosfera pentru Shangbo acum. Bine, fac munca sociala acum, dar trebuie neaparat sa am blisters in the sun in fundal?
Shangbo pare cumva lipita de scaun. Nici nu stiu daca intelege ce asculta. Ma rog, poate astea sunt doar asumptiile mele colonialiste. Sau poate ca as vrea sa o vad dand din cap haotic si suparat, in ritmul sacadat la unui cantec al unei trupe de colegiu intr-un oras din Midwest, plina de anxietate sexuala si plictiseala provinciala.
Conduc incet prin oras si pun intrebari simple. Cand a venit in Ann Arbor, ce facea inainte si ce se intampla cu ea. Intre timp, cat ea vorbeste, imi dau seama ca ma mut din fantezia mea violent femmes in alta fantezie cu mine ca asistent social ajutandu-i pe imigranti sa se integreze. Ma imaginez ca luptatorul pentru justitie sociala, zbatandu-se cu fortele intunericului. Ma imaginez ca luptatorul pentru dreptate, care, masculin, ii arata femeii parasite si abandonate ca exista speranta in lumea asta cruda. Ma simt infoiat, si bine. Imi mestec fanteziile incet, e dimineata, vremea e superba si, in fond, simt ca facem ceva productiv.
Ea ma intreaba despre situatia mea, ii povestesc cum s-a intamplat cu cartea verde la mine. Ajungem la templu, preoteasa zen nu e acolo, dar vorbim cu cineva care ne asigura ca se poate gasi un loc daca Shangbo vorbeste cu preoteasa. Ne mutam de acolo si conduc lenes prin oras. La un moment dat casc. Ea ma intreaba de ce fac asta si eu zic, stii sunt cam lenes in dimineata asta si casc. La care Shangbo imi zice ceva care ma lasa masca: uite, iti zic in gluma, tu ai casa asigurata, traiesti cu Mike si Nancy, ai parinti, casti, ca ma rog, ce ai de facut!
Dau banda incet inapoi in cap si incerc sa imi dau seama de unde a aparut asta. Ma intreb ce am zis ca sa provoc reactia asta.
Shangbo, care parca vrea sa se lipeasca de un stereotip din asta al asiaticului cuminte si politicos, sa plesneasca?
Aha, inainte de replicile despre cascat, de fapt i-am spus: Stii, sunt cam lenes, stii ce inseamna lenes, nu? Poate ca replica mea, ca o intreb daca stie ce inseamna lenes o face nervoasa. Poate ca si-a simtit atacat nivelul de engleza. Din proprie experienta, vorbitorii ne-nativi de engleza devin nervosi cand engleza le este verificata. Poate ca contrastul asta, intre existenta mea aparent aranjata, traind cu o familie de artisti, si ea, care e disperata si cauta un loc de stat, poate ca asta a facut-o sa plesneasca un pic. Oricum, m-a lasat masca. Imi dau seama ca se afla intr-o situatie foarte complicata si ca este nesigura.
Conduc in continuare. Nu stiu de ce, dar o intreb ce fac parintii ei. Imi spune ca amandoi parintii sunt morti. Are o frate si o sora, si amandoi sunt mai in varsta.
Ceva s-a schimbat in mine cand Shangbo a plesnit. Ma intreb ce. Poate ca fantezia asta a mea a salvatorului - pe care o mestecam in timp ce discutam - a provocat-o sa imi arate furia ei? Poate ca ideea asta ca sunt lenes, ca sunt vulnerabil, a facut-o sa devina rautaciosa? Nu voi sti niciodata. Dar parca furia lui Shangbo a adus ceva nou in relatie, un fel de curent de realitate, care m-a scos pe mine din simpla fantezie progresista. A provocat un scurt-circuit, ca si cum Shangbo mi-a zis: sunt aici, sunt disperata, e rau, si sunt mai mult decat biata asta victima pe care tu te imaginezi ca o salvezi. Furia asta reala, furia asta directa pe am simtit-o imi zice ca Shangbo are multe resurse sa supravietuiasca. Cu o persoana de care depinde pentru ajutor, Shangbo poate sa plesneasca si sa stie ca e in siguranta. Nu pot sa ma impiedic sa fiu cumva gelos pe ea. Cred ca e mai puternica decat ma asteptam.
Maine dimineata o duc la servicii sociale pentru tichete de masa.
**** Templul dorinţelor de la Şinca Veche ****
Sinca Veche atrage numeroşi căutători spirituali, arheologi, speologi, radiestezişti, precum şi o mulţime de curioşi dornici să li se împlinească dorinţele, după cum spun legendele locului. Această atracţie se datorează unui lăcaş controversat cunoscut sub numele de "Templul Dorinţelor." De-a lungul timpului aici s-au petrecut fenome neobişnuite, care atestă o încărcătură energetică aparte.
Istorie şi Mister
În străvechea ţară a Făgăraşului, la câţiva kilometri de Perşani, între oraşele Braşov şi Făgăraş, se află satul Şinca Veche. Aici îşi au rădăcinile Gheorghe Şincai - marele istoric şi filolog român, Nicolae Bălan - mitropolitul Ardealului şi Ion Vulcan - cel care a publicat primele poezii ale lui Eminescu. La aproximativ doi kilometri de această localitate ascunsă printre dealuri împădurite, într-o zonă cu numeroase vestigii arheologice, multe rămase nedezgropate, dăinuieşte un loc plin de mistere: TEMPLUL DORINŢELOR. Mai este cunoscut şi sub denumirile de "Templul Ursitelor", "Grota de la Şinca Veche", "Mănăstirea Săpată în Stâncă" sau "Templul Extratereştrilor". Grota este ascunsă în mijlocul unei păduri în care creşte o vegetaţie abundentă, semn al unei energii puternic pozitive. Drumul spre templu este marcat de o cruce construită recent care te pune în rezonanţă cu vibraţia locului. Se merge pe o cărare îngustă şi în pantă, care se opreşte în faţa unei stânci foarte fragile, plăsmuită din gresii de Perşani. Nişte mâini necunoscute au săpat cinci încăperi cu două altare şi un culoar vertical în formă de trunchi de con prin a cărui deschidere se vede cerul. Din cele mai vechi timpuri localnicii consideră acest templu un loc potrivit pentru rugăciune. Legenda spune că atunci când vă aşezaţi sub turnul conic care comunică cu cerul şi vă doriţi ceva, cerinţa vi se va împlini dacă aveţi o inimă curată şi plină de credinţă. Mai întâi, este bine să vă opriţi la altarul mare unde, cu ochii îndreptaţi spre cer, puteţi să vă cereţi iertare pentru greşelile vieţii. Apoi treceţi în încăperea alăturată, la altarul mic şi cu sufletul curat, vă rugaţi la lumina lumânărilor. Aici se află un alt mister al locului: peretele altarului are inscripţionate un portret despre care se spune că este al Mântuitorului şi două simboluri care conferă unicitate acestui sălaş - o stea cu şase colţuri, hexagrama, cunoscută sub numele de Steaua lui David sau Pecetea lui Solomon şi cercul Yin-Yang, ambele fiind două simboluri ezoterice, cunoscute în toate şcolile de misterii. Care este mesajul adresat oamenilor? Că aceştia deţin atât energie Yin/feminină, cât şi energie Yang/masculină, iar acestea trebuie să se unească armonios prin iubire, pentru că doar prin uniunea contrariilor omenirea va deveni ceea ce se doreşte din înalt? De ce sunt alăturate aceste inscripţii aparţinând unor tradiţii atât de diferite? Acest chip este oare portretul primului "ursitor" al templului, primul preot, imaginea unui comandant extraterestru sau al Mântuitorului nostru, Domnul Iisus Hristos? "Nimeni nu a putut dezlega misterul. Nici măcar specialiştii care au venit aici nu au putut explica legătura dintre icoană şi cele două simboluri." povesteşte nea Chifer, ghidul locurilor, care e convins că e vorba de icoana Domnului Iisus.
Templul Extratereştrilor
Clarvăzătorii care au vizitat locul confirmă ceea ce spun cercetătorii, anume că Templul de la Şinca Veche este creaţia unei străvechi şi avansate civilizaţii de pe Pământ, fiind construit acum 6000 - 7000 de ani. Acesta nu e nici din lemn şi nici din piatră, semn că cei ce l-au construit cunoşteau proprietăţile gresiei. Nisipul fin din interiorul lăcaşului conţine cristale de cuarţ şi siliciu folosite pentru a comunica dacă nu cu civilizaţii extraterestre, atunci cu Divinitatea sau cu fiinţe din alte dimensiuni. Amatorii de suveniruri sau căutătorii de comori au luat cu inconştienţă cristalele de cuarţ care se găseau în jurul Templului, în grotă şi în pereţii altarelor. S-a pus intrebarea de ce a fost ales tocmai dealul de lângă Şinca Veche? Acesta are o formă piramidală şi deţine acel platou necesar formelor piramidale care permit captarea si emiterea de energii. Dealul de lângă grotă, cunoscut de localnici sub numele de Dealul Ursitelor sau Dealul Pleşu (cel pleşuv) este un loc pe care nu se poate cultiva nimic, deşi specialiştii agronomi au încercat să prindă ceva. însă solul pare ca şi cum ar fi iradiat în urma aterizării unei nave extraterestre. Mai mult, la câţiva kilometri de drumul care duce spre templu se află un fel de amfiteatru acoperit cu iarbă şi arbuşti, un spaţiu cu un diametru de aproximativ 20 de metri, înălţat cu câţiva metri deasupra reliefului înconjurător. Aici există un fel de terase ca în interiorul unei cetăţi sau aşezări fortificate. Să fie acestea ruinele unei străvechi aşezări dacice după cum spun unii istorici care susţin că şi templul este un sanctuar dacic? Controversele privind acest aşezământ continuă. Seamănă cu o biserică ortodoxă, iar turnul conic pare a fi o clopotniţă. în zonă mai există patru mănăstiri din lemn datate între anii 1750-1760. "Arheologii nu şi-au spus ultimul cuvânt, dar după toate indiciile, aşezământul a fost construit în jurul anului 1700 de către o comunitate de călugări ortodocşi. Odată cu el, au mai fost clădite alte patru mănăstiri din lemn. "Este greu de crezut că mănăstirea din peşteră a putut fi construită după 1700. în perioada în care mănăstirile ardelene erau dărâmate unele după altele de către austro-ungari, nu ar fi putut fi construite cinci lăcaşuri de cult ortodox." declara preotul Silvestru Popoviciu din Şinca Veche.
Fenomene Miraculoase
Tăranii din Şinca Veche sunt convinşi că Templul este vechi de mii de ani şi că are puteri miraculoase. Bătrânii satului spun că până şi iarba din jurul Templului Ursitelor ar face minuni. Vacile care pasc aici nasc viţei mai frumoşi şi mai sănătoşi decât celelalte şi dau lapte mult mai gras.O bătrână povestea că "o fetiţă mută din naştere a grăit în apropierea templului", anunţându-şi tatăl că şi-a găsit vitele pierdute prin pădure:"Sunt aici, tată!"
Deseori în această zonă se petrec nişte fenomene bizare. O relatare aparţinând unui reporter, inclusă în paginile unei publicaţii locale, "Monitorul de Braşov", prezintă comportarea ciudată a camerei de luat vederi care pornea şi se oprea din înregistrare după bunul ei plac. Vizionând materialul filmat s-au observat imagini pe care cei prezenţi nu le văzuseră în peşteră în momentul filmării. Pe bandă apăreau nişte sfere de lumină şi chiar o siluetă înveşmântată într-o mantie de culoare închisă, iar în plan îndepărtat o mână de lumină străvezie. Doamna Tamara M. din Timişoara, povestea că în timpul rugăciunii a început să vadă sfere luminoase şi fiinţe de lumină. Fotografiile celor care imortalizează locul sunt străbătute de globuri strălucitoare, de halo-uri şi de imagini luminoase care nu sunt vizibile cu ochiul liber în momentul fotografierii. Altora li s-a întâmplat să dispară în intregime imaginile înregistrate, de parcă nici nu ar fi existat vreodată. Primarul comunei, dl Radu Munteanu, povestea:" Fratele meu a fotografiat locul, iar pe fotografii au apărut nişte pete albicioase, ca niste mingi de lumină." Există multe mărturii şi despre coruri enigmatice care se aud cântând o muzică celestă, deosebit de frumoasă. Uneori în preajma acestui aşezământ au loc vindecări miraculoase. Dl Victor Pascu, paznicul locului, spunea aceleaşi lucruri incredibile: " Am cărat pământ din interior, am făcut un grilaj şi am construit stâlpi de susţinere. în vremea aceea eram bolnav de ulcer. După ce am terminat restaurarea, durerea de stomac ce mă chinuise ani întregi a dispărut si m-am vindecat miraculos. Dumnezeu m-a ajutat, iar de atunci am rămas aici, căci mi-am refăcut viaţa." Unii specialişti în radiestezie care au făcut măsurători spun că locul degajă un magnetism impresionant şi energii foarte puternice, după cum rar le-a fost dat să vadă. Construcţia perfect izolată şi ascunsă de ochii celor din exterior favorizează o stare de introspecţie si de meditaţie întalnită în lăcaşele de cult.
Pelerinaj la "Templul Ursitelor"
Atraşi de misterul locului aici sosesc oameni din toată ţara şi din toate colţurile lumii. Americani, japonezi, italieni, români din ţara Făgăraşului sau din toate regiunile ţării, oameni bătrâni, bonavi, mame cu copii, tineri în căutare de alinare sau de senzaţional vin la templul făcător de minuni. S-a observat ca dorinţele se împlinesc cel mai bine în trei zile din an: de Sfântul Gheorghe, la Lăsata Secului de Paşti şi la Schimbarea la Faţă. Mărturiile unor preoţi şi feţe de rang înalt care au vizitat aşezamântul au dus la recunoaşterea valorii spirituale a acestuia prin sfinţirea lui de către înalt Preasfinţia Sa Antonie Plămădeală, mitropolitul Ardealului. Dincolo de orice controverse şi speculaţii, Templul de la Şinca Veche este un loc de reculegere ideal, de un mister şi o puritate cu totul aparte.
**** RADU BELIGAN - Confesiuni despre viaţă şi artă ****
Radu Beligan: Am traversat patru dictaturi şi pot să vă spun acum, în gura mare, că am fost necredincios regimurilor şi-ntotdeauna credincios României
Sub titlul sugestiv "Confesiuni despre viaţă şi artă", destăinuirile omului de teatru Radu Beligan s-au concretizat luna aceasta, prin două spectacole ale maestrului. Cei prezenţi au putut asculta povestiri despre personalităţile care i-au marcat destinul, despre autografele primite de la Eugen Ionescu şi Salvador Dali, dar şi despre astrul care-i poartă numele. "De ziua mea, cu prilejul împlinirii a 90 de ani, printre multele cadouri primite, s-a aflat şi unul care m-a uluit: am primit în dar o stea", a povestit maestrul.
Sub semnătura maestrului Radu Beligan, ediţia limitată (900 exemplare) a manuscrisului "Note de insomniac" a fost lansată la sfârşitul anului trecut, în cadrul Festivalului Artelor Bucureşti, în prezenţa unui public ce a beneficiat de un spectacol intitulat Confesiuni despre artă şi viaţă. Spectacolul a fost reluat anul acesta şi a beneficiat, chiar în luna iunie, de două spectacole (pe 4 şi 5 iunie, la Sala Mică a Palatului).
Fragmente din cadrul spectacolului
"M-am născut odată cu România Mare şi sunt ombilical legat de ea. Nu e o calitate, e un minunat blestem. Am putut rezista unor ispite uluitoare. Nu m-am putut despărţi niciodată de ea. Am trăit aici mult, am traversat patru dictaturi şi pot să vă spun acum, în gura mare, că am fost necredincios regimurilor şi-ntotdeauna credincios României".
"George Bernard Shaw a trăit până la vârsta de 94 de ani. Consecvent originalităţii lui, a avut grijă să-şi scrie singur epitaful. În locuinţa lui din Ayot Saint Lawrance [...], ghidul mi-a arătat în bibliotecă ciorna acestui epitaf. Sună aşa: "Am ştiut că dacă mă mai învârtesc mult pe aici, o să mi se întâmple şi aşa ceva".
"Sceptic sunt împotriva tinerilor aspiranţi. Am constatat că nu prea le place să li se dea sfaturi bătrâneşti. Şi au dreptate. Oscar Wilde spunea că: "E o prostie să dai sfaturi, iar să dai sfaturi bune e de-a dreptul catastrofal".
"Am avut prilejul să-l văd pe Laurence Olivier la premiera lui Othello. Succesul a fost fulminant. Pe tot parcursul reprezentaţiilor, întreaga trupă era vrăjită de interpretarea lui şi o spunea după fiecare spectacol. Într-o seară însă, interpretarea lui a fost atât de extraordinară - a jucat mai bine decât oricând - încât, la finalul spectacolului, întreg ansamblul se rânduise de-a lungul coridorului care ducea la cabina lui şi-l aplauda frenetic. Olivier a trecut pe lângă ei fără un cuvânt şi s-a încuiat în cabină. Stupoare! Ce-o fi cu el? Unul din apropiaţi bate la uşă. "Ei, ce s-a întâmplat? Deschide, te rog!" Uşa se deschide. "Nu înţeleg ce s-a întâmplat! Ai fost extraordinar, a fost cea mai mare seară a ta în acest rol!". "Ştiu, ştiu, dar tocmai de-asta sunt disperat. Fiindcă nu ştiu cum am făcut, ca să mai pot face şi altădată"..
"Tolstoi i-a scris o dată lui Cehov: "Piesele lui Shakespeare sunt destul de proaste, dar ale dumitale sunt şi mai rele".
În 1933, Fred Astaire dădea prima lui probă în studiourile Metro-Goldwyn-Mayer. Directorul studioului şi-a notat: "Nu poate juca, cam chelios. Ştie puţin să danseze". Fred Astaire a păstrat toată viaţa aceasta notiţă deasupra şemineului din faimoasa lui locuinţă din Beverly Hills. Da, nu-i poţi convinge de valoarea ta în artă decât cu multă trudă!
"De la Lucia Sturdza-Bulandra am învăţat că pentru a face meseria de actor, ai nevoie, în primul rând, de o mare sănătate fizică şi morală. Trebuie, vorba lui Maiorescu, "să-ţi reziste celula". Cât priveşte talentul, ea era de părerea lui Chateaubriand, care susţinea că: "Talentul nu este altceva decât o îndelungată răbdare".
"Cum ziua de filmare era de opt ore, îşi aducea (n.r. Alexandru Giugaru) de acasă masa de prânz, din care nu lipseau două cepe mari. "Ce faci cu cepele astea, nene Sandu?". "Pe una o mănânc acuma, iar pe cealaltă o păstrez pentru diseară, ca să-mi fac loc în tramvai".
"Sunt multe probleme care-i neliniştesc pe bieţii actori de pretutindeni. Se ştie, de pildă, că sunt foarte superstiţioşi. Românii nu vor cu nici un chip să le spui "Succes!" în seara premierei, ci "Baftă!". Francezilor trebuie să le spui "Merde!" În Anglia, ca să îi urezi succes unui actor, trebuie să îi doreşti să-şi rupă un picior: "Break a leg!". Expresia e de pe vremea lui Shakespeare. Se pare că un actor şi-a rupt piciorul şi a jucat, în ciuda fracturii, atât de bine, că a rămas celebru."
"În 1950, eram la o masă cu el (n.r. Dinu Ianculescu), cu Şerban Cioculescu şi Ion Barbu, la braseria de la Athenee Palace. Uşa se deschide brusc şi un june gazetar de la Scânteia se îndreaptă spre noi, debordând de entuziasm: "Aţi auzit? În curând, în Uniunea Sovietică, pâinea va fi gratis!" "Da, dar cu ce preţ!", i-a răspuns Ianculescu. Calamburul ăsta l-a costat câteva luni de puşcărie."
"Mă duceam cu regularitate să-l văd pe Ianculescu, ca să mai învăţ câte ceva de la el. La o reprezentaţie cu piesa "Blestematele fantome", sala era arhiplină şi totuşi am rămas să văd spectacolul din picioare. Un actor care juca în piesă şi s-a uitat prin gaura cortinei, îi comunică maestrului: "E şi Beligan în sală. N-a găsit loc şi stă în picioare". "În picioare? În genunchi să stea când joc eu!"
"La un moment dat, Ionesco (n.r. Eugene Ionesco) s-a retras cu mine într-un colţ al salonului şi mi-a spus: "O prietenie se leagă "a travers le travail". "Rinocerii" au fost prilejul de a ne cunoaşte şi împrieteni. Eşti un Belanger formidabil. Peste Jean-Louis Barrault şi peste Laurence Olivier. Din păcate, nu pot declara asta ziariştilor. Sunt artişti mari, dar susceptibili. Şi eu mai am relaţii de muncă cu ei". Am păstrat acest secret cât timp Ionesco şi cei doi mari actori au fost în viaţă."
"Sunt mulţi oameni foarte bogaţi în România. Unii dintre ei nu ştiu ce să facă cu banii. Am văzut-o cu ochii mei. Ei bine, mă credeţi sau nu, n-aş da pe toţi banii lor autograful pe care autorul "Rinocerilor" mi l-a scris în româneşte [...]: "Pentru Radu Beligan, cu o mare prietenie şi cu tot aşa de mare recunoştinţă". Şi nu aş da nici autograful [...] lui Salvador Dali, pe care mi l-a dat el la New York, pe un superb album: "Păstrează-l bine", zice Dali. "După moartea mea, îl vei vinde la licitaţie". Ca să fiu sigur că nu o să mi-l fure cineva, l-am trimis fetei mele din Australia să mi-l păstreze."
"Agamiţă Dandanache mi-a pus cele mai mari probleme. Mi-au trebuit 140 de spectacole până să pot intra bine în acest personaj."
"În Armenia, la poalele muntelui Ararat se află un cimitir în care datele de pe cruci, dintre naştere şi moarte, însumează trei, cinci, cel mult şapte ani. Turiştii îl întreabă pe ghid dacă este un cimitir de copii. "Nu, este un cimitir de oameni mari şi aici oamenii chiar se bucură de o mare longevitate. Dar la noi există o veche tradiţie: pe cruce sunt adunate numai zilele în care ai fost fericit în viaţă". Cred că dacă aş fi obligat să mă supun acestei tradiţii, aş aduna cei şase ani petrecuţi la Teatrul de Comedie."
"De ziua mea, cu prilejul împlinirii a 90 de ani, printre multele cadouri primite, s-a aflat şi unul care m-a uluit: am primit în dar o stea. Într-un colet sosit din Statele Unite, se afla documentul care atestă existenţa stelei care acum îmi poartă numele:
"Domnule Beligan,
Alături de cel al lui Elton John sau al Sophiei Loren, al Madonnei sau al lui Tom Cruise, numele dumneavoastră a fost dat unei stele prin intermediul Oficiului Internaţional de Înregistrare a Stelelor (International Star Registry). Numele stelei dumneavoastră precum şi coordonatele ei telescopice sunt înregistrate şi păstrate în arhivele Oficiului Internaţional de Înregistrare a Stelelor din Elveţia. Aceste date sunt identice cu cele care figurează pe certificatul oficial al Oficiului Internaţional de Înregistrare a Stelelor pe care îl veţi găsi în acest colet şi care atestă că o stea a fost botezată cu numele dumneavoastră, precizând exact coordonatele ei telescopice. De asemenea, aceste date vor fi transcrise şi în următoarea ediţie a anuarului cosmic "Locul tău în Cosmos" (volumul VIII - Copyright USA).
Pentru a vă localiza, căutaţi-vă constelaţia pe harta cerului stilizată, situată la începutul livretului inclus aici. Apoi folosiţi harta cea mare, care este o copie mărită a constelaţiei dumneavoastră. Locul precis unde este situată steaua dumneavoastră este încercuit cu roşu. Aşa că, de acum înainte, veţi privi cerul cu alţi ochi. Căci, prin această stea care vă este dedicată, o părticică din dumneavoastră scânteiază pe bolta cerească.
Felicitări,
International Start Registry"
Nu ştiu cât adevăr ştiinţific şi câtă fantezie se află în acest cadou mirobolant, dar nu pot să nu mă gândesc la unul dintre rolurile mele dragi, al profesorului Miroiu, cel care a găsit o stea căreia îi căuta un nume. O coincidenţă care mă aruncă pe o mare plajă de vis, hrana noastră cea de toate zilele".
"În ultima vreme, foarte multă lume îmi pune această întrebare stereotipă: "Care este secretul longevităţii dumneavoastră?" Când încă mai am răbdarea să le răspund, le spun că după mine, secretul biblic al longevităţii este iubirea. Cred că suntem pe pământ pentru acest lucru unic: să iubim. Repet adesea celor ce vor să mă asculte: iubiţi ce vreţi, dar iubiţi. Nimic nu e mai dezastruos decât infirmitatea inimii."
"Vă mulţumesc pentru toate învăţămintele cu care dulce m-aţi împovărat de-a lungul atâtor ani. Am călătorit frumos împreună. Cum spunea minunatul meu prieten Philippe Noirette, "Dacă viaţa e o călătorie scurtă, trebuie să încercăm să o facem la clasa întâi".
**** CANTARETUL ****
Odata, un cantaret a fost invitat sa sustina un concert special.
" Trebuie sa fie ceva special, pentru ca spectatorii sunt speciali " i s-a spus.
Cantaretul a acceptat si, asa se face ca, a ajuns pe un continent , intr-o tara, intr-un oras, pe o scena. Cand cortina a fost ridicata, a descoperit o sala grandioasa, plina ochi. Concertul a avut un succes nebun. Publicul a aplaudat in nestire, dupa fiecare cantec, iar la sfarsitul specatcolului aproape ca nu se mai oprea. Dupa ce cortina a cazut de vreo zece ori, lumea a inceput sa plece. Si cu toate acestea, in sala se mai auzea o persona care aplauda. Cantaretul a mai iesit pentru o ultima plecaciune.
De dincolo de scena s-a auzit:
" Bravo, domnule! N-am auzit mare lucru din ce-ati cantat, dar ati fost formidabil. Felicitari!"
"Cum vine asta?…" se mira Cantaretul.
" Mesajul dvs este plin de optimism! Am prins mesajul. Este al meu! Este in mine!"
" Tocmai ati spus ca nu prea ati auzit…"
" Corect! Am o deficienta la urechi, sunt fudul de urechi cum se mai spune, dar asta nu inseamna ca nu pot sa citesc de pe buze. Mi-ati umplut sufletul de bucurie!"
" L-as fi umplut mult mai mult, daca m-ati si fi auzit…"
" Dar, domnul meu, problema mea nu era surzenia, ci tristetea. Acum, ca am prins mesajul, pur si simplu nu mai sunt trist! Sunteti un artist bun! Foarte bun! "
" Multumesc…"
" Eu va multumesc. Si cand spun multumesc o fac in numele tuturor spectatorilor care au fost in sala. Toti au plecat de aici surzi, dar fericiti! "
" Ce vreti sa spuneti!? "
" Vreau sa spun ca spectacolul a fost magnific, terapeutic de-a dreptul! Stiti, in tara asta suntem vreo 20 de milioane de surzi tristi, dar unii dintre noi mai mergem pe la spectacole."
" Trebuie sa fie ceva special, pentru ca spectatorii sunt speciali " i s-a spus.
Cantaretul a acceptat si, asa se face ca, a ajuns pe un continent , intr-o tara, intr-un oras, pe o scena. Cand cortina a fost ridicata, a descoperit o sala grandioasa, plina ochi. Concertul a avut un succes nebun. Publicul a aplaudat in nestire, dupa fiecare cantec, iar la sfarsitul specatcolului aproape ca nu se mai oprea. Dupa ce cortina a cazut de vreo zece ori, lumea a inceput sa plece. Si cu toate acestea, in sala se mai auzea o persona care aplauda. Cantaretul a mai iesit pentru o ultima plecaciune.
De dincolo de scena s-a auzit:
" Bravo, domnule! N-am auzit mare lucru din ce-ati cantat, dar ati fost formidabil. Felicitari!"
"Cum vine asta?…" se mira Cantaretul.
" Mesajul dvs este plin de optimism! Am prins mesajul. Este al meu! Este in mine!"
" Tocmai ati spus ca nu prea ati auzit…"
" Corect! Am o deficienta la urechi, sunt fudul de urechi cum se mai spune, dar asta nu inseamna ca nu pot sa citesc de pe buze. Mi-ati umplut sufletul de bucurie!"
" L-as fi umplut mult mai mult, daca m-ati si fi auzit…"
" Dar, domnul meu, problema mea nu era surzenia, ci tristetea. Acum, ca am prins mesajul, pur si simplu nu mai sunt trist! Sunteti un artist bun! Foarte bun! "
" Multumesc…"
" Eu va multumesc. Si cand spun multumesc o fac in numele tuturor spectatorilor care au fost in sala. Toti au plecat de aici surzi, dar fericiti! "
" Ce vreti sa spuneti!? "
" Vreau sa spun ca spectacolul a fost magnific, terapeutic de-a dreptul! Stiti, in tara asta suntem vreo 20 de milioane de surzi tristi, dar unii dintre noi mai mergem pe la spectacole."
**** SAMANTA - O POVESTIOARA CU TALC !!!!!!!! ****
Un bogat om de afaceri crestin a decis ca este timpul sa-si lase un
succesor la comanda companiei sale. In loc de a se orienta spre unul
din directorii firmei sau copiii sai, el a decis sa incerce ceva
deosebit.
Într-o zi si-a convocat tot executivul care era format din tineri si
le-a spus:
- Dragii mei, a sosit timpul sa-mi numesc un inlocuitor la
conducerea companiei in calitate de manager general (CEO). Asa ca
decizia mea este ca unul din voi sa ocupe acest post.
Toti au ramas socati, in timp ce seful a continuat:
- Astazi intentionez sa va dau fiecaruia cate o samanta, o samanta
speciala. Vreau ca sa luati samanta aceasta acasa, s-o plantati, s-o
udati si apoi exact peste un an sa veniti cu planta care a rasarit
si crecut din aceasta samanta. Cu acea ocazie voi analiza planta
fiecaruia si dupa un criteriu personal voi alege viitorul manager
general.
Un tanar, pe nume Jim a fost prezent la intalnire si asemenea
fiecaruia a primit si el o samanta. A plecat acasa si cu entuziasm a
impartasit sotiei planul sefului. Sotia l-a ajutat sa gaseasca un
vas potrivit, pamant de calitate imbunatatit cu ingrasamant natural
si apoi a plantat samanta. In fiecare zi Jim turna apa in acel vas
si astepta cu nerabdare sa vada un semn ca samanta a incoltit si o
mica planta si-a facut aparitia. Dupa vreo trei saptamani, colegii
lui vorbeau despre semintele lor si despre plantele care au inceput
sa rasara. Jim urmarea cu atentie vasul in care plantase samanta,
dar nimic nu se intampla.Trei, patru, cinci saptamani au trecut dar
in vasul cu pamant nu se vedea nici un semn de incoltire si
crestere. Colegii lui vorbeau deja despre plantele lor, dar Jim se
simtea falimentar in incercarea lui de a face samanta sa se
transforme in planta. Au trecut sase luni si nimic insa nu se
intamplase in vasul cu pamant al lui Jim. Cu nespusa parere de rau
Jim si-a dat seama ca omorase samanta. Fiecare din colegii lui aveau
deja pomi, plante, iar el nu avea nimic. Oricum Jim a hotarat sa nu
spuna colegilor sai nimic din experienta lui esuata. El a hotarat
insa sa continue sa ude samata si sa-i adauge ingrasamant, cine
stie? Poate intr-o zi samanta va incolti.
Dupa exact un an, fiecare din cei ce primisera o samanta de la sef,
si-au adus vasele lor cu plante pentru a fi inspectate. Jim a spus
sotiei ca el nu indrazneste sa mearga la companie cu un vas gol.
Sotia insa l-a incurajat sa fie cinstit cu ceea ce i s-a intamplat.
Desi a simtit un gol in stomac gandindu-se la experienta pe care o
va avea si poate cea mai jenanta experienta din viata lui si a
hotarat totusi sa dea ascultare sfatului sotiei.
Astfel, in ziua hotarata pentru inspectie, Jim si-a luat vasul in
care nu era decat pamant si s-a prezentat la sala de conferinte a
companiei. Cand a intrat in sala, Jim a fost socat de varietatea de
plante din vasele colegilor lui. Plantele erau minunate: diferite in
culori si marimi. Jim si-a pus vasul pe podea si multi din colegii
lui au bufnit in ras si altii l-au compatimit sincer.
Cand seful si-a facut aparitia, a salutat membrii executivului
rotindu-si privirea asupra tuturor. Jim cauta un colt cat mai
indepartat pentru a se ascunde.
- Wau! Ce plante minunate, copaci, flori ati crescut voi! a spus
seful. Astazi unul din voi va fi numit managerul general al companiei.
Deodata, seful l-a descoperit pe Jim in coltul cel mai indepartat al
salii cu vasul sau gol. A rugat pe directorul financiar sa-l invite
pe Jim in fata. Jim a inghetat! El a inceput sa gandeasca cam asa :
Seful si-a dat seama de esecul meu. Mare lucru sa nu ma concedieze.
Cand Jim a a juns in fata, seful l-a intrebat ce s-a intamplat cu
samanta lui. Astfel ca Jim a trebuit sa-i spuna istoria sa. Dupa ce
Jim a terminat, seful a spus ca toata lumea, cu exceptia lui Jim, sa
ocupe un loc. Apoi, aratand cu mana spre Jim a spus,
- Iata-l pe noul vostru manager general. Numele lui este Jim.
Lui Jim nu-i venea sa creada. Jim falimentase total in plantarea
semintei. Cum putea el sa fie manager general cu un asemenea esec?
Apoi seful a continuat:
- Cu un an in urma, am dat fiecaruia din cei prezenti in aceasta
sala o samanta. V-am spus sa luati samanta, sa o plantati, sa o
udati si sa mi-o aduceti astazi inapoi. Ceea ce voi nu ati stiut
este ca toate semintele pe care vi le-am dat au fost fierte si toate
au fost seminte moarte care nu aveau cum sa incolteasca. Toti cu
exceptia lui Jim mi-ati adus pomi, plante, flori. Cand v-ati dat
seama ca samanta pe care v-am dat-o eu nu incolteste, ati inlocuit-o
cu alta samanta procurata de voi. Jim a fost singurul care a avut
curajul si cinstea de a aduce vasul cu planta mea in el. Pentru
acest motiv el va fi numit managerul general al companiei mele.
Daca plantezi cinste, vei culege incredere
Daca plantezi bunatate, vei culege prieteni
Daca plantezi umilinta, vei culege maretie
Daca plantezi perseverenta, vei culege satisfactie
Daca plantezi respect, vei culege perspectiva
Daca plantezi harnicie, vei culege succes
Daca plantezi iertare, vei culege impacare
Daca plantezi credinta in Isus, vei avea o recolta bogata.
Atentie: ce plantezi azi, vei culege maine.
succesor la comanda companiei sale. In loc de a se orienta spre unul
din directorii firmei sau copiii sai, el a decis sa incerce ceva
deosebit.
Într-o zi si-a convocat tot executivul care era format din tineri si
le-a spus:
- Dragii mei, a sosit timpul sa-mi numesc un inlocuitor la
conducerea companiei in calitate de manager general (CEO). Asa ca
decizia mea este ca unul din voi sa ocupe acest post.
Toti au ramas socati, in timp ce seful a continuat:
- Astazi intentionez sa va dau fiecaruia cate o samanta, o samanta
speciala. Vreau ca sa luati samanta aceasta acasa, s-o plantati, s-o
udati si apoi exact peste un an sa veniti cu planta care a rasarit
si crecut din aceasta samanta. Cu acea ocazie voi analiza planta
fiecaruia si dupa un criteriu personal voi alege viitorul manager
general.
Un tanar, pe nume Jim a fost prezent la intalnire si asemenea
fiecaruia a primit si el o samanta. A plecat acasa si cu entuziasm a
impartasit sotiei planul sefului. Sotia l-a ajutat sa gaseasca un
vas potrivit, pamant de calitate imbunatatit cu ingrasamant natural
si apoi a plantat samanta. In fiecare zi Jim turna apa in acel vas
si astepta cu nerabdare sa vada un semn ca samanta a incoltit si o
mica planta si-a facut aparitia. Dupa vreo trei saptamani, colegii
lui vorbeau despre semintele lor si despre plantele care au inceput
sa rasara. Jim urmarea cu atentie vasul in care plantase samanta,
dar nimic nu se intampla.Trei, patru, cinci saptamani au trecut dar
in vasul cu pamant nu se vedea nici un semn de incoltire si
crestere. Colegii lui vorbeau deja despre plantele lor, dar Jim se
simtea falimentar in incercarea lui de a face samanta sa se
transforme in planta. Au trecut sase luni si nimic insa nu se
intamplase in vasul cu pamant al lui Jim. Cu nespusa parere de rau
Jim si-a dat seama ca omorase samanta. Fiecare din colegii lui aveau
deja pomi, plante, iar el nu avea nimic. Oricum Jim a hotarat sa nu
spuna colegilor sai nimic din experienta lui esuata. El a hotarat
insa sa continue sa ude samata si sa-i adauge ingrasamant, cine
stie? Poate intr-o zi samanta va incolti.
Dupa exact un an, fiecare din cei ce primisera o samanta de la sef,
si-au adus vasele lor cu plante pentru a fi inspectate. Jim a spus
sotiei ca el nu indrazneste sa mearga la companie cu un vas gol.
Sotia insa l-a incurajat sa fie cinstit cu ceea ce i s-a intamplat.
Desi a simtit un gol in stomac gandindu-se la experienta pe care o
va avea si poate cea mai jenanta experienta din viata lui si a
hotarat totusi sa dea ascultare sfatului sotiei.
Astfel, in ziua hotarata pentru inspectie, Jim si-a luat vasul in
care nu era decat pamant si s-a prezentat la sala de conferinte a
companiei. Cand a intrat in sala, Jim a fost socat de varietatea de
plante din vasele colegilor lui. Plantele erau minunate: diferite in
culori si marimi. Jim si-a pus vasul pe podea si multi din colegii
lui au bufnit in ras si altii l-au compatimit sincer.
Cand seful si-a facut aparitia, a salutat membrii executivului
rotindu-si privirea asupra tuturor. Jim cauta un colt cat mai
indepartat pentru a se ascunde.
- Wau! Ce plante minunate, copaci, flori ati crescut voi! a spus
seful. Astazi unul din voi va fi numit managerul general al companiei.
Deodata, seful l-a descoperit pe Jim in coltul cel mai indepartat al
salii cu vasul sau gol. A rugat pe directorul financiar sa-l invite
pe Jim in fata. Jim a inghetat! El a inceput sa gandeasca cam asa :
Seful si-a dat seama de esecul meu. Mare lucru sa nu ma concedieze.
Cand Jim a a juns in fata, seful l-a intrebat ce s-a intamplat cu
samanta lui. Astfel ca Jim a trebuit sa-i spuna istoria sa. Dupa ce
Jim a terminat, seful a spus ca toata lumea, cu exceptia lui Jim, sa
ocupe un loc. Apoi, aratand cu mana spre Jim a spus,
- Iata-l pe noul vostru manager general. Numele lui este Jim.
Lui Jim nu-i venea sa creada. Jim falimentase total in plantarea
semintei. Cum putea el sa fie manager general cu un asemenea esec?
Apoi seful a continuat:
- Cu un an in urma, am dat fiecaruia din cei prezenti in aceasta
sala o samanta. V-am spus sa luati samanta, sa o plantati, sa o
udati si sa mi-o aduceti astazi inapoi. Ceea ce voi nu ati stiut
este ca toate semintele pe care vi le-am dat au fost fierte si toate
au fost seminte moarte care nu aveau cum sa incolteasca. Toti cu
exceptia lui Jim mi-ati adus pomi, plante, flori. Cand v-ati dat
seama ca samanta pe care v-am dat-o eu nu incolteste, ati inlocuit-o
cu alta samanta procurata de voi. Jim a fost singurul care a avut
curajul si cinstea de a aduce vasul cu planta mea in el. Pentru
acest motiv el va fi numit managerul general al companiei mele.
Daca plantezi cinste, vei culege incredere
Daca plantezi bunatate, vei culege prieteni
Daca plantezi umilinta, vei culege maretie
Daca plantezi perseverenta, vei culege satisfactie
Daca plantezi respect, vei culege perspectiva
Daca plantezi harnicie, vei culege succes
Daca plantezi iertare, vei culege impacare
Daca plantezi credinta in Isus, vei avea o recolta bogata.
Atentie: ce plantezi azi, vei culege maine.
**** Viata este minunata daca intelegi cum sa o traiesti !!!!!!!! ****
Suferinta nu este o pedeapsa divina! Dumnezeu te iubeste! El iti da Lumina, Harurile si Darurile din Suflet ca sa poti Redevenii fiinta perfecta pe care El a creat-o. Dumnezeu ti-a dat si Ingerii pentru a avea ajutor si pe insasi Fiul sau Iisus Hristos. Dumnezeu te vegheaza si te asculta neincetat chiar daca duhul indoielii te face sa crezi ca nu este asa! Prin Dumnezeu Tatal Nostru, Iisus Hristos si Sfantul Duh avem sansa de a ne mantui sufletele prin echilibrul Cerului si al Pamantului si respectarea legilor divine.
De ce suferim atunci? Pentru ca prin intruparea pe Pamant avem menirea sa intreptam ceea ce am gresit. Pentru ca atunci cand am avut Totul am ranit Iubirea, Frumusetea, Bunatatea, Maternitatea, Prosperitatea si toate virtutile divine pe care Omul le-a primit in dar. Destinul ne aduce in fata oglinzile a ceea ce suntem, parintii, prietenii si toti oamenii ce intra in viata ta. Insa nu putem vedea adevarul din ele, pana nu renuntam la minciuna, orgoliu, invidie, judecata altora.
Am trecut prin valea mortii, tristetii si umilintei si am invatat sa fiu Om avand in continuu lectii pana cand am inceput sa le zambesc fiecareia in parte. Am zambit Mortii si am inteles ca totul se intampla cu un scop... Am zambit Tristetii si am imbratisat-o pana am izbucnit in plans si am promis ca o voi recunoaste intotdeuna ca fiind cea mai buna prietena. Datorita ei sufletul meu a ramas curat, datorita ei am inceput sa scriu si sa il caut in Tot pe Dumnezeu. Tristetea a sapat in mine pana a ajuns la Lumina. Am zambit Umilintei si i-am multumit caci datorita ei am invatat Respectul de Sine iar cand am inteles asta, am inteles ca pot avea Totul.
Viata este Minunata, chiar daca nu ai avut copilarie, nu ai primit iubire si crescut singur in lume, chiar daca viata ta a fost plina de cele mai grele incercari, intr-o buna zi iertand pe toti vei elibera durerea si vei putea sa iti deschizi inima cu adevarat.
Judecand pe aproapele tau, judeci pe insasi Dumnezeu. Fiecare are testele lui, incercarile lui si propriul destin. Fiecare are meritele recunoscute de Cer de acum si altadata. Cand vei putea sa privesti pe cel de langa tine ca pe Dumnezeu inseamna ca ai inteles insasi Viata.
Acum in preajma Craciunului, sa avem cu totii recunostinta pentru tot ceea ce avem si sa aducem binecuvantari divine. Un inger pamantean mi-a spus saptamana trecuta ca nemultumirea noastra ii face ca ingerii sa devina tristi caci ei s-au straduit ca dorintele tale sa fie posibile si pot pleca de la tine intr-o buna zi.
Eu, in fiecare zi ma bucur sa mai pun o mica stea pe Cer si caut sa-i aduc stralucire, asa cum ma pricep mai bine, caci numai intre stele care stralucesc Lumina mea are cu adevarat un sens.
**** DEPENDENTA EMOTIONALA ****
Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“). Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportamentul contrar, dezvoltand o teama de angajament, tocmai pentru a nu mai experimenta suferinta traita in copilarie, generata de prezenta precara a parintilor.
Ca adulti insa, cei mai multi par sa uite ca nu mai au NEVOIE de o iubire neconditionata, ei uita ca pot avea grija de ei insisi, ca isi pot rezolva singuri problemele. Inclinatia catre renuntarea la controlul asupra propriei vieti se naste din teama: teama de durere, de deprivare, de a dezamagi pe altii, de esec, de respingere, de a fi singur etc.
Iubirea adictiva mai naste o iluzie, si anume ca celalalt ne completeaza si ca fara el am fi “fragmentati”. Ceea ce se intampla de fapt este ca celalalt trezeste in noi calitati pe care nu le observasem sau nu credeam ca le-am putea avea. Cand ne indragostim, ne indragostim de fapt tot de noi, dar de partea neexplorata inca. Rolul partenerului este tocmai acela de a scoate ce e mai frumos in noi. Ceea ce admiram in ceilalti admiram in noi, iar ce uram, sunt tot laturi ale noastre, dar pe care le respingem.
Din pacate, suntem invatati ca nu putem trai fara o alta persoana, asta e societatea – ascultati cu atentie melodiile de dragoste, uitati-va la telenovele sau filme de dragoste, toate sunt modele ale iubirii nesanatoase.
“Iubirea infantila, imatura crede ca: daca eu am grija de tine si te iubesc asa cum vreau si eu ca tu sa ma iubesti, atunci chiar ma vei iubi asa cum vreau. Avem impresia ca dragostea unui copil este generoasa si inocenta, dar de multe ori ne inselam. Copiii nu sunt inca capabili de iubire spirituala; dragostea lor este egocentrica. Iubesc pentru a supravietui, pentru a nu avea de-a face cu durerea, frica, sau lipsurile.”
Caracteristicile iubirii adictive:
Partenerii:
1. se simt mistuiti (“imi esti indispensabil“)
2. au dificultati in stabilirea granitelor eului (exemple de granite slabe: conversatii intime cu persoane cu care nu ati stabilit relatii de incredere, indragostirea de orice persoana care va acorda atentie, recurgerea la comportament sexual ca unicul mod de a satisface nevoile celuilalt, nerespectarea propriilor valori pt a face pe plac altcuiva, acceptarea unor lucruri pe care nu le doriti, a spune da cand vreti sa spuneti nu, pastrarea relatiilor cu oamenii abuzivi, increderea in toti oamenii etc.)
3. au tendinte masochiste
4. renunta cu greu
5. se tem de riscuri si necunoscut
6. au dificultati in experimentarea intimitatii reale
7. joaca jocuri psihologice
8. au nevoie de ceilalti pentru a se simti impliniti
9. cauta solutii in afara lor
10. pretind si asteapta iubire neconditionata
11. asteapta de la altii recunoastere si apreciere
12. isi doresc apropierea, desi se tem de ea
13.incearca sa “repare” sentimentele celorlalti (eu “salvator”, in unele cazuri)
14. joaca jocuri de putere (din care insa si partenerul obtine avantaje ascunse)
15. se tem sa fie abandonati cand au loc despartiri de rutina
2. au dificultati in stabilirea granitelor eului (exemple de granite slabe: conversatii intime cu persoane cu care nu ati stabilit relatii de incredere, indragostirea de orice persoana care va acorda atentie, recurgerea la comportament sexual ca unicul mod de a satisface nevoile celuilalt, nerespectarea propriilor valori pt a face pe plac altcuiva, acceptarea unor lucruri pe care nu le doriti, a spune da cand vreti sa spuneti nu, pastrarea relatiilor cu oamenii abuzivi, increderea in toti oamenii etc.)
3. au tendinte masochiste
4. renunta cu greu
5. se tem de riscuri si necunoscut
6. au dificultati in experimentarea intimitatii reale
7. joaca jocuri psihologice
8. au nevoie de ceilalti pentru a se simti impliniti
9. cauta solutii in afara lor
10. pretind si asteapta iubire neconditionata
11. asteapta de la altii recunoastere si apreciere
12. isi doresc apropierea, desi se tem de ea
13.incearca sa “repare” sentimentele celorlalti (eu “salvator”, in unele cazuri)
14. joaca jocuri de putere (din care insa si partenerul obtine avantaje ascunse)
15. se tem sa fie abandonati cand au loc despartiri de rutina
Caracteristicile apartenentei sanatoase:
Partenerii:
1. permit afirmarea individualitatii celuilalt
2. traiesc un sentiment de contopire, dar si de separare fata de ceilalti
3. aduc la suprafata ce e mai bun in ei, dar si-n ceilalti
4. accepta ideea sfarsitului unei relatii
5. sunt receptivi la nou
6. stimuleaza dezvoltarea celorlalti
7. se simt liberi sa ceara ceea ce doresc
8. evita sa-i domine sau sa-i controleze pe ceilalti
9. isi accepta propriile limite, dar si pe ale celorlalti
10. incurajeaza autonomia celuilalt
11. au o stima de sine ridicata
12. au incredere in amintirea celor iubiti; le place solitudinea
13. isi exprima sentimentele in mod spontan
14. sunt dornici de apropiere si dispusi sa devina vulnerabili
15. isi afirma puterea personala si egalitatea fata de sine si ceilalti.
2. traiesc un sentiment de contopire, dar si de separare fata de ceilalti
3. aduc la suprafata ce e mai bun in ei, dar si-n ceilalti
4. accepta ideea sfarsitului unei relatii
5. sunt receptivi la nou
6. stimuleaza dezvoltarea celorlalti
7. se simt liberi sa ceara ceea ce doresc
8. evita sa-i domine sau sa-i controleze pe ceilalti
9. isi accepta propriile limite, dar si pe ale celorlalti
10. incurajeaza autonomia celuilalt
11. au o stima de sine ridicata
12. au incredere in amintirea celor iubiti; le place solitudinea
13. isi exprima sentimentele in mod spontan
14. sunt dornici de apropiere si dispusi sa devina vulnerabili
15. isi afirma puterea personala si egalitatea fata de sine si ceilalti.
Cum treci de la iubirea adictiva la una sanatoasa?
Exista 7 etape:
Exista 7 etape:
1. Negarea – relatia inca pare normala in acest punct pentru parteneri. Apar rationalizarile (toate cuplurile trec prin asa ceva, e mai buna o relatie proasta decat niciuna, ne-am jurat credinta la bine si la rau, asa e viata, sa luam mereu ce e mai bun in oameni, nu e chiar asa de rau)
2. Disconfortul (“ceva nu e de ajuns“, “nu e in regula“, “ce se intampla cu mine? ar trebui sa fiu mai fericit“, “oare el/ea ma mai iubeste? oare eu il/o mai iubesc?“, “asta e tot? sunt plictisit“, “ma simt sufocat, trebuie sa ies din relatie“). Acum cei mai multi cauta alinare in alte dependente: alcool, mancare, cumparaturi, munca, jocuri, legaturi extraconjugale.
3. Confruntarea – poate fi declansat de o depresie, o despartire, o carte, o boala, o schimbare importanta in viata, o discutie cu un prieten etc. Atunci cand unul dintre parteneri ameninta cu despartirea, simptomele alarmante se amplifica. La fel si confruntarile melodramatice: acuzatiile si negarile furioase curg dintr-o parte in alta, mascand teama. Relatia intra in criza.
4. Separarea psihologica: renuntam la asteptarea cum ca o relatie e menita sa raspunda tuturor temerilor si nevoilor noastre. “Suntem dispusi sa pornim in acea calatorie interioara de descoperire a sinelui” (cine sunt? ce vreau de fapt? cum am ajuns aici? de ce mi-e teama? ce cred despre femei/barbati/relatii/iubire/putere?). Uneori se intampla sa aiba loc si separarea fizica in aceasta faza.
5. Siguranta de sine – indivizii incep acum sa se aprecize pe sine, sa se autostimeze mai mult, sa aiba mai multa incredere in potentialul lor, in propria forta interioara.
6. Apartenenta – indivizii descopera alte modalitati de a iubi matur. S-au desprins. Au aflat ca sentimentul de apartenenta nu se rezuma la relatia de iubire, ci poate cuprinde si familia, prietenii etc.
7. Incercarea de a comunica – in aceasta etapa, indivizii trec de la concentrarea asupra propriei persoane si relatiei lor la trairi si gesturi de daruire mai generale. Multumiti de ei insisi si de ceilalti, ei au acum mai multa energie creatoare, vitalitate fizica si putere spirituala pentru a darui si a raspunde.
Parcurgerea etapelor e ca si la dependentii de droguri – pot sa existe recaderi. Intr-o zi esti la etapa 7, ca apoi sa te regasesti la 2, insa pe masura ce ei evolueaza, se va stagna mai mult in ultimele etape.
**** Personalitati de marca despre care se crede ca au fost autiste ****
Foto: Listverse
Autismul este o problema de sanatate care afecteaza adesea abilitatea unei persoane de a comunica si de a relationa cu cei din jur, severitatea acesteia fiind semnificativ variabila.
Aproape jumatate dintre suferinzi nu au abilitatile necesare comunicarii si integrarii in societate, in timp ce multi, cum ar fi cei care sufera de sindromul Asperger, se pot bucura de o viata sociala aproape normala.
Unele persoane autiste au chiar o inteligenta iesita din comun, canalizata indeosebi asupra unui singur domeniu, fapt care a fost scos in evidenta si in celebrul film "Rain Man" - personajul interpretat de Dustin Hoffman este un autist cu un talent extraordinar pentru calcule matematice.
Potrivit Listverse, autismul nu a fost descris in totalitate pana in secolul XX, dar de-a lungul timpului ar fi existat cazuri, printre acestea numarandu-se si personalitati marcante, ramase in istorie tocmai pentru mintile lor sclipitoare.
1. Hans Christian Andersen (1805-1875)
Acest cunoscut scriitor danez, autor al unor povesti ca "Ratusca cea urata", "Craiasa zapezilor" sau "Mica sirena", era predispus in copilarie la accese de plans ciudate, fiind si usor efeminat. Potrivit jurnalelor lui, avea tendinta de a tanji dupa persoane inaccesibile (atat femei, cat si barbati).
Iar cei care au analizat povestile lui considera ca acestea par a indica o revolta interioara profunda, el descriind adesea personaje bizare sau gresit intelese, care nu erau mereu suficient de norocoase pentru a gasi mantuirea. Expertii sunt de parere ca ar fi putut suferi de autism.
Aproape jumatate dintre suferinzi nu au abilitatile necesare comunicarii si integrarii in societate, in timp ce multi, cum ar fi cei care sufera de sindromul Asperger, se pot bucura de o viata sociala aproape normala.
Unele persoane autiste au chiar o inteligenta iesita din comun, canalizata indeosebi asupra unui singur domeniu, fapt care a fost scos in evidenta si in celebrul film "Rain Man" - personajul interpretat de Dustin Hoffman este un autist cu un talent extraordinar pentru calcule matematice.
Potrivit Listverse, autismul nu a fost descris in totalitate pana in secolul XX, dar de-a lungul timpului ar fi existat cazuri, printre acestea numarandu-se si personalitati marcante, ramase in istorie tocmai pentru mintile lor sclipitoare.
1. Hans Christian Andersen (1805-1875)
Acest cunoscut scriitor danez, autor al unor povesti ca "Ratusca cea urata", "Craiasa zapezilor" sau "Mica sirena", era predispus in copilarie la accese de plans ciudate, fiind si usor efeminat. Potrivit jurnalelor lui, avea tendinta de a tanji dupa persoane inaccesibile (atat femei, cat si barbati).
Iar cei care au analizat povestile lui considera ca acestea par a indica o revolta interioara profunda, el descriind adesea personaje bizare sau gresit intelese, care nu erau mereu suficient de norocoase pentru a gasi mantuirea. Expertii sunt de parere ca ar fi putut suferi de autism.
2. Lewis Carroll (1832-1898)
Nascut Charles Lutwidge Dodgson, Lewis Carroll este cunoscut in special pentru opera "Alice in Tara Minunilor", desi s-a remarcat si in alte domenii in afara literaturii, cum ar fi matematica.
Avea dificultati de vorbire, era balbait mai exact, fapt care i-a amplificat problemele legate de abilitatile sociale. Avea insa o minte foarte agera la matematica si a fost chiar un mic inventator.
Desi a avut si cativa prieteni adulti, se pare ca prefera mai mult compania copiilor, poate pentru ca era mai usor de interactionat cu ei. Si in privinta acestuia exista banuiala ca ar fi suferit de o afectiune din spectrul autist.
3. Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791)
Poate cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor, Mozart era un muzician desavarsit inca din copilarie, de la 4-5 ani. In adolescenta era deja considerat un geniu, castigandu-si notorietatea, fapt care i-a scos la iveala insa si problemele de concentrare (simptom intalnit adesea la pacientii autisti, dar nu numai), desi era foarte activ din punct de vedere social si parea ca ii displace sa petreaca timp singur (aspecte care nu au tangente cu autismul).
Multi autisti, insa, care sunt adesea sensibili la sunete, devin foarte receptivi la muzica lui Mozart, atat de receptivi incat aceasta este folosita in terapie.
4. Ludwig Wittgenstein (1889-1951)
Acest filozof s-a nascut intr-una dintre cele mai bogate, dar si mai tulburate familii din Austria. Tatal lui a fost un om nedorit in multe medii, iar trei dintre fratii lui s-au sinucis. Ca si Lewis Carroll, Wittgenstein era balbait, irascibil si avea probleme de comunicare, sustinand, la un moment dat, ca a esuat in a vedea "umanitatea" in alti oameni.
In general, filozofia este un domeniu care pare sa atraga persoanele autiste cu un intelect iesit din comun, alti filozofi banuiti ca ar fi fost autisti fiind Bertrand Russell si Jean-Paul Sartre. De fapt, unul dintre cele mai cunoscute citate ale lui Sartre este "Iadul inseamna alti oameni", persoanele cu autism avand adesea tendinta de a se izola social.
5. Michelangelo Di Lodovico Buonarroti Simoni (1475-1564)
Unul dintre cei mai importanti artisti ai Renasterii italiene, Michelangelo, este cunoscut in special pentru sculptura intitulata "Statuia lui David" sau pentru pictura de pe tavanul Capelei Sixtine de la Vatican. Era stiut ca avand un fel de a fi mai taios si ca fiind foarte putin preocupat de igiena personala. De asemenea, prefera sa se afunde in munca sa decat sa se implice in orice fel de interactiune sociala.
Desi avea o situatie materiala destul de buna, nu era foarte interesat de aspectele materiale, iar mai multe persoane contemporane lui l-au descris ca fiind bizar (toate aceste caracteristici putand fi explicate de autism).
6. James Joyce (1882-1941)
Scriitorul irlandez James Joyce este cunoscut indeosebi pentru romanul "Ulise", scris in 1922. In tinerete, el a dat dovada de o inteligenta extrema, dar a avut si mai multe fobii.
Cartile ca "Ulise" si "Veghea lui Finnegan" sunt scrise intentionat intr-o maniera dificil de abordat, unii oameni de stiinta considerand ca a scris in special ca sa deruteze cititorii, impunand o distanta intre el si societate, specifica autistilor.
7. Albert Einstein (1879-1955)
Einstein este unul dintre cei mai inteligenti oameni din istorie, care a avut contributii foarte importante in fizica, dar se crede ca ar fi avut sindromul Asperger. Dupa moartea sotiei sale a devenit aproape complet dezinteresat de aspectul lui fizic (parul lui valvoi era celebru) - trasatura care a starnit comentarii pe atunci, cand formalitatile erau mult mai importante decat acum.
Citeste mai multe despre
Răspunsuri la Aceste Discuţii
- Cauzele sindromului Asperger nu sunt încă cunoscute. Cauza cea mai probabilă este genetică. La fel ca şi autismul. Prin terapie ABA (Applied Behavior Analysis), adică analiza aplicată a comportamentului, practicată 8 ore pe zi, timp de 2 ani, se poate ajunge de la autism la o „funcţionare normală” cam la 50% dintre copii, adică la nivelul de sindrom Asperger.În opinia mea, bazată pe teoria capacităţilor extrasenzoriale a mitocondriilor, sindromul Asperger este determinat de blocarea comunicaţiei extrasenzorială a mitocondriilor maternale, Eve mtDNA, cu creierul, iar autismul este determinat de blocarea comunicaţiei extrasenzorială a mitocondriilor paternale, Adam mtDNA, cu creierul şi cu Eve mtDNA.Ceva asemănător este schizofrenia (schizein = a despica, a scinda, phren = minte, suflet), dar care aduce un plus de informaţie, neînţeleasă de cei din jur, şi care, de regulă, semnalează fapte ce se vor produce într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat.Sunt opiinii conform cărora vaccinurile pot produce aceste boli.Este cunoscut faptul că vaccinurile şi antibioticele reduc capacitatea energetică a mitocondriilor.Dacă ne ducem la profeţi, pe vremea cărora nimeni nu era vaccinat, aproape toţi au avut comportamente de dezinteres faţă de latura materială a vieţii.Într-o reuniune a lui Dalai Lama cu un grup de cercetători americani, acesta le-a spus că yoghinii obţin curent informaţii coerente despre viitorul omenirii, prin tehnici speciale.Americanii i-au spus că aceste manifestări sunt considerate schizofrenice şi sunt tratate cu medicaţie chimică. Dalai Lama le-a răspuns că nu este nevoie pentru yoghini, deoarece aceştia revin la viaţa normală fără probleme.Aceste boli necesită o abordare mult mai complexă a relaţiei văzut-nevăzut, pe care ştiinţa medicală nu este acum în măsură să o înţeleagă, iar inginerii nu sunt preocupaţi de a produce acum aparatură medicală care să le deschidă ochii, dincolo de ochii minţii (decodificatoare de câmp magnetic de foarte înaltă frecvenţă).Deoarece autismul este o boală apărută după 1980 şi eu am emis o nouă ipoteză genetică privitor la sistemele de extracomunicaţie ale omului, pun o simplă întrebare: există în statistica medicală date referitoare la comportamentul social şi la bolile copiilor concepuţi în vitro?
- ... „la fiecare şapte ore şi jumătate, în România se naşte un copil cu autism.”
- O persoana care suferă de autism are probleme în sfera comunicării, imaginaţiei şi relaţilor sociale.Cauzele posibile ale autismului pot fi de natură genetică, structurale sau de funcţionalitate a creierului etc, cercetătorii încă nu au descoperit cu certitudine cauzele autismului: „Poate termenul „autism” acoperă de fapt câteva dizabilităţi diferite, fiecare cauzată de o problemă diferită a creierului. Sau poate diferenţele cerebrale sunt ele însele cauzate de o singură tulburare pe care cercetătorii nu au identificat-o încă. ”Toate persoanele autiste au nevoie de o îngrijire specială, de multă înţelegere, răbdare şi mai ales dragoste, orice abatere în îngrijire poate duce la pierderea totală a progreselor înregistrate pe parcursul terapiei. O persoană suferindă de autism nu se va vindeca niciodată, dar va putea ajunge prin eforturi susţinute din partea părinţilor, terapeuţilor, educatorilor, profesorilor etc la un nivel bazal de integrare în societate.De curând, la ICR a fost organizată o serată dedicată „Omului din spatele autismului”, în care am întâlnit copii talentaţi suferinzi de autism, Victor, 16 ani, ne-a încântat auzul cu un concert de pian, Andrei, 11 ani, ne-a răsfăţat privirile cu desenele şi picturile sale.În final am vizionat un documentar din care am aflat fără echivoc că în Romania există adulţi suferinzi de autism, deşi la noi în ţară se consideră că autismul este o boală a copilăriei.Persoanele inimoase care au stat în spatele organizării acestei acţiuni sunt membri ai ANCAAR, Asociaţia Naţională pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România, preşedinte Georgeta Crişu, care pe lângă acţiunile de conştientizare a publicului larg despre problemele persoanelor cu autism, intenţionează să deschidă un Centrul Rezidenţial pentru Tineri şi Adulţi cu Autism. Campania derulată pentru înfiinţarea acestui are nevoie şi de ajutorul societăţii civile.Există o adresă de site www.autismancaar.ro unde se pot găsi informaţii despre această campanie, precum şi o mulţime de informaţii extrem de utile pentru persoanele (suferinzi sau însoţitori) care se confruntă în viaţa de zi cu zi cu autismul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)