vineri, 9 decembrie 2011

**** Gregorian-Moment of Peace vs antarktika ****

http://www.youtube.com/watch?v=8RsYOKPeylk&feature=share

**** TE AMO !!!!!!!! - PABLO NERUDA ****

http://www.youtube.com/watch?v=YxJPSjZu2O4&feature=share

**** Gregorian. "Ave Maria" "Silent Night" ****

http://www.youtube.com/watch?v=zVJ6gsHbgps&feature=share

**** INCREDIBILII - PSIHOLOG ALICE TIENTAN LING ****

 
 
Pana la urma nu a fost doar o forma fara fond, desfasurarea sedintei dezvaluind principiile dupa care se desfasoara intalnirile aisparzilor si ale oaspetilor lor. Este vorba de colaborare si de egalitate in opinii, chit ca termenii ar fi fost mai potriviti pentru o "revolutie" (psihanalitica) si nu pentru a descrie o sueta de weekend. Vorbesc de atitudinea aceea binevoitoare care contracareaza gandurile negative precum "Oare voi spune o prostie si toata lumea o sa se uite urat la mine?". Pentru asta nu trebuie sa stai prost la capitolul incredere, dificultatea psihanalizei este suficienta. Insa la AIPsA lumea s-a exprimat liber, aflandu-ne acolo ca sa intelegem un film, nu ca sa facem o parada plicticoasa a teoriei. Iar acolo unde timiditatea sau retinerea au fost stapane, nici Freud nu cred ca ar fi reusit sa starneasca reactii. Noroc ca in psihanaliza si ascultarea este apreciata, daca nu este pasiva.
 
Am apreciat prezentarea bogata si entuziasta a psihologului Alice Tientan Ling. Nu a avut pretentii de exhaustivitate, ci a constituit un punct de plecare pentru discutiile ulterioare. Insa nu mi-a placut faptul ca timpul alocat vizionarii secventelor semnificative din film a fost prea mare, ceea ce a scurtat durata discutiilor. Mi s-a parut ca majoritatea dintre ele nu erau chiar atat de relevante pentru scopurile interpretarii. Iar ca raspuns solidar si anticipativ la chinurile la care am supus bietele personaje de desene animate prin "tortura" psihanalitica, sunetul ne-a dat batai de cap, mai ales la inceput.
Apropo de titlul filmului, este "incredibil" cate sensuri noi si interesante am reusit sa scoatem dintr-o animatie care nu parea promitatoare pentru demersul interpretativ. Forta fizica a eroilor a putut fi observata pe ecranul videoproiectorului, dar cu ajutorul psihanalizei aplicate am putut identifica fortele psihice din spatele actiunii: intentiile regizorului si scenaristului, a carui istorie personala a constituit o sursa de inspiratie pentru film; dinamica si constructia in registrul simbolic a personajelor, mai complicata decat pare la prima vedere; nu in ultimul rand, semnificatia eroului pentru omul modern, integrata in ansamblul de mesaje care transcend pelicula si strapung bariera constientului.
 
Lucrarea lui Alice despre Incredibilii isi va gasi probabil un loc binemeritat pe blog, dar pana atunci voi oferi cateva dintre interpretarile pe care le-au dat acestor desene animate toti participantii la sedinta. Eroul este un simbol al Eului ideal, insa pentru majoritatea dintre noi principiul realitatii functioneaza suficient de bine ca Eul autentic sa nu se fragilizeze sub povara primului. Suntem, daca vreti, la fel ca Elastigirl, ce reuseste sa fie indeajuns de flexibila ca sa duca o viata de familie normala dupa ce eroilor li se cere sa se cufunde in anonimat, devenind Helen Parr.

Griul vietii cotidiene, redat in aceeasi culoare si in film, il simte sotul ei, Mr. Incredible, deoarece nu reuseste sa-si armonizeze asteptarile la banalitatea existentei. Mirage (in traducere: miraj, inchipuire) este cea care ii transmite mesajul-capcana, ce nu ar fi avut niciun efect asupra lui daca fantasma de a fi din nou erou nu era suficient de puternica. Din acest moment vedem schimbarea lui Robert Parr in Mr. Incredible, care in film inseamna trecerea de la o stare apatica, depresiva, la una aproape maniacala. Numai dupa ce isi integreaza cele doua vieti care ii cliveaza Eul, de erou si de cap de familie, devine normal.

Personalitatile diferite ale parintilor si trecutul acestora isi pun amprenta si asupra copiilor. La fel ca in multe familii din zilele noastre, Dash se simte dator sa transpuna in realitate visele esuate ale tatalui, dorind si el sa devina un supererou. Influenta pe care o are asupra sa este indicata si prin alegerea numelui personajului, Dashiell Robert Parr. Incurajarilor tatalui i se opun insistentele mamei ca baiatul sa nu isi foloseasca puterile, acesta fiind prins la mijloc intre cei doi. Parul ii acopera surorii sale, Violet, jumatate din fata. Si in ea se da o lupta, intre ceea ce societatea ii impune sa fie, partea care poate sa o arate, pentru ca este acceptata, si adevarata sa natura, pe care trebuie sa o ascunda.

La cel care isi ia denumirea de Incrediboy, dezidealizarea este foarte dureroasa. El practic se identificase cu Mr. Incredible, il considera nu doar eroul suprem, ci si tatal pe care nu il avusese, lucru scos in evidenta prin particula "boy" din numele sau. Iubirea nu dispare, doar ca singura forma prin care mai poate fi tolerat afectul dupa crunta dezamagire este transformarea lui in ura, o formatiune reactionala eficienta ca mijloc de aparare pentru un Eu slab. Spre deosebire de eroii autentici, dotati ereditar cu forte supranaturale, el face totul cu propriile puteri, ajutat de inteligenta iesita din comun, doar ca ura il distruge. Resentimentar si complexat, vrea sa il omoare si sa ii ia locul idolului. Orientandu-se dupa o busola interioara ce nu are pecetea autenticului, nu poate sa isi formeze nucleul propriei fiinte, asa ca dezvolta un Sine fals.

Se retrage pe o insula pentru a-si pregati razbunarea, intr-o fortareata cu nume sugestiv: Kronos. Inconstientul este atemporal, deci si trauma este incapsulata in timp. Rana narcisica nu doare mai putin ca in perioada copilariei, chiar daca nu mai sangereaza, devenind samburele patologiei. Numele adevarat al personajului negativ, Syndrome (sindrom), ne duce de asemenea cu gandul la boala psihica. Continuturile inconstientului nu se pot schimba, in schimb constientul poate sa le integreze, sa nu fie pe o pozitie antagonica in raport cu acestea. Ilustrativ pentru autodistructivitatea de care am vorbit in ultimele doua paragrafe este robotul pe care il construieste, prototip al psihicului caruia ii este suficienta forta propriilor instante pentru a se mutila, loviturile exterioare fiind de ordin circumstantial.
 
Pelerina pe care o poarta eroii obisnuiti, inclusiv Syndrome, este un simbol al Se-ului, a ceea ce este in spatele constientei, care nu poate fi controlat si care duce in acest film la moarte, agatandu-se de obiecte periculoase in cele mai nepotrivite momente. In Edna Mode, creatoarea de moda, a carei voce nu intamplator este cea a regizorului, gasim "psihanalistul" filmului nostru: pelerina, ca semnificant al zonelor abisale, dispare in noile costume facute special pentru familia Parr. La fel ca in analiza, nu aplica tehnici de croitorie universale, ci le adapteaza in functie de specificul clientilor. Tot ea este cea care asteapta rabdatoare in fotoliu pana ce d-na Parr descopera singura adevarul despre sotul ei, Edna fiind doar cea care pune niste intrebari bine tintite.

Cum spuneam, elemente din viata regizorului se regasesc si in film. Familia lui reala avea aceeasi compozitie ca si familia Parr. Ultima reuseste sa fie vindecata in The Incredibles, filmul pe care el il dirijeaza si din interior, punandu-se in pielea unor personaje cheie, vindecare de care si familia lui ar fi putut avea nevoie la un moment dat. Dar inainte de a-i salva, tot el ii pune in pericol, prin vointa regizorala, dar si prin personaje din cadrul desenului, precum acel papagal (parrot, in engleza, primele patru litere constituind omonimul lui Parr) care ii detecteaza pe cei doi copii ca fiind intrusi, iar apoi da alarma pentru a fi neutralizati. Analiza numelui regizorului, care in engleza inseamna pasare (Bird), ne intareste spusele. In ochii omniscienti, ce detecteaza fiecare miscare, ai masinariei camuflate in pasare, vedem si atotputernicia lui Brad Bird.
 
Deoarece din acest film de animatie nu a lipsit elementul comic, el s-a regasit desigur si in interpretarile noastre. Tipul obsesionalului este intruchipat si caricaturizat in persoana lui Gilbert Huph, seful odios al lui Robert Parr. Cele trei ceasuri din biroul sau sunt puse toate la aceeasi ora, cele patru creioane sunt aliniate pe hartia din fata sa intr-o simetrie perfecta, iar graficul companiei se incadreaza in valori constante. Copilul, vazut de Freud ca un pervers polimorf, este polivalent in modalitatile sale de metamorfozare in intruchiparea mezinului Jack-Jack. Brad Bird spune ca abilitatile lui variate sunt o metafora a posibilitatilor infinite care se astern in fata copiilor.

Ca atare, el poate deveni doar "Jack", rupand de timpuriu lantul clivajului in care a trait familia Parr. Si se pare ca obtine aceasta sansa. Finalul filmului nu inseamna doar triumful eroilor pozitivi asupra baietilor rai, ci si o victorie a sanatatii mentale asupra patologicului. Asa cum stim, casa este in vis un simbol al Eului. In film, aceasta constructie fragila este distrusa, pentru ca in locul ei trebuie sa se ridice un edificiu solid. Abia dupa ce scot la lumina si isi accepta adevarata natura reusesc sa se impace si cu Supraeul, localizat in constructia desenului animat in ceea ce numim regulile si rigorile societatii, care pana atunci actionase punitiv. Se imbunatatesc si relatiile familiale, iar campul de forte in care ii adaposteste Violet reflecta nou-dobandita coeziune.
Pentru ca ce este frumos trebuie sa fie suficient de scurt ca sa ti se faca dor de o reeditare, dupa doua ore am luat exemplul micutului Jack, strangandu-ne jucariile si ispravind cu interpretarile. A urmat o intrevedere informala cu aceia care au dorit sa participe, intr-un local placut. Eram acum suficient de destinsa incat sa nu refuz invitatia. Cei pe care psihanaliza i-a sleit de puteri au putut sa isi astampere foamea, insa cafele s-au comandat mai putin, semn ca sedinta nu ne-a adormit, ci ne-a dat pofta de viata (sau de inghetata si clatite, dupa caz). As repeta oricand intreaga experienta. Si se pare ca nu am mult de asteptat. "Surse" dau ca sigura data de 10 iulie pentru urmatoarea expeditie de explorare e inconstientului.

**** SOMN SAU DEPRESIE ???? ****

Conform rezultatelor unui studiu al Columbia University Medical Center din New York, realizat asupra unui număr de 15 500 de tineri cu vârste între 12 şi 18 ani, depresia adolescenţilor ar depinde de lipsa somnului.

Astfel:
  • cei care se culcă după ora 24 sunt cu 24% mai expuşi riscului de a face o depresie faţă de cei care se culcă până la ora 22.
  • cei care dorm 5 ore pe noapte sau mai puţin sunt cu 71% mai expuşi aceluiaşi risc decât cei care dorm minimum 8 ore pe noapte.
  • cei care dorm destul sunt cu 65% mai puţin expuşi riscului.
  • depresia şi tendinţele suicidale sunt mai frecvente la fete, la cei peste 18 ani şi la cei nesiguri de iubirea părinţilor.

Mă întreb însă dacă, dincolo de rezultatele cercetării, interpretarea lor e corectă, ca raport cauză-efect. Care e cauza şi care efectul, în relaţia (lipsa de) somn - depresie? Poate fi depresia prevenită şi tratată printr-un somn suficient, alimentaţie echilibrată şi gimnastică, precum se spune în studiu?

**** ELOGIUL MELANCOLIEI .......... IN CAUTAREA FERICIRII ****

Literatul american Eric G. Wilson, în cartea sa Împotriva fericirii – Elogiul melancoliei (prezentată la şedinţa AIPsA de subsemnata), spune că starea de tristeţe este pe cale de dispariţie, chiar fără să vrem, apărem din ce în ce mai mulţi ca fiind fericiţi, graţie „reţetelor” de fericire promovate de aproape toate domeniile umaniste: religie, psihologie, economie, politică, medicină etc. Vânzătorii de fericire la pachet, la sticluţă sau card îşi etalează promisiunile prin intermediul reclamelor TV, prelegerilor religioase sau internetului.

Wilson se întreabă cum a apărut optimismul american care, adăugăm noi, s-a extins oricum în toată lumea şi spune că visul american a început în iarna lui 1620 când William Bradford a adus protestanţii din Anglia în căutarea libertăţii religioase. Un secol mai târziu, fericirea religioasă era deja înlocuită cu cea a achiziţionării de bunuri.

A privi prin lentilele raiului lui Dumnezeu sau ale armoniei băncii înseamnă, în cele din urmă, a privi lumea doar dintr-o perspectivă narcisistă, spune el, dorinţă de fericire perfectă, de securitate totală. Confuzia dintre fantasma noastră narcisică şi realitate transformă oamenii în pixeli, sângele în plasmă TV, odihna în somnifere şi tristeţea în prozac…

Lumea este un fel de loc de joacă imens în care fiecare obiect serveşte unui scop dedicat plăcerii. Şi ce-ar fi rău în asta? Textul lui Wilson, în special capitolul "Omul tristeţilor" în care îşi descrie propriile oscilaţii sufleteşti, pare aproape o asociere liberă a unui masochist melancolic.

De fapt, trebuie să recunoaştem că prin întreaga lucrare ne face o invitaţie cât se poate de rezonabilă ca, înainte de a ne arunca în diferite acţiuni – modalităţi prin care ne putem extirpa tristeţea, să ne întrebăm cu ce suntem gata să o-nlocuim. Ce câştigăm şi ce pierdem? Un raspuns ar putea fi găsit in situatiile când afişăm, de pildă, exuberanţă prin care, fără a ne da seama, încercăm s-ascundem o tristeţe profundă, pierzând autenticitatea propriei stări sufleteşti, bună, rea, cum o fi ea, iar sentimentul autenticului sau inautenticului e un preţ destul de mare pentru o medie a populaţiei „nevrotico-normală”, cum ar spune Karen Horney.

Şi atunci, cui datorăm tendinţele euforice prin care Eul social îşi maschează depresiile? Sunt reale aceste manifestări? Le simţim? Wilson dă o mulţime de exemple de produse şi manifestări îmbibate de fericirea neapărată şi rapidă care acoperă toate nevoile noastre, de la cele alimentare (Happy Meal-uri) până la corporaţiile promiţătoare de fericire în care spune că s-au transformat bisericile. Ne putem întreba cum a reuşit biserica să coboare promisiunile, care aparţineau până acum lumii Raiului, din ce în ce mai mult în viaţa pământeană!... Probabil că răspunsul ar putea veni din două direcţii: pe de-o parte este o fantasmă magică vandabilă (social şi economic vorbind), iar pe de altă parte, apare ca o defensă contra angoasei faţă de schimbul agresiv, în fond, faţă de propria agresivitate.

Wilson îl citează pe poetul şi eseistul american Ralph Waldo Emerson care propunea putinţa de a nu avea aşteptări de la lume şi de a trăi interacţiunea contrariilor... E posibil oare să nu avem aşteptări? Nu ar însemna asta să nu avem nici dorinţă? Wilson ne spune singur de ce anume se apără: Tipurile fericite îşi impun Eul imperialist asupra lumii. Reduc diferenţa la asemănător.

Aşteptarea ca celălalt să-mi semene deţine o serioasă parte mortiferă, într-adevăr, asa cum spune el: Există ceva care mortifică sufletul în a fi mult prea îndrăgostit de sine însuşi, dacă ne amintim că şi mitologia a surprins mortiferul vorbind despre Narcis care şi-a confundat imaginea proprie reflectată cu un celălalt minunat.

O astfel de externalizare a imaginii narcisice o regăsim la pruncul foarte mic care are nevoie de reflectarea şi confirmarea propriei sale imagini în adult, o regăsim în stările de disociere psihică severă (psihoze), o regăsim în starea de îndrăgostire pasională (oscilând între confirmare şi autodepreciere în funcţie de răspunsurile obiectului) şi iată că o regăsim şi în social (segment de care se ocupă Wilson în lucrarea sa), unde ne aşteaptă disconfortul (sperăm, nevrotico-normal şi tolerabil) că lumea nu corespunde în totalitate realităţii noastre interne.

Elogiul melancoliei ridică şi problema controlului: se poate obţine siguranţa într-o lume nesigură? Poate ar fi folositor fiecăruia să arunce o privire autoreflexivă asupra propriilor limite: câtă nesiguranţă putem tolera? De exemplu, dreptul asupra proprietăţii dă seama de posibilitatea existenţei şi a unor limite interne, psihice, ce ne individualizează numai că, Wilson a remarcat faptul că nevoia de siguranţă (presupunem noi) a întreprinzătorului pierde din vedere creaturile bizare ale pădurii şi flora splendidă în favoarea unui spaţiu ce conţine materiale de cumpărat şi vândut.

Urmându-l pe literatul american, ajungem la psihologie şi psihoterapie unde dezamăgirea noastră e şi mai mare decât a lui :) (pentru care, acest domeniu, ca obiect de investigat, nu e în acelaşi timp şi instrument de lucru…)! El spune: Psihologia, acel fir cu plumb care ajunge în adâncurile profunde ale personalităţii, se converteşte într-o analiză superficială a tipurilor caracteriale, un mod de a prezice ce va face sau nu partenerul de afaceri al cuiva. Am observat cu toţii cum cognitivismul „fericirii în 10 paşi” intonează obsedantul „sunt ok”.


Wilson remarca foarte corect că alungarea în acest fel a tristeţii nu o trimite altundeva decât în propriul Inconştient. Degajat de termenii de specialitate, descrie refularea prin persistenţa sentimentelor întunecate care nu vor sta acolo liniştite ci, se vor întoarce în forme monstruoase: comportamente nevrotice şi coşmaruri urâte […], iar nervozitatea va fi atribuită lumii ţinând la distanţă propria spaimă.

Iată şi posibilitatea ambivalenţei şi, de fapt, reala ei existenţă: Melancolia durabilă dezvăluie bucuria ascunsă în timp ce, din extaz, se arată esenţa tristeţii!. Putem vorbi în continuare şi despre sublimare – despre melancolia creatoare – pentru care, de fapt, autorul face o pasională pledoarie: Acţiunea de a crea nu ne face nefericiţi, nefericirea ne face creativi. A crea înseamnă a trăi şi, în trăire, vrem doar să creăm mai mult, să ne punem temeliile cât mai adânc şi să ne înălţăm cât mai sus spre cer. Dacă tristeţea este cea care ne face creativi, atunci tristeţea nu e nimic altceva decât viaţă.Incursiunea lui printre creatorii melancolici e foarte frumoasă, arătând cum această dispoziţie a hrănit literatura, muzica, pictura. Vorbind şi despre propriile căutări, opţiunea lui Wilson e clară: în locul fericirii mortifere preferă melancolia pro viaţă. Balansându-se între tristeţe şi bucurie, cineva poate cuprinde armonia secretă dintre aceste două antinomii. Se pare că el a găsit-o şi ne-o împărtăşeşte şi nouă.

Lucrarea nu este o pledoarie pentru nebunie (v. Doliu şi melancolie, S. Freud) ci doar, atât cât ne-ar sta în putinţa opţiunii şi a minimei autoreflecţii, e un îndemn de a arunca o privire asupra bolii secolului, cum a fost „consacrată” depresia, cât şi asupra mecanismelor sociale (cred că nu greşim prea mult dacă le numim de factura maniacală) prin care ne apărăm de ea.

Cât de tare ne înfricoşează prăbuşirea propriilor apărări (Winnicott) ce ne menţin funcţionarea nevrotică? Probabil că atât de tare, încât să le gonflăm maniacal preconizând o prăbuşire destul de arhaică. Cam asta spune în remarca sa Wilson …Ei îmbracă falsitatea ca pe o mască, o deghizare care să-i protejeze de abis - şi conchide: Să întreţii o societate a fericirii totale inseamnă să inventezi o cultură a fricii.

**** POWERFUL AFFIRMATIONS **** AFIRMATII PUTERNICE !!!!!!!! ****


Use these affirmations everyday and, the most important, TAKE ACTION!!! Just using them everyday and NOT TAKING ACTION, won't get you anywhere. So use them and ACT ACCORDINGLY!!!


a) Affirmations for Healthy Weight and Body Image


  • Today, i love my body fully, deeply and joyfully.
Azi, imi iubesc corpul in mod deplin si cu multa bucurie.
  • My body has its own wisdom and I trust that wisdom completely.
Corpul meu are propria-i intelepciune, in care am totala incredere.
  • My body is simply a projection of my beliefs about myself.
Corpul m eu este doar o proiectie a propriilor mele convingeri despre mine insumi.
  • I am growing more beautiful and luminous day by day.
Cu fiecare zi ce trece, devin din ce in ce mai frumos si luminos.
  • I choose to see the divine perfection in every single cell of my body.
Aleg sa vad perfectiunea divina din fiecare celula a corpului meu.
  • As I love myself, I allow others to love me, too.
Pe masura ce ma iubesc pe mine, le permit si celorlalti sa ma iubeasca, la randu lor.
  • Flaws are transformed by love and acceptance.
Defectele sunt transformate prin iubire si acceptare.
  • Today I choose to honor my beauty, my strength and my uniqueness.
Azi aleg sa imi cinstesc frumusetea, forta si unicitatea.
  • I love the way I feel when I take good care of myself.
Ador felul in care ma simt atunci cand am grija de mine.


  • Today, my own well-being is my TOP priority.
Azi, starea mea de bine este prioritatea mea numarul 1.


b) Affirmations for Self-Confidence and Self-Belief

  • Fear is only a feeling; it cannot hold me back.

  • I know that i can master ANYTHING if I do it enough times.

  • Today, I am willing to fail in order to succeed.

  • I believe that I have the strength to make my dreams come true.

  • I'm going to relax and have fun with this, no matter what the outcome may be.

  • I'm proud of myself for even daring to try. Many people don't even do that.

  • Today, I put my full trust in my inner guidance.

  • I grow in strength with every forward step i take.

  • I release my hesitation and make room for victory.

  • With a solid plan and a belief in myself, there's NOTHING I CAN'T do.


c) Affirmations for Abundance and Prosperity

  • I open myself up to the flow of great abundance in all areas of my life.

  • I always have more than enough of everythink I need.

  • Thank you, Thank you, Thank you, Thank you!!!!

  • Today I'm expanding my awareness of the abundance all around me.

  • I allow the Universe to bless me in surprising and joyful ways.

  • My greatful heart is a magnet that attracts more of everything I desire.

  • Prosperity surounds me, prosperity fills me, prosperity flows to me and through me.

  • I exude passion, purpose and prosperity.

  • I am always led to the people who need what i have to offer.

  • As my commitment to help others grows, so does my wealth.

  • My day is filled with limitless potential in joy, abundance and love.



d) Affirmations for Life Purpose

  • The better i know myself, the clearer my purpose becomes.

  • My unique skills and talents can make a profound difference in the world.

  • Today I follow my heart and discover my destiny.

  • I am meant to do great things.

  • I am limited only by my vision of what is possible.

  • My purpose is to develop and share the best parts of myself with others.

  • Today I present my love, passion, talent and joy as a gift to the world.

  • I need not know the entire journey in order to take one step.

  • I fulfull my life purpose by starting here, right now.

  • My life purpose can be whatever I decide to make it.


e) Affirmations for Inner Peace

  • All is well, right here, right now.

  • Peace begins with a conscious choice.

  • Today I embrace simplicity, peace and solace.

  • A peaceful heart makes for a peaceful life.

  • I trust the universe to deliver my highest good in every situation.

  • By becoming peace, I create peace in every experience.

  • I am filled with the light of love, peace and joy.

  • Peace comes when I let go of trying to control every tiny detail.

  • Where peace dwells, fear cannot.

  • Today, my mission is to surrender and release.


f) Affirmations for Opportunity

  • Today, I open my mind to the endless opportunities surrounding me.

  • Opportunities are everywhere, if I choose to see them.

  • I boldly act on great opportunities when I see them.

  • My intuition leads me to the most lucrative opportunities.

  • An opportunity is simply a possibility until I act on it.

  • Some of the best opportunities are made, not found.

  • Today, I see each moment as a new opportunity to express my greatness.

  • I expand my awareness of the hidden potential in each experience.

  • Let each of my experiences today be a gateway to something even better.

  • Each decision I make creates new opportunities.


g) Affirmations for Love

  • I am ready for a healthy, loving relationship.

  • All of my relationships are meaningful and fulfilling.

  • As I share my love with others, the Universe mirrors love back to me.

  • I see everyone I meet as a soul mate.

  • I trust the Universe to know the type of partner who is perfect for me.

  • Today I release fear and open my heart to true love.

  • I am grateful for the people in my life.

  • I am the perfect partner for my perfect partner.

  • I deserve a loving, healthy relationship.

  • I deserve to be loved and I allow myself to be loved.


h) Affirmations for Healing

  • I am strong and healthy.

  • My energy and vitality are increasing every day.

  • I open to the natural flow of wellness now.

  • My inner guidance leads me to the right healing modalities for me.

  • Abundant health and wellness are my birthright.

  • Thank you for my strenght, my health and my vitality.

  • I am feeling stronger and better now.

  • I love taking good care of myself.

  • Today, nurturing myself is my highest priority.

  • Thank you for the opportunity to balance my mind, body and spirit.


i) Affirmations for Inner Clarity

  • Today I awaken to my higher wisdom.

  • My inner voice guides me in every moment.

  • I am centered, calm and clear.

  • I always know the right actions to achieve my goals.

  • When I know where I'm going, getting there is a picnic.

  • Today, I am completly tuned in to my inner wisdom.

  • Harmony is always a sign that I am balanced from within.

  • Thank you for showing me the way to my dreams.

  • I trust my feelings and insights.

  • I am detached and open to divine guidance.


j) Affirmations for Self-Love

  • I am filled with light, love and peace.

  • I treat myself with kindness and respect.

  • I don't have to be perfect; I just have to be me.

  • I allow myself to shine.

  • I honor the best parts of myself and share them with others.

  • I'm proud of all I have accomplished.

  • Today, I allow myself to be greater than my fears.

  • I love myself, no matter what.

  • I am my own best friend and cheerleader.

  • Thank you for the qualities, traits and talents that make me so unikue.

**** O COLINDA SUPERBA !!!!!!!! ****

http://www.youtube.com/watch?v=tTmrpWo5ho4&feature=share

**** 11 LUCRURI IMPORTANTE IN VIATA !!!!!!!! ****

Bill Gates a ţinut un discurs la un liceu despre cele 11 lucruri pe
care elevii nu le-au învăţat şi nu le vor învăţa la şcoală. El a scos


în evidenţă faptul că sentimentul de automulţumire şi învăţăturile
"corecte" din punctul de vedere al politicilor educaţionale au creat o
generaţie de copii care nu au deloc noţiunea de realitate şi despre


felul în care realitatea aceasta i-a destinat eşecului în lumea reală.



Regula nr. 1: Viaţa nu e dreaptă - obişnuieşte-te cu ideea!



Regula nr. 2: Lumii prea puţin îi pasă de stima ta de sine. Lumea se
aşteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulţumit de tine însuţi.



Regula nr. 3: Nu vei câştiga 60.000$ pe an de îndată ce părăseşti


băncile şcolii. Nu vei fi vicepreşedintele vreunei companii cu telefon
în maşină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea.



Regula nr. 4: Dacă tu crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când


o sa ai un şef!

Regula nr. 5: A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea


ta. Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o numeau şansă.

Regula nr. 6: Dacă o dai în bară, nu e vina părinţilor tăi, aşa că nu


te mai smiorcăi în legătură cu greşelile tale, ci învaţă din ele.

Regula nr. 7: Înainte de a te fi născut, părinţii tăi nu erau atât de


plicticoşi ca acum. Au ajuns aşa din cauză că trebuie să-ţi plătească
cheltuielile, să-ţi spele hainele şi să te asculte pe tine spunându-le
cât de grozav te crezi. Aşa că înainte de a te porni să salvezi jungla


de paraziţii generaţiei părinţilor tău, încearcă să-ţi despaduchezi
propriul dulap.

Regula nr. 8: Poate că şcoala ta a scăpat de învingători şi învinşi,


însă viaţa NU. În unele şcoli au abolit corigenţele şi elevul poate
încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare.
Asta nu seamănă, deloc, cu NIMIC din viaţa reală.



Regula nr. 9: Viaţa nu se împarte în semestre. Nu ai verile libere şi
pe foarte puţini angajatori îi interesează să te ajute să "te


găseşti". Faci asta în timpul liber.

Regula nr. 10: Ce vezi la televizor NU e viaţa reală. În viaţa reală


oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele şi să meargă la
serviciu.

Regula nr. 11: Fiţi amabili cu tocilarii. Există şansa ca in viitor să


lucraţi pentru vreunul dintre ei.

**** NUMEROLOGIA SI KARMA ****

Absenta unui anumit numar/-e din nume nu trebuie trecuta/ -e cu vederea. In numerologie, lectia karmica este extrem de importanta, avand o semnificatie aparte. Ea poate dezvalui un anumit aspect al vietii tale care trebuie imbunatatit pentru a restabili echilibrul si armonia in viata ta. Este adevarat ca lectiile karmice nu au un impact atat de puternic precum datoriile karmice, insa cunoasterea lor este esentiala daca doresti sa afli cum poti avea o viata mai buna.
Lectiile karmice reprezinta de fapt minusuri, neajunsuri, anumite slabiciuni pe care le o persoana, experiente pe care le-a ocolit sau chestiuni pe care le-a lasat nerezolvate intr-o viata anterioara. Totodata, in viata prezenta, lectiile karmice pot reprezenta un impediment catre obtinerea implinirii si a realizarii. Cunoscandu-si lectiile karmice si ce anume trebuie “indreptat” in viata sa, o persoana poate intelege ce are de facut pentru a-si invinge karma.
Iti poti afla lectia karmica, descoperind ce numere lipsesc din numele tau complet. Procedeul este extrem de simplu. Fiecarei litere ce iti alcatuieste numele ii corespunde un numar dupa cum urmeaza:
A, J, S- 1
B, K, T -2
C, L, U - 3
D, M, V - 4
E, N, W - 5
F, O, X - 6
G, P, Y - 7
H, Q, Z - 8
I, R, & - 9

Noteaza-ti pe o foaie de hartie numele intreg si transpune-l in cifrele corespunzatoare literelor numelui. Spre exemplu unei persoane care se numeste Ana Maria Radu ii corespund urmatoarele cifre: 1 – 5- 1 (Ana) 4- 1- 9 – 9-1 (Maria) 9- 1- 4- 3 (Radu). In acest nume nu regasim toate cifrele 1-9. Lipsesc cifrele 2, 6, 7, 8. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca aceasta persoana, Ana Maria Radu, are mai multe lectii karmice, si anume lectiile 2, 6, 7, 8. O persoana poate avea fie o singura lectie karmica, fie mai multe, fie niciuna.
Iti poti calcula si tu lectia/ lectiile karmice pe care le ai de invatat dupa procedeul de mai sus sau introducand datele tale in acest modul:
Mai jos, gasesti si principalele semnificatii ale lectiilor karmice:
Lectia karmica 1 (Daca din numele tau lipseste cifra 1) - Intr-o viata anterioara, ti-au lipsit determinarea, dorinta de a lua initiativa, dar si ambitia. Trebuie sa inveti sa fii independent si sa iti sustii interesele si opiniile. Lupta mai mult pentru ceea ce iti doresti si invata ca sta in puterile tale sa te faci remarcat. Nu te lasa dominat si nici influentat de ceea ce cred si gandesc altii despre tine.

Lectia karmica 2 (Daca din numele tau lipseste cifra 2)– Probabil ca intr-o viata anterioara ai refuzat sa fii cooperant, ai refuzat sa pleci urechea si la doleantele celorlalti sau ai calcat in picioare vointele celorlalti. Este timpul sa iti iei revansa in aceasta viata. Lectia actuala presupune mai multa toleranta si deschidere fata de cei din jur, mai multa rabdare si intelegere fata de nevoile lor. Nu judeca fara sa cunosti. Invata sa lucrezi in echipa.

Lectia karmica 3 (Daca din numele tau lipseste cifra 3) – Intr-o viata anterioara, te-ai aflat in situatia de a nu te putea exprima la maxima ta capacitate sau de a nu te putea bucura de viata din plin. Ai luat lucrurile prea in serios, ai fost critic atat cu tine, cat si cu ceilalti, iar asteptarile tale au fost prea inalte. In aceasta viata trebuie sa te eliberezi de gravitatea caracterului tau si sa profiti din plin de orice moment al vietii. Perfectiunea nu este calea catre fericire.

Lectia karmica 4 (Daca din numele tau lipseste cifra 4)– Lipsa de organizare, confuzie, risipirea energiilor in mii de directii, insa nu inspre un tel unitar, o viziune deloc obiectiva asupra vietii… ai avut parte de toate acestea intr-o viata anterioara. In aceasta viata, trebuie sa inveti sa-ti canalizezi fortele inspre o directie anume, sa fii mai disciplinat cu tine, sa nu lasi circumstantele sa-ti clatine increderea in propria capacitate de a-ti atinge obiectivele. Potentialul tau trebuie fructificat la maximum. Ramai dedicat scopurilor si telurilor tale.

Lectia karmica 5 (Daca din numele tau lipseste cifra 5) - Te-ai plafonat, te-ai multumit cu ceea ce ai, ai uitat sa visezi si sa experimentezi experiente noi, ai stat in banca ta privind de pe margine cum altii obtin ceea ce iti doresti, cum altii se duc in locuri in care tie iti este imposibil sa ajungi… asta ai facut intr-o viata anterioara. Foarte probabil ca principala ta frica a fost frica de schimbare si de nou. Trebuie sa inveti cum sa-ti infrunti aceasta tema. Nu ezita sa accepti provocarile si lucrurile noi, nu ezita sa fii spontan si sa ai initiativa. Lasa-te cuprins de entuziasm si de curiozitate. Calatoreste, experimenteaza, descopera latura aventuroasa din tine. Trebuie sa iti traiesti aceasta viata din plin.

Lectia karmica 6 (Daca din numele tau lipseste cifra 6)– In vietile tale anterioare, ai refuzat sa preiei responsabilitati pe umerii tai chiar daca erai perfect indreptatit sa faci asta. Acestei fugi de raspunderi i s-a adaugat probabil si teama de angajament. Sub pretextul libertatii, nu ti-ai manifestat deloc dorinta de a-ti asuma angajamente serioase, ascunzandu-ti emotiile si ranind persoana iubita. Lectia acestei vieti este despre sinceritatea relatiilor, despre puterea ta de sacrificiu, despre capacitatea de a darui sincer, dezinteresat, din inima.

Lectia karmica 7 (Daca din numele tau lipseste cifra 7) – In trecut, ti s-a dat un dar (un talent sau o abilitate speciala) de care nu ai profitat suficient sau pe care l-ai lasat sa se risipeasca. Este de datoria ta ca in aceasta viata sa lupti mai mult pentru autoperfectionare, pentru a-ti dezvolta acest talent si pentru a-l pretui la justa sa valoare. Talentul tau trebuie adus la lumina, valorificat, aratat si celorlalti. Trebuie sa ai incredere in tine si in aptitudinile tale, lucrand mai mult la capitolul autocritica, metode si disponibilitate.

Lectia karmica 8 ( Daca din numele tau lipseste cifra 8)– In vietile tale anterioare ai fost risipitor si nesabuit, lipsindu-ti simtul practic, abilitatea de a gestiona banii sau de a solutiona eficient chestiuni financiare. Foarte probabil ca situatia ta materiala a fost instabila, cu multe rasturnari de situatii care ti-au zdruncinat puternic sentimentul de securitate si de siguranta. Indaratnic si incapatanat, ti-ai perceput intr-un mod gresit limitele si nu ai acceptat nicio forma de autoritate. In aceasta viata, trebuie sa inveti sa apreciezi banul la valoarea sa, acceptand sfaturi atunci cand este cazul. Trebuie sa inveti lectia precautiei si a constientizarii propriilor limite si resurse.

Lectia karmica 9 (Daca din numele tau lipseste cifra 9)– Istoricul vietilor tale anterioare sta sub semnul lipsei de intelegere fata de ceilalti, al dezinteresului fata de cei apropiati, al egoismului, dar si sub semnul iubirii excesive de sine. Foarte probabil ca ti-ai impus vointa asupra celorlalti, influentandu-le destinul. Lectia acestei vieti face apel la toleranta, la capacitatea ta de compasiune, la sensibilitate, la abilitatea ta de a empatiza cu ceilalti. Trebuie sa inveti sa intinzi o mana de ajutor cand ti se cere si sa intelegi ca daruirea de sine nu este intotdeauna un sacrificiu.

**** SFATURILE LOTUSULUI ****

1. Da oamenilor mai mult decât se asteapta si fa-o cu bucurie.
2. Casatoreste- te cu un barbat/femeie cu care îti place sa stai de vorba. Pe masura ce vei îmbatrâni, îndemânarea de a face conversatie va fi foarte importanta.

3.
Nu crede tot ce auzi, cheltuie tot ce ai si dormi când vrei.

4.
Când spui 'Te iubesc' asa sa fie.

5.
Când spui 'Îmi pare rau' priveste omul în ochi.

6. Logodeste-te cu cel putin sase luni înainte de a te însura.

7. Crede în dragoste la prima vedere.


8. Nu râde de visurile cuiva. Oamenii care nu au visuri, nu au prea multe.

9. Iubeste mult si pasional. Poti fi ranit, dar este singurul mod de a trai din plin.

10.
În dispute, lupta cinstit. Nu pronunta nume.

11.
Nu judeca oamenii după relatiile pe care le au.

12.
Vorbeste rar, dar gândeste repede.

13! .... Când cineva îti pune o întrebare la care nu cunosti raspunsul, zâmbeste si întreaba: De ce vrei sa stii?'

14.
Tine minte ca marea iubire si marile realizari comporta mari riscuri.



15.
Spune 'Noroc' când auzi pe cineva stranutând.

16.
Când pierzi, nu pierde şi lecţia.



17.
Tine minte cei trei 'R': Respecta-te; Respecta pe altii; Responsabilitate pentru toate actiunile tale.

18.
Nu lasa ca o mica disputa sa strice o mare prietenie..

19.
Când îti dai seama ca ai facut o greseala, incearca imediat sa o corectezi.

20. Zâmbeste când ridici telefonul. Apelantul va simti asta în vocea ta.

21.
Stai o vreme singur.

**** PIERDEREA SI CASTIGUL - IMBOLNAVESTE SI VINDECA !!!!!!!! ****


Cand pierzi te imbolnavesti.
Cand câstigi te insanatosesti.
Ce poti pierde ?
Orice.
De la bani, femei, functii, statut in societate pana la meciul de fotbal jucat cu prietenii la “sintetic”.
Tot la pierderi putem include pierderea atentiei si respectului celor din jur, pierderea afectiunii celor dragi (parinti, copii, prieteni, parteneri), si nu in ultimul rand pierderea persoanelor dragi. Exista situatii in care o persoana are nevoie de ani intregi pentru a trece peste o pierdere, mai ales cand e vorba de pierderea unei persoane dragi, ba unii chiar nu mai reusesc sa-si revina niciodata.
Si nu cumva sa uit sa mentionez, suporter fanatic fiind, poti simti o pierdere imensa cand pierde echipa ta favorita – Steaua de exemplu, care profita de ocazie si schimba cel de-al 150-lea antrenor din acest sezon.
Iar pe langa aceste exemple, se poate adauga tot ce ne imaginam in materie de pierdere, absolut orice – pierderea bijuteriei preferate primita ca mostenire de la bunica strabunicii, pierderea unui portofel din care nu lipsea nimic, a unui telefon de ultima generatie placat cu aur, sau a unui bilet la loto – poate tocmai cel castigator, ce ghinion. Toate acestea le simtim ca pierderi, si inca unele le simtim din plin.


Ce mai putem pierde ?

Aaa da, celule, intre 30 si 40 de mii pe ora, asa ca intr-o zi ajungem sa pierdem aproape 1 milion de celule. (saracele celule :( )
Mai putem pierde păr (daca avem), si pierdem cam 50-100 de fire pe zi. (doamne, ce tragedie)
La fel, si apa, pierdem in jur de 2,5 litrii pe zi prin sistemul excretor, prin piele, prin respiratie si, de ce nu, o putem pierde printr-un exercitiu de buna crestere, si anume scuipatul pe strada. :)
Si imposibil sa evit, pierdem timpul care ramane cu fiecare secunda mai putin, deci tot o pierdere.
Asadar , dupa cum observi, este IMPOSIBIL sa nu pierzi niciodata nimic, mereu pierzi ceva. Si asa cum am spus mai sus pierderea (da! cea care e inevitabila) ne imbolnaveste (fizic). Tragic nu-i asa ?
Imi vin acum in minte oamenii care incearca sa faca “imposibilul” pentru a evita alimentele nocive, in favoarea alimentatiei santoase. Si ii incearca un sentiment profund de pierdere cand observa ca, orice ar face, nu doar ca nu reusesc sa se fereasca de toate “otravurile din alimente”, dar devin si pe zi ce trece mai bolnavi, in ciuda tuturor eforturilor de alimentatie corecta. Ironic, nu-i asa ?
Erau comediile cu Mr. Bean, care reuseste sa faca din cele mai banale lucruri ceva deosebit de complex si complicat, si atat de multe le complica atat incat acel lucru, care la inceput era simplu si banal, devine imposibil de realizat.
Faceti legatura cu eforturile supraomenesti de a ajunge intr-o zi la alimentatia ideala si la stilul de viata perfect sanatos ? Complicand lucrurile mai mult decat e cazul, riscam sa intoarcem totul impotriva noastra.

Biologia noastra nu suporta PIERDEREA !

Sub nicio forma.
“Omul” din noi, firea noastra (Eul) e facut doar sa castige.
Daca nu e mereu in castig el se supara, si atat de tare se supara incat se imbolnaveste.
A pierde este pentru un om nefiresc, impotriva naturii sale, impotriva a ceea ce a fost facut sa fie. Omul a fost creat sa fie mereu castigator. Orice iesire din acest registru de campion devine distructiv, inclusiv pentru sanatate. Pierderea este la fel de nenaturala ca boala.
In schimba castigul este ceva firesc, natural, este ceea pentru ce am fost creati. A castiga e la fel de firesc ca si sanatatea.
Ce ciudat, nu-i asa ?
Ai un iubit pe care-l iubesti, esti in castig. Te insanatosesti.
Te lasa, te imbolnavesti.
Castigi bani, un job nou, o functie in firma in care lucrezi, si te bucuri si sanatatea ta se imbunatateste.
Il pierzi (locul de munca), te superi, atat de tare incat te imbolnavesti. Apoi afirmi cu mirare “Hei de cand am pierdut jobul ala, sau de cand m-a lasat iubitul, imi merge din ce in ce mai rau, mai ales cu sanatatea
Castigi o imagine in fata oamenilor, de obicei prin mastile pe care le porti mai degraba decat prin ceea ce esti tu cu adevarat, iar aceasta imagine te face sa te simti in castig, implicit sa devii mai sanatos.
Cand pierzi imaginea, deoarece o persoana ”fara suflet” te-a umilit in fata celor care aveau o parere pozitiva despre tine, te superi, uneori atat de tare incat ajungi sa te imbolnavesti. Pentru tine imaginea in fata celorlalti era unul din cele mai importante lucruri din viata, acum nu mai poti iesi din casa si singurul lucru pe care iti vine sa faci e sa fugi undeva depare, poate in alta tara (unde probabil o sa-ti construiesti din nou acea imagina falsa de la zero, fara ca cei din jur sa aiba cea mai mica banuiala ca tu de fapt te prefaci).
Nu ar fi atat de grav daca aceste pierderi ne-ar supara si atat, mai grav este ca ne si imbolnavesc fizic, deoarece sunt impotriva naturii noastre de castigatori/campioni.
Era o vorba: “ala daca nu castiga ceva de pe urma ta, nu e sanatos” – si reflecta cat se poate de bine realitatea. Oamenii nu pot fi in pierdere, si chiar daca nu sunt constienti de asta, o simt puternic in interiorul lor. Nici eu, si nici tu cel care citesti nu putem face ceva care ne face sa ne simtim in pierdere. Eu n-as scrie acest articol daca nu as gasi un castig in el. Tu nu l-ai citi daca nu ai spera la un castig din aceasta lectura. Totul in deciziile noastre se imparte in castig si pierdere.
Ok, cred ca e tot clar pana aici: pierdere = imbolnavire, castig = insanatosire
Dar nu pot trece mai departe, pana nu dau si alte exemple de pierdere, nu atat de spectaculoase ca cele de mai sus, insa esentiale pentru a intelege mesajul acestui articol.

Pierderile mici

1. Celulele (de exemplu)
Asa cum am spus mai sus, pierdem zilnic in jur de 1 milion de celule. Da, si eu si tu, si fiecare dintre noi – nimeni nu este scutit.
Insa ceea ce este interesant este ca la aceasta pierdere NIMENI nu se supara, chiar deloc. Sau poate exista oameni tristi din cauza asta, insa eu cel putin n-am vazut in viata mea un om care sa-si planga “sarmanele celule decedate” (poate am prea putina experienta de viata).
Asadar te intreb: De ce nu te superi ca pierzi atat de multe celule, insa te superi cand te lasa iubitul/iubita.
Mda, ai putea sa-mi raspunzi : “Pentru ca ea are mai multe celule”.
Ideea care vreau s-o subliniez este ca prima situatie o PERCEPEM ca fiind o pierdere (pierderea iubitei), in timp pe cealalta (pierderea celulelor) nu o percepem, adica nu realizam ca in acest moment de fapt cad de pe noi cateva mii de celule.
Si chiar daca devine constient de aceasta pieedere de celule o vedem/percepem ca pe un mers natural al lucrurilor, ca pe un castig. Pe principiul, atata timp cat imi pierd celulele zilnic, inseamna ca raman sanatos, deoarece celulele moarte cad si nu stau sa putrezeasca pe mine. Asadar aceeasi pierdere de celule a devenit un castig in momentul in care AM ALES s-o percep ca si un castig.

2. Timpul

Un alt exemplu sugestiv. Se pierde incet secunda dupa secunda, insa, la fel, n-am vazut niciun om care sa planga dupa secunda care tocmai s-a dus, deoarece nu e constient de aceasta pierdere. Secunda se duce se pierde, insa omu n-o percepe ca pierdere. In schimb cand am pierdut secunda dupa secunda, si realizeaza cumva ca a pierdut 20 de ani de viata incepe sa simta din plin sentimentul pierderii.
De ce se intampla asta?
Deoarece PERCEPE pierderea, CREDE ca intradevar a pierdut ceva.
Pe de alta parte, alt om poate spune mi-am folosit ultimii 20 de ani pentru a-mi construi o cariera, pentru a invata lucruri noi, sau, la fel de bine, pentru a ma relaxa si a ma bucura de viata nefacand nimic. Si sa vada ca un CASTIG oricare din aceste situatii.
Diferenta este si aici de perceptie, un om poate vedea relaxarea ca o pierdere de vreme in timp ce altul o poate vedea ca un castig. (aceeasi relaxare)
Altul poate percepe statutul de angajat ca o pierdere, deoarece visul sau de mic era sa devina patron, in timp ce altii ar da orice pentru un serviciu stabil care sa-i ofere strictul necesar pentru un trai decent. Acelasi loc de munca, reprezina o pierdere pentru cel care vrea sa devina patron, si un castig pentru cel care isi cauta un loc de munca de tipul acesta.
Intrebare:

A inteles toata lumea ca pierderea si castigul tin exclusiv de perceptia MEA ?

EU DECID daca sunt in castig sau in pierdere, eu aleg sa vad lucrurile din jur ca fiind un castig sau, din contra, ca fiind o pierdere.

La fel, EU DECID daca a munci este o pierdere de vreme si singurul scop (castig) in viata este relaxarea, asa cum tot EU DECID sa vad relaxarea ca o pierdere de vreme si munca ca pe un castig.
In realitate niciuna din afirmatii nu este corecta cand vorbim de sanatate.
Pentru a ne insanatosi e nevoie sa vedem relaxarea ca un castig si munca tot un castig. Si orice alt lucru ca un castig (un dar de Sus, daca vrei).
“NIMIC nu e pierdere, si ORICE e castig – aceasta este formula sanatatii, gandirea oamenilor sanatosi.


Societatea ne invata (prost) ca este mereu nevoie sa sacrifici (sa pierzi) ceva, pentru a castiga altceva.
E nevoie sa fii la inceput nefericit pentru ca apoi sa poti fi fericit.
E nevoie sa traiesti in pierdere, sa-ti refuzi/reprimi dorintele pentru a abia apoi sa poti experimenta castigul.
Normal ar fi fac exact ce-mi place, adica sunt in castig, pentru ca si in viitor sa fiu tot in castig, si nu e nevoie sa pierd NIMIC pentru asta.
La noi se spune peste tot:
“Sacrific/Pierd distractia pentru cariera”

“Sacrific/Pierd timpul pentru munca”
“Sacrific/Pierd liberatea pentru scoala”
“Sacrific/Pierd libertatea sexuala pentru familie”
“Pierd/Cheltuiesc banii pe cresterea copiilor”
Nu, nu, nu.
Desi pentru lumea aceasta (intoarsa pe dos) in care traim lucrurile de mai sus ne suna cumva normal si obisnuit, pentru BIOLOGIA noastra pierderea este INTOLERABILA, indiferent cat de mica e.

“Sanatatea noastra nu suporta pierderea”

Astfel pentru a satisface nevoia de castig a biologiei noastre e nevoie sa fim 100% in castig. Castigatori si in perioada in care muncim pentru a obitne un lucru, si la fel de castigatori in perioada in care culegem roadele acelei munci.
Eu sunt in castig cand scriu acest articol, si n-o sa fiu cu nimic mai in castig cand il voi termina de scris, ci voi fi 100% in castig exact cum sunt ACUM la momentul scrierii. Cand zic “suta la suta in castig” inseamna ca mai in castig de atat (cat sunt acum) NU se poate.
E ca si cum ai spune:

“Nimic nu ma poate face mai fericit decat sunt deja”

Daca acum cand lucrez sunt in maximul implinirii, adica in castig total, cum voi putea fi si mai fericit dupa ce voi termina, daca sunt deja la maximum ?
Asadar la nivel de PERCEPTIE trebuie ca toate lucrurile pe care le facem, fara exceptie, sa fie UN CASTIG:
Cand muncesti esti la fel de “in castig” ca si cand pirmesti salariul.
Invatatul este la fel de implinitor ca si luarea examenelor.
Orice drum/calatorie este la fel de satisfacatoare ca si sosirea la destinatie.

Kahlil Gibran face referire la aceste aspecte in capodopera “Profetul”, unde ne sugereaza ca daca nu putem gasi placere in munca pe care o facem, ne este mai de folos sa cersim de la cei care cu bucurie isi castiga banii. Nu stiu pentru “omul modern” cat de ok suna asta, insa pentru Biologia noastra este cu siguranta un indemna sanatos:

‎”Când munciţi deveniţi un fluier, prin care murmurul orelor se schimbă în cântece.
‎Dar ce înseamnă să munceşti cu dragoste?
Înseamnă să ţeşi stofa cu fire toarse din sufletul tău,
ca şi când iubita‑ţi ar trebui să o poarte,
Înseamnă să clădeşti o casă cu tragere de inimă,
ca şi când iubita‑ţi ar trebui să o locuiască,
Înseamnă să semeni boabele cu duioşie, iar spicele să le seceri cu bucurie,
ca şi când iubita‑ţi ar trebui să mănânce pâinea caldă,
Înseamnă să pui în toate lucrurile pe care le faci o fărâmă din sufletul tău.
Şi, dacă nu poţi să munceşti cu dragoste ci cu scârbă,
atunci mai bine părăseşte lucrul tău şi aşează‑te la poarta templului
spre a primi pomană de la cei care cu bucurie muncesc
Iar dacă, cu nepăsare, vei face pâinea, va fi o pâine amară,
care nu va potoli decât pe jumătate foamea omului.
Deoarece dacă, fără tragere de inimă, vei stoarce mustul din struguri,
atunci nepăsarea ta ca o otravă se va răspândi în acel vin.
Şi chiar dacă vei cânta asemeni îngerilor, dar nu vei iubi cântecul,
auzul oamenilor va rămâne surd la glasul zilei ca şi la acel al nopţii.”
-Citat din cartea “Profetul” de Kahlil Gibran -


Un alt aspect important in ceea ce priveste perceptia castigului, este modul in care ne raportam la timp.

Timpul NU il pierdem niciodata, ci il transformam.

Pur si simplu expresia “pierd timpul” sau “pierd vremea” nu este adecvata, deoarece ne autoinducem perceptia pierderii (care asa cum am stabilit, e impotriva naturii).
Timpul putem doar sa-l transformam.
Transform timpul in munca, sau la fel de bine in relaxare, stat la soare, iesit in oras, odihna sau somn.
Pot transforma timpul in distractie, in ascultatul muzicii, in statul pe interenet si asa mai departe… insa niciodata nu-mi induc credinta ca AM PIERDUT timp, ci totul trebuie perceput ca o forma de CASTIG.. In orice exista un castig, chiar daca este unul doar de experienta, tot castig se numeste.
PIERDEREA NU ESTE SANATOASA chiar daca este de timp, bani, secunde, fire de par din cap, ceule moarte sau orice altceva. Sau mai bine zis perceptia pierderii, ca nimic nu este pierdere decat daca eu ALEG s-o percep astfel, refunzand in acelasi timp sa observ si partea buna a lucrurilor, CASTIGUL.

Nu exista neutralitate

Unii pot zice: Eu nu sunt nici in castig, nici in pierdere”
Si cand aud asta imi vin in cap vorbele lui Isus “nu poti sluji la doi stapani odata”, sau intr-o dimensiune mai practica: “nu poti merge in fata si in spate in acelasi timp, asa cum nu poti fi cald si rece in acelasi timp.
Nu poti fi si in castig si in pierdere in acelasi timp, dar nici sa nu fii in niciuna din ele nu se poate. Ori in castig, ori in pierdere, nu exista cale de mijloc.
E absoluta nevoie (pentru biologia noastra) sa fim MEREU IN CASTIG in tot ce facem si niciodata pierdere. Oamenii recunoscatori, care sunt multumitori pentru exact atat cat primesc, gasesc foarte usor si natural sa traiasca in castig, deoarece recunostinta aduce cu sine perceptia castigului.

Sunt mereu castigator, invingator, campion

Aceasta este natura noastra, asa am fost creati. Omul nu poate fi pierzator, a fost creat pentru a fi mereu un CASTIGATOR – iar sanatatea noastra depinde de aceasta.
Nu, nu zic ca este usor, insa este posibil.
Toti oamenii au diferite probleme pe care ALEG sa le perceapa ca fiind pierderi, si nu vor nici un ruptul capului sa vada castigurile din ele.
* Unii au avut parinti care n-au stiu cum sa ii creasca sanatos si sa le ofere iubirea si ajung la batranete fara a reusi sa treaca peste aceste probleme.
* Altii au suferit pierderi, au pierdut persoane dragi, le-au murit copii, parinti, frati, surori – facand rani adanci peste care nu au reusit sa treaca.
* Altii simt ca au pierdut sanatatea prin bolile pe care le au, prin handicapuri ori prin organele care le-au fost extirpate.
…si cate alte exemple ar fi in acest sens, insa ADEVARUL este aceeasi indiferent cat de greu e de acceptat:
PIERDEREA nu este decat O PERCEPTIE
* Mor sute de milioane de oameni in fiecare an si asta nu ma afecteaza deloc, insa daca o face vre-un apropiat de-al meu simt o pierdere irecuperabila.
* Cancerul omoara anual peste 500 de mii de oameni si nu simt nicio pierder ein asta, insa daca fac eu cancer, sau vre-un apropiat de-al meu, simt pierderea din plin.
In realitate insa, lucrurile sunt aceleasi, dar modul in care le PERCEP EU este determinant pentru starea mea de sanatate (ca despre asta vorbim).
Cand suferim o pierdere, oricat de dureroasa ar fi, cel mai bun lucru pe care-l putem face este sa cautam CASTIGUL din acea experienta.
* Te-a dat afara de la serviciu, insa ai castigat timp pentru a te reorienta si a o lua de la inceput intr-un alt loc. Daca n-ai dispozitia sa vezi lucrurile la modul acestea, fa-o macar de dragul sanatatii.
* Te-a lasat iubitul/iubita si ti-a dat posibilitatea de a experimenta o relatie cu un alt partener, cine stie, poate chiar mai frumos, mai bogat si mai destept. Sau poate pentru a te invata ca “nu este ea singura fata din lume asa cum iti imaginai” – cea din urma este o lectie foarte utila din care se trag o gramada de castiguri pe termen lung.
* Cunosc o gramada de oameni care au avut probleme, in special de sanatate, care afirma cu convingere “Daca n-as fi avut aceste probleme as fi pierdut multe lectii importante”. Sunt sigur ca cunosti si tu astfel de exemple, si sunt si mai sigur ca poti spune asta doar uitandu-te in trecutul tau.
Orice om are probleme, e inevitabil, insa atata timp cat ALEGEM sa vedem problemele ca un castig, chiar si unul de experienta daca nu de altceva, o facem spre binele sanatatii noastre fizice.
Acestea fiind spuse probabil te intrebi:

Cum pot fi castigator in relatie cu ceilalti ?

Adica trebuie sa existe mereu un invingator si un invins. Nu se poate ca intr-un meci de tenis sa castige ambii jucatori, cum nu se poate nici intr-un meci de fotbal sa castige ambele echipe cate 3 puncte.
Toti am fost facuti sa fim campioni, insa ce facem cand si eu vreau sa fiu numarul unu si si tu vrei sa fii numarul unu.
Iar raspunsul la aceasta intrebare l-a spus inca de acum 2000 de ani un tip deosebit de intelept:
“Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”
Acuma sa ne imaginam un meci in care Steaua face tot posibilul ca Dinamo sa castige, in timp ce dinamo nu se lasa deloc mai prejos sa face tot ce-i sta in putina s-o faca pe Steaua castigatoare. Si cel care ar reusi sa-l faca pe celalalt invingator, ar fi adevaratul castigator.
Afirmatii care implica respectarea celorlalti, iubirea sau daruirea par absurde intr-o lume a competitiei. Totusi fa nu scurt exercitiu de imaginatie in care fiecare om isi stabileste ca scop respectarea celorlalti si isi gaseste CASTIGUL contribuind la dezvoltarea si ascensiunea celorlalti.

Un exemplu din viata de zi cu zi

Vine la mine veciu’ de peste drum si ma roaga:
“Buna vecine, vii sa ma ajuti sa car niste lemne in gradina ?” (Cand spune asta se refera s-o faci fara bani).
Si eu imi spun in gand: “Da ce, eu sunt mai prost ?!?…sa duc sa-l ajut asa pe gratis, si sa profite de mine ca de ultimul fraier ? Nu ma duc!”
Iar vecinului ii spun politicos ca am altceva in program, desi nu aveam nimic in afara de uitatul la televizor.
Acum intrebarea intrebatoare:

De ce am procedat astfel ?

Pentru ca firea mea, si implicit Biologia mea NU SUPORTA PIERDEREA !
Eu nu pot sa pierd, practic nu pot pierde si nici macar NU E VINA MEA, asa am fost creat, asa e natura mea (si a oricarui om) – intolerabila la pierdere.
Asadar nu pot lasa pe nimeni sa profite de mine, si daca o fac cel mai probabil ma voi si imbolnavi fizic.

Si uite asa vecinul nostru decide sa ceara ajutorul altui vecin, Gheoghe, cu care se intelege foarte bine.
Si ii spune “Buna Gheorghe, ma poti ajuta cu lemnele alea ?”
Iar Gheorghe sta o secunda si se gandeste “Hei eu tocmai imi propusesem sa fac mai multa miscare in aer liber si pe langa asta imi face deosebita placere sa petrec timp cu vecinul meu, deoarece ne gasim mereu subiecte interesante de discutat.”
Dupa aceasta scurta meditatie, raspunde politicos: “Da”
Din nou aceeasi intrebare:
DE CE a acceptat Gheorghe sa-i ofere ajutor?
A acceptat deoarece socoteste ca EL ARE UN CASTIG DIN ASTA.
Pentru el “se merita” sa lucrezi daca are si cu cine discuta, si in plus el prefera sa faca miscare in natura decat sa mearga la sala de fitness.
Daca nu ar fi avut un castig IN NICIUN CAZ NU AR FI ACCEPTAT, si daca cumva ar fi, ar face-o din rusine sau obligatie, decizie care i-ar dauna sanatatii, deoarece el se va afla in PIERDERE - cineva profita de pe urma lui, iar asta e insuportabil pentru biologia noastra.
E o minciuna ca cineva poate sa piarda si sa fie bucuros cu asta. Nimanui nu-i place sa piarda !
Pe de alta parte oricine poate gasi castigul in orice face, indiferent cat este neplacut este acel lucru, omul poate ALEGE sa gaseasca ceva de castigat in toate acestea.
Si aici imi vin in minte emisiunile de tip “Fear Factory” in care concurentii trebuie sa manance toate scarboseniile, de la testicule crude pana la caracatite vii care ti se zbat in gura. Si culmea, reusesc s-o faca cu bucurie chiar , deoarece ei sunt concentrati pe CASTIGUL pus la bataie in concurs, si anume de 50.000 de dolari.
Daca ar considera probele din concurs ca fiind o pierdere, probabil ar face pe loc hepatita, cum se face cand mananci ceva ce simti ca ti-e greata, implicit ai o pierdere.

Vindecarea prin altruism,
sau castigul din ”pierdere”

Omul ramane sanatos atata timp cat este in castig si cand ESTE ceea ce a fost facut sa fie. Am scris “este”, nu “devine”. Noi nu trebuie “sa devenim” altruisti, sau buni, sau fericiti, sau iubitori, sau sanatosi – toate acestea sunt in natura noastra. Ele apar de la sine cand ne dam la o parte si le lasam sa se manifeste. Nu la fel stau lucrurile cu egoismul, pierderea si celelalte lucruri pe care le facem impotriva naturii, impotriva firii.

La fel cum marul face mere, pentru ca e in natura lui, e in mersul natural al lucrurilor, asa si omul trebuie sa traiesca in altruism. El trebuie sa daruiasca pentru a ramane sanatos. Si nu doar ca trebuie sa fie altruist, dar sa-si si gaseasca CASTIGUL in asta. Si cu cat e mai in castig cu atat ofera si mai mult.

“Cand omul e in castig, el OFERA. Cand e in pierdere CERE.

Orice om care este in castig ARE. Si daca are ceva, poate OFERI si altora din ce are .
Pe de alta parte orice om care este in pierdere NU ARE, si drept urmare nu poate oferi nimic celor din jur, ci poate doar sa CEARA.
Dar am stabilit deja mai sus ca pierderea si castigul tin de PERCEPTIA NOASTA, adica de cum ALEGEM noi sa vedem lucrurile.
Sunt oameni care abia au ce manca in tările sarace, insa isi gasesc castigul in lucrurile pe care le au. Sunt recunoscatori pentru ceea ce au, fie ca e vorba de sanatate, de doua maini si doua picioare si de macare si apa cat sa poata supravietui. Totusi daca ei se afla in castig, si sunt recunoscatori cu ce au, iti vor OFERI ”ceva” cand mergi la ei. Un zambet. Da, au o gura, si o folosesc pentru a-ti oferi ceva un zambet.
Luand un exemplu al omului modern, care are mult peste omul acela sarac, insa el sufera o pierdere din cauza ca l-a lasat prietena, sau din cauza ca a fost dat afara de la serviciu sau orice alt lucru de acest fel, si intra in depresie. Si nu doar ca NU are ce oferi celorlalti, dar le CERE mereu ceva celor din jur si NIMIC din ceea ce i se ofera nu poate sa-l multumeasca.
Asadar facem un update, scopul nostru nu este doar sa fim doar castigatori, ci si putrezi de bogati.
Castigatori in tot, bogati in tot. Bogati in iubire, in zambete, in bunatate, in binefaceri si de ce nu bogati in bani, in averi materiale, in impiniri prfesionele. Cu cat mai bogati vom fi in tot, cu atat mai mult vom avea de oferit. Insa pentru aceasta nu avem voie sa fim nicicodata, nici macar o secunda in pierdere.
Si daca suntem bogati, ne si purtam cu un om bogat. Si vorbim ca un om bogat. Si mergem ca un om bogat. Si tot ce facem, chiar si cel mai mic lucru, il facem ca un campion putred de bogat.
Uitati-va la campionii din orice domeniu, uita-ti-va cum merg, cum se poarta, cum vorbesc. Ei SIMT ca sunt bogati si au ceva de oferit. Insa adevarul este ca cu totii avem, cu totii suntem campioni, daca nu in saritura cu prajina, macar in campionatul mondial de oferit zambete celor din jur putem sa ne inscriem cu sanse serioase la podium. E usor sa devii campion la oferit zambete, oricine poate.
Apoi uitati-va la oamenii bogati, cum se poarta, cum zic celor din jur: “Ia mă, ia de aici de am destul. Ia si tu mă, si tu , si tu , si toti care vor, ca am de unde si am cu ce… hahahaha “.
Asa am fi si noi daca am fi bogati in dragoste, am oferi-o tuturor fara sa ne fie frica ca ni se termina, doar avem destula, chiar mai multa decat putem cheltui. Sau bogati in zambete. Sau bogati in bucurie, pentru a o oferi celor din jur. Sau bogati in bani, de ce nu, cate lucruri bune se pot face cu banii, mai ales cand sunt multi.
Insa dincolo de toate acestea scopul nostru, natura noastra este sa fim CAMPIONI IN IUBIRE. (atentie, iar am scris “sa fim” si nu “sa devenim”)
Iubirea este sinonima cu daruirea, sau altruismul, sa sacrificiul facut cu bucurie, cu sentimentul castigului.
In iubire nu exista pierdere. Daca iti daruiesc ceva si scocotesc ca am pierdut ceva, nu inseamna ca te iubesc. Pot spune ca am facut un sacrificiu pentru tine, insa niciodata ca te iubesc.
Cum sunea si Octavian Paler: ”Poti darui fara sa iubesti, insa nu poti iubi fara sa daruiesti”
Cam asa stau lucrurile, daruirea, sacrificiul, altruismul sunt sinonime cu iubirea cand acestea sunt facute cu bucurie, ca si un castig, fara alte asteptari.
Pe de alta parte tot sacrificiul, tot daruirea, tot altruismul NU ARE NIMIC de ca face cu iubirea cand sunt DIN OBLIGATIE, DIN RUSINE, FARA BUCURIE, CA O PIERDERE sau impotriva propriei vointe.
Sentimentul CASTIGULUI face diferenta.

Gandeste-te ca iubesti pe cineva: pe fiul tau de exemplu, sau pe sora ta, sau pe sotia ta sau pe iubita ta.
Si vine o zi cand trebuie sa faci un sacrificiu pentru cel iubit. Nu stiu orice, sa-i platesti intrarea la film, sa-i cumperi un cadou, sa-i donezi un rinichi, sa iei o bataie in locul ei, sa renunti la tine pentru el sau orice alt lucru de acest tip.
Cum o sa primesti vestea cand afli ca trebuie sa faci un sacrificu /?
Cu BUCURIE. Ca un CASTIG.
Sunt bucuros ca-mi pot manifesta iubirea oferindu-ti ceva, si nu socotesc acest lucru ca o pierdere, ci doar ca si castig. Oho, si inca imi doresc sa am parte de cat mai multe momente de acest fel, ca asta este CASTIGUL MEU, sa ma sacrific cu bucurie pentru cel pe care-l iubesc.
Si daca am ocazie sa mor pentru el, cu atat mai bine, e un castig, un motiv de bucurie pe care chiar nu credeam c-o sa am ocazia sa-l traiesc, dar uite ce noroc pe mine ca-mi pot manifesta iubirea la acest nivel.
Cred ca e mult mai implinitor decat sa mori astfel decat s-o faci intr-un zbor turistic in spatiu de cateva sute de mii de euro, deoarece simteai ca deja planeta Pamant e plictisitoare pentru tine.
Sau un exemplu cu banii. Imagineaza-ti ca-i platesti un suc copilului tau, sau iubitei tale, sau fratelui tau e care-l iubesti si te bucuri enorm ca si posibilitatea sa strici 10 lei pentru a oferi un suc. Asadar esti in CASTIG, in iubire.
Pe de alta parte, aceeasi 10 lei ii pierzi din portofel si te gandesti, of la naiba, am pierdut 10 lei. Percepi acel lucru ca o pierdere, insa aceeasi “pierdere” cand este pusa in slujba IUBIRII devine un castig.
Acuma de dragul biologiei, si al sanatatii noastre ar fi indicat sa ne gandim ca si acei bani pe care i-am pierdut din neatentie, vor fi gasiti la un moment dat de un om care are mare nevoie si sa va bucura de ei, iar noi ne vom bucura alaturi de el, cum ne indeamna si apostolul Pavel: “Bucurati-va cu cei ce se bucura…”. Facem asta pentru a ramane in perceptia CASTIGULUI si pentru a avea grija de sanatatea noastra.
Cu niciun chip nu trebuie sa mai lasam pierderea sa-si mai faca loc in viata noastra, sub nicio forma.

Adevarata bucurie si adevaratul CASTIG se afla in DARUIRE

Nu mai credeti iluziile “eu imi adun”, “eu imi fac”, “eu ajung”. Sunt minciuni ! Si minciuna imbolnaveste. Individualismul imbolnaveste. E distrucitva convingerea ca traiesc undeva separat de tot ce ma inconjara, cand de fapt sunt intr-o legatura permanenta cu tot ce exista (da, e vorba si de oameni).
Adevarul, in schimb, aduce cu sine bucuria, dar si sanatatea.
Si adevarul inseamna FAC TOTUL PENTRU A OFERI.
Da tot, inclusiv PRIMESC. Primesc tot ce ma ajuta sa devin un dar si mai mare pentru lume. Nimic nu refuz, deoarece cu cat am mai mult cu atat pot oferi mai mult.
Primesc posibilitatea de a studia la o facultate, primesc posibilitatea de a munci, primesc tot ce au cei din jur sa-mi ofere doar pentru a avea posibilitatea sa ofer si mai mult decat o fac acum.

Iubirea in relatiile de cuplu

Oamenii se imbolnavesc in relatiile de cuplu din cauza saraciei, Si ma refer la saracia in iubire.
Eu sunt sarac, deci CER iubire de la tine iar tu, daca esti la fel de sarac ca mine (sau mai rau) faci la fel.
Ba mai mult, pentru a te forta sa-mi oferi iubire, eu iti ofer primul, pentru ca ma gandesc ca daca eu iti ofer cu o sa te simti OBLIGAT sa mi-o intorci.
Pana aici nimic grav.
Grav devine cand partenerul, din cauza ca este si mai sarac in iubire decat tine, REFUZA sa o ofere, ca vorba aia nici nu are de unde. In situatia aceasta avem doi oameni cu rezervoarele goale, insa fiecare isi imagineaza ca celalalt este o benzinarie.
Si ce se intampla cand eu ofer si nu primesc nimic inapoi ?
Ma vad in PIERDERE si imi spune “Da’ ce, eu sunt mai prost? Ala ma ia de fraier, eu sa-i ofer lui tot, si el mie nimic ? NU MAI OFER NICI EU NIMIC
Si cand intra in acest tipar, in care refuza sa mai ofere omul se imbolnaveste. Deoarece iese din natura lui de om castigator, bogat si altruist.
Si uite asa relatia care ar fi trebuit sa aiba la baza iubirea, ajunge o sursa de epuizare reciproca care duce incet dar sigur spre extenuare. Din pacate pentru toate aceste greseli in gandire primul care are de suferit este corpul fizic. Dar e si acesta un CASTIG, pentru ca un corp bolnav este un semnal prin care ni se transmite ca facem o greseala in gandire (cei drept, mesajul trebuie decodat).

E dincolo de explicatii, e ceva ce trebuie trait, simtit, experimentat.
SINGURUL CASTIG adevarat este reprezentat de ceea ce poti oferi celui pe care-l iubesti. Punct.
Mai departe, partea cu asteptarile nu mai face parte din castig, deoarece a astepta/a cere spune despre mine ca sunt in PIERDERE, ca sunt sarac.
Daca poti sa iubesti mai mult de o persoana, cu atat mai bine.
Probabil te intrebi:

Ce fac cu oamenii care refuza sa-mi primeasca ajutorul / daruirea /iubirea ?

Pai ne putem uita in natura. Daca merg la un pom, un prun de pilda, si ii rup toate crengile in afara de una.
Ce va face prunul ?
Se va supara pe mine si nu va mai face prune? Va arunca cu crengile dupa mine ?
In niciun caz. El imi va darui prune de pe creanga pe care o mai are, deoarece STIE ca aceasta ii este menirea, sa daruiasca prune, iar daca nu-si indeplineste aceasta menire isi pierde sensul, nu mai e prun.
Asa si noi oamenii, trebuie sa fim orbi si surzi sa orice critica. Insensibili la orice agresiune si in special sa n-avem nicio asteptare de la ceilalti, mai ales in ceea ce priveste iubirea. Noi trebuie sa oferim, punct. De aici incolo nu mai e treaba noastra.
Asteptarea iubirii din partea celorlalti NU intra in fisa postului nostru, nici macar nu se pomeneste ceva de ea, insa daruirea / iubirea este indispensabila.
Daca paralizam si ne ramane un singur deget valid, acela trebuie sa-l punem in slubja iubirii, in folosul celorlalti.
Nu prea crezi ca se poate iubi cu un singur deget, asa-i ?
Ei bine se poate, si a demonstrat-o in tip acu ceva ani cand s-a oferit sa faca traducerea bibliei din greaca si ebraica in chineaza. Pe parcurs a paralizat de la gat in jos si i-a ramas un singur deget valid, si astfel si-a dus lucrarea la bun sfarsit. I-a luat 27 de ani. Acum la cati chinezi exista in lume, ce mare dar cultural si spiritual a face acest om poporului chinez (adica la peste 1 miliard de oameni) cu UN SINGUR DEGET. Nu stiu de voi, dar a oferit sigur mult mai mult decat mine, om sanatos.
Despre asta e iubirea, despre daruire. Si acesta este marele CASTIG din viata noastra.
Atentie, a nu avea asteptari de la ceilalti inseamna si a nu avea pretenitia ca ceilalti sa-ti accepte iubire.
Noi tindem deseori sa zice, daca el nu vrea sa accepte ce am eu de oferit, NU MAI OFER NIMIC. Si apoi culme, ne imbolnavim.
Hei, ai uitat, scopul tau e sa oferi ?
Sau te-ai gandit ca poate acel om nu are in acel moment nevoie de ce ai tu de oferit ?
Te-ai gandit sa incerci si cu altceva, in afara de bani de exemplu ?
Daca un om nu-ti accepta iubirea iar tu te superi din cauza asta este EXCLUSIV problema TA, deoarece tu esti in PIERDERE. Tu esti cel care cersesti acceptarea de la el, iar asta nu e iubire. E orice altceva in afara de iubire, deoarece iubirea nu poate fi suparata niciodata, nu are cum.
Ea OFERA si este fericita,.
Daca accepti este la fel de fericita. Daca nu, este tot atat de fericita.
Si imi vine in minte primirea de care a avut parte Isus cand a venit sa ne iubeasca. Nu doar nu ca am refuzat sa-I primim iubirea, dar am l-am mai si rastignit si omorit, asa inloc de “multumesc” pentru ca ne-a iubit neconditionat.
Nu intamplator dau acest exemplu, este unul foarte actual. Sa nu te miri daca oamenii te vor “rastigni” pentru ca iti manifesti iubire. Nu la propriu, ci in sens mai rafinat: “lasa-l ca-i nebun saracu, nu stie ce vorbeste”, “asa ceva nu se poate”, “e dus cu pluta” etc. .
Ideea de retinut ar fi ca noi trebuie sa fim MEREU IN CASTIG, iar castigul nostru sa fie DARUIREA cu bucurie si fara asteptari. Astfel nu mai avem cum sa fim in pierdere, e imposibil, decat daca avem asteptari ascunse de la ceilalti (inclusiv asteptarea ca celalalt sa primeasca ce avem noi de oferit).
Mereu campioni cand vine vorba de respactarea celor din jur. Si inca campioni mondiali.
Campioni la oferit bucurie si zambete celorlalti.
Campioni cand trebuie sa daruim, si pe ultimul loc (acolo la retrogradare) in ceea ce priveste asteptarile de la ceilalti
Spunea la un moment dat Isus: “daca cineva iti ia haina, da-i si camasa ! “. Mai poti fi in pierdere cand gandesti in acest mod ? In niciun caz.
Si acelasi Isus ne da un citat sugestiv despre ce inseamna daruirea fara asteptari:

“Faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb.
Şi răsplata voastră va fi mare.
Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi,
nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi,
ca NU CUMVA să te cheme şi ei la rândul lor pe tine,
şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.
Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească.”
- Luca 14 -
E interesant ca Isus ne indeamna chiar sa fim atenti ca NU CUMVA sa primim rasplata pentru binele care-l face altora (sau pentru iubirea ce le-o oferim) – pentru a dobandi astfel adevaratul castig, si anume cel al daruirii.