**** Acatistul Sfantului Nicolae - 6 decembrie ****

**** CUM POT IUBII MAI MULT **** OSHO

Iubirea isi este sufiecienta siesi. Nu are nevoie de imbunatatiri. Este perfecta asa cum este; nu este menita in nici intr-un fel sa fie mai perfecta decat este.Chiar si aceasta dorinta arata o neintelegere a iubirii si a naturii sale. Puteti avea un cerc perfect? Toate cercurile sunt perfecte; daca nu sunt perfecte, nu sunt cercuri. Perfectiunea este intrinseca pentru un cerc si aceasi lege se aplica si iubirii. Nu puteti iubi mai putin, nu puteti iubi mai mult-pentru ca nu este o cantitate. Este o calitate, care este nemasurabila. Chiar intrebarea demonstreaza ca nu ai experimentat niciodata iubirea si incerci sa-ti ascunzi lipsa de iubire in dorinta de a sti ''cum pot iubi mai bine''. Nimeni care cunoaste iubirea nu poate pune o astfel de intrebare. Iubirea trebuie sa fie inteleasa, nu ca o infatuare biologica-acest lucru este lascivitate.Acest lucru exista in toate animalele; nu este nimic special in legatura cu asta; exista chiar si in copaci. Este felul naturii de a se reproduce. Nu este nimic spiritual in lascivitate si nimic special uman. Deci primul lucru este sa faceti o distinctie clara intre lascivitate si iubire. Lascivitatea este o pasiune oarba; iubirea este parfumul unei inimi tacute, in pace, meditative. Iubirea nu are nimic de-a face cu biologia sau chimia sau hormonii. Iubirea este zborul constiintei voastre catre taramuri inalte, dincolo de materie si corp. In momentul in care intelegeti iubirea ca pe ceva transcedental, atunci iubirea nu mai este o intrebare fundamentala. Intrebarea fundamentala este cum sa transcenzi corpul, cum sa cunosti ceva din interiorul tau care este dincolo-dincolo de ceea ce este masurabil. Acesta este sensul cuvantului materie. Vine dintr-o radacina sanscrita, matra, care inseamna masurare; inseamna ca este ceva ce poate fi masurat. Cuvantul materie vine din aceasi radacina. Intrebarea fundamentala este cum sa mergi dincolo de ceea ce este masurabil si sa intri in nemasurabil. Cu alte cuvinte, cum sa treci de materie si sa-ti deschizi ochii catre o constiinta mai expandata. Si nu exista nici o limita pentru constiinta-cu cat devii mai constient, cu atat mai mult realizezi cat de multe sunt posibile in viitor. Cum ajungi la un varf, un alt varf se arata in fata voastra. Este un pelerinaj etern.Iubirea este un produs al inaltarii constiintei. Este exact ca si parfumul unei flori. Nu-l cautati la radacini;nu se afla acolo. Biologia voastra sunt radacinile voastre; constiinta voastra sunt florile voastre. Cum deveniti din ce in ce mai deschisi ca un lotus al constiintei, veti fi surprinsi - va reintoarceti - de o experienta uimitoare, care nu poate fi numita decat iubire. Sunteti atat de plini de fericire, atat de plini de binecuvantare si fiecare fibra a fiintei voastre danseaza in extaz! Sunteti exact ca un nor de ploaie care vrea sa ploua. In momentul in care debordati de binecuvantare, un dor uimitor creste in voi pentru a-l impartasi.Iubirea nu este ceva pe care sa o poti lua de la cineva care nu si-a atins binecuvantarea-si aceste este misterul intregii lumi. Toata lumea doreste sa fie iubit si pretinde ca iubeste. Nu puteti iubi pentru ca nu stiti ce este constiinta. Voi nu stiti satyam, shivam, sundram; voi nu stiti adevarul, experienta divinului si parfumul frumusetii. Sunteti atat de goi... Nimic nu creste in fiinta voastra, nimic nu este verde. Nu exista flori in interiorul vostru; primavara voastra inca nu a aparut. Iubirea este un produs. Cand apare primavara si incepeti dintr-o data sa infloriti si realizati potentialul parfum, impartasiti acel parfum, acea gratie, impartasind acea frumusete inseamna iubire. Eu nu vreau sa va ranesc dar nu am alta solutie, trebuie sa va spun adevarul: nu stiti ce este iubirea. Nu puteti sti pentru ca nu ati patruns profund in constiinta voastra. Nu v-ati experimentat pe voi insiva, nu stiti nimic despre cine sunteti. In aceasta orbire, in aceasta ignoranta, in aceasta inconstienta, iubirea nu creste. Acest lucru este un desert in care voi traiti. In acest intuneric, in acest desert, nu exista nici o posibilitate ca iubirea sa infloreasca. In primul rand trebuie sa fiti plini de lumina si plini de bucurie-atat de plini incat sa va copleseasca. Acea energie coplesitoare este iubirea. Atunci iubirea este cunoscuta ca cea mai mareata perfectiune din lume. Nu este niciodata prea putina si niciodata prea multa.Chiar propria educatie este atat de nevrotica, atat de bolnava psihologic incat distruge toate posibilitatile cresterii interioare. Sunteti invatati inca de la inceput sa fiti perfectionisti si apoi voi in mod natural va aplicati ideile perfectioniste in toate lucrurile, chiar si in iubire. Zilele trecute am descoperit o declaratie: un perfectionist este o persoana care indura multe dureri si ofera si mai multe dureri celor din jur. Si rezultatul este o lume mizerabila. Toti oamenii incearca sa fie perfecti. Si in momentul in care cineva incepe sa incerce sa fie perfect, el incepe sa se astepte ca altcineva sa fie perfect. El incepe sa condamne lumea, sa umileasca oamenii. Asta au facut asa zisii sfinti de-a lungul vremurilor. Asta v-au facut religiile voastre-v-au otravit fiinta cu ideea perfectiunii. Pentru ca nu puteti fi perfecti, incepeti sa va simtiti vinovati, va pierdeti respectul fata de voi insiva. Si omul care si-a pierdut respectul fata de el insusi, si-a pierdut demnitatea de a fi uman. Mandria voastra a fost distrusa, umanitatea voastra a fost distrusa de un cuvant frumos: perfectiunea. Omul nu poate fi perfect. Da, exista ceva ce omul poate experimenta, dar este dincolo de conceptia obisnuita a omului. Daca omul experimenteaza deasemenea divinul, el nu poate cunoaste perfectiunea. Perfectiunea nu este ca o disciplina; nu este ceva ce puteti practica. Nu este ceva ce trebuie repetat. Dar acest lucru este predat fiecaruia si rezultatul este o lume de ipocriti care stiu foarte bine ca sunt goi in interior dar ei continua sa pretinda tot felul de calitati care nu sunt decat cuvinte goale. Cand spuneti cuiva ''te iubesc'', v-ati gandit vreodata ce inseamna? Este doar o infatuare biologica intre doua sexe? Atunci odata ce v-ati satisfacut apetitul animalic, toata asa-zisa iubire va disparea. Nu era decat o foame si v-ati implinit foamea si ati terminat. Aceeasi femeie care era cea mai frumoasa din lume, acelasi barbat care arata ca Alexandru cel Mare - incepeti sa va ganditi cum sa scapati de el. Va fi foarte inaltator sa intelegeti aceasta scrisoare scrisa de Paddy catre preaiubita sa Maureen: ''Draga mea Maureen, de dragul tau as urca cel mai inalt munte si as inota in cea mai adanca mare. As indura orice dificultate pentru a petrece un moment landa tine. Iubitul tau, Paddy. Post scriptum: Voi veni sa te vad vineri seara daca nu ploua.'' In momentul in care spui cuiva ''te iubesc'', voi nu stiti ce spuneti. Nu stiti ca nu este decat lascivitate, ascunsa dupa un cuvant frumos, iubirea. Va disparea. Este foarte momentan. Iubirea este ceva etern. Este experimentarea lui Buddha, nu a oamenilor inconstienti de care lumea este plina.

Doar cativa oameni au cunoscut ce este iubirea si acesti aceiasi oameni sunt cei mai treziti, cei mai iluminati, cele mai inalte varfuri ale constiintei umane.Daca vreti sa cunoasteti cu adevarat iubirea, uitati iubirea si amintiti-va de meditatie. Daca doriti sa aduceti trandafiri in gradina voastra, uitati de trandafiri si aveti grija de tufisuri. Ingrijiti-i, stropiti-i cu apa, aveti grija sa aiba cantitatea potrivita de soare, apa. Daca totul este ingrijit cum trebuie, in tonul potrivit, trandafirii sunt destinati sa apara. Nu ii puteti aduce mai devreme, nu ii puteti forta sa se deschida mai devreme. Si nu-i puteti cere unui trandafir sa fie mai perfect. Ati vazut vreodata un trandafir care sa nu fie perfect? Ce vreti mai mult decat atat? Fiecare trandafir in unicitatea sa este perfect. Dansand in vant, in ploaie, in soare...nu puteti vedea frumusetea imensa, fericirea absoluta: un trandafir obisnuit radiaza splendoarea ascunsa a existentei. Iubirea este trandafirul din fiinta voastra. Dar pregatiti-va fiinta-concediati-va intunericul si inconstienta. Deveniti din ce in ce mai alerti si constienti si iubirea va veni in acordul propriu, in timpul propriu. Nu trebuie sa va ingrijorati pentru acest lucru. Si oricand vine este intotdeauna perfect. Iubirea este o experienta spirituala care nu are nici o legatura cu sexele si nici cu corpurile, ci are legatura cu fiinta interioara. Dar voi nici macar nu ati intrat in propriul templu. Voi nu stiti deloc cine sunteti si incercati sa aflati cum sa iubiti mai bine. In primul rand fiti voi insiva; in primul rand cunoasteti-va pe voi si iubirea va veni ca o recompensa. Este o recompensa de dincolo. Va adumbreste ca soarele pe flori... va umple fiinta. Si continua sa va adumbreasca si aduce un dor enorm de a impartasi. In limbajul uman acea impartasire poate fi descrisa doar prin cuvantul iubire. Nu spune prea mult, dar indica directia corecta. Iubirea este umbra constiintei. Fiti mai constienti si iubirea va veni la voi. Este un oaspete care vine, care vine inevitabil la cei care sunt pregatiti pentru a o primi. Dar voi nu sunteti macar pregatiti sa o recunoasteti. Daca iubirea apare la usa voastra, nu o veti recunoaste. Daca iubirea va bate la usa, s-ar putea sa gasiti o mie si una de scuze; poate ganditi ca este un vat puternic, sau o alta scuza; nu ati deschide usa. Si chiar daca ati deschide usa, nu ati recunoaste iubirea pentru ca nu ati mai vazut niciodata iubire; cum ati putea-o recunoaste? Nu puteti recunoaste decat ceea ce cunoasteti. Cand iubirea vine pentru prima data si va umple fiinta, sunteti pur si simplu coplesiti si intrigati. Nu stiti ce se intampla. Stiti ca inima va danseaza, stiti ca sunteti inconjurati de muzica celesta, cunoasteti parfumuri pe care nu le-ati mai cunoscut pana acum. Dar dureaza ceva timp pentru a pune cap la cap aceste experiente si pentru a va aminti ca poate asa se simte iubirea. Incet incet, se infiripa in fiinta.Doar misticii cunosc iubirea. In afara misticilor, nu exista nici o alta categorie de fiinte umane care sa fi experimentat vreodata iubirea. Misticii au monopolul asupra iubirii. Daca doriti sa cunoasteti iubirea, va trebui sa intrati in lumea misticilor. Iisus a spus ''Dumnezeu este iubire''. El a facut parte dintr-o scoala a misterelor, eseniana, o scoala antica a misterelor. Dar probabil ca nu a absolvit scoala misterelor, pentru ca ceea ce spune el nu este corect. Dumnezeu nu este iubire, iubirea este Dumnezeu - si diferenta este enorma; nu este doar o schimbare de cuvinte. In momentul in care spui Dumnezeu este iubire, spui pur si simplu ca iubirea nu este decat un atribut al lui Dumnezeu. El este deasemenea si intelepciune, compasiune, iertare, poate fi un milion de lucruri in afara de iubire; iubirea este nu este decat unul dintre toate atributele lui Dumnezeu. Si de fapt, chiar sa o faci un mic atribut al lui Dumnezeu este foarte irational si ilogic, pentru ca daca Dumnezeu este iubire, atunci el nu poate fi ''doar''. Daca Dumnezeu este iubire atunci el nu poate fi destul de crud pentru a-i trimite pe pacatosi in iad. Daca Dumnezeu este iubire atunci Dumnezeu nu poate fi legea. Un mare mistic, Sufi, a aratat o mai mare intelegere decat Iisus cand a spus ''voi merge inainte fiind eu insumi. Nu voi fi atent la nici un preot sau invatator, pentru ca am incredere ca iubirea lui Dumnezeu imi este deajuns; nu pot comite un pacat care sa poata fi mai mare decat iubirea sa. Deci de ce sa-mi fac griji? Mainile noastre sunt mici si pacatele noastre sunt mici. Raza noastra de actiune este mica; cum sa comitem pacate pe care iubirea lui dumnezeu sa nu le poata ierta? Daca Dumnezeu este iubire, atunci el nu poate fi prezent in ziua judecatii pentru a alege sfintii si a arunca milioanele si milioanele de oameni ramasi intr-un iad pentru eternitate". Invataturile esenienilor erau exact opusul; Iisus le citeaza gresit. Poate nu era destul de impamantat in invataturile lor. Invataturile lor erau ''Iubirea este Dumnezeu''. Este o diferenta imensa. Acum Dumnezeu devine doar un atribut al lui Dumnezeu; acum Dumnezeu devine doar o calitate a imensei experiente a iubirii. Acum Dumnezeu nu mai este o persoana ci doar o experienta a celor care au cunoscut iubirea. Acum Dumnezeu devine secundar iubirii. Si eu va spun ca eseienii aveau dreptate. Iubirea este valoarea ultima, inflorirea finala. Nu exista nimic dincolo de ea; de aceea nu o puteti perfectiona. De fapt, inainte de a o obtine, va trebui sa dispareti. Cand iubirea va fi acolo, voi nu veti mai fi acolo. Un mare mistic din est, Kabir, are o declaratie foarte semnificanta - o declaratie care poate fi facuta doar de cineva care a experimentat, care a realizat, care a intrat in sanctuarul interior al realitatii ultime. Declaratia este ''am cautat adevarul, dar este ciudat sa spun ca, atat timp cat cautarea era acolo, adevarul nu a fost gasit. Si cand adevarul a fost gasit, am privit in jur... eu era absent. Cand adevarul a fost gasit, cautatorul nu mai era; si cand cautatorul era, adevarul nu era nicaieri''. Adevarul si cautatorul nu pot exista impreuna. Voi si iubirea nu puteti exista impreuna. Nu este posibila o coexistenta. Ori voi, ori iubirea, puteti alege. Daca sunteti pregatiti sa dispareti, sa va topiti si sa fuzionati, lasand in urma doar o constiinta pura, iubirea va inflori. Nu o puteti perfectiona pentru ca nu veti fi prezenti. Si nici nu are nevoie de perfectionare; intotdeauna vine perfecta. Dar iubirea este unul dintre acele cuvinte pe care toata lumea il foloseste si nimeni nu il intelege. Parintii isi spun copiilor ''noi va iubim'' si ei sunt oamenii care isi distrug copiii. Ei sunt oamenii care dau copiilor lor tot felul de prejudecati, tot felul de superstitii moarte. Ei sunt oamenii care isi impovareaza copiii cu o multime de prostii pe care multe generatii le-au carat si care sunt transmise din tata in fiu. Nebunia continua... devenind monstruasa. Totusi, toti parintii cred ca isi iubesc copiii. Daca intr-adevar si-ar iubi copiii, nu si-ar dori ca acestia sa fie imaginea lor, pentru ca ei sunt nefericiti si nimic altceva. Care este experienta lor de viata? Mizerie pura, suferinta... viata nu a fost o binecuvantare pentru ei, ci un blestem. Si totusi in continuare ei doresc ca si copiii lor sa fie exact la fel ca si ei. Am fost un oaspete intr-o familie. Stateam seara in gradina lor. Soarele apunea si era o seara frumoasa, linistita. Pasarile se intorceau in copaci, si copilul mic al familiei statea langa mine. L-am intrebat ''stii cine esti?" Si copiii sunt mult mai clari, percep mai bine decat adultii, pentru ca adultii sunt stricati, corupti, poluati cu tot felul de ideologii, religii. Acel copil mic m-a privit si a spus ''imi pui o intrebare foarte dificila''. Am spus ''ce este atat de dificil la aceasta intrebare?" El a spus ''dificultatea consta in faptul ca sunt singurul copil al parintilor mei, si de cand imi pot aminti, oricand venea cate un oaspete, cineva imi spunea ca ochii mei arata ca ai tatalui meu, altcineva imi spunea ca nasul meu arata cu cel al mamei mele, ca fata mea arata cu cea a unchiului. Deci nu stiu cine sunt pentru ca nimeni nu imi spune ca ceva ar semana cu mine''. Dar asta s-a intamplat cu fiecare copil. Voi nu lasati copilul sa se experimenteze singur, si nu lasati copilul sa devina el insusi. Voi incarcati copilul cu propriile ambitii neamplinite. Fiecare parinte doreste ca si sopilul sau sa fie imaginea sa. Dar un copil are un destin al sau; daca el devine imaginea ta, el nu va deveni niciodata el insusi. Si fara a deveni tu insusi, nu vei simti niciodata fericirea; nu te vei simti niciodata in pace cu existenta. Vei cauta mereu acel ceva ce lipseste. Parintii vostri va iubesc, si deasemenea va spun ca si voi trebuie sa-i iubiti pe ei pentru ca ei sunt tatal si mama voastra. Este un fenomen ciudat si nimeni nu pare sa fie constient de acest lucru. Doar pentru ca sunteti mama nu inseamna ca acel copil trebuie sa va si iubeasca. Trebuie sa fiti demni de iubire; faptul de a fi mama nu este destul. Poate sunteti tata, dar asta nu inseamna ca automat deveniti demni de iubire. Doar faptul ca sunteti tata nu creeaza un imens sentiment de iubire in copil. Dar asta se asteapta... si bietul copil nu stie ce sa faca. El incepe sa se prefaca; asta este singura cale posibila. El incepe sa zambeasca atunci cand nu exista nici un zambet in inima sa; incepe sa arate iubire, respect, recunostinta si toate sunt false. El devine un actor, un ipocrit de la inceput, un politician. Traim in aceasta lume unde parintii, invatatorii, preotii - toti v-au corupt,v-au stramutat, v-au indepartat de voi insiva. Efortul meu este de a va oferi centrul vostru inapoi. Eu numesc acest centru ''meditatie''. Vreau pur si simplu sa fiti voi insiva, cu un mare respect de sine, cu demnitatea de a cunoaste ca existenta are nevoie de voi - si atunci puteti incepe sa va cautati pe voi. Mai intai veniti in centru si apoi incepeti sa cautati cine sunteti. Cunoasterea fetzei originale este inceputul unei vieti de iubire, unei vieti de celebrare. Veti fi capabili sa oferiti foarte multa iubire - pentru ca nu este ceva care sa fie epuizabil. Este nemasurabila, nu poate fi epuizabila. Si cu cat oferiti mai mult, cu atat mai mult deveniti capabili sa oferiti mai mult. Cea mai mareata experienta din viata este atunci cand oferi pur si simplu fara nici o conditie, fara nici o asteptare, nici macar a unui simplu multumesc. Dimpotriva, o iubire autentica, reala, simte recunostinta fata de persoana care a acceptat iubirea sa. Ar fi putut-o respinge. Cand incepeti sa oferiti iubire cu un simt profund al recunostintei pentru toti cei care o accepta, veti fi surprinsi ca ati devenit un imparat - nu mai sunteti un cersetor care cere iubire cu un castron in fata, batand la fiecare usa. Si acei oameni a caror usa bateti nu va pot oferi iubire: si ei sunt cersetori. Cersetori care isi cer unul altuia iubire si se simt frustrati, furiosi, pentru ca iubirea nu vine. Asta este granita. Iubirea apartine lumii imparatilor, nu a cersetorilor. Si un om este imparat cand este atat de plin de iubire incat o poate oferi fara nici o conditie. Apoi vine o alta surpriza si mai mare: cand incepeti sa va oferiti iubirea oricui, chiar si strainilor, intrebarea nu este cui o oferi - chiar fericirea de a oferi este atat de mare, incat ce conteaza cine este la capatul care primeste? Cand acest spatiu vine in fiinta voastra, voi oferiti fiecaruia - nu numai fiintelor umane ci si animalelor, copacilor, stelelor indepartate, pentru ca iubirea este ceva care poate fi transferata chiar si pana la cea mai indepartata stea doar printr-o privire iubitoare. Doar prin atingerea voastra, iubirea poate fi transferata unui copac. Fara a spune un cuvant... poate fi transformata in tacere absoluta. Nu are nevoie sa fie rostita, se declara singura. Isi are propriile cai de a ajunge in toate profunzimile fiintei voastre. Mai intai fiti plini de iubire, apoi impartasirea are loc. Si apoi marea surpriza... aceea ca, atunci cand oferi, incepi sa primesti din surse necunoscute, de la omeni necunoscuti, de la copaci, de la rauri, de la munti. Din toate colturile existentei iubirea incepe sa va adumbreasca. Cu cat oferiti mai mult, cu atat mai mult primiti. Viata devine pur si simplu un dans al iubirii.

Sursa: fragment din cartea ''Iubire, libertate si singuratate'' - Osho

**** CUM POT IUBII MAI MULT **** OSHO

Iubirea isi este sufiecienta siesi. Nu are nevoie de imbunatatiri. Este perfecta asa cum este; nu este menita in nici intr-un fel sa fie
mai perfecta decat este.Chiar si aceasta dorinta arata o neintelegere a iubirii si a naturii sale. Puteti avea un cerc perfect? Toate
cercurile sunt perfecte; daca nu sunt perfecte, nu sunt cercuri. Perfectiunea este intrinseca pentru un cerc si aceasi lege se aplica si
iubirii. Nu puteti iubi mai putin, nu puteti iubi mai mult-pentru ca nu este o cantitate. Este o calitate, care este nemasurabila.Chiar
intrebarea demonstreaza ca nu ai experimentat niciodata iubirea si incerci sa-ti ascunzi lipsa de iubire in dorinta de a sti ''cum pot iubi
mai bine''. Nimeni care cunoaste iubirea nu poate pune o astfel de intrebare. Iubirea trebuie sa fie inteleasa, nu ca o infatuare
biologica-acest lucru este lascivitate.Acest lucru exista in toate animalele; nu este nimic special in legatura cu asta; exista chiar si in
copaci. Este felul naturii de a se reproduce. Nu este nimic spiritual in lascivitate si nimic special uman. Deci primul lucru este sa faceti
o distinctie clara intre lascivitate si iubire. Lascivitatea este o pasiune oarba; iubirea este parfumul unei inimi tacute, in pace,
meditative. Iubirea nu are nimic de-a face cu biologia sau chimia sau hormonii. Iubirea este zborul constiintei voastre catre taramuri
inalte, dincolo de materie si corp. In momentul in care intelegeti iubirea ca pe ceva transcedental, atunci iubirea nu mai este o intrebare
fundamentala. Intrebarea fundamentala este cum sa transcenzi corpul, cum sa cunosti ceva din interiorul tau care este dincolo-dincolo
de ceea ce este masurabil. Acesta este sensul cuvantului materie. Vine dintr-o radacina sanscrita, matra, care inseamna masurare;
inseamna ca este ceva ce poate fi masurat. Cuvantul materie vine din aceasi radacina. Intrebarea fundamentala este cum sa mergi
dincolo de ceea ce este masurabil si sa intri in nemasurabil. Cu alte cuvinte, cum sa treci de materie si sa-ti deschizi ochii catre o
constiinta mai expandata. Si nu exista nici o limita pentru constiinta-cu cat devii mai constient, cu atat mai mult realizezi cat de multe
sunt posibile in viitor. Cum ajungi la un varf, un alt varf se arata in fata voastra. Este un pelerinaj etern.Iubirea este un produs al
inaltarii constiintei. Este exact ca si parfumul unei flori. Nu-l cautati la radacini;nu se afla acolo. Biologia voastra sunt radacinile
voastre; constiinta voastra sunt florile voastre. Cum deveniti din ce in ce mai deschisi ca un lotus al constiintei, veti fi surprinsi-va
reantoarceti-de o experienta uimitoare, care nu poate fi numita decat iubire. Sunteti atat de plini de fericire, atat de plini de
binecuvantare si fiecare fibra a fiintei voastre danseaza in extaz! Sunteti exact ca un nor de ploaie care vrea sa ploua.In momentul in
care debordati de binecuvantare, un dor uimitor creste in voi pentru a-l impartasi.Iubirea nu este ceva pe care sa o poti lua de la
cineva care nu si-a atins binecuvantarea-si aceste este misterul intregii lumi. Toata lumea doreste sa fie iubit si pretinde ca iubeste.
Nu puteti iubi pentru ca nu stiti ce este constiinta. Voi nu stiti satyam, shivam, sundram; voi nu stiti adevarul, experienta divinului si
parfumul frumusetii. Sunteti atat de goi... Nimic nu creste in fiinta voastra, nimic nu este verde. Nu exista flori in interiorul vostru;
primavara voastra inca nu a aparut. Iubirea este un produs. Cand apare primavara si incepeti dintr-o data sa infloriti si realizati
potentialul parfum, impartasiti acel parfum, acea gratie, impartasind acea frumusete inseamna iubire. Eu nu vreau sa va ranesc dar
nu am alta solutie, trebuie sa va spun adevarul: nu stiti ce este iubirea. Nu puteti sti pentru ca nu ati patruns profund in constiinta
voastra. Nu v-ati experimentat pe voi insiva, nu stiti nimic despre cine sunteti. In aceasta orbire, in aceasta ignoranta, in aceasta
inconstienta, iubirea nu creste. Acest lucru este un desert in care voi traiti. In acest intuneric, in acest desert, nu exista nici o
posibilitate ca iubirea sa infloreasca. In primul rand trebuie sa fiti plini de lumina si plini de bucurie-atat de plini incat sa va
copleseasca. Acea energie coplesitoare este iubirea. Atunci iubirea este cunoscuta ca cea mai mareata perfectiune din lume. Nu este
niciodata prea putina si niciodata prea multa.Chiar propria educatie este atat de nevrotica, atat de bolnava psihologic incat distruge
toate posibilitatile cresterii interioare. Sunteti invatati inca de la inceput sa fiti perfectionisti si apoi voi in mod natural va aplicati ideile
perfectioniste in toate lucrurile, chiar si in iubire. Zilele trecute am descoperit o declaratie: un perfectionist este o persoana care indura
multe dureri si ofera si mai multe dureri celor din jur. Si rezultatul este o lume mizerabila. Toti oamenii incearca sa fie perfecti. Si in
momentul in care cineva incepe sa incerce sa fie perfect, el incepe sa se astepte ca altcineva sa fie perfect. El incepe sa condamne
lumea, sa umileasca oamenii. Asta au facut asa zisii sfinti de-a lungul vremurilor. Asta v-au facut religiile voastre-v-au otravit fiinta cu
ideea perfectiunii. Pentru ca nu puteti fi perfecti, incepeti sa va simtiti vinovati, va pierdeti respectul fata de voi insiva. Si omul care si-a
pierdut respectul fata de el insusi, si-a pierdut demnitatea de a fi uman. Mandria voastra a fost distrusa, umanitatea voastra a fost
distrusa de un cuvant frumos: perfectiunea. Omul nu poate fi perfect. Da, exista ceva ce omul poate experimenta, dar este dincolo de
conceptia obisnuita a omului. Daca omul experimenteaza deasemenea divinul, el nu poate cunoaste perfectiunea. Perfectiunea nu
este ca o disciplina; nu este ceva ce puteti practica.Nu este ceva ce trebuie repetat.Dar acest lucru este predat fiecaruia si rezultatul
este o lume de ipocriti care stiu foarte bine ca sunt goi in interior dar ei continua sa pretinda tot felul de calitati care nu sunt decat
cuvinte goale. Cand spuneti cuiva ''te iubesc'', v-ati gandit vreodata ce inseamna? Este doar o infatuare biologica intre doua sexe?
Atunci odata ce v-ati satisfacut apetitul animalic, toata asa-zisa iubire va disparea. Nu era decat o foame si v-ati implinit foamea si ati
terminat.Aceasi femeie care era cea mai frumoasa din lume, acelasi barbat care arata ca Alexandru cel mare-incepeti sa va ganditi
cum sa scapati de el. Va fi foarte inaltator sa intelegeti aceasta scrisoare scrisa de Paddy catre preaiubita sa Maureen: ''Draga mea
Maureen, de dragul tau as urca cel mai inalt munte si as inota in cea mai adanca mare. As indura orice dificultate pentru a petrece un
moment landa tine. Iubitul tau, Paddy. Post scriptum: Voi veni sa te vad vineri seara daca nu ploua.'' In momentul in care spui cuiva
''te iubesc'', voi nu stiti ce spuneti. Nu stiti ca nu este decat lascivitate, ascunsa dupa un cuvant frumos, iubirea. Va disparea. Este
foarte momentan. Iubirea este ceva etern. Este experimentarea lui Buddha, nu a oamenilor inconstienti de care lumea este plina.
Doar cativa oameni au cunoscut ce este iubirea si acesti aceiasi oameni sunt cei mai treziti, cei mai iluminati, cele mai inalte varfuri ale
constiintei umane.Daca vreti sa cunoasteti cu adevarat iubirea, uitati iubirea si amintiti-va de meditatie. Daca doriti sa aduceti
trandafiri in gradina voastra, uitati de trandafiri si aveti grija de tufisuri. Ingrijiti-i, stropiti-i cu apa, aveti grija sa aiba cantitatea potrivita
de soare, apa. Daca totul este ingrijit cum trebuie, in tonul potrivit, trandafirii sunt destinati sa apara. Nu ii puteti aduce mai devreme,
nu ii puteti forta sa se deschida mai devreme. Si nu-i puteti cere unui trandafir sa fie mai perfect. Ati vazut vreodata un trandafir care
sa nu fie perfect? Ce vreti mai mult decat atat? Fiecare trandafir in unicitatea sa este perfect. Dansand in vant, in ploaie, in soare...nu
puteti vedea frumusetea imensa, fericirea absoluta: un trandafir obisnuit radiaza splendoarea ascunsa a existentei. Iubirea este
trandafirul din fiinta voastra. Dar pregatiti-va fiinta-concediati-va intunericul si inconstienta. Deveniti din ce in ce mai alerti si constienti
si iubirea va veni in acordul propriu, in timpul propriu. Nu trebuie sa va ingrijorati pentru acest lucru. Si oricand vine este intotdeauna
perfect. Iubirea este o experienta spirituala care nu are nici o legatura cu sexele si nici cu corpurile, ci are legatura cu fiinta interioara.
Dar voi nici macar nu ati intrat in propriul templu. Voi nu stiti deloc cine sunteti si incercati sa aflati cum sa iubiti mai bine. In primul
rand fiti voi insiva; in primul rand cunoasteti-va pe voi si iubirea va veni ca o recompensa. Este o recompensa de dincolo. Va
adumbreste ca soarele pe flori... va umple fiinta. Si continua sa va adumbreasca si aduce un dor enorm de a impartasi. In limbajul
uman acea impartasire poate fi descrisa doar prin cuvantul iubire. Nu spune prea mult, dar indica directia corecta. Iubirea este umbra
constiintei. Fiti mai constienti si iubirea va veni la voi. Este un oaspete care vine, care vine inevitabil la cei care sunt pregatiti pentru a
o primi. Dar voi nu sunteti macar pregatiti sa o recunoasteti. Daca iubirea apare la usa voastra, nu o veti recunoaste. Daca iubirea va
bate la usa, s-ar putea sa gasiti o mie si una de scuze; poate ganditi ca este un vat puternic, sau o alta scuza; nu ati deschide usa. Si
chiar daca ati deschide usa, nu ati recunoaste iubirea pentru ca nu ati mai vazut niciodata iubire; cum ati putea-o recunoaste? Nu
puteti recunoaste decat ceea ce cunoasteti.Cand iubirea vine pentru prima data si va umple fiinta, sunteti pur si simplu coplesiti si
intrigati. Nu stiti ce se intampla. Stiti ca inima va danseaza, stiti ca sunteti inconjurati de muzica celesta, cunoasteti parfumuri pe care
nu le-ati mai cunoscut pana acum. Dar dureaza ceva timp pentru a pune cap la cap aceste experiente si pentru a va aminti ca poate
asa se simte iubirea. Incet incet, se infiripa in fiinta.Doar misticii cunosc iubirea. In afara misticilor, nu exista nici o alta categorie de
fiinte umane care sa fi experimentat vreodata iubirea. Misticii au monopolul asupra iubirii. Daca doriti sa cunoasteti iubirea, va trebui
sa intrati in lumea misticilor. Iisus a spus ''Dumnezeu este iubire''. El a facut parte dintr-o scoala a misterelor, eseniana, o scoala antica
a misterelor. Dar probabil ca nu a absolvit scoala misterelor, pentru ca ceea ce spune el nu este corect. Dumnezeu nu este iubire,
iubirea este Dumnezeu - si diferenta este enorma; nu este doar o schimbare de cuvinte. In momentul in care spui Dumnezeu este
iubire, spui pur si simplu ca iubirea nu este decat un atribut al lui Dumnezeu. El este deasemenea si intelepciune, compasiune, iertare,
poate fi un milion de lucruri in afara de iubire; iubirea este nu este decat unul dintre toate atributele lui Dumnezeu. Si de fapt, chiar sa
o faci un mic atribut al lui Dumnezeu este foarte irational si ilogic, pentru ca daca Dumnezeu este iubire, atunci el nu poate fi ''doar''.
Daca Dumnezeu este iubire atunci el nu poate fi destul de crud pentru a-i trimite pe pacatosi in iad. Daca Dumnezeu este iubire
atunci Dumnezeu nu poate fi legea. Un mare mistic, Sufi, a aratat o mai mare intelegere decat Iisus cand a spus ''voi merge inainte
fiind eu insumi. Nu voi fi atent la nici un preot sau invatator, pentru ca am incredere ca iubirea lui Dumnezeu imi este deajuns; nu pot
comite un pacat care sa poata fi mai mare decat iubirea sa. Deci de ce sa-mi fac griji? Mainile noastre sunt mici si pacatele noastre
sunt mici. Raza noastra de actiune este mica; cum sa comitem pacate pe care iubirea lui dumnezeu sa nu le poata ierta? Daca
Dumnezeu este iubire, atunci el nu poate fi prezent in ziua judecatii pentru a alege sfintii si a arunca milioanele si milioanele de oameni
ramasi intr-un iad pentru eternitate". Invataturile esenienilor erau exact opusul; Iisus le citeaza gresit. Poate nu era destul de
impamantat in invataturile lor. Invataturile lor erau ''Iubirea este Dumnezeu''. Este o diferenta imensa. Acum Dumnezeu devine doar un
atribut al lui Dumnezeu; acum Dumnezeu devine doar o calitate a imensei experiente a iubirii. Acum Dumnezeu nu mai este o
persoana ci doar o experienta a celor care au cunoscut iubirea. Acum Dumnezeu devine secundar iubirii. Si eu va spun ca eseienii
aveau dreptate. Iubirea este valoarea ultima, inflorirea finala. Nu exista nimic dincolo de ea; de aceea nu o puteti perfectiona. De fapt,
inainte de a o obtine, va trebui sa dispareti. Cand iubirea va fi acolo, voi nu veti mai fi acolo. Un mare mistic din est, Kabir, are o
declaratie foarte semnificanta - o declaratie care poate fi facuta doar de cineva care a experimentat, care a realizat, care a intrat in
sanctuarul interior al realitatii ultime. Declaratia este ''am cautat adevarul, dar este ciudat sa spun ca, atat timp cat cautarea era acolo,
adevarul nu a fost gasit. Si cand adevarul a fost gasit, am privit in jur... eu era absent. Cand adevarul a fost gasit, cautatorul nu mai
era; si cand cautatorul era, adevarul nu era nicaieri''. Adevarul si cautatorul nu pot exista impreuna. Voi si iubirea nu puteti exista
impreuna. Nu este posibila o coexistenta. Ori voi, ori iubirea, puteti alege. Daca sunteti pregatiti sa dispareti, sa va topiti si sa
fuzionati, lasand in urma doar o constiinta pura, iubirea va inflori. Nu o puteti perfectiona pentru ca nu veti fi prezenti. Si nici nu are
nevoie de perfectionare; intotdeauna vine perfecta. Dar iubirea este unul dintre acele cuvinte pe care toata lumea il foloseste si nimeni
nu il intelege. Parintii isi spun copiilor ''noi va iubim'' si ei sunt oamenii care isi distrug copiii. Ei sunt oamenii care dau copiilor lor tot
felul de prejudecati, tot felul de superstitii moarte. Ei sunt oamenii care isi impovareaza copiii cu o multime de prostii pe care multe
generatii le-au carat si care sunt transmise din tata in fiu. Nebunia continua... devenind monstruasa. Totusi, toti parintii cred ca isi
iubesc copiii. Daca intr-adevar si-ar iubi copiii, nu si-ar dori ca acestia sa fie imaginea lor, pentru ca ei sunt nefericiti si nimic altceva.
Care este experienta lor de viata? Mizerie pura, suferinta... viata nu a fost o binecuvantare pentru ei, ci un blestem. Si totusi in
continuare ei doresc ca si copiii lor sa fie exact la fel ca si ei. Am fost un oaspete intr-o familie. Stateam seara in gradina lor. Soarele
apunea si era o seara frumoasa, linistita. Pasarile se intorceau in copaci, si copilul mic al familiei statea langa mine. L-am intrebat ''stii
cine esti?" Si copiii sunt mult mai clari, percep mai bine decat adultii, pentru ca adultii sunt stricati, corupti, poluati cu tot felul de
ideologii, religii. Acel copil mic m-a privit si a spus ''imi pui o intrebare foarte dificila''. Am spus ''ce este atat de dificil la aceasta
intrebare?" El a spus ''dificultatea consta in faptul ca sunt singurul copil al parintilor mei, si de cand imi pot aminti, oricand venea cate
un oaspete, cineva imi spunea ca ochii mei arata ca ai tatalui meu, altcineva imi spunea ca nasul meu arata cu cel al mamei mele, ca
fata mea arata cu cea a unchiului. Deci nu stiu cine sunt pentru ca nimeni nu imi spune ca ceva ar semana cu mine''. Dar asta s-a
intamplat cu fiecare copil. Voi nu lasati copilul sa se experimenteze singur, si nu lasati copilul sa devina el insusi. Voi incarcati copilul cu
propriile ambitii neamplinite. Fiecare parinte doreste ca si sopilul sau sa fie imaginea sa. Dar un copil are un destin al sau; daca el
devine imaginea ta, el nu va deveni niciodata el insusi. Si fara a deveni tu insusi, nu vei simti niciodata fericirea; nu te vei simti
niciodata in pace cu existenta. Vei cauta mereu acel ceva ce lipseste. Parintii vostri va iubesc, si deasemenea va spun ca si voi
trebuie sa-i iubiti pe ei pentru ca ei sunt tatal si mama voastra. Este un fenomen ciudat si nimeni nu pare sa fie constient de acest
lucru. Doar pentru ca sunteti mama nu inseamna ca acel copil trebuie sa va si iubeasca. Trebuie sa fiti demni de iubire; faptul de a fi
mama nu este destul. Poate sunteti tata, dar asta nu inseamna ca automat deveniti demni de iubire. Doar faptul ca sunteti tata nu
creeaza un imens sentiment de iubire in copil. Dar asta se asteapta... si bietul copil nu stie ce sa faca. El incepe sa se prefaca; asta
este singura cale posibila. El incepe sa zambeasca atunci cand nu exista nici un zambet in inima sa; incepe sa arate iubire, respect,
recunostinta si toate sunt false. El devine un actor, un ipocrit de la inceput, un politician. Traim in aceasta lume unde parintii,
invatatorii, preotii - toti v-au corupt,v-au stramutat, v-au indepartat de voi insiva. Efortul meu este de a va oferi centrul vostru inapoi. Eu
numesc acest centru ''meditatie''. Vreau pur si simplu sa fiti voi insiva, cu un mare respect de sine, cu demnitatea de a cunoaste ca
existenta are nevoie de voi - si atunci puteti incepe sa va cautati pe voi. Mai intai veniti in centru si apoi incepeti sa cautati cine
sunteti. Cunoasterea fetzei originale este inceputul unei vieti de iubire, unei vieti de celebrare. Veti fi capabili sa oferiti foarte multa
iubire - pentru ca nu este ceva care sa fie epuizabil. Este nemasurabila, nu poate fi epuizabila. Si cu cat oferiti mai mult, cu atat mai
mult deveniti capabili sa oferiti mai mult. Cea mai mareata experienta din viata este atunci cand oferi pur si simplu fara nici o conditie,
fara nici o asteptare, nici macar a unui simplu multumesc. Dimpotriva, o iubire autentica, reala, simte recunostinta fata de persoana
care a acceptat iubirea sa. Ar fi putut-o respinge. Cand incepeti sa oferiti iubire cu un simt profund al recunostintei pentru toti cei care
o accepta, veti fi surprinsi ca ati devenit un imparat - nu mai sunteti un cersetor care cere iubire cu un castron in fata, batand la fiecare
usa. Si acei oameni a caror usa bateti nu va pot oferi iubire: si ei sunt cersetori. Cersetori care isi cer unul altuia iubire si se simt
frustrati, furiosi, pentru ca iubirea nu vine. Asta este granita. Iubirea apartine lumii imparatilor, nu a cersetorilor. Si un om este imparat
cand este atat de plin de iubire incat o poate oferi fara nici o conditie. Apoi vine o alta surpriza si mai mare: cand incepeti sa va oferiti
iubirea oricui, chiar si strainilor, intrebarea nu este cui o oferi - chiar fericirea de a oferi este atat de mare, incat ce conteaza cine este la
capatul care primeste? Cand acest spatiu vine in fiinta voastra, voi oferiti fiecaruia - nu numai fiintelor umane ci si animalelor, copacilor,
stelelor indepartate, pentru ca iubirea este ceva care poate fi transferata chiar si pana la cea mai indepartata stea doar printr-o privire
iubitoare. Doar prin atingerea voastra, iubirea poate fi transferata unui copac. Fara a spune un cuvant... poate fi transformata in tacere
absoluta. Nu are nevoie sa fie rostita, se declara singura. Isi are propriile cai de a ajunge in toate profunzimile fiintei voastre. Mai intai
fiti plini de iubire, apoi impartasirea are loc. Si apoi marea surpriza... aceea ca, atunci cand oferi, incepi sa primesti din surse
necunoscute, de la omeni necunoscuti, de la copaci, de la rauri, de la munti. Din toate colturile existentei iubirea incepe sa va
adumbreasca. Cu cat oferiti mai mult, cu atat mai mult primiti. Viata devine pur si simplu un dans al iubirii.

sursa: fragment din cartea
''iubire, libertate si singuratate'' Osho

**** SUFERINTA VAZUTA PRIN PRISMA FERICIRII !!!!!!!! ****

Iti amintesti de calvarul prin care ai trecut? Te-ai mai intoarce acolo? De ce? Pentru ce? Vezi tu, ai trecut prin multe pentru a ajunge aici. Clipele de suferinta crunta ti-au deschis ochii, te-au purtat catre o Lumina la care iti placea in dese randuri sa visezi. Ai tanjit dupa zambet, ti-ai dorit sa afli de ce a fost creata durerea si care este rolul suferintei. Chiar asa! Care este rolul suferintei? Stiu ca ai avut de-a-face cu ea. Cu totii am experimentat aceasta stare. Este oare ceva de speriat? Suntem inca aici. Vii. Nu am plecat inca de pe aceste meleaguri, desi am indurat cu totii multe provocari. Dumnezeule, cat de clar este!

In mijlocul furtunii, adu-ti aminte ca la un moment dat, razele soarelui te vor mangaia, iar atunci vei simti care a fost rolul furtunii. Tot “raul” trait are fantasticul rol de a-ti contura si mai bine trasaturile naturale. Ce inseamna a fi natural? Deja cred ca te-ai obisnuit cu mine: a fi natural insemna a trai Fericirea.

Cand te trezesti invadat de haos, reaminteste-ti ca pacea poate fi gasita si in mijlocul razboiului. De ce? Pentru ca atunci, in momentele de confuzie, iese la iveala natura ta. Ce inseamna a fi natural? Deja cred ca te-ai obisnuit cu mine: a fi natural inseamna a trai Fericirea.

In clipele de neliniste, convinge-te ca lacrimile sunt vii. Accepta ca Dumnezeu curge pe tine, prin tine, pentru tine. Curgi catre o stare mai buna, curgi catre o stare mai Dumnezeu. Observi ca drumul nostru este cu sens unic? Curgem catre natural mereu. Ce inseamna a fi natural? Deja cred ca te-ai obisnuit cu mine: a fi natural inseamna a trai Fericirea.

Stiu ca nu ti-a fost intotdeauna usor, stiu ca ai avut la un moment dat de ales intre a pleca si a ramane. Cu toate astea, ai ramas. Cu toate astea, ne-am intalnit aici, pentru a afla impreuna ce este viata si de ce au fost create problemele.

Ok. Hai sa incercam un raspuns! Vreau sa te intreb ceva: cum puteai simti caldura daca nu exista frigul? Cum te puteai bucura daca nu exista tristetea? Cum puteai reusi daca nu existau provocarile? Dragul meu cititor, dragul meu Eu, totul are un rost, Totul a fost creat pentru ca noi sa avem la dispozitie drumul catre Casa. Traim in relativ acum, in locul unde contrastul este la el acasa, insa noi ne putem adapta, noi putem face din acest aspect o binecuvantare. Cum putem face din suferinta un aliat? In primul rand nu este vorba de lupta, de invingatori, de invinsi, de campioni sau de competitie. Cu cine sa ne intrecem? Suntem cu totii la fel. Suntem cu totii Unul. Cine mai poate iesi in evidenta? Cine mai poate percepe evidenta sau diferenta?

Suferinta a fost creata special pentru tine. Da, da! Durerea a fost conceputa pentru ca tu sa apreciezi mai mult starea de bine, starea naturala. Nu blama ceea ce nu intelegi, nu incerca sa gasesti vinovati pentru ceea ce nu iti place, fiindca de acum stii ca orice manifestare face parte din Ansamblul Existential, din Dumnezeu. Cand drumul tau se intersecteaza cu suferinta, indrazneste sa vorbesti cu ea. Spune-i suferintei ca o iubesti, ca il vezi pe Dumnezeu in ea, dar ca alegi altceva, ca alegi o alta manifestare perfecta a lui Dumnezeu.

Renunta la doctrine despre Divinitate, renunta la tot ce te trage in jos, deoarece Dumnezeu vrea pentru tine ce este cel mai inalt pentru tine. Pentru asta ai venit aici: ca sa te bucuri de Bucurie, de Tine. Este dreptul tau pe care l-ai castigat odata cu conceprea ta. Aplauda suferinta, insa nu uita sa vezi adevarata ei fata! Durerea a fost conceputa de Dumnezeu pentru ca noi sa traim ceea ce nu suntem cu adevarat, pentru a ne bucura de Ceea Ce Suntem Cu Adevarat.

“Necazurile au fost create pentru ca tu sa experimentezi Fericirea si, intr-adevar, necazurile exista, dar prin intermediul Fericirii.” – citat din Totul din Intreg, cap. “Purtat de valul vietii”.