**** RUGACIUNE CATRE SFANTUL NICOLAE ****

http://www.youtube.com/watch?v=bdan9bkvh04&feature=share

**** PENTRU O PUTERNICA CURATARE ENERGETICA !!!!!!!! ****

Cand simtiti nevoia UNEI CURATARI ENERGETICE FOARTE PUTERNICE, conectati-va la Dumnezeu Tatal si MULTumiti-I folosindu-va de PSALMUL 50 dupa cum urmeaza : RUGACIUNEA DE MULTUMIRE ESTE CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE Asadar : ♥ PSALMUL 50 ♥  Acum , Aici, in fiecare nanosecunda a vietii mele, si de-acum si pururea si-n vecii vecilor, Amin, MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE, ca Ma ierti, ma binecuvantezi, ma miluiesti si ma mantuiesti , dupa mare mila Ta si, dupa multimea îndurarilor Tale, stergi faradelegea mea. MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE ca mai vârtos ma speli de faradelegea mea si de pacatul meu ma curatesti. MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE ca faradelegea mea eu o cunosc si tu Ma miluiesti , dupa mare mila Ta si, dupa multimea îndurarilor Tale, stergi faradelegea mea . Tie unuia am gresit si rau înaintea Ta am facut, asa încât drept esti Tu întru cuvintele Tale si biruitor când judeci Tu. Ca iata întru faradelegi m-am zamislit si în pacate m-a nascut maica mea. Ca iata , TU Adevarul iubesti; MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE ca imi arati mie toate cele nearatate si cele ascunse ale întelepciunii Tale . MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE ca ma stropesti cu isop si ma curat , ca ma speli si mai vartos decat zapada ma albesc. MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE ca auzului meu ii dai bucurie si veselie; se bucura acum oasele mele cele smerite. MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE ca intorci fata Ta de la pacatele mele, si toate faradelegile mele le stergi. MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE ca Inima curata zidesti întru mine, si Duh drept înnoiesti întru cele dinauntru ale mele. MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE ca ma tii aproape de Fata Ta, si-mi umpli intreaga fiinta cu Duhul Tau cel Sfânt, la nivel sufletesc, spiritual, energetic, fizic, material, universal , cosmic, divin, la toate nivelurile si structurile a ceea ce SUNT. MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE ca imi dai mie bucuria mântuirii Tale, si cu Duh stapânitor ma întaresti. MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE ca ii invat pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se intorc. MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE ca ma izbavesti de varsarea de sânge, Dumnezeul mântuirii mele; MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE ca limba mea se bucura de dreptatea Ta. MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE ca deschizi buzele mele, si gura mea vesteste Lauda Ta. Ca, de-ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE ca TU tii in palmele tale duhul meu umilit, inima mea smerita, sufletul, spiritul , trupul si toata fiinta mea, tot ceea ce sunt . MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE ca , întru bunavoirea Ta, faci bine tuturor sufletelor cu trup si fara de trup de pe pamant si le binecuvantezi acum si aici si de-acum si pururea si-n vecii vecilor , amin, spre binele lor suprem pe toate planurile , in deplina armonie cu Planul Divin ce le guverneaza fiintele , MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE ca ROMANIA este Gradina Maicii Domnului si poporul roman este binecuvantat de prezenta Sfintei Treimi (in duh si in trup) , in orice clipa , acum si aici, de-acum si pururea si-n vecii vecilor, amin, are sustinerea perfecta din partea Sfintei Treimi, a Cerului , a Tuturor Sfintilor, a tuturor Cetelor de Ingeri, a tuturor Fiintelor , a Batranilor, a tuturor Maestrilor spirituali din tot ce-i creat de Dumnezeu, a tuturor sufletelor cu trup si fara de trup din Creatia divina, MULTUMESC DOAMNE DUMNEZEULE ca toate popoarele lumii sunt binecuvantate de prezenta Sfintei Treimi (in duh si in trup) , in orice clipa , acum si aici, de-acum si pururea si-n vecii vecilor, amin. Amin! ♥

**** POVESTEA LUI MOS NICOLAE ****

http://www.youtube.com/watch?v=fOD1LB209Mg&feature=related

**** INTROSPECTII DE SFARSIT DE AN **** DANIELA CIOLPAN

In anul ce a trecut si mai ales in ultimele zile am invatat...

1. Am invatat ca uneori un adevar doare mai tare decat o mie de minciuni... si totusi am invatat ca trebuie sa spun mereu acel adevar.
2. Am invatat sa zbor, sa iubesc si sa ma indragostesc din nou, desi au fost momente cand nu mai credeam decat in caderi abrupte.
3. Am invatat ca daca faci ceea ce simti, ceea ce iti doresti cu adevarat, nu ai cum sa regreti... da, poate sa iti para rau, dar nu ai cum sa regreti.
4. Am invatat ca lucrurile si gesturile marunte se pot transforma mereu in minuni. Trebuie doar sa crezi.
5. Am invatat ca daca speri si daca esti suficient de nebun incat sa nu te mai intereseze nimic, soarta si timpul vor aranja totul pentru tine.
6. Am invatat ca uneori o secunda poate distruge totul, dar ce frumos este cand o simpla clipa te poate salva si te poate face castigator.
7. Am invatat ca poti gresi, iar greseala ta poate schimba multe, dar am invatat ca nu poti intoarce timpul inapoi... poti sa ai doar curajul sa indrepti lucrurile.
8. Am invatat ca uneori prietenii uita sa iti fie aproape exact atunci cand ai mai mare nevoie de ei, dar ca ii pot ierta mereu.
9. Am invatat cat de dificil este sa ceri ajutorul, am invatat ca e cumplit de greu sa stii ce sa faci, atunci cand trebuie.
10. Am invatat sa pretuiesc orice-urile din viata mea si sa imi fac mereu o magie dintr-un zambet frumos sau dintr-o tristete de inger.
11. Am invatat ca poti privi foarte atent si totusi sa nu vezi nimic, am invatat ca trebuie sa stii sa asculti ca sa auzi ceea ce conteaza... si am invatat ca uneori o tacere poate spune mai mult decat o mie de cuvinte.

Da, am invatat anul asta ca uneori nu mai conteaza nimic, ca poti fi atat de jos incat nimeni si nimic nu te mai poate ridica, dar am invatat in fiecare zi ca merita orice efort sa incerc sa fiu mereu mai blanda , mai optimista si mai buna.
Sa fiti sanatosi in primul rand, sa nu uitati sa fiti si buni, sa va aduceti aminte sa mai fiti si copii, macar din cand in cand, sa visati, sa zambiti mult, sa iubiti cat cuprinde si sa fiti iubiti, sa aveti grija de voi si sa nu ii uitati pe cei dragi, sa fiti mai destepti si mai iertatori !

**** PILDA IUBIRII ****

"El o privi cu ochii goi...nici o urma de ea in privirea aceea rece,nici o urma de ei in sufletul sau care din cine stie ce motiv nu mia stia simti in doi...nu mai stia primi nimic...decat gol si frig.Pare un ultim naufragiat in mare,plina de furtuni si rechini....singura lui barcuta de salvare era in fata lui....Ea,dar nu o putea vedea!Parca viata sau destinul ii juca o festa,iar el era prea orb sa vada...prea plin de furie si rautate,prea plin de sentimente grele,de tradare si ura.....-Iubitule...iubitule...il striga ea cu lacrimi de drag in privire....Ce pot sa fac sa-ti fie mai usor?Ce pot sa fac ca tu sa fii mai fericit?....Lacrimile ei curgeau...sufletul inca mai spera ca el se va reintoarce...va vedea lumina...si nu va merge spre intuneric....-Vreau sa-mi dai vederea!...Macar asa nu ma voi mai vedea prin tine,iar ea ii dadu zambind vederea...-Poftim,dragul meu..este vederea mea...macar pentru o clipa pune-o in ochii tai sa te poti vedea prin ei...dar el,razand arunca in mare privirea ei...De atunci soarele rasare cel mai frumos din mare...iar asta pentru ca toti il vedem prin ochii copilului din noi,prin ochii frumusetii,a puritatii si a iubirii.....-Iubitule,ce sa-ti mai dau ca sa fii fericit?-Vreau sa-mi dai glasul tau sa nu te mai pot auzi!spusa barbatul...Tanara scoase glasul si i-l dadu,iar el il arunca in vant,iar lebedele il gasira plutind peste ape...De atunci se spune ca lebedele stiu sa cante doar o data inainte de a muri,dar scot cel mai frumos sunet auzit vreodata de om....sunetul unei inimi plin de iubire si daruire....a dragostei neconditionate,iar lumea stie sa-l aprecieze pentru ca aude dincolo de rezonante....-Iar acum,imi vei da inima,ca sa nu mai traiesti de fel in existenta mea...zise el multumit!...Ea isi scoase inima din piept si i-o puse in palme,iar el atunci scoase un strigat de durere...-Doamne cat de orb si crud am fost!Privirea lui era plina de uimire,de emotie,de caldura si intrebare:-Te-am facut atat sa suferi...ti-am aruncat vederea si glasul...ti-am smuls inima...cat mai poti sa ma ierti si sa ma iubesti?....Iar atunci un inger cobori sa-i aduca gandul ei pe o bucata de hartie,iar acolo scria:Iubitule,voi suferi oricat daca la capatul durerii vei fi tu asa cum esti acum...voi da tot daca totul inseamna fericirea ta...iar daca va fi sa mor...voi muri fericita...pentru prima data ma vezi prin ochii mei....ma auzi prin glasul meu si ma simti prin inima mea!"

**** SFATURILE UNUI CALUGAR ****

“In aceasta lume complicata in care traim, am intalnit zilele trecute un calugar ortodox de 85 de ani,

considerat a avea har conform terminologiei utilizata de confratii sai.
L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el.

”Eu, omul nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu ma deschid si las Sfantul Duh sa curga prin mine.

Nu intreb niciodata omul de ce a venit la mine,ce problema are,ii simt doar sufletul cat de greu ii este,

si apoi ma rog.

Atat fac- ma rog impreuna cu el. Si ii spun ca este o mare bucurie atunci cand doi se strang in numele Lui

ca atunci si El este cu noi.
Pentru mine este o binecuvantare cand cineva imi deschide usa chiliei.

Eu nu privesc omul intrand la mine ci pe Dumnezeu in om patrunzand in chilie.

La sfarsit simt cum omul este mai usor, mai senin. Eu nu trebuie sa stiu ce greutate purta el,

Dumnezeu stie, imi pastrez doar sufletul deschis si ma rog din toata inima mea.
Deci totul este rugaciunea noastra catre Dumnezeu, uneori ii tin mainile in ale mele, alteori le pun pe crestetul capului.

Uneori simt ca este nevoie sa mai vina, alteori stiu ca lucrarea s-a facut.

Si miracolul pentru mine nu il numesc vindecare, il numesc trezirea omului in Dumnezeu.”
L-am intrebat de ce intr-o multime agitata, tensionata, nervoasa imi era mai greu sa ma rog si mi-a raspuns :

“Atat timp cat il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si gasesti motive tot in afara ta.

Cauza nu sunt cei din jur ci cum il privesti tu pe Dumnezeu. Daca ai credinta nestramutata ca El este in tine,

realizezi ca nimeni nu poate sta intre tine si Dumnezeu. Ca sa te rogi cobori in tine, inchizi ochii si in inima ta o sa gasesti linistea.

Acolo te asteapta Dumnezeu.
Mintea este prima care fie se deschide si prin gandurile tale ii lasa pe El sa se manifeste in tine,

sau tot mintea este cea care te impiedica. Mintea tese labirinturi si uneori se pierde in propria ei tesatura.

Daca lasi iubirea din inima ta sa iti scalde mintea, o sa vezi cum gandurile tale isi gasesc singure drumul catre Cer.”
L-am intrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca sa ajunga sa ia Lumina:

”Te lupti sa ajungi mai aproape de Dumnezeu cand ai o teama in tine, o neliniste, o indoiala in ceea ce priveste relatia ta cu Dumnezeu. Atunci intotdeauna gasesti ca mai ai ceva de facut, nu ai facut destul, mai exista inca si acel ceva o sa iti aduca apropierea,

si cauti si cauti neincetat. Dar daca te opresti din zbucium, din framantare, din cautare, iti dai voie sa il descoperi in tine.

Poti trai o intreaga viata preocupat sa il cauti in afara ta, dar nu cauti unde trebuie.

Lupta exterioara este un semn al luptei din sufletul acelor oameni,aspiratia lor, nazuinta lor, cautarea lor, si acela e modul in care o reflecta.”
L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in care nu puteai nici sa te intorci,

el nu dadea nici un semn de oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte linistiti, calmi.

Raspandea o vibratie de pace in jur care linstea multimea.

“Oboseala vine din lupta fiintei cu viata. Cand te opui vietii, judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti,

si este si normal pentru ca mergi contra curentului.

Iubirea, este curgerea vietii.

Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva”.
Si m-a intrebat:

”ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai?

Atunci te lasai purtata de curgerea vietii, nu opuneai rezistenta. Atunci te deschideai prin inima.

Obosesti cand cauti cu mintea, inima nu te oboseste vreodata. Si mintea cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate,

dar in esenta mintea isi cauta linistea.

Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizeaza.”
L-am intrebat cum poti sa iesi din aceasta zbatere, pendulare:

“Nu trebuie sa te zbati ca sa iesi, pentru ca te afunzi si mai rau. Si vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati,

ca totul se intampla de la sine, intelegi ca viata curge lin, nu este o stradanie. Lupta are loc pana cand se coboara aceasta intelegere,

aceasta pace. Nu fugi dupa Dumnezeu, stai linistit si lasa-l sa se exprime prin tine”.
L-am intrebat cum a ajuns el la aceasta stare de pace, in opinia mea de iluminare, si mi-a spus ca s-a rugat catre Dumnezeu

sa il lumineze ca sa poata darui la cei din jur, dintr-o credinta ferma ca cererea sa este auzita si indeplinita,

si apoi s-a lasat purtat de valurile vietii, s-a deschis si i-au venit rugaciunile pe care le simtea cu sufletul.
Nu s-a indoit nici un moment si rugamintea sa la Dumnezeu era sa ii dea acest har de a darui atat timp cat traieste pe acest pamant.

Acesta considera ca fiind cea mai mare binecuvantare, bogatia inimii.
I-am spus ca in opinia mea biserica s-a indepartat de credinciosi, a pierdut legatura, si intr-un fel a interupt legatura intre Cer si Pamant,

in conditiile in care ei aveau puterea sa o consolideze.

“Biserica este o institutie alcatuita tot din oameni. Si omul s-a indepartat de aproapele sau. Si aceasta din teama.

Teama de a nu se pierde invataturile, de a le pastra nealterate, din frica aceasta si-au concentrat atentia doar pe invatatura

si au uitat de ce este mai important-cei carora li s-a adresat Christos prin invataturile sale. Iisus nu a vorbit ascuns,

doar Apostolilor, el a iesit in lume. Dar si in Biserica sunt oameni si oameni.
Ce poti face tu ca om este sa studiezi Cuvantul Intemeietorului, sa il simti, sa citesti si sa alegi acele rugaciuni pe care le simti cu Sufletul, pentru ca daca doar le rostesti fara suflet, ele sunt doar sunete goale.

Prin rugaciune omul se inalta prin Cuvant care este fapta, prin gand si prin traire.

Acestea trei trebuie sa mearga impreuna ca sa te inalte.
Nu e datoria noastra sa ii judecam pe semenii nostri, asa scrie si in carti sa nu judecam, noi folosim piatra de temelie,

invatatura si ne gasim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.”
Mi-a spus ca este foarte important sa ascult tacerea.

”Cauta tacerea, nu urmari sirul cuvintelor mele, asculta-l pe Dumnezeu in tacerea mea.

”Si de cate ori se oprea din vorbit, stateam cu ochii inchisi si auzeam, simteam sunetul unui falfait de aripi,

si vedeam ca un glob imens de lumina deasupra capului lui.
Aceasta fiinta se adresa cu un respect deosebit pentru toti cei din jur, cu veneratie, l-am intrebat ce simte el cand vorbeste cu un om:

“Eu cand vorbesc cu un om, il privesc pe Sfantul Duh in el. Sa fii lipsit de respect la adresa unui om este ca si cum

ai fi lipsit de respect in fata tronului lui Dumnezeu. Nu e suficient sa il vezi pe Dumnezeu intr-un inger sau in Fiul Sau,

uita-te in jur si descopera-l aici. Rosteste fiecare cuvant cu respect, rar, nu te grabi sa vorbesti.

Cuvintele sunt alcatuite din Duhul Sfant, si cand vorbesti cu un om, vorbeste rar si cu respect,

stiind ca in acel moment Duhul Sfat se manifesta prin tine in lume. Lasa ca fiecare cuvant sa vina din sufletul tau,

simte-l inainte sa il rostesti, doar asa el va atinge sufletul celui caruia i te adresezi.

Ceea ce spui tu daca este lipsit de lumina sufletului tau va trece intr-un cotlon al mintii, si mintea va uita,

daca ceea ce rostesti vine din suflet, acel om va pastra in sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei
sufletului lui.”
La plecare doream din suflet sa ii daruiesc ceva, nu stiam ce, ma framantam, si mi-a raspuns la intrebarea mea nespusa

spunandu-mi sa fac asupra lui semnul crucii si sa il binecuvantez.

Ma gandeam cum pot eu omul sa fac acest gest asupra lui aflat parca in aceasta lume dar neapartinand ei si mi-a explicat:

”cand faci ceva cu toata inima lasi puterea celesta a Sfantului Duh sa coboare prin tine, omul nu binecuvanteaza

cu puterea omului ci cu cea a Duhului, si in fata Sa toti suntem egali.”
Fiintele iluminate pasesc printre noi, nestiuti, simpli, se simte doar adierea lumilor celeste la trecerea lor prin viata noastra.

Viseaza ca si cum ai trai vesnic, dar traieste ca si cum ai muri azi, caci nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai.”
>Nu stiu ce ati simtit voi citind aceste randuri insa eu L-am simtit pe Dumnezeu. Ascult tacerea si inima mea este plina de Lumina.