„Consumul de etnobotanice este mai periculos decât cel de droguri, pentru că nu sunt cunoscute efectele pe care aceste produse îl pot avea şi, prin urmare, medicii nu ştiu ce tratamente pot aplica,” declara în aprilie 2010 Clara Popescu, vicepreşedinta Colegiului Farmaciştilor.
Situaţia se prezintă paradoxal: etnobotanicele se vând legal, deşi nu se cunoaşte aproape nimic despre profilul farmacologic, toxicologic şi de siguranţă al acestor compuşi la oameni. Tipul şi cantitatea de substanţe adăugate pot, de asemenea, să varieze considerabil, iar unii dintre compuşi pot fi puternic activi în doze foarte mici. Drept rezultat, nu poate fi exclusă supradoza accidentală, cu un risc de complicaţii severe psihiatrice sau de altă natură, afirmă raportul alcătuit de Agenţia Naţională Antidrog.
Efectele produse de aceste substanţe sunt similare celor date de substanţele psihotrope, având efect direct asupra creierului uman: stări de confuzie, pierderea identităţii, halucinaţii, anxietate, ameţeli, confuzie şi atacuri severe de panică, creşterea frecvenţei cardiace, a tensiunii arteriale şi a temperaturii corpului. Substanţele psihotrope sunt cele care acţionează în principal asupra sistemului nervos central, alterând funcţiile creierului, de unde rezultă, spectaculos, schimbări de percepţie, de stare afectivă, de conştiinţă şi de comportament.
Dr. Lucian Vasiliu, de la Spitalul de psihiatrie „Obregia” din Bucureşti, citat de Agerpres, avertizează că „etnobotanicele pot da crize asemănătoare schizofreniei. Din cauza halucinaţiilor, consumatorii pot să devină un pericol pentru ei înşişi şi pentru cei din jur. Unii încearcă să se sinucidă sau să le facă rău celor din familie, fără să fie conştienţi de ceea ce fac. Numai la Spitalul «Obregia» ajung cu ambulanţa în fiecare lună aproximativ 100 de tineri în plină criză provocată de droguri”.
Efectul substanţelor etnobotanice durează puţin, comparativ cu al altor droguri. Acest lucru, în mod paradoxal, este un factor agravant. „Problema este că nu-i suficient să consume un pliculeţ, după o jumătate de oră consumatorii simt nevoia altui pliculeţ – şi, tot aşa, din ce în ce mai mult”.
Prin acţiunea lor chimică, toate drogurile permit creierului să comunice parţial cu subconştientul, adică cu acea zonă a minţii umane la care nu avem acces în mod normal. Dumnezeu a pus un hotar, o limită la ceea ce putem vedea. Când se consumă droguri, acele bariere încep să se prăbuşească – aşa se explică aşa-numitele viziuni. Această anulare a unor bariere creează o falsă senzaţie de putere. Iar omul, ajuns în cea mai neputincioasă stare a lui, este astfel batjocorit.
În mod ironic, drogul imită tocmai starea de har. Omul, prin însăşi firea lui, tânjeşte după Dumnezeu, după bine, după frumos. Harul este o stare de bucurie şi de comuniune cu Dumnezeu, iar drogurile încearcă să reproducă (însă schimonosit) această stare, inducând chimic o stare de euforie artificială. Drogul devine un substitut al vieţii lăuntrice. Când efectul substanţei halucinogene trece, omul este lăsat într-o stare de tristeţe şi deznădejde cumplită. Viaţa devine un iad şi clipa devine din binecuvântare, un chin – şi atunci simte nevoia unei noi „doze de fericire”.
Numărul deceselor cauzate direct sau indirect de consumul de plante etnobotanice este practic imposibil de estimat oficial. În primul rând, pentru că drogurile nu cauzează moartea doar prin supradoză, ci de cele mai multe ori indirect. Multe decese înregistrate oficial ca stop cardiac pot fi corelate cu consumul de droguri. Institutul Naţional de Medicină Legală acuză însă probleme de natură tehnică privind detectarea din probe biologice a acestor substanţe, din cauza concentraţiei infinitezimale a acestora în probele biologice analizate, a lipsei unui standard de lucru şi a informaţiei ştiinţifice insuficiente privind metodele de identificare a acestor substanţe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu