**** Despre valoarea sufletului - Pr. Gheorghe Anitulesei ****

**** GANDURI PENTRU INCEPUT DE AN !!!!!!!! ****

În  acest  an :
Pune  capăt  certurilor.
Caută  un  prieten  uitat.
Înlătură  suspiciunea,
Şi  înlocuieşte-o  cu  încrederea.
Scrie  o  scrisoare  de  dragoste.
Împarte  ceva  din  comorile  tale.
Dă  un  răspuns  blând
Încurajează-i  pe  cei  tineri.
Dovedeşte  loialitate  în  cuvânt  şi  fapte.
Ţine-ţi  promisiunile.
Descoperă  timpul,  lasă  răutatea.
Iartă  un  duşman,  ascultă.
Încearcă  să  înţelegi.
Dezaprobă  invidia.
Gândeşte-te  întâi  la  alţii.
Apreciază,  fii  blând,  fii  amabil,
Râzi  puţin,  plânge  mai  mult.
Merită  încrederea
Exprimă-ţi  mulţumirea.
Urează  bun  venit  unui  străin.
Bucură  inima  unui  copil.
Găseşte  plăcerea  în  frumuseţea
Şi  miracolul  lumii.
Mărturiseşte-ţi  dragostea.
Mărturiseşte-o  din  nou.
Mai  mărturiseşte-o  o  dată …

**** NU RENUNTA !!!! ****

**** DIRTY DANCING Time of My Life !!!!!!!! ****

http://www.youtube.com/watch?v=3cKmEJe63sI&feature=youtu.be

**** LIBERTATEA DE A ALEGE !!!!!!!! ****

Ne pregătim să trecem pragul într-un nou an, un an despre care s-au spus multe lucruri pline de mister. Astfel, gândurile noastre ne poartă către întrebări dintre cele mai controversate şi care ne creează emoţii dintre cele mai diverse.
Nu ştim cu ce ne vom confrunta în anul care vine. Se vorbeşte şi s-a vorbit mult despre acest an şi nu ştim ce va aduce: un început, o schimbare, o revelaţie, o nouă energie, un nou nivel de înţelegere. Va fi ceva ce vom experimenta la nivel personal sau la un nivel mai extins? Va fi o nouă dimensiune a experienţelor noastre pe care le vom trăi? O nouă dimensiune a trăirilor?
În timp ce ne punem semne de întrebare, un lucru este cert: ca de fiecare dată când păşim într-un an nou, vom simţi bucuria unui echilibru între ceea ce am finalizat cu succes şi un nou început plin de emoţii.
Uneori Universul ne serveşte exact lecţiile pe care le avem de învăţat, căci ele sunt potrivite cu stadiul nostru actual de cunoaştere. Dacă noi nu le depăşim trebuie să repetăm clasa. Şi uneori cu aceiaşi oameni, alteori alţi oameni apar în viaţa noastră cu aceiaşi problemă.

Dalai Lama spune: „Dacă pierzi, nu pierde lecţia”.
„Noi nu facem greşeli, noi învăţăm, spunea alt înţelept. Am face bine să nu ne mai învinuim pentru rezultatele noastre ci să le considerăm ceea ce sunt ele de fapt: consecinţe”.

Dacă încă nu ai ceea ce iubeşti, atunci ai face bine să iubeşti ceea ce ai. Aşa începe devenirea ta, înălţarea ta, cu iubirea. Caracterul tău se formează fără ca tu să îţi dai seama: ai un obicei, unul oarecare, pe care îl consideri normal şi firesc ... şi din el ia naştere caracterul.
Ca ajutor în formarea caracterului tău ar trebui să accepţi ofertele din preajma ta. Dacă un altul spune ceva despre tine, ceva ce la prima vedere îţi displace, atunci în spatele acestui lucru se ascunde o şansă pentru tine: poţi înţelege mai bine cine eşti. Căci tu nu eşti numai ce gândeşti tu despre tine, eşti şi ceea ce gândesc alţii despre tine.
Imaginea proprie despre sine se suprapune cu cea pe care o ştiu alţii despre tine. Dacă diferenţa este foarte mare, atunci ceea ce nu vezi la tine înseamnă foarte mult. Înseamnă că ai ceva la care poţi lucra. Analizează ceea ce ei spun şi vezi ce poţi învăţa, schimba şi şlefui la tine.  Nu îi lua totdeauna prea în serios, însă nici nu trece cu vederea spusele lor.

În modelarea caracterului tău este bine să ţii seama de părerile sincere ale celor din jurul tău, însă în construirea visului tău este bine să îţi asculţi glasul inimii, al intuiţiei şi să îţi urmezi creativitatea ta.
Deci atenţie la felul tău de a fi, căci într-o bună zi asta se va observa la tine. Devii responsabil de caracterul pe care îl ai.

Dacă nu ţi-ai fixat încă obiective pentru anul care vine, este momentul să o faci acum. Gândeşte-te însă că poţi alege ceva nou, măreţ, cu totul îndrăzneţ pentru acest nou an. Îţi propun trei puncte de reper:

1. Renunţă la credinţele limitatoare

Cu toţii percepem lucrurile prin intermediul filtrelor noastre conceptuale. Vedem lumea conform valorilor şi convingerilor noastre, a prejudecăţilor şi concluziilor extrase din experienţele avute în trecut.
În 1. Corinteni ni se spune: Mai întâi vezi ca prin oglindă, neclar; iar apoi faţă în faţă.
Asta înseamnă că pentru a vedea clar, e necesar să renunţăm la ochelarii filtrelor conceptuale şi convingerilor noastre. Desigur, este dificil să înlăturăm aceste filtre dacă nu ştim ce sunt. Aşa că, învaţă cât mai mult despre ce sunt ele şi apoi destructurează-le, pe rând. Şi asta pentru că filtrele şi convingerile limitează câmpul posibilităţii.
Setul de valori şi credinţe se schimbă pe măsură ce învăţăm să facem faţă provocărilor vieţii. Deşi putem întotdeauna să mergem înapoi şi să adoptăm şi mai multe valori restrictive ca răspuns la rănile suferite, evoluţia spirituală firească este înspre valori superioare şi mai cuprinzătoare. Acestea ne ajută să ne deschidem mai mult către acceptarea şi iubirea de sine şi a celorlalţi. Schimbarea acestor credinţe şi valori, care nu ne mai sprijină evoluţia şi dezvoltarea umană, reprezintă o parte importantă a procesului de vindecare. Este sănătos să facem acest lucru. El ne ajută să ne extindem conştiinţa.

2.  Renunţă la conformism

„Dacă bate vântul schimbării, unii construiesc mori de vânt iar alţii ridică ziduri”

Trăieşte „jocul” numit viaţă pe cât de plăcut posibil. Ceea ce trăieşti, nimeni nu îţi poate lua. Chiar vrei să fii întocmai ca ceilalţi?
Oricum tu eşti altfel decât ceilalţi. Dacă vrei să ai succes, trebuie să fii diferit.
Ce ştii despre boala „de a fi normal”? Adică acei oameni bolnăvicios de normali, care se supun fără proteste normelor impuse de alţii şi îşi năruiesc şansa de a-şi dezvolta sinele creator. Sunt oameni care nu sunt prea mândri de ei înşişi. Ei îşi folosesc mândria de a fi la fel cu ceilalţi. Aceştia se trădează pe ei înşişi şi devin conformişti, îşi condiţionează întreaga valoare personală de câte laude primesc de la o autoritate externă.
Jean Paul spune: „Cine nu are curajul să fie nebun în modul lui propriu, îi este greu să fie inteligent în modul lui propriu”.
Trebuie doar să nu exagerezi.
Dacă te orientezi după o persoană normală, atunci vei trăi într-o limitare normală şi nu îţi vei putea realiza visurile. Oamenii de succes sunt aceia care, cel puţin pentru o vreme sunt consideraţi de cei din jur ca nefiind normali. Mai întâi oamenii spun: „nu eşti normal!”. Ca apoi să spună brusc: „Oo, eşti genial!”, sau „Ai avut noroc!”.
Şi apoi e bine să ştii:
„Numai cei din cimitire nu mai au probleme” şi că „Nimeni nu dă cu piciorul într-un câine mort” (Norman Vincent Peale). Aşa că nu lăsa teama să se cuibărească în interiorul tău atunci când este vorba de visurile tale. Ce îţi doreşti să fii? Un mediocru printre normali?
Dacă te mulţumeşti cu fericirea rece a mediocrităţii, atunci nu vei putea scoate la iveală geniul din tine. Dacă ai ţeluri mai înalte, atunci implică-te şi fă ceva cu îndrăzneală şi curaj, aşa cum îţi spune inima.
Schimbarea începe cu tine. Numai tu poţi face ceva pentru schimbarea ta. Îndrăzneşte să fii altfel.
Este adevărat că pentru a te schimba este nevoie de multă voinţă şi de încredere în forţele tale. Ai nevoie de experienţe prin care să îţi poţi mobiliza forţele tale, energiile pentru ţelurile tale. Şi astea le faci numai dacă te implici, exact acolo unde îţi este mai dificil. Atunci vine marea schimbare, de la sine. Poate nu o observi din primul moment din cauza paşilor mici, dar eu îţi spun că se produce pur şi simplu.

3.  Foloseşte  Liberul arbitru

Nu fii blocat de trecutul tău. Gândeşte-te că Dumnezeu a folosit oameni simpli, modeşti pentru a săvârşi lucrarea Sa şi pentru a o duce în lume. Tot aşa te va folosi şi pe tine.
Ne naştem cu capacitatea de a alege liber şi o exersăm în mod constant, chiar dacă nu credem că o facem. Dacă nu consideri că faci alegeri în viaţă, asta este pentru că nu o faci conştient. Multe din alegerile noastre sunt făcute la un nivel subconştient.

„Victimele spun că nu au de ales.
Creatorii  ştiu că au întotdeauna o alegere”

Alege astăzi în mod conştient şi consideră-te creator.
Circumstanţele le pot limita pe victime, însă nu-i pot limita pe creatori. Victimele consideră că nu au de ales. Creatori ştiu că au o alegere şi că pot să o exercite. Creatorii ştiu că sunt liberi să-şi aleagă viaţa pe care şi-o doresc. Mai mult, ştiu că e răspunderea lor să o facă. Ei cunosc faptul că nu există scuze pentru a nu alege.
Creatorii evoluează şi învaţă din greşelile lor. Ei renunţă la conceptele limitate şi adoptă noţiuni mai flexibile şi care le dau putere. Creatorii sunt răbdători cu ceilalţi şi atenţi la reacţiile acestora. Creatorii refuză să lase ca cineva să le răpească libertatea. Chiar şi atunci când circumstanţele sunt extrem de limitatoare, ei găsesc o cale de a-şi apăra punctul de vedere şi de a-şi exercita libertatea de a alege.
Victimele consideră că ceilalţi sunt împotriva lor, sunt descurajate de greşelile pe care le fac şi încearcă să-i învinuiască pe ceilalţi pentru eşecurile lor.
Creatorii gândesc într-un mod constructiv:
Sunt liber să decid în orice clipă. Pot face greşeli -  acestea sunt moduri prin care învăţ şi progresez, iar acest lucru nu este ruşinos. Sunt dispus să învăţ din propria mea greşeală, să o îndrept, iar data următoare să fac o alegere mai bună.

Nu spune azi „nu am avut de ales”.
Modul în care alegi să foloseşti circumstanţele depinde doar de tine. Fă astăzi alegeri îndrăzneţe pentru anul care bate la uşă. Şi cel mai important: Nu amâna. Decide azi să fii diferit, să fii creativ, să ai obiective îndrăzneţe.

Iar eu îţi doresc din tot sufletul să ai un an aşa cum îţi doreşti!
Lumină şi Armonie!

**** Stefan Iordache Sanda Ladosi_Intre noi mai e un pas !!!!!!!! ****

**** Stefan Iordache- Eu nu te intreb !!!!!!!! ****

**** MELOTERAPIE !!!!!!!!! - RIDICA VIBRATIA !!!!!!!! ****

**** MELODIE DE DRAGOSTE !!!!!!!! ****

**** VREI SA TE ANGAJEZI LA GOOGLE ???? ****

Să te angajezi la Google este un vis pentru mulţi. Şi pentru că foarte mulţi candidaţi îşi depun dosarele pentru a se angaja la gigantul american, cei de acolo vor să se asigure că angajează cei mai buni oameni. Aşa că au realizat o serie de întrebări ce necesită o gândire analitică foarte bună sau uneori doar puţină inventivitate.
Cert este că întrebările puse în interviurile de angajare de la Google au devenit celebre, iar The Wall Street Journal răspunde la cinci dintre ele.

1. Care este următorul număr din acest şir: 10, 9, 60, 90, 70, 66 … ?

Spuneţi pe litere numerele (este valabil doar în engleză, limba în care se dă interviul):
Ten
Nine
Sixty
Ninety
Seventy
Sixty-six
Numerele sunt în ordine crescătoare în funcţie de numărul de litere din care sunt formate cuvintele. Un răspuns corect ar fi fost un număr a cărui transcriere să conţină nouă litere, precum 96. Un răspuns inteligent ar fi fost "one googol". Acesta este numărul care poate fi scris ca "1" urmat de o sută de zerouri. Google, numele companiei, este la origine o greşeală de scriere a cuvântului "googol".
2. Sunteţi într-o maşină cu un balon cu heliu legat de podea. Ferestrele sunt închise. Când acceleraţi ce se întâmplă cu balonul - se mişcă în faţă, în spate sau stă pe loc?
Conform legilor universale, balonul se va deplasa în spate atunci când accelerezi. Însă lucrurile nu stau aşa. La această întrebare trebuie să deduceţi cum se mişcă balonul şi să îi explicaţi celui care vă intervievează acest lucru.
Un răspuns bun este să faceţi o comparaţie cu un boloboc. Acesta este instrumentul folosit pentru a vedea dacă o suprafaţă este orizontală. Este format dintr-un tub subţire de sticlă ce conţine un lichid colorat cu o bulă de aer în el. Când acesta se află pe o suprafaţă perfect orizontală, bula de aer va sta în mijloc. Atunci când suprafaţa este înclinată, bula se deplasează către partea tubului aflată la o înălţime mai mare.
Asemănarea cu situaţia balonului constă în faptul că de fapt bula de aer nu este decât "o gaură" în acel lichid. Când suprafaţa nu este perfect dreaptă, gravitaţia trage lichidul către capătul aflat în partea de jos. Acest lucru face ca bula să ajungă acolo unde nu se mai află lichid, adică în partea superioară.
Aşadar, revenind la cazul nostru, gravitaţia trage aerul, mai greu decât heliul, în partea de jos forţând astfel balonul să se deplaseze către plafon.
Atunci când acceleraţi, aerul este împins în spate, aşa cum se întâmpla şi cu corpul dumneavoastră. Acest lucru face ca balonul ce conţine un gaz mai uşor decât aerul să se deplaseze în faţă. Când maşina frânează, aerul se deplasează în faţă, ceea ce face ca balonul să se deplaseze în spate. Pe scurt, balonul se va deplasa în direcţia spre care se accelerează.
3. Folosind clepsidre de patru minute şi de şapte minute, măsuraţi exact nouă minute fără ca procesul să dureze mai mult de nouă minute.
Întoarceţi ambele clepsidre pornind de la zero. Întoarceţi clepsidra de patru minute atunci când se termină (la 4:00), faceţi acelaşi lucru şi cu clepsidra de 7 minute (la 7:00). Când clepsidra de patru minute se goleşte din nou (la 8:00), în partea de jos a clepsidrei de 7 minute se află nisipul scurs într-un minut. În acel moment întoarceţi clepsidra de 7 minute din nou şi lăsaşi să se scurgă nisipul acumulat într-un minut. După ce ultimul bob de nisip pică au trecut cele nouă minute.
4. O carte are "n" pagini, numerotate de la 1 la n. Numărul total de cifre ce alcatuieşte numărul de pagini ale cărţii este de 1.095. Câte pagini are cartea?
Fiecare număr are o cifră în coloana unităţilor. Cartea având "n" pagini, înseamnă că pe această coloană sunt "n" cifre. Toate numerele de pagină în afară de primele 9 au o cifră în coloana zecilor. Acest lucru înseamnă "n"-9 cifre. Toate numerele de pagină mai puţin primele 99 au o cifră în coloana sutelor (adică "n"-99).
Am putea continua, dar nu multe cărţi au mai mult de 999 de pagini, iar o carte care are 1.095 cifre în numărul total de pagini nu are mai mult de atât.
Transformată în ecuaţie, numărul 1.095 trebuie să fie egal cu n + (n-9) + (n-99).
Acest lucru poate fi simplificat astfel: 1.095= 3n-108
Adică 3n=1.203, n=401
Aşadar, numărul total de pagini este 401.

autor - ALEXANDRU MATEI - zf.ro

**** DREPTUL LA VIATA !!!!!!!! ****

Sofia s-a trezit într-o cameră de spital.  A privit în jur şi a observat lângă patul ei o infermieră care stătea pe un fotoliu şi o privea. Obosită, a întors capul spre fereastră şi a observat că era noapte. Nu ştia ce este cu ea şi nu-şi amintea nimic. Femeia s-a ridicat şi a venit aproape spunându-i blând. 

- Staţi, liniştită, vă rog, merg să-l caut pe doctorul Isac. 

În clipa în care aceasta a pronunţat numele soţului ei, adevărul s-a imprimat fulgerător în mintea Sofiei amintindu-şi totul. A pus mâna pe abdomenul ei şi cu celaltă mână a prins-o cu disperare pe femeie de halat şi a strigat. 

- Copilul, unde este copilul meu! Nu pleca, spune-mi! Vreau copilul meu! De ce te uiţi aşa la mine? Unde este, unde?! 

A început să urle cu disperare şi femeia speriată s-a smuls din mâna ei şi a plecat să-l cheme pe Isac, dar el auzise strigătele Sofiei şi a intrat repede în cameră. I-a cerut femeii să plece şi s-a aşezat lângă patul pe care stătea soţia lui. I-a prins mâinile ca pe un mănunchi sărutându-i-le şi i-a spus cu durere în glas. 

- Îmi pare enorm de rău, iubito, dar el nu mai este! Era prea mic şi nu a avut nicio şansă. Sufăr la fel de mult ca tine, dar nu se mai poate face nimic! Trebuie să încercăm împreună să trcem peste acestă durere şi te rog iartă-mă că te-am adus în locul acesta blestemat! Iartă-mă! 

A început şi el să plângă şi îi săruta pumnii strânşi. Sofia simţea lacrimile care curgeau din ochii lui plini de durere şi l-a privit în tăcere. O cuprinsese o mare slăbiciune care parcă îi omora încetul cu încetul puterea. Acum ştia că băiatul ei plecase cu un tren, care nu se va mai întoarece niciodată. După un timp a oftat şi i-a spus încet şi foarte calmă soţului ei. 

- Vreau să rămân singură, Isac, şi dacă nu pleci în clipa aceasta încep să ulru! Lasă-mă, te rog cu durerea şi cu neputinţa mea! Te implor! 

El s-a ridicat fără un cuvânt şi a ieşit din cameră. Sofia bănuia că aştepta la uşă, aşa că a plâns tăcut ca să nu o audă. S-a ridicat uşor din pat şi a mers la fereastră. Rezerva în care se afla era slab luminată şi nu vroia să aprindă lumina. Îi făcea rău! A deschis fereastra şi a privit marea, care părea agitată ca şi sufletul ei. Era la un etaj destul de sus şi pentru o clipă gândul sinuciderii îi dădea târcolae ca o nălucă îndemânând-o să evadeze dincolo. A privit în jos şi a vrut să se urce pe pervaz şi să-şi dea drumul ca să pluteasă până jos de mână cu durerea ei. Simţea o senzaţie stranie de vid ca şi cum timpul se oprise în loc şi nu mai exista pentru ea, nici prezent şi nicio dorinţă, care să o ţină în viaţă. 

În clipa aceea, parcă bănuind ce vroia să facă, soţul ei a intrat în cameră. A venit pe la spate şi a cuprins-o cu braţele, sărutându-i părul. Au rămas mult timp tăcuţi amândoi şi într-un târziu el a luat-o în braţe şi a dus-o în pat. I-a dat un calmant şi ea a adormit imediat. 

A doua zi când Sofia s-a trezit, Isac era lângă ea. L-a rugat să o ducă acasă şi el a fost de acord. Era deja de trei zile în spital şi nu erau probleme în privinţa sănătăţii ei. Când au plecat, el a vrut să meargă pe un alt traseu, ca să nu treacă pe lângă locul tragediei, dar ea i-a spus foarte hotărâtă. 

- Nu vreau să discutăm nimic acum, Isac, dar un singur lucru vreau să ştiu. Când am fost ridicată din locul acela, copilul meu murise deja sau s-a întâmplat la spital? 

- Acolo, a spus el, cu vocea sugrumată de durere.                                                                                

- Bine. Vreau să mergem exact în locul unde am căzut, dar mai întâi, te rog, opreşte la un macolet (magazin) şi cumpără două lumânări şi un chibrit. 

Fără să spună un cuvânt, el a mers şi i-a adus ce i-a cerut. Au ajuns acolo şi înet, încet, sprijinită de braţul lui, a coborât treptele şi au ajuns pe locul unde căzuse. Dintr-o dată a simţit cum amintirile năvăleau în ea cu toată durerea. Atunci nu observase că în apropiere era un palmier, aşa că s-a rezemat de el şi a privit ca hipnotizată locul. S-a aplecat apoi şi a aprins o lumânare pentru sufletul băiatului ei, iar Isac a făcut acelaşi lucru. Când a ridicat ochii, se simţea ca o umbră şi a privit lung spre restaurantul care se renova şi s-a gândit amintindu-şi numele lui, că ei primiseră ca o ironie a sorţii maximul durerii. Ştia că acest cuvânt va sta mereu ca o sabie înfiptă în inima ei. Au plecat  spre maşină şi ea se simţea ca şi cum îmbătrânise dintr-o dată. Avea mintea goală şi doar inima îi mai bătea neliniştită în piept, ca o rândunică rănită de teama răului nevăzut. Ştia că va trebui de dragul lui Isac să mai trăiasă, dar viaţa ei nu va mai fi niciodată la fel 

  

........VA URMA.... 

  

ACESTA ESTE UN FRAGMENT DIN CARTEA ::DREPTUL LA VIAŢĂ

**** Bryan Adams - Please Forgive Me !!!!!!!! ****

**** Edera(tradus in romana) !!!!!!!! ****

**** Nek - Una Obsesion (Entre Tu y Yo) !!!!!!!! ****

**** Jon Secada - Otro dia mas sin verte !!!!!!!! ****

**** Milli Vanilli- Girl, I'm gonna Miss You !!!!!!!! ****

**** TIMMY T- One more try !!!!!!!! ****

**** Michael Bolton - When a Man Love a Woman !!!!!!!! ****

**** Yanni - In our Tears !!!!!!!! ****

**** Yanni... November Sky !!!!!!!! ****