luni, 5 decembrie 2011
**** PILDA IUBIRII ****
"El o privi cu ochii goi...nici o urma de ea in privirea aceea rece,nici o urma de ei in sufletul sau care din cine stie ce motiv nu mia stia simti in doi...nu mai stia primi nimic...decat gol si frig.Pare un ultim naufragiat in mare,plina de furtuni si rechini....singura lui barcuta de salvare era in fata lui....Ea,dar nu o putea vedea!Parca viata sau destinul ii juca o festa,iar el era prea orb sa vada...prea plin de furie si rautate,prea plin de sentimente grele,de tradare si ura.....-Iubitule...iubitule...il striga ea cu lacrimi de drag in privire....Ce pot sa fac sa-ti fie mai usor?Ce pot sa fac ca tu sa fii mai fericit?....Lacrimile ei curgeau...sufletul inca mai spera ca el se va reintoarce...va vedea lumina...si nu va merge spre intuneric....-Vreau sa-mi dai vederea!...Macar asa nu ma voi mai vedea prin tine,iar ea ii dadu zambind vederea...-Poftim,dragul meu..este vederea mea...macar pentru o clipa pune-o in ochii tai sa te poti vedea prin ei...dar el,razand arunca in mare privirea ei...De atunci soarele rasare cel mai frumos din mare...iar asta pentru ca toti il vedem prin ochii copilului din noi,prin ochii frumusetii,a puritatii si a iubirii.....-Iubitule,ce sa-ti mai dau ca sa fii fericit?-Vreau sa-mi dai glasul tau sa nu te mai pot auzi!spusa barbatul...Tanara scoase glasul si i-l dadu,iar el il arunca in vant,iar lebedele il gasira plutind peste ape...De atunci se spune ca lebedele stiu sa cante doar o data inainte de a muri,dar scot cel mai frumos sunet auzit vreodata de om....sunetul unei inimi plin de iubire si daruire....a dragostei neconditionate,iar lumea stie sa-l aprecieze pentru ca aude dincolo de rezonante....-Iar acum,imi vei da inima,ca sa nu mai traiesti de fel in existenta mea...zise el multumit!...Ea isi scoase inima din piept si i-o puse in palme,iar el atunci scoase un strigat de durere...-Doamne cat de orb si crud am fost!Privirea lui era plina de uimire,de emotie,de caldura si intrebare:-Te-am facut atat sa suferi...ti-am aruncat vederea si glasul...ti-am smuls inima...cat mai poti sa ma ierti si sa ma iubesti?....Iar atunci un inger cobori sa-i aduca gandul ei pe o bucata de hartie,iar acolo scria:Iubitule,voi suferi oricat daca la capatul durerii vei fi tu asa cum esti acum...voi da tot daca totul inseamna fericirea ta...iar daca va fi sa mor...voi muri fericita...pentru prima data ma vezi prin ochii mei....ma auzi prin glasul meu si ma simti prin inima mea!"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu