Ma gandesc la 2011 ca la anul in care am invatat poate cele mai multe lectii. A fost anul in care prin proba focului a fost testata adevarata valoare. A fost anul in care am invatat ca si atunci cand cazi te poti ridica si poti continua cu fruntea sus. Am invatat ca atunci cand i-a redat orbului vederea, Isus nu i-a deschis pur si simplu ochii, ci mai intai i-a pus tina pe ei.
Imi numar binecuvantarile si nu sunt putine. Ii numar pe cei pe care ii iubesc si nu-s putini. Ii numar pe cei care imi sunt alaturi si nu-s multi, da-s de calitate. Fie ei aproape sau mai departe. Nu voi insirui nume, prefer sa le pastrez pentru mine.
Dar va multumesc voua, cei ce faceti parte din familia mea, cele ce-mi sunteti (inca) colege si sper prietene, prieteni, amici, cunostinte, oameni care ma cunosc mai mult sau mai putin, oameni cu care am stat de vorba mai mult sau mai putin. Va multumesc pentru iubire, respect, incurajari, imbratisari, lacrimi, urari, va multumesc ca prin voi ma cunosc mai bine si Il cunosc mai bine.
Iar pentru anul care vine imi doresc liniste in suflet, raspunsuri la intrebari, usi deschise si Oameni langa mine. Imi doresc sa primesc doar ceea ce imi lipseste cu adevarat; nu vreau sa fac risipa de oameni, de sentimente, de lucruri, de vise, de impliniri. Nu imi doresc nici mai mult, nici mai putin.
Imi doresc sa fiu mai sensibila fata de cei din jurul meu, imi doresc sa am dragoste multa de daruit, respect si apreciere. Imi doresc sa fiu mai putin incapatanata si mult mai maleabila. Imi doresc sa pot darui mai mult si sa stiu aprecia mult mai mult ceea ce primesc. Imi doresc sa ascult mai mult decat vorbesc si sa actionez mai mult.
De atatea ori ne e usor sa discutam, sa tragem concluzii, sa judecam si sa teoretizam pe diverse teme si cand vine examenul punerii in aplicare ramanem cu totii corigenti.
Ma bucur ca sunt un om bogat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu