**** peisaje superbe !!!!!!!! ****

**** FRICA !!!!!!!! ****

    (Citeste! E valabila si pentru tine,oricine ai fi. O filosofie ce o traim toti, excluzand usorul pesimisim,nihilism,dar e un mod de adaptare la viata,lumeain care traim,puterea de a fi "noi","stapanii nostri",cu mai putine prejudecati,de a ne vedea mai bine, de a vedea alte valori ce ne inconjoara,de a fi...mai PUTERNICI! )

Stii cum sunt prinse maimutele in Africa ? Vanatorul pune o piatra de marimea unui ou de gaină intr-o scorbura cu diametrul de sase centimetri. Maimutele il urmaresc de la distanta si sunt macinate de curiozitate . Apoi vanatorul se indeparteaza la cativa metri. Imediat apare o maimuta care baga mana in scorbura. Ea simte ca acolo este un obiect şi incearca sa-l scoata. Dar diametrul scorburii este mult prea mic. Sigur, maimuta isi poate scoate mana in orice moment, dar pentru aceasta este nevoie sa dea drumul pietrei si s-o piarda. Frica de a pierde o tine pe loc. Vanatorul se apropie şi baga maimuta in sac.
Te-ai gandit vreodata ca majoritatea lucrurilor pe care le faci zilnic le faci din frica de a nu pierde ceea ce ai deja ? De dimineata cand te trezesti si te speli pe dinti (pentru a nu pierde zambetul ala din reclama) pana seara cand te arunci in pat obosit, pentru a nu pierde somnul de frumusete totul este o goana cu mainile deschise pentru a pastra ceeea ce ai acumulat.
Lucrurile pe care le avem ajung sa ne detina si sa ne controleze viata. Ai castigat o masina la un concurs, dintr-o data nu mai poti dormi noaptea de frica sa nu ti-o fure hotii. Ai primit un caine, nu mai poti pleca in weekend la mare pentru ca trebuie sa ii dai mancare si sa ii duci cacatelul la gunoi.
Paradoxul zilelor noastre este ca suntem din ce in ce mai ocupati sa strangem lucruri fara sa observam ca de fapt suntem mai ocupati sa nu pierdem lucruri pe care de fapt nu le-am avut niciodata . Uite-te in jurul tau unde esti chiar acum, acasa, la birou, pe strada si pune-ti intrebarea: care sunt lucrurile fara care n-as putea trai daca ar disparea brusc?
Fac un pariu cu tine ca ai putea trai fericit fara laptop, telefon mobil, crema de ras, crema de fata, pantofi de firma, sacou in dungulite, sistem audio 5.1, masina de spalat automata cu cinczeci de programe, cuptor cu microunde, masina de servicu, masina de concediu, masina cu clima bizonica, remorca, 100 de pereci de sosete, 5 perechi de pantofi, aer conditionat, jocurile pe computer, blogul pe care scrii zilnic, internet, wow, counter - strike, mobila scumpa, si pune tu inca 1000 de lucruri pe care le vezi ...
Alergi de dimineata pana seara nu pentru a deveni mai liber ci pentru a deveni mai sclav. Lucrurile pe care le cumperi nu te fac mai liber ci doar te inrobesc mai tare. Cu fiecare cutie care se aseaza pe dulapul tau esti mai las si mai fricos. Mai plin de frica de a incerca sa simti, sa traiesti. Fiecare lucru nou pe care il cumperi aduce cu el o doza de frica egala cu valoarea pe care i-o dai. Cu cat un lucru pare mai valoros pentru tine cu atat ti -e mai frica sa nu -l pierzi.
Si cand ti-e frica sa nu pierzi exact asta se intampla: PIERZI. Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi jobul, incepi sa nu mai risti, sa faci doar ce e strict necesar, ajungi indolent si esti dat/a afara. Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi iubitul / iubita incepi sa devii prea disponibil, sa faci orice compromis si esti parasit. Cand ti -e frica sa nu-ti pierzi masina, nu dormi noaptea si te imbolnavesti, stai prin spitale si trebuie s-o vinzi ca sa poti sa te intretii.
Cineva imi povestea ca in evreieste nu exista verbul "a avea" ci doar unul care se traduce mai bine prin "a administra " . *Nu " AI " nici unul din lucrurile pe care le "ai "*. Azi sunt la tine, maine nu mai sunt. Si in timpul asta tu traiesti cu frica de a nu pierde ceea ce nici nu ai.
Oare degeaba sportivii care "nu mai au nimic de pierdut" joaca mai bine de obicei? Atunci cand nu mai ai nimic de pierdut nu-ti pasa care e deznodamantul , conteaza doar ceea ce faci acum aici. Nu mai conteaza cat risti. Nu mai conteaza ca oamenii se uita ciudat la tine cand te manifesti altfel.
Esti liber cand scapi de frica de a pierde. Poti face asta in 7 pasi:
1. Fa o lista cu lucrurile pe care le-ai adunat de-a lungul vietii si care te-au impiedicat sa faci ceea ce iti doreai la un moment dat.
2. Arunca lista la gunoi. Listele nu rezolva problemele. Doar accentueaza frica.
3. Fa o lista cu lucrurile pe care ti-ai dori sa le faci inainte sa mori.
4. Arunca si lista asta.
5. Uite-te in jur, ia primul lucru pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de o luna si arunca-l intr-o cutie. Mai priveste in jur si ia-l pe al doilea. Vezi ce a ramas si ia-l pe ar treilea. Nu te opri pana cand nu ai in imediata ta apropiere doar lucrurile pe care le folosesti des. De preferat zi de zi, saptamana de saptamana. (Cand m- am mutat unde stau acum, cu 3 luni in urma aveam impresia ca sunt foarte multe lucruri de carat si adunat si o sa dureze enorm. Un sfert din ele le-am aruncat cand le-am sortat.) Ce sens are sa pastrezi perechea aia veche de ghete pe care o ai de acum 5 ani cand tocmai ti-ai luat alta anul trecut? etc ..
6. Traieste o zi fara telefon si internet. Pleaca la munte, la mare, oriunde si inchide tot ce inseamna aparat cu baterii sau fara. Gandeste-te apoi cat de liber te-ai simtit.
7. Risca. Fa lucrul de care te temi cel mai mult. Daca ti-e frica sa nu pierzi autobuzul, mergi pe jos. Vei fi fericit.

**** Vorbind cu Dumnezeu - Misterele Existenţei !!!!!!!! ****

**** LEGENDA ATALNTIDEI I - Amurgul Zeilor !!!!!!!! ****

**** RAMONA CAMELIA D. - DESPRE IUBIRE !!!!!!!! ****

Nu cred in iubire. Cel putin, deocamdata…Ma gandesc ca e reala, doar ca nu e pentru oricine, si nu oricum.Cred ca trebuie sa fii o anumita persoana, sa ai o anumita personalitate, ca sa o traiesti.
Cred ca e pe nivele, trebuie sa oferi ceva din tine pentru a trece la urmatorul nivel. Iar cand vei avea curajul sa te dezbraci, atunci vei stii ce e.
Probabil ca te simti ca in varful unui munte. Iti infingi bocancii adanc in stanca, sperand sa mearga totul bine, dar fara sa te gandesti totusi la fiecare pas. Iar cand ajungi, acolo in varf, o sa vezi lumea de sus.
Nu, nu aroganta, ci un fel de intelepciune atotstiutoare, care nu simte nevoia sa impartaseasca cunostintele. Dar desi vezi lumea de sus, tot o sa fie niste nori, care o sa te impiedice sa vezi de unde ai inceput escaladarea...Si ce e si mai rau, e faptul ca e un varf, incepi pe teren sigur, lat, jos, dar sfarsesti la inaltime, pe o portiune ingusta si abrupta. Incercam sa ne tinem echilibrul cu ajutorul celuilalt, dar e mai greu deca pare, caci balanta tot cade dintr-o parte in alta, pana ne dezechilibreaza si cadem…
Daca avem noroc, supravietuim...dar daca am cucerit Everestul, ca mai apoi sa-l abandonam fara o dovada, cred ca vom muri.Picajul te nauceste. Trebuie sa revii printre muritori si sa redevii unul din ei.
Te intrebi ce s-a intamplat cu celalalt? Cel mai probabil raspuns: NU VOM STII NICIODATA!!!...Poate zace mort, printr-o rapa... Poate printr-un noroc chior a cazut in picioare. Sau poate se zbate intre viata si moarte, iar una din ele va castiga, candva, peste ani si ani, cand razboiul se va mai raci. Cel putin spera, cred eu. Caci atatea lupte te distrug, atat de mult incat nu cred ca iti mai pasa cum se termina, ci cand se termina... odata!.
Exista, totusi, o posibilitate sa uiti. Dar e cam nula. Presupune renuntarea la amintiri. Dar mai bine te feresti, mai bine te redresezi, mai bine revii in lumea tuturor. Caci renuntarea presupune imaginatie, inseamna sa tii cu dintii de o amintire, de un gand, de o urma, de un sarut… care au fost, dar nu mai sunt...
Dar eu vorbesc ipotetic, asa ca ce conteaza??? Eu vorbesc de speranta, de fantezii necunoscute implinite de o singura persoana, de… ei bine, de iubire... Nu are rost sa ne batem capul cu ea. Apare o data la 1000 de ani. E o legenda. E un gand care fulgera mintea tuturor, ramane in capul catorva si apartine unuia. E o enigma, caci nimeni nu a avut-o vreodata cu adevarat...
Si daca a avut-o, atunci nu mai exista... Si daca mai exista, cu siguranta ca nu sta undeva sa povesteasca despre ea. Caci cine ar vrea sa povesteasca despre ceva ce are si poate trai???

**** UN CER PENTRU DOI...- recita ADRIAN PINTEA ****

**** Puterea cuvantului !!!!!!!! ****

**** 3 descoperiri ale fizicii cuantice, cu impact major asupra vieţii noastre !!!!!!!! ****

- Noi gândim încontinuu, fie că vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi.

Iar toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile.
Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”.
Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră.
Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalţi, vorbăria interminabilă a minţii – totul formează un fel de intenţie.
Aşadar, prin gândurile noastre, noi emitem permanent energie către exterior, fapt care influenţează într-o mare măsură ceea ce atragem în viaţa noastră. De aceea, o scanare atentă a propriilor gânduri, mai ales a celor despre noi înşine, ne ajută să conştentizăm ce anume avem de schimbat. Ştiţi ce este minunat aici? Faptul că stă în puterea noastră să ne alegem gândurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar dacă v-aţi săturat de emisiunea „Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apăsaţi butonul şi alegeţi „Dragostea lui Dumnezeu mă înconjoară şi mă susţine în fiecare clipă a vieţii”. Veţi simţi diferenţa.

1. În crearea realităţii noastre, nu doar gândul este „implicat”. Mai este şi altceva…

Până nu demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior şi că cel mai puternic emiţător energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice.
Dar trupul nostru dispune de un emiţător şi mai puternic – INIMA – care generează un câmp electric mult mai mare decât cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul că inima omenească are un rol mult mai important decât acela de a pompa sânge în corpul uman.
Responsabil pentru această descoperire este Institutul de Cradiologie din California care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul că acest organ uman este înzestrat cu ceea ce numim „inteligenţa inimii” şi că influenţele acesteia sunt foarte profunde pentru noi.
Măsurătorile realizate au arătat că inima generază un câmp electric care se extinde cu mult în afara corpului nostru. Acest câmp electric are o anumită formă, aratând ca un inel lat împrejurul trupului, cu o rază de aproximativ 2-3 metri.
Institutul de Cardiologie a mai descoperit că inima interacţionează atât cu trupul, cât şi cu mediul exterior prin câmpurile electromagnetice pe care le generează. Avem motive să credem că acest câmp generat de inimă are influenţă la mulţi kilometri în afara corpului nostru, pornind de la locaţia fizică a inimii.

Cum poate inima să facă aceasta? În ce fel comunică ea? Cum sunt transmise informaţiile?

În primul rând prin EMOŢII.
Ştiinţa ne spune că atunci când simţim o emoţie, ea este transpusă în energii electrice şi magnetice corespunzătoare, care interacţionează cu celulele corpului nostru şi cu atomii lumii înconjurătoare pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate tradiţiile spirituale autentice. Ele ştiu cum să orienteze atenţia aspirantului către inimă, pe când noi o orientăm către raţiune, creând astfel o societate foarte mentală, bazată doar pe logică.
Alte studii asupra inimii au arătat că aceste câmpuri electromagnetice generate de inimă au şi o altă cauză la fel de importantă şi anume CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tărie şi în jurul cărora ne modelăm vieţile.
Deci nu numai emoţiile noastre sunt emise în afară, ci mai ales convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile şi convingerile noastre în energii electromagnetice.
Deci prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar şi prin mânie, ură, supărare, noi putem produce modificări atât în trupul nostru, cât şi la mulţi kilometri în afara noastră.
Trăgând linie, este bine să reţinem următorul aspect: deşi creierul emite şi el câmpuri electromagnetice, oamenii de ştiinţă au arătat că undele electrice produse de inimă sunt de o sută de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decât cele generate de creier.
Astfel se explică de ce vindecarea se obţine mai repede printr-o susţinere afectivă decât doar printr-un proces de gândire, pentru că noi emitem mai multă energie prin intermediul inimii decât prin intermediul creierului.

2. ADN-ul uman are o influenţă directă asupra lumii înconjurătoare

Există încă o descoperire ştiinţifică importantă care ne arată cum influenţăm realitatea în care trăim.
Ştim, teoretic, că totul este interconectat şi în mod tainic interdependent. Dar să vedem cum se traduce această lege, la nivelul micro-universului nostru.
Studiile de laborator au arătat că ADN-ul uman influenţează direct substanţa din care sunt formaţi atomii, adică nişte particule micuţe de lumină, numite fotoni.
Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat nişte experimente faimoase la începutul anilor ’90. El a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, dorind să afle ce influenţă are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obţine “vid” (vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spaţiu gol, ci este plin de informaţii şi energie). Într-un astfel de spaţiu există fotoni care pot fi măsuraţi destul de exact cu unele aparate specifice.
În experimentul lui Poponin, aceşti fotoni s-au distribuit, aşa cum era de aşteptat, în mod dezordonat, fără să respecte o anumită ordine.
Apoi a fost introdus ADN uman în această eprubetă vidată. Şi acum s-a produs un lucru foarte surprinzător. ADN-ul uman avea o influenţă directă asupra fotonilor: printr-o forţă misterioasă, el ordona fotonii în forme regulate.
Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arată că substanţa din care suntem creaţi, adică ADN-ul, are o influenţă directă asupra particulelor din care este creată lumea înconjurătoare, adică fotonii atomilor. Este prima dată când ştiinţa occidentală a demonstrat ceea ce tradiţiile spirituale străvechi au spus cu mult timp în urmă: suntem parte integrantă din această lume şi o influenţăm în permanenţă.
Iar experimentul nu se opreşte aici… Când ADN-ul uman a fost extras din eprubetă, fotonii s-au comportat ca şi cum ADN-ul era încă prezent acolo. Şi-au păstrat poziţia lor ordonată. Fotonii şi ADN-ul uman încă mai păstrau legătura, deşi fuseseră separaţi fizic. Părea că un anume câmp subtil încă le ţinea conectate.
Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea că există un câmp cuantic care ne uneşte cu tot ceea ce există în jurul nostru. Prin intermediul acestui câmp, suntem mereu în legătură cu toţi şi cu toate, fie că suntem conştienţi sau nu de aceasta.

3. ADN-ul uman este influenţat, la rândul său, de sentimente

Senimentele umane care izvorăsc din inimă, având în spate convingerile noastre puternice, modifică efectiv forma ADN-ului, iar acesta influenţează atomii, după cum am văzut.
S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane în câte o eprubetă. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice câmpuri emoţionale. Pentru aceasta, subiecţii experimentului au folosit diferite tehnici emoţionale şi spirituale.
S-a observat un lucru care, protrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit să se petreacă. În timp ce participantul emitea un câmp emoţional puternic, au putut fi măsurate reacţii electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influenţa molecula de ADN din eprubetă doar prin intermediul emoţiilor lor puternice.
Când subiecţii experimentului emiteau stări de iubire, recunoştinţă, molecula de ADN se dilata, lanţurile ADN-ului se deschideau, se măreau.
Când subiecţii respectivi trăiau stări de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micşora şi bloca astfel multe din codurile sale, răspunzând emoţiilor negative printr-o evidentă contracţie.
S-a observat astfel, în mod empiric, cum emoţiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum şi ordonarea acesteia în celule.
Mai mult chiar, oamenii de ştiinţă au remarcat că această blocare a codurilor ADN putea fi anulată deîndată ce experimentatorii emiteau din nou stări de recunoştinţă, iubire şi fericire.
Aceste descoperiri, care au arătat că genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza întemeierii unei noi ştiinţe, denumită Epigenetică. Creierul este un centru de comandă care interpretează evenimentele din exterior şi apoi trimite în trup semnale corespunzătoare. Printre aceste semnale se numără atât reacţiile biochimice, cât şi undele electromagnetice. Aceste semnale influenţează în mod direct celulele şi produc astfel modificări ale codurilor lor genetice.
Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis, s-a măsurat diferenţa de timp dintre emiterea unei emoţii şi reacţia ADN-ului. S-a observat că reacţia ADN-ului avea loc întotdeauna simultan.
Tot ceea ce gândim şi simţim, ADN-ul nostru percepe în mai puţin de o nanosecundă (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent dacă mostra de ADN se află lângă noi sau pe cealaltă parte a Pământului.
Concluzia?
Gândurile şi sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică în mod direct materia din care este structurată lumea.
Atunci când trăim anumite stări, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar şi stări negative, ca de exemplu mânie ură, supărare, gelozie, noi influenţăm direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificări se propagă în trupul nostru, cât şi în afara noastră pe distanţe extraordinar de mari, datorită câmpului cuantic, influenţând tot ceea ce există în această lume.
Fragmente din FILMUL “Legea rezonanţei”
În documentar apar oamenii de stiinta: Dr. Bruce H. Lipton, Gregg Braden, dr. Rupert Sheldrake, Prof. Dr. Dr. Ervin Laszlo, Prof. Dr. Fritz A. Popp, Lynn McTaggart Bärbel Mohr, Prof. Dr. James Hurtak, Dr. Masaru Emoto, dr. Eric Pearl, prof. dr. Hans-Peter Dürr, Dr. James L. Oschman, Dr. John Hinwood, Dr. James M. Sigafoose, Patricia Atanas, Dr. Peter Bancel, Renée Coltson, dr. Desiree Hurtak, Anna Rocker, Isabelle de Fallois, Michaela Merten, Julia Franckh, Fantuzzi, Lionel Wharton si Max Alberti.

**** Recomandat doar celor care caută fericirea !!!!!!!! ****

Haideţi să vă spun o istorie frumoasă:

“A fost odată un bărbat care a inventat arta de a face focul. El şi-a luat uneltele şi a mers la un trib în nord, unde era foarte frig, amarnic de frig. El i-a învăţat pe oameni să facă focul. Oamenii au fost foarte interesaţi. El le-a arătat în câte feluri puteu utiliza focul – să gătească, să se încălzească, să lumineze etc. Erau foarte recunoscători că au învăţat arta de a face focul. Dar, înainte de a-şi putea exprima recunoştinţa faţă de acest om, acesta a dispărut. El nu ţinea să obţină apercierea sau recunoştinţa lor; singura lui grijă era binele lor.
A mers apoi la un alt trib, unde a început din nou să le arate valoarea invenţiei sale. Şi acolo oamenii au fost interesaţi, un pic prea interesaţi pentru linistea sufletească a preoţilor lor farisei, care au început să-şi dea seama că acest om atrage mulţimea, iar ei îşi pierd popularitatea. Aşa că au decis să-l înlăture. L-au otrăvit, l-au răstignit, spuneţi-i cum vreţi.
Dar acum li se făcuse teamă că oamenii s-ar putea întoarce împotriva lor, aşa că au fost foarte prevăzători, chiar vicleni. Ştiţi ce au făcut? Ei au făcut un portret al omului şi l-au montat pe altarul principal al templului. Instrumentele de făcut focul au fost amplasate în faţa portretului, iar oamenii au fost învăţaţi să venereze portretul şi să facă plecăciuni spre uneltele de foc – lucru pe care l-au făcut supuşi, timp de secole. Veneraţia şi închinăciunile au continuat, dar acolo nu mai era nici un foc”.
Unde este focul? Unde este iubirea? Unde este libertatea? Despre asta e vorba în spiritualitate. În mod tragic, noi tindem să pierdem din vedere acest lucru, nu-i aşa? Aceasta înseamnă Iisus Hristos. Dar noi punem un accent prea mare pe invocaţia “Doamne, Dumnezeule”, nu-i aşa? Unde este focul? Şi dacă veneraţia nu conduce la foc, dacă adoraţia nu conduce la iubire, dacă liturghia nu conduce la o percepţie mai clară a realităţii, dacă Dumnezeu nu conduce la viaţă, la ce foloseşte religia, în afara faptului că va crea mai multă separare, mai mult fanatism, mai mult antagonism?
Nu din lipsa religiei – în sensul obişnuit al cuvântului – suferă lumea, ci din cauza lipsei iubirii, a lipsei conştienţei. Căci iubirea e generată prin conştienţă şi nicicum altfel. Înţelegeţi ce obstacole puneţi în calea iubirii, libertăţii, fericirii, iar ele se vor prăbuşi. Aprindeţi lumina conştienţei, iar întunericul va dispărea.
Oamenii sunt adormiţi, morţi. Oameni morţi care conduc guverne, oameni morţi care conduc mari firme, oameni morţi care-i educă pe alţii. Revino la viaţă! Mersul la biserică trebuie să te ajute exact aici, la lucrarea de “a fi conştient”. Altfel, este inutil şi treptat – ştiţi la fel de bine ca mine – pierdem tineretul de pretutindeni; ei nu au nici un chef să adune şi mai multe spaime şi vinovăţii pe cap. Nu-şi doresc să aibă parte de şi mai multe predici şi îndemnuri. Dar îşi doresc să înveţe despre iubire. Cum pot să fiu fericit? Cum pot să trăiesc? Cum pot să mă înfrupt din lucrurile extraordinare despre care ne-a vorbit Iisus Hristos – pace, seninătate, bunăvoinţă, speranţă, bucurie, iubire?
Este important să înţelegem opreliştile pe care le punem în calea manifestării iubirii, prin înţelegerea conflictelor care răsar din fricile noastre şi din dorinţele noastre.
Astăzi, pe drumul încoace, cineva m-a întrebat “Te simţi vreodată abătut?” Şi încă ce abătut mă simt din când în când. Îmi încasez loviturile. Dar asta nu durează, chiar nu durează. Cum fac? Primul pas: nu mă identific cu starea mea.
Iată că mă copleşeşte un sentiment de amărăciune. Dar, în loc să devin mai tensionat şi mai iritat din cauza lui, acest sentiment mă face să înţeleg că de fapt mă “vizitează” nişte gânduri de deprimare, dezamăgire, sau ceva de genul ăsta.
Al doilea pas: recunosc că sentimentul se află în mine, nu în celălalt – cum ar fi cel care nu mi-a răspuns la scrisoare – şi nu în lumea exterioară; el este în mine. Pentru că, atâta timp cât cred că este în afara mea, mă simt îndreptăţit să mă agăţ de sentimentele mele. Nu pot spune că toată lumea simte aşa: de fapt, numai proştii pot simţi astfel, numai oamenii adormiţi.
Al treilea pas: nu mă identific cu sentimentul. “Eu” nu este acel sentiment. “Eu” nu sunt singur, “Eu” nu sunt deprimat, “Eu” nu sunt dezamăgit. Dezamăgirea există acolo - poate fi privită. Vei fi uimit cât de repede se evaporă. Orice lucru de care eşti conştient continuă să se schimbe; norii continuă să se mişte. Pe măsură ce faci asta, începi să înţelegi tot felul de lucruri, inclusiv motivul pentru care au apărut norii.
Ştiţi cum se nasc războaiele? Din proiecţia în afara noastră a conflictului care se află în interior. Arătaţi-mi un individ în care nu există conflict interior şi vă voi arăta un individ în care nu există violenţă. El va acţiona eficient, chiar dur, dar nu vei găsi în el nici urmă de ură. Când acţionează, se comportă ca un chirug; când acţionează, o face cum se poartă un învăţător iubitor cu copiii retardaţi mintal, pe care nu-i învinovăţeşti, îi înţelegi; dar totuşi te repezi să acţionezi. Pe de altă parte, când te repezi să acţionezi, fără să fi rezolvat propria ta ură şi violenţă, n-ai făcut decât să amplifici eroarea. Ai încercat să stingi focul, punând gaz pe foc.
Ce fel de sentiment te cuprinde când te apropii de natură, sau când lucrezi ceva ce-ţi place? Sau când comunici, cu adevărat, cu un om de a cărui companie de bucuri în public şi în intimitate, fără să te cramponezi de el? Ce fel de sentiment ai? Compară aceste sentimente cu cele pe care le ai când eşti învingător într-o dispută, sau într-o cursă, sau când devii foarte cunoscut, sau când toată lumea te aplaudă. Acestea din urmă sunt sentimentele pe care eu le numesc lumeşti; pe cele dintâi le numesc sentimente de suflet.
Mulţi oameni câştigă lumea şi îşi pierd sufletul. Mulţi oameni trăiesc vieţi goale, fără suflet, deoarece se hrănesc cu popularitate, glorie, cu falsa iluzie că deţin puterea.
Dar poţi alege să te hrăneşti altfel, dezvoltându-ţi gustul pentru lucrurile bune din viaţă. Ce lucruri bune? Dragostea pentru munca pe care te bucuri să o faci de dragul iubirii; bucuria de a râde şi de a fi aproape de oamenii de care nu te agăţi şi de care nu depinzi emoţional, dar a căror companie îţi face plăcere. Acceptarea activităţilor pe care le poţi face cu întreaga ta fiinţă – activităţi care îţi plac atât de mult, încât atâta timp ce eşti prins de ele, succesul, recunoaşterea şi aprobarea celorlaţi nu înseamnă nimic pentru tine. Gândeşte-te la o viaţă în care nu depinzi emoţional de nimeni – aşa că nimeni nu mai are puterea să te facă fericit sau nefericit.
Apoi, îţi va fi de folos să te întorci la natură. Evită gloata, urcă pe munţi şi comunică în tăcere cu pomii, cu florile, cu animalele, cu păsările, cu marea şi norii, cu cerul şi stelele. Este un foarte bun exerciţiu spiritual – să priveşti totul şi să fii conştient de ce se află în jurul tău.
Dacă-ţi doreşti să iubeşti, trebuie să înveţi să vezi din nou. Aşa vei înţelege ce este libertatea, ce este iubirea, ce este fericirea, ce este realitatea, ce este adevărul, ce este Dumnezeu.

Haideţi să încheiem tot cu o istorie frumoasă:

“Un om a găsit un ou de vultur şi l-a pus în cuibarul unei găini de curte. Puiul de vultur a ieşit din ou odată cu puii de găină şi a crescut împreună cu ei.
Toată viaţa lui, vulturul a făcut ceea ce au făcut şi puii de curte, crezând că este pui de curte. A scurmat pământul după viermi şi insecte. A cloncănit şi a cotcodăcit. Dădea din aripi şi zbura un pic în aer.
Anii au trecut şi vulturul a îmbătrânit foarte tare. Într-o zi el a văzut o pasăre splendidă deasupra lui, pe cerul fără nori. Aceasta plana într-o graţioasă măreţie printre curenţii puternici, abia bătând din aripile sale viguroase, aurii.
Bătrânul vultur privi în sus cu veneraţie. «Cine e acesta?», a întrebat el.
«Acesta este vulturul, regele păsărilor», i-a spus vecinul său. «El aparţine Cerului. Noi aparţinem Pământului – noi suntem găini». Şi astfel vulturul a trăit şi a murit ca o găină, pentru că asta a crezut că este“.
Adaptare dupa Anthony Mello – “Constienta. Capcanele si Sansele Realitatii”

**** Especially For You - Kylie Minogue and Jason Donovan (specially for you) ****

**** CUNOASTERE SI STIINTA !!!!!!!! ****

http://documentare.digitalarena.ro/introducere-in-dieta-vegana-2005/

**** Universul ne sprijina in tot ceea ce gandim !!!!!!!! ****

**** Despre valoarea sufletului - Pr. Gheorghe Anitulesei ****

**** GANDURI PENTRU INCEPUT DE AN !!!!!!!! ****

În  acest  an :
Pune  capăt  certurilor.
Caută  un  prieten  uitat.
Înlătură  suspiciunea,
Şi  înlocuieşte-o  cu  încrederea.
Scrie  o  scrisoare  de  dragoste.
Împarte  ceva  din  comorile  tale.
Dă  un  răspuns  blând
Încurajează-i  pe  cei  tineri.
Dovedeşte  loialitate  în  cuvânt  şi  fapte.
Ţine-ţi  promisiunile.
Descoperă  timpul,  lasă  răutatea.
Iartă  un  duşman,  ascultă.
Încearcă  să  înţelegi.
Dezaprobă  invidia.
Gândeşte-te  întâi  la  alţii.
Apreciază,  fii  blând,  fii  amabil,
Râzi  puţin,  plânge  mai  mult.
Merită  încrederea
Exprimă-ţi  mulţumirea.
Urează  bun  venit  unui  străin.
Bucură  inima  unui  copil.
Găseşte  plăcerea  în  frumuseţea
Şi  miracolul  lumii.
Mărturiseşte-ţi  dragostea.
Mărturiseşte-o  din  nou.
Mai  mărturiseşte-o  o  dată …

**** NU RENUNTA !!!! ****

**** DIRTY DANCING Time of My Life !!!!!!!! ****

http://www.youtube.com/watch?v=3cKmEJe63sI&feature=youtu.be

**** LIBERTATEA DE A ALEGE !!!!!!!! ****

Ne pregătim să trecem pragul într-un nou an, un an despre care s-au spus multe lucruri pline de mister. Astfel, gândurile noastre ne poartă către întrebări dintre cele mai controversate şi care ne creează emoţii dintre cele mai diverse.
Nu ştim cu ce ne vom confrunta în anul care vine. Se vorbeşte şi s-a vorbit mult despre acest an şi nu ştim ce va aduce: un început, o schimbare, o revelaţie, o nouă energie, un nou nivel de înţelegere. Va fi ceva ce vom experimenta la nivel personal sau la un nivel mai extins? Va fi o nouă dimensiune a experienţelor noastre pe care le vom trăi? O nouă dimensiune a trăirilor?
În timp ce ne punem semne de întrebare, un lucru este cert: ca de fiecare dată când păşim într-un an nou, vom simţi bucuria unui echilibru între ceea ce am finalizat cu succes şi un nou început plin de emoţii.
Uneori Universul ne serveşte exact lecţiile pe care le avem de învăţat, căci ele sunt potrivite cu stadiul nostru actual de cunoaştere. Dacă noi nu le depăşim trebuie să repetăm clasa. Şi uneori cu aceiaşi oameni, alteori alţi oameni apar în viaţa noastră cu aceiaşi problemă.

Dalai Lama spune: „Dacă pierzi, nu pierde lecţia”.
„Noi nu facem greşeli, noi învăţăm, spunea alt înţelept. Am face bine să nu ne mai învinuim pentru rezultatele noastre ci să le considerăm ceea ce sunt ele de fapt: consecinţe”.

Dacă încă nu ai ceea ce iubeşti, atunci ai face bine să iubeşti ceea ce ai. Aşa începe devenirea ta, înălţarea ta, cu iubirea. Caracterul tău se formează fără ca tu să îţi dai seama: ai un obicei, unul oarecare, pe care îl consideri normal şi firesc ... şi din el ia naştere caracterul.
Ca ajutor în formarea caracterului tău ar trebui să accepţi ofertele din preajma ta. Dacă un altul spune ceva despre tine, ceva ce la prima vedere îţi displace, atunci în spatele acestui lucru se ascunde o şansă pentru tine: poţi înţelege mai bine cine eşti. Căci tu nu eşti numai ce gândeşti tu despre tine, eşti şi ceea ce gândesc alţii despre tine.
Imaginea proprie despre sine se suprapune cu cea pe care o ştiu alţii despre tine. Dacă diferenţa este foarte mare, atunci ceea ce nu vezi la tine înseamnă foarte mult. Înseamnă că ai ceva la care poţi lucra. Analizează ceea ce ei spun şi vezi ce poţi învăţa, schimba şi şlefui la tine.  Nu îi lua totdeauna prea în serios, însă nici nu trece cu vederea spusele lor.

În modelarea caracterului tău este bine să ţii seama de părerile sincere ale celor din jurul tău, însă în construirea visului tău este bine să îţi asculţi glasul inimii, al intuiţiei şi să îţi urmezi creativitatea ta.
Deci atenţie la felul tău de a fi, căci într-o bună zi asta se va observa la tine. Devii responsabil de caracterul pe care îl ai.

Dacă nu ţi-ai fixat încă obiective pentru anul care vine, este momentul să o faci acum. Gândeşte-te însă că poţi alege ceva nou, măreţ, cu totul îndrăzneţ pentru acest nou an. Îţi propun trei puncte de reper:

1. Renunţă la credinţele limitatoare

Cu toţii percepem lucrurile prin intermediul filtrelor noastre conceptuale. Vedem lumea conform valorilor şi convingerilor noastre, a prejudecăţilor şi concluziilor extrase din experienţele avute în trecut.
În 1. Corinteni ni se spune: Mai întâi vezi ca prin oglindă, neclar; iar apoi faţă în faţă.
Asta înseamnă că pentru a vedea clar, e necesar să renunţăm la ochelarii filtrelor conceptuale şi convingerilor noastre. Desigur, este dificil să înlăturăm aceste filtre dacă nu ştim ce sunt. Aşa că, învaţă cât mai mult despre ce sunt ele şi apoi destructurează-le, pe rând. Şi asta pentru că filtrele şi convingerile limitează câmpul posibilităţii.
Setul de valori şi credinţe se schimbă pe măsură ce învăţăm să facem faţă provocărilor vieţii. Deşi putem întotdeauna să mergem înapoi şi să adoptăm şi mai multe valori restrictive ca răspuns la rănile suferite, evoluţia spirituală firească este înspre valori superioare şi mai cuprinzătoare. Acestea ne ajută să ne deschidem mai mult către acceptarea şi iubirea de sine şi a celorlalţi. Schimbarea acestor credinţe şi valori, care nu ne mai sprijină evoluţia şi dezvoltarea umană, reprezintă o parte importantă a procesului de vindecare. Este sănătos să facem acest lucru. El ne ajută să ne extindem conştiinţa.

2.  Renunţă la conformism

„Dacă bate vântul schimbării, unii construiesc mori de vânt iar alţii ridică ziduri”

Trăieşte „jocul” numit viaţă pe cât de plăcut posibil. Ceea ce trăieşti, nimeni nu îţi poate lua. Chiar vrei să fii întocmai ca ceilalţi?
Oricum tu eşti altfel decât ceilalţi. Dacă vrei să ai succes, trebuie să fii diferit.
Ce ştii despre boala „de a fi normal”? Adică acei oameni bolnăvicios de normali, care se supun fără proteste normelor impuse de alţii şi îşi năruiesc şansa de a-şi dezvolta sinele creator. Sunt oameni care nu sunt prea mândri de ei înşişi. Ei îşi folosesc mândria de a fi la fel cu ceilalţi. Aceştia se trădează pe ei înşişi şi devin conformişti, îşi condiţionează întreaga valoare personală de câte laude primesc de la o autoritate externă.
Jean Paul spune: „Cine nu are curajul să fie nebun în modul lui propriu, îi este greu să fie inteligent în modul lui propriu”.
Trebuie doar să nu exagerezi.
Dacă te orientezi după o persoană normală, atunci vei trăi într-o limitare normală şi nu îţi vei putea realiza visurile. Oamenii de succes sunt aceia care, cel puţin pentru o vreme sunt consideraţi de cei din jur ca nefiind normali. Mai întâi oamenii spun: „nu eşti normal!”. Ca apoi să spună brusc: „Oo, eşti genial!”, sau „Ai avut noroc!”.
Şi apoi e bine să ştii:
„Numai cei din cimitire nu mai au probleme” şi că „Nimeni nu dă cu piciorul într-un câine mort” (Norman Vincent Peale). Aşa că nu lăsa teama să se cuibărească în interiorul tău atunci când este vorba de visurile tale. Ce îţi doreşti să fii? Un mediocru printre normali?
Dacă te mulţumeşti cu fericirea rece a mediocrităţii, atunci nu vei putea scoate la iveală geniul din tine. Dacă ai ţeluri mai înalte, atunci implică-te şi fă ceva cu îndrăzneală şi curaj, aşa cum îţi spune inima.
Schimbarea începe cu tine. Numai tu poţi face ceva pentru schimbarea ta. Îndrăzneşte să fii altfel.
Este adevărat că pentru a te schimba este nevoie de multă voinţă şi de încredere în forţele tale. Ai nevoie de experienţe prin care să îţi poţi mobiliza forţele tale, energiile pentru ţelurile tale. Şi astea le faci numai dacă te implici, exact acolo unde îţi este mai dificil. Atunci vine marea schimbare, de la sine. Poate nu o observi din primul moment din cauza paşilor mici, dar eu îţi spun că se produce pur şi simplu.

3.  Foloseşte  Liberul arbitru

Nu fii blocat de trecutul tău. Gândeşte-te că Dumnezeu a folosit oameni simpli, modeşti pentru a săvârşi lucrarea Sa şi pentru a o duce în lume. Tot aşa te va folosi şi pe tine.
Ne naştem cu capacitatea de a alege liber şi o exersăm în mod constant, chiar dacă nu credem că o facem. Dacă nu consideri că faci alegeri în viaţă, asta este pentru că nu o faci conştient. Multe din alegerile noastre sunt făcute la un nivel subconştient.

„Victimele spun că nu au de ales.
Creatorii  ştiu că au întotdeauna o alegere”

Alege astăzi în mod conştient şi consideră-te creator.
Circumstanţele le pot limita pe victime, însă nu-i pot limita pe creatori. Victimele consideră că nu au de ales. Creatori ştiu că au o alegere şi că pot să o exercite. Creatorii ştiu că sunt liberi să-şi aleagă viaţa pe care şi-o doresc. Mai mult, ştiu că e răspunderea lor să o facă. Ei cunosc faptul că nu există scuze pentru a nu alege.
Creatorii evoluează şi învaţă din greşelile lor. Ei renunţă la conceptele limitate şi adoptă noţiuni mai flexibile şi care le dau putere. Creatorii sunt răbdători cu ceilalţi şi atenţi la reacţiile acestora. Creatorii refuză să lase ca cineva să le răpească libertatea. Chiar şi atunci când circumstanţele sunt extrem de limitatoare, ei găsesc o cale de a-şi apăra punctul de vedere şi de a-şi exercita libertatea de a alege.
Victimele consideră că ceilalţi sunt împotriva lor, sunt descurajate de greşelile pe care le fac şi încearcă să-i învinuiască pe ceilalţi pentru eşecurile lor.
Creatorii gândesc într-un mod constructiv:
Sunt liber să decid în orice clipă. Pot face greşeli -  acestea sunt moduri prin care învăţ şi progresez, iar acest lucru nu este ruşinos. Sunt dispus să învăţ din propria mea greşeală, să o îndrept, iar data următoare să fac o alegere mai bună.

Nu spune azi „nu am avut de ales”.
Modul în care alegi să foloseşti circumstanţele depinde doar de tine. Fă astăzi alegeri îndrăzneţe pentru anul care bate la uşă. Şi cel mai important: Nu amâna. Decide azi să fii diferit, să fii creativ, să ai obiective îndrăzneţe.

Iar eu îţi doresc din tot sufletul să ai un an aşa cum îţi doreşti!
Lumină şi Armonie!

**** Stefan Iordache Sanda Ladosi_Intre noi mai e un pas !!!!!!!! ****

**** Stefan Iordache- Eu nu te intreb !!!!!!!! ****

**** MELOTERAPIE !!!!!!!!! - RIDICA VIBRATIA !!!!!!!! ****