- 2 martie 2012 la 18:00 până la 4 martie 2012 la 20:00
- UndeLOCATIA SE COMUNICA CU CATEVA ZILE INAINTEA EVENIMENTU
LUI PERSOANELO R CARE PARTICIPA PE ADRESA DE E-MAIL - biancuorek arina888@y ahoo.com - - DescriereCONFERINTA - SEMINAR - WORKSHOP * din SPANIA in ROMANIA - BUCURESTI
**** AGENDA DE LUCRU ****
1) - TERAPIE DE GRUP - (optional)
2) - TERAPIE CU FIECARE PERSOANA IN PARTE - in particular - (optional)
3) - SEDINTE DE TERAPIE PSIHOLOGICA - (optional)
4)- ELABORAREA ASTROGRAMEI PERSONALE CU EVIDENTIEREA KARMEI DIN VIATA ACTUALA SI A IUBIRII KARMICE - (optional)
5)- SEDINTE DE BIO-ENERGIE IN GRUP SI CU FIECARE PERSOANA IN PARTE - (optional)
6) - SEDINTA DE HIPNOZA CU AJUTORUL MELOTERAPIEI SI AL MANTRELOR - (optional)
7) - CONSILIERE PSIHOLOGICA PENTRU RELATIE - CUPLU - PSIHO-SEXOLOG - (optional)
8) - DIAGNOSTICAREA LA DISTANTA PE FOTOGRAFIE - PSIHOMETRIE * INDEPARTAREA BLOCAJELOR ENERGETICE SI METODE DE PROTECTIE ENERGETICA CONTRA BLOCAJELOR ENERGETICE ( FARMECE SI BLESTEME )
- (optional)
**** SEDINTE TERAPEUTICE DE 4 - 6 ORE, CARE SE POT PRELUNGI DUPA CAZ IN FUNCTIE DE NECESITATILE PARTICIPANTILOR ****
TAXA PARTICIPARE - 100 EURO / 3 ZILE
Pentru programari si intrebari suplimentare, persoanele interesate pot folosi adresa de e-mail - biancuorekarina888@yahoo.com
Datorita activitatii complexe desfasurate atat in Spania cat si in Romania, participarea la sedintele terapeutice si la seminarii este limitata, de aceea va rugam sa confirmati din timp intentia dumneavoastra.
LOCURILE SUNT LIMITATE !
CU MULT DRAG SI PRIETENIE,
psiholog-astrolog **** BIANCUORE KARINA ****
**** O VIATA PLINA DE MAGIA IUBIRII !!!!!!!! ****
luni, 26 decembrie 2011
IMPORTANT !!!!!!!! **** O VIATA PLINA DE MAGIA IUBIRII !!!!!!!! ****
duminică, 25 decembrie 2011
sâmbătă, 24 decembrie 2011
**** ANIMALELE ADEVARATII MEDICI DE FAMILIE !!!!!!!! ****
Cind vine vorba despre oameni capabili sa perceapa sau sa transmita informatii
fara ajutorul celor cinci organe de simt, folosind numai influentele energetice
asupra celor insufletite sau neinsufletite, atunci sigur se produce un fenomen
paranormal. Cea mai simpla definitie a unui fenomen ce depaseste granitele
obisnuitului ar suna cam asa: ceva bizar, inexplicabil pentru noi, oameni
normali, fara aptitudini iesite din comun. Iata de ce in chime vrajitorii erau
considerati alesi, inzestrati cu darul de a vorbi zeilor si de a interpreta
poruncile primite de la ei.
Incepind cu a doua jumatate a anilor '70, de o mare popularitate s-a bucurat in Occident fenomenul telepatiei la animale. Totusi, subiectul nu era o noutate, pentru ca inca din Antichitate erau cunoscute si apreciate capacitatile vindecatoare ale reprezentantilor regnului animal.
Ultimele cercetari in domeniu arata ca pisicile si ciinii inzestrati cu asemenea insusiri deosebite traiesc in medie cu trei pina la cinci ani mai mult decit oamenii ce prezinta inclinatii de acest gen. Iata citeva exemple. Calaria ne ajuta sa ne detensionam si sa ne refacem cu usurinta echilibrul psihic. Tovarasia paalilor vorbitori atenueaza durerile cardiace. Iar joaca sau numai simpla companie a pisicilor ajuta la scaderea presiunii arteriale, la relaxarea nervilor si diminueaza semnificativ starile de anxietate.
De-a lungul vietii pisica s-a dodit a fi un student la medicina foarte silitor, denind in cele din urma un medic experimentat. Centrul lor energetic regleaza ritmul cardiac al persoanei de care se ataseaza. De asemenea, tovarasia unei pisicute previne bolile articulatorii, durerile de cap si grabeste vindecarea ranilor stapinului sau. In sinul familiei pisica e totdeauna un ajutor real, mai ales pentru cei suferinzi. Un medicament viu, ea insasi sileste fara urma de indoiala diagnosticul celui in cauza. Cum reuseste acest lucru, va intrebati? Ei bine, ridicind labuta spre locul care ne provoaca dureri, ea indica exact organul bolnav.
Daca o lasam sa se apropie de noi si ne concentram energia pe aceleasi lungimi de unda cu cimpul ei energetic, in scurt timp durerea va inceta. Se poate spune ca e doar o senzatie, un fel de autosugestie. Dar nu e chiar asa de simplu. Rolul companionului nostru nu trebuie niciodata diminuat. Pentru ca el a fost si este medicul si medicamentul nostru. Asa ca daca vreodata brosita sau pneumonia va vor rapune, nu disperati. Ati incredere in pisoiul dumneavoastra!
Foarte simplu. Micul prieten se cuibareste in poala noastra si incalzeste cu trupul lui locul care ne doare. Desigur, nu toata lumea crede ca ceea ce v-am postit pina acum e adevarat. E greu de acceptat faptul ca o pisica poate fi inzestrata cu puteri tamaduitoare. Mai ales medicii sint cei mai circumspecti. Totusi nu trebuie sa minimalizam.
Mecanismul vindecator al felinelor este extraordinar de complex. Nu intimplator el implica forte electromagnetice. Acestea stimuleaza activitatea organismului uman. Datorita cimpului electromagnetic extrem de puternic, animalele, si mai ales ciinii si pisicile, pot fi considerate psihoterapeuti ideali. De altfel, aceasta a fost si tema celei de a saptea Conferinte Internationale de la Geneva.
Astazi oamenii de stiinta studiaza foarte serios acest fenomen. Ei recomanda cu fiecare ocazie adoptarea unui animal in fiecare familie. In Tunisia, sub fiecare acoperis descoperim o pisica. Ele sint vaccinate in mod regulat de catre medicii terinari. De aceea ele nu prezinta nici un pericol daca zgirie pe cineva sau daca se baga pe furis in asternuturile curate.
In Franta pisicile sint foarte la moda. Ele sint considerate elemente ce favorizeaza confortul psihologic al angajatilor din magazine sau alte locuri aglomerate. Specialistii au observat ca prezenta unei pisici printre salariatii unei firme, de exemplu, detensioneaza atmosfera si reduce stresul. In compania ei, oamenii sint mai seli, zimbesc mai des, se eneraza mai rar si se rastesc mai putin la clienti.
Un nou domeniu se dezvolta din ce in ce mai mult in medicina actuala. Este vorba despre terapia ondulatorie informationala. Acesta are la baza conrgenta undelor electromagnetice de frecnta medie sau inalta. Undele corespund radiatiilor emise de organele bolna ale trupului uman, actionind asupra insanatosirii acestora. Cu alte cuvinte, undele electromagnetice ale animalelor neutralizeaza undele emise de un organism uman bolnav.
S-a descoperit o metoda noua si originala de vindecare a copiilor care sufera de paralizie cerebrala. Boala lor poate fi cu succes tratata cu ajutorul delfinilor. Sedintele de terapie se desfasoara in clinici specializate, sub stricta supraghere a parintilor si a cercetatorilor. Care e procedeul? Bineinteles ca delfinii nu se asaza pe marginea patului alaturi de copilul bolnav, soptindu-i la ureche un descintec. Micii pacienti inoata cu delfinii. Contactul direct cu delfinii are efecte miraculoase. Asa se produce minunea. Departe de scaunul cu rotile pentru invalizi, copilul isi recapata fortele si incepe sa mearga.
Si pentru bolile de ordin psihic s-au gasit solutii salvatoare. De exemplu autismul. Boala apare atunci cind copilul se inchide in sine, cind taie orice legatura cu lumea exterioara si nu mai reactioneaza la schimbarile surnite in mediul inconjurator, de parca s-a transformat intr-o statuie de piatra. Iata o istorioara foarte raspindita. In Indonezia, in defileul Cikarang, linga riul Iava, isi aa adapost o vaca sfinta. Acesta era ca un fel de tamaduitor cu puteri bioenergoterapeutice. Vaca trata bolile de inima si migrenele. Ba chiar ii linistea pe cei ce erau macinati de mustrari de constiinta sau indulcea amarul jignirilor. Fie ca sintem in anul o mie, fie acum mii de oameni vin in pelerinaj la salasul animalului sfint.
Exista ipoteza conform careia radiatiile electromagnetice emise de o anumita materie permit atit omului, cit si animalelor sa actioneze asupra altor obiecte sau fiinte din jur. Cel mai important rol il joaca nu intensitatea radiatiilor, ci continutul informational pe care acestea il poarta. Din cercetarile efectuate la Institutul de Medicina Cosmica de doctorul in stiinte psihologice A.K. Popov reiese ca asupra omului actioneaza radiatii electromagnetice foarte puternice. In functie de intensitatea lor atitudinea individului se modifica. Cu cit sint mai puternice, cu atit persoana in cauza devine nervoasa, tensiunea arteriala creste, dind nastere senzatiilor contradictorii si uneori crizelor de epilepsie. Dupa spusele lui Popov diferitele frecnte intensificate la maximum ii poate induce omului un sentiment de spaima atit de mare, incit acesta va fi incapabil sa mai reactioneze in vreun fel. Din fericire, este o solutie - un fel generator, asemeni unui proiector, care ne poate scoate din impas.
Oricit de departe ar merge, pisica nu uita drumul spre casa
Cu totii am auzit nu o data posti incredibile despre animale domestice care au gasit drumul spre casa de la sute de kilometri departare. Asa s-a intimplat si cu motanul Amado. Intr-o vara tirzie stapina lui s-a imbolnavit grav. Copin au fost trimisi impreuna cu motanul la niste rude care locuiau mai la nord, la 25 de kilometri departare de orasul natal. La scurt timp de la despartirea de stapina lui, motanul a deni foarte trist. Zacea toata ziua. Nu-si gasea linistea. La un moment dat a iesit in gradina si nu s-a mai intors. Dupa doua saptamini a ajuns la ferma unde ramasese stapina, obosit, murdar, zgiriat pe labute si orb. Dar era fericit ca va putea sa toarca iar in culcusul lui chi de ani de zile.
Animalele primesc stimuli cu ajutorul cimpului informational global. Ele sint capabile sa simta inima omului, interiorul sau. Pot presimti situatiile critice in care se afla stapinii lor. De aceea, in conditii de tensiune maxima, ele isi mobilizeaza capacitatile extrasenzoriale ale creierului, denind foarte precaute la tot ceea ce se intimpla.
Telepatia la animale
Incepind cu a doua jumatate a anilor '70, de o mare popularitate s-a bucurat in Occident fenomenul telepatiei la animale. Totusi, subiectul nu era o noutate, pentru ca inca din Antichitate erau cunoscute si apreciate capacitatile vindecatoare ale reprezentantilor regnului animal.
Sa nu uitam ca animalele domestice sint prietenii nostri
Ultimele cercetari in domeniu arata ca pisicile si ciinii inzestrati cu asemenea insusiri deosebite traiesc in medie cu trei pina la cinci ani mai mult decit oamenii ce prezinta inclinatii de acest gen. Iata citeva exemple. Calaria ne ajuta sa ne detensionam si sa ne refacem cu usurinta echilibrul psihic. Tovarasia paalilor vorbitori atenueaza durerile cardiace. Iar joaca sau numai simpla companie a pisicilor ajuta la scaderea presiunii arteriale, la relaxarea nervilor si diminueaza semnificativ starile de anxietate.
Pisica - un doctor extraordinar
De-a lungul vietii pisica s-a dodit a fi un student la medicina foarte silitor, denind in cele din urma un medic experimentat. Centrul lor energetic regleaza ritmul cardiac al persoanei de care se ataseaza. De asemenea, tovarasia unei pisicute previne bolile articulatorii, durerile de cap si grabeste vindecarea ranilor stapinului sau. In sinul familiei pisica e totdeauna un ajutor real, mai ales pentru cei suferinzi. Un medicament viu, ea insasi sileste fara urma de indoiala diagnosticul celui in cauza. Cum reuseste acest lucru, va intrebati? Ei bine, ridicind labuta spre locul care ne provoaca dureri, ea indica exact organul bolnav.
Energia pozitiva a micilor feline
Daca o lasam sa se apropie de noi si ne concentram energia pe aceleasi lungimi de unda cu cimpul ei energetic, in scurt timp durerea va inceta. Se poate spune ca e doar o senzatie, un fel de autosugestie. Dar nu e chiar asa de simplu. Rolul companionului nostru nu trebuie niciodata diminuat. Pentru ca el a fost si este medicul si medicamentul nostru. Asa ca daca vreodata brosita sau pneumonia va vor rapune, nu disperati. Ati incredere in pisoiul dumneavoastra!
Cum ne poate vindeca o pisica
Foarte simplu. Micul prieten se cuibareste in poala noastra si incalzeste cu trupul lui locul care ne doare. Desigur, nu toata lumea crede ca ceea ce v-am postit pina acum e adevarat. E greu de acceptat faptul ca o pisica poate fi inzestrata cu puteri tamaduitoare. Mai ales medicii sint cei mai circumspecti. Totusi nu trebuie sa minimalizam.
Sedinte de psihoterapie la domiciliu si la orice ora
Mecanismul vindecator al felinelor este extraordinar de complex. Nu intimplator el implica forte electromagnetice. Acestea stimuleaza activitatea organismului uman. Datorita cimpului electromagnetic extrem de puternic, animalele, si mai ales ciinii si pisicile, pot fi considerate psihoterapeuti ideali. De altfel, aceasta a fost si tema celei de a saptea Conferinte Internationale de la Geneva.
Fiecare tunisian cu pisica lui
Astazi oamenii de stiinta studiaza foarte serios acest fenomen. Ei recomanda cu fiecare ocazie adoptarea unui animal in fiecare familie. In Tunisia, sub fiecare acoperis descoperim o pisica. Ele sint vaccinate in mod regulat de catre medicii terinari. De aceea ele nu prezinta nici un pericol daca zgirie pe cineva sau daca se baga pe furis in asternuturile curate.
Solutie antistres
In Franta pisicile sint foarte la moda. Ele sint considerate elemente ce favorizeaza confortul psihologic al angajatilor din magazine sau alte locuri aglomerate. Specialistii au observat ca prezenta unei pisici printre salariatii unei firme, de exemplu, detensioneaza atmosfera si reduce stresul. In compania ei, oamenii sint mai seli, zimbesc mai des, se eneraza mai rar si se rastesc mai putin la clienti.
Un nou tip de terapie
Un nou domeniu se dezvolta din ce in ce mai mult in medicina actuala. Este vorba despre terapia ondulatorie informationala. Acesta are la baza conrgenta undelor electromagnetice de frecnta medie sau inalta. Undele corespund radiatiilor emise de organele bolna ale trupului uman, actionind asupra insanatosirii acestora. Cu alte cuvinte, undele electromagnetice ale animalelor neutralizeaza undele emise de un organism uman bolnav.
Delfinii si paralizia cerebrala
S-a descoperit o metoda noua si originala de vindecare a copiilor care sufera de paralizie cerebrala. Boala lor poate fi cu succes tratata cu ajutorul delfinilor. Sedintele de terapie se desfasoara in clinici specializate, sub stricta supraghere a parintilor si a cercetatorilor. Care e procedeul? Bineinteles ca delfinii nu se asaza pe marginea patului alaturi de copilul bolnav, soptindu-i la ureche un descintec. Micii pacienti inoata cu delfinii. Contactul direct cu delfinii are efecte miraculoase. Asa se produce minunea. Departe de scaunul cu rotile pentru invalizi, copilul isi recapata fortele si incepe sa mearga.
Bovinele si autismul
Si pentru bolile de ordin psihic s-au gasit solutii salvatoare. De exemplu autismul. Boala apare atunci cind copilul se inchide in sine, cind taie orice legatura cu lumea exterioara si nu mai reactioneaza la schimbarile surnite in mediul inconjurator, de parca s-a transformat intr-o statuie de piatra. Iata o istorioara foarte raspindita. In Indonezia, in defileul Cikarang, linga riul Iava, isi aa adapost o vaca sfinta. Acesta era ca un fel de tamaduitor cu puteri bioenergoterapeutice. Vaca trata bolile de inima si migrenele. Ba chiar ii linistea pe cei ce erau macinati de mustrari de constiinta sau indulcea amarul jignirilor. Fie ca sintem in anul o mie, fie acum mii de oameni vin in pelerinaj la salasul animalului sfint.
Energia negativa ne provoaca suferinta
Exista ipoteza conform careia radiatiile electromagnetice emise de o anumita materie permit atit omului, cit si animalelor sa actioneze asupra altor obiecte sau fiinte din jur. Cel mai important rol il joaca nu intensitatea radiatiilor, ci continutul informational pe care acestea il poarta. Din cercetarile efectuate la Institutul de Medicina Cosmica de doctorul in stiinte psihologice A.K. Popov reiese ca asupra omului actioneaza radiatii electromagnetice foarte puternice. In functie de intensitatea lor atitudinea individului se modifica. Cu cit sint mai puternice, cu atit persoana in cauza devine nervoasa, tensiunea arteriala creste, dind nastere senzatiilor contradictorii si uneori crizelor de epilepsie. Dupa spusele lui Popov diferitele frecnte intensificate la maximum ii poate induce omului un sentiment de spaima atit de mare, incit acesta va fi incapabil sa mai reactioneze in vreun fel. Din fericire, este o solutie - un fel generator, asemeni unui proiector, care ne poate scoate din impas.
Oricit de departe ar merge, pisica nu uita drumul spre casa
Cu totii am auzit nu o data posti incredibile despre animale domestice care au gasit drumul spre casa de la sute de kilometri departare. Asa s-a intimplat si cu motanul Amado. Intr-o vara tirzie stapina lui s-a imbolnavit grav. Copin au fost trimisi impreuna cu motanul la niste rude care locuiau mai la nord, la 25 de kilometri departare de orasul natal. La scurt timp de la despartirea de stapina lui, motanul a deni foarte trist. Zacea toata ziua. Nu-si gasea linistea. La un moment dat a iesit in gradina si nu s-a mai intors. Dupa doua saptamini a ajuns la ferma unde ramasese stapina, obosit, murdar, zgiriat pe labute si orb. Dar era fericit ca va putea sa toarca iar in culcusul lui chi de ani de zile.
Animalele au constiinta
Animalele primesc stimuli cu ajutorul cimpului informational global. Ele sint capabile sa simta inima omului, interiorul sau. Pot presimti situatiile critice in care se afla stapinii lor. De aceea, in conditii de tensiune maxima, ele isi mobilizeaza capacitatile extrasenzoriale ale creierului, denind foarte precaute la tot ceea ce se intimpla.
vineri, 23 decembrie 2011
**** GANDURI DE SFARSIT DE AN !!!!!!!! - de la DANIELA CIOLPAN ****
Cateva zile si inca un calendar s-a umplut si-i face loc urmatorului.
Inca un final urmat de un nou inceput. Inca un timp in care ne uitam in
urma si tragem linie, ne uitam inainte si planificam. Am impresia ca in
ultima vreme timpul nu e deloc rabdator cu noi si se grabeste tot mai
tare sa se scurga.
Ma gandesc la 2011 ca la anul in care am invatat poate cele mai multe lectii. A fost anul in care prin proba focului a fost testata adevarata valoare. A fost anul in care am invatat ca si atunci cand cazi te poti ridica si poti continua cu fruntea sus. Am invatat ca atunci cand i-a redat orbului vederea, Isus nu i-a deschis pur si simplu ochii, ci mai intai i-a pus tina pe ei.
Imi numar binecuvantarile si nu sunt putine. Ii numar pe cei pe care ii iubesc si nu-s putini. Ii numar pe cei care imi sunt alaturi si nu-s multi, da-s de calitate. Fie ei aproape sau mai departe. Nu voi insirui nume, prefer sa le pastrez pentru mine.
Dar va multumesc voua, cei ce faceti parte din familia mea, cele ce-mi sunteti (inca) colege si sper prietene, prieteni, amici, cunostinte, oameni care ma cunosc mai mult sau mai putin, oameni cu care am stat de vorba mai mult sau mai putin. Va multumesc pentru iubire, respect, incurajari, imbratisari, lacrimi, urari, va multumesc ca prin voi ma cunosc mai bine si Il cunosc mai bine.
Iar pentru anul care vine imi doresc liniste in suflet, raspunsuri la intrebari, usi deschise si Oameni langa mine. Imi doresc sa primesc doar ceea ce imi lipseste cu adevarat; nu vreau sa fac risipa de oameni, de sentimente, de lucruri, de vise, de impliniri. Nu imi doresc nici mai mult, nici mai putin.
Imi doresc sa fiu mai sensibila fata de cei din jurul meu, imi doresc sa am dragoste multa de daruit, respect si apreciere. Imi doresc sa fiu mai putin incapatanata si mult mai maleabila. Imi doresc sa pot darui mai mult si sa stiu aprecia mult mai mult ceea ce primesc. Imi doresc sa ascult mai mult decat vorbesc si sa actionez mai mult.
De atatea ori ne e usor sa discutam, sa tragem concluzii, sa judecam si sa teoretizam pe diverse teme si cand vine examenul punerii in aplicare ramanem cu totii corigenti.
Ma bucur ca sunt un om bogat!
Ma gandesc la 2011 ca la anul in care am invatat poate cele mai multe lectii. A fost anul in care prin proba focului a fost testata adevarata valoare. A fost anul in care am invatat ca si atunci cand cazi te poti ridica si poti continua cu fruntea sus. Am invatat ca atunci cand i-a redat orbului vederea, Isus nu i-a deschis pur si simplu ochii, ci mai intai i-a pus tina pe ei.
Imi numar binecuvantarile si nu sunt putine. Ii numar pe cei pe care ii iubesc si nu-s putini. Ii numar pe cei care imi sunt alaturi si nu-s multi, da-s de calitate. Fie ei aproape sau mai departe. Nu voi insirui nume, prefer sa le pastrez pentru mine.
Dar va multumesc voua, cei ce faceti parte din familia mea, cele ce-mi sunteti (inca) colege si sper prietene, prieteni, amici, cunostinte, oameni care ma cunosc mai mult sau mai putin, oameni cu care am stat de vorba mai mult sau mai putin. Va multumesc pentru iubire, respect, incurajari, imbratisari, lacrimi, urari, va multumesc ca prin voi ma cunosc mai bine si Il cunosc mai bine.
Iar pentru anul care vine imi doresc liniste in suflet, raspunsuri la intrebari, usi deschise si Oameni langa mine. Imi doresc sa primesc doar ceea ce imi lipseste cu adevarat; nu vreau sa fac risipa de oameni, de sentimente, de lucruri, de vise, de impliniri. Nu imi doresc nici mai mult, nici mai putin.
Imi doresc sa fiu mai sensibila fata de cei din jurul meu, imi doresc sa am dragoste multa de daruit, respect si apreciere. Imi doresc sa fiu mai putin incapatanata si mult mai maleabila. Imi doresc sa pot darui mai mult si sa stiu aprecia mult mai mult ceea ce primesc. Imi doresc sa ascult mai mult decat vorbesc si sa actionez mai mult.
De atatea ori ne e usor sa discutam, sa tragem concluzii, sa judecam si sa teoretizam pe diverse teme si cand vine examenul punerii in aplicare ramanem cu totii corigenti.
Ma bucur ca sunt un om bogat!
**** MI-AS DORI ........ - de DANIELA CIOLPAN ****
Mi-as dori sa pot retrai copilaria, copilaria ignoranta, in care
doar jocul imi dicta reguli si in care imi construiam cu entuziasm si
inocenta propriul univers... un univers in care timpul se putea
contracta sau dilata dupa propria-mi vointa, iar spatiul putea fi
recreat, mereu inovat prin imaginatie...
Candva ai fost si tu copil...Aminteste-ti!...Trezeste copilul din tine ce doarme ghemuit la radacina sufletului tau matur, asteptand o clipa de tresarire inocenta din partea ta, a adultului ignorant, care nu se sfieste sa calce brutal pe propriile-i vise... Trezeste-l, dar fara a-l brusca, asa cum glasul duios al mamei tale te intreba odata: " Ce ti-ai dori?" Ai rabdare si asculta-i marturisile sfioase trecute pana nu demult sub tacere:
"Ce mi-as dori? Mi-as dori...
... sa aud vocea marii captive in cochilia unei scoici prizoniere printre stanci si sa o eliberez fara conditionare;
... sa dezleg soapta murmuranda a vantului care dezvaluie prin adierea lui blajina o noua taina a universului;
... sa simt cum zambetul diminetii afisat pe o raza de soare trezeste un suras si pe chipul meu somnoros;
... sa adulmec prospetimea pura a aerului jilav de dupa o ploaie cazuta senin din eter;
... sa imi scald privirea sfioasa intr-un azur sfidator, iar norii sa isi odihneasca calm si in siguranta aripile pe umerii mei;
Mi-as dori...
... sa escaladez cu maretie un munte ce nu a mai fost razbit pana acum, ci doar a rapus temerari, dar nu si pe mine;
... sa urc pe acoperisul lumii si sa pot atinge cerul doar inaltand cutezator mainile spre infinit;
... sa ma afund in oceanul de ninsoare ce invaluie pamantul intr-o aura stralucitoare, insa fara a cadea victima unei avalanse;
... sa naufragiez pe Insula Sperantei si sa impletesc o cununa de corali;
Mi-as dori...
... sa imbratisez luna si sa ii rasplatesc fidelitatea cu care ma vegheaza necontenit in noptile de neliniste sau de somn adanc;
... sa rup o floare salbatica de pe un camp neimblanzit, fara a-i strivi insa petalele-i gingase;
... sa ma prefac intr-un fluture diafan ce absoarbe nesatios din nectarul dulce al unei lumi naturale;
... sa zbor pe aripile unui cocor ce isi continua fara tagada calatoria spre meleaguri nestrabatute inca de pasarile de fier;
... sa prind in palma o frunza desprinsa dintr-un arbore milenar, o frunza care in periplul ei spre pamant danseaza pe o partitura compusa de fosnetul discret al vantului;
Mi-as dori... sa sterg cu o guma granita timpului si sa trasez cu creionul manuit de o mana libera, neingradita, frontiere nemarginite intre tarmuri, intre oameni, intre rase, intre religii, intre credinte...
Dar mai presus de toate, mi-as dori sa nu uit niciodata de dorintele mele, sa nu ajung sa le reprim pe fondul unei refulari claustrante..."
E randul tau sa raspunzi acum...Copilul din tine te intreaba la fel de curios ca altadata: "Cate din dorintele mele, cele care au fost candva si ale tale, continua sa te insoteasca devotat si astazi, cand timpul si-a lasat neindoielnic urma pe chipul anilor?" Probabil nu iti mai amintesti... a trecut totusi prea mult timp... Atunci visai ca poti schimba lumea...cu toata forta gandului pur, a imaginatiei creatoare, altruiste...atunci credeai in bunatatea oamenilor de langa tine, dar mai ales in bunatatea ta...atunci erai copil...acum ai crescut (in sfarsit!) mare...O dorinta ti s-a implinit, cea pe care atunci cand esti copil o resimti poate cel mai acut, aceasta, ai devenit adult, iti poti lua viata in propriile-ti maini...dar cu ce pret?! celelalte nazuite s-au pierdut pe drumul ce leaga nu tocmai unitar ori fara stationare copilaria de adolescenta si mai apoi de maturitate... sau poate tu insuti ai fost dispus sa sacrifici aceste nazuinte in incercarea ta explorativa de a te afirma pe podiumul vietii.
Eu i-am raspuns copilului din mine si acesta a inceput subit sa planga...lacrimi nealinate ii brazdau obrajii candizi... el nu plangea insa pentru ca si-ar mai fi dorit o bomboana sau o papusa, ci pentru ca visele de altadata i s-au spulberat ... dorintele lui fragile au fost sufocate de arsita mistuitoare a maturizarii ce proclama compromisuri...pacturi si mize cu tine insuti... Copilul din mine a reusit sa naufragieze pe Insula mult jinduita a Sperantei, insa nici glas, nici corali nu mai dainuiau acolo...era pustie...o singuratate mai dezolanta decat orice izolare reala...
Nu ii pot intelege pe deplin durerea... sunt un spirit incrustat de conventiile unui real prea riguros...nu mai percep in acelasi sens destainuirile lui, chiar daca acestea au fost odata trairile mele...Incerc voluntar sa sterg lacrimile de pe chipul copilului timid ce isi fixeaza privirea tematoare in ochii mei deznadajduiti, dar imi dau seama ca privirea scrutatoare ascunde o ezitare...copilul din mine a incetat sa mai creada intr-o alinare neegoista... Adoarme printre suspine neincetate, plecandu-si umil capul pe pieptul meu, in asteptarea unei noi dimineti in care sa il trezesc devreme, incat sa aiba suficient timp sa isi implineasca dorintele
Candva ai fost si tu copil...Aminteste-ti!...Trezeste copilul din tine ce doarme ghemuit la radacina sufletului tau matur, asteptand o clipa de tresarire inocenta din partea ta, a adultului ignorant, care nu se sfieste sa calce brutal pe propriile-i vise... Trezeste-l, dar fara a-l brusca, asa cum glasul duios al mamei tale te intreba odata: " Ce ti-ai dori?" Ai rabdare si asculta-i marturisile sfioase trecute pana nu demult sub tacere:
"Ce mi-as dori? Mi-as dori...
... sa aud vocea marii captive in cochilia unei scoici prizoniere printre stanci si sa o eliberez fara conditionare;
... sa dezleg soapta murmuranda a vantului care dezvaluie prin adierea lui blajina o noua taina a universului;
... sa simt cum zambetul diminetii afisat pe o raza de soare trezeste un suras si pe chipul meu somnoros;
... sa adulmec prospetimea pura a aerului jilav de dupa o ploaie cazuta senin din eter;
... sa imi scald privirea sfioasa intr-un azur sfidator, iar norii sa isi odihneasca calm si in siguranta aripile pe umerii mei;
Mi-as dori...
... sa escaladez cu maretie un munte ce nu a mai fost razbit pana acum, ci doar a rapus temerari, dar nu si pe mine;
... sa urc pe acoperisul lumii si sa pot atinge cerul doar inaltand cutezator mainile spre infinit;
... sa ma afund in oceanul de ninsoare ce invaluie pamantul intr-o aura stralucitoare, insa fara a cadea victima unei avalanse;
... sa naufragiez pe Insula Sperantei si sa impletesc o cununa de corali;
Mi-as dori...
... sa imbratisez luna si sa ii rasplatesc fidelitatea cu care ma vegheaza necontenit in noptile de neliniste sau de somn adanc;
... sa rup o floare salbatica de pe un camp neimblanzit, fara a-i strivi insa petalele-i gingase;
... sa ma prefac intr-un fluture diafan ce absoarbe nesatios din nectarul dulce al unei lumi naturale;
... sa zbor pe aripile unui cocor ce isi continua fara tagada calatoria spre meleaguri nestrabatute inca de pasarile de fier;
... sa prind in palma o frunza desprinsa dintr-un arbore milenar, o frunza care in periplul ei spre pamant danseaza pe o partitura compusa de fosnetul discret al vantului;
Mi-as dori... sa sterg cu o guma granita timpului si sa trasez cu creionul manuit de o mana libera, neingradita, frontiere nemarginite intre tarmuri, intre oameni, intre rase, intre religii, intre credinte...
Dar mai presus de toate, mi-as dori sa nu uit niciodata de dorintele mele, sa nu ajung sa le reprim pe fondul unei refulari claustrante..."
E randul tau sa raspunzi acum...Copilul din tine te intreaba la fel de curios ca altadata: "Cate din dorintele mele, cele care au fost candva si ale tale, continua sa te insoteasca devotat si astazi, cand timpul si-a lasat neindoielnic urma pe chipul anilor?" Probabil nu iti mai amintesti... a trecut totusi prea mult timp... Atunci visai ca poti schimba lumea...cu toata forta gandului pur, a imaginatiei creatoare, altruiste...atunci credeai in bunatatea oamenilor de langa tine, dar mai ales in bunatatea ta...atunci erai copil...acum ai crescut (in sfarsit!) mare...O dorinta ti s-a implinit, cea pe care atunci cand esti copil o resimti poate cel mai acut, aceasta, ai devenit adult, iti poti lua viata in propriile-ti maini...dar cu ce pret?! celelalte nazuite s-au pierdut pe drumul ce leaga nu tocmai unitar ori fara stationare copilaria de adolescenta si mai apoi de maturitate... sau poate tu insuti ai fost dispus sa sacrifici aceste nazuinte in incercarea ta explorativa de a te afirma pe podiumul vietii.
Eu i-am raspuns copilului din mine si acesta a inceput subit sa planga...lacrimi nealinate ii brazdau obrajii candizi... el nu plangea insa pentru ca si-ar mai fi dorit o bomboana sau o papusa, ci pentru ca visele de altadata i s-au spulberat ... dorintele lui fragile au fost sufocate de arsita mistuitoare a maturizarii ce proclama compromisuri...pacturi si mize cu tine insuti... Copilul din mine a reusit sa naufragieze pe Insula mult jinduita a Sperantei, insa nici glas, nici corali nu mai dainuiau acolo...era pustie...o singuratate mai dezolanta decat orice izolare reala...
Nu ii pot intelege pe deplin durerea... sunt un spirit incrustat de conventiile unui real prea riguros...nu mai percep in acelasi sens destainuirile lui, chiar daca acestea au fost odata trairile mele...Incerc voluntar sa sterg lacrimile de pe chipul copilului timid ce isi fixeaza privirea tematoare in ochii mei deznadajduiti, dar imi dau seama ca privirea scrutatoare ascunde o ezitare...copilul din mine a incetat sa mai creada intr-o alinare neegoista... Adoarme printre suspine neincetate, plecandu-si umil capul pe pieptul meu, in asteptarea unei noi dimineti in care sa il trezesc devreme, incat sa aiba suficient timp sa isi implineasca dorintele
**** IARNĂ, ZĂPADĂ, BRĂDUŢ ŞI MOŞ CRĂCIUN- prin ochi de copil - autor DANIELA CIOLPAN
Când e iarnă la modul general?
Iarnă e atunci când obrăjorii şi năsucul sunt reci şi au culoarea florii ăleia care se cheamă bujor. Când trebuie să purtăm fular, mănuşi şi căciuliţe şi când mama face inspecţia la şosete şi hăinuţe şi ne întoarce de la uşă daca nu i se par suficient de multe şi de călduroase. Când bem seara ceai fierbinte cu multă lămâie şi ne încălzim mânuţele pe ceaşcă până ne frige uşor, cât să chicotim un pic. Iarnă e şi când e zăpadă.
Ce e zăpada?
Zăpada e când e şi gheaţă. Când un puf alb, cu sclipiri de argint, acoperă copacii, casele, maşinile, magazinele, maşinile, absolut tot şi trebuie să mergem mai atenţi ca să nu alunecăm şi să ne lovim la năsuc, coate sau genunchi. Când cade, zăpada asta, cade sub formă de fulgi albi şi moi. Dacă prinzi în palmă un fulg, se topeşte şi se face apă. Zăpada seamănă cu vata de zahăr din Orăşelul Copiilor, cu diferenţa că nu e voie s-o mănânci, fiindcă, dac-o mănânci, se umflă gâtul, curge nasul şi creşte temperatura. Bine, poţi să răceşti şi fără să mănânci zăpadă. În orice caz, atunci mama te ţine în casă înfofolit şi te doftoriceşte.
Care-i treaba cu sania?
Chestia cea mai frumoasă în legătură cu zăpada e că poţi să te dai cu sania. E frumos şi când te trage tata sau bunicul cu sania, alunecă uşor şi te simţi de parcă pluteşti. Dar cel mai frumos e când te duci cu mulţi copii la derdeluş. Derdeluşul e întotdeauna pe un deal mai înalt. Te urci şi-ţi dai drumul de sus cu sania şi atunci senzaţia e mult mai tare. Te agăţi bine cu mâinile să nu cazi şi să te ţii chiote şi bucurie. Iar dacă mai cazi, nu-i nimic, te scuturi de zăpadă şi o iei de la capăt, până te strigă mama în casă şi te ia şi puţin la întrebări în legătură cu poezia de la grădiniţă.
Upsss, în curând vine Moşul
La un moment dat, oamenii mari încep să se agite. Aleargă încoace şi-ncolo, fac multe cumpărături, multe planuri, curăţenie, tot felul. Auzi mai des ca de obicei chestia cu “trebuie să fii cuminte fiindcă, în curând, vine Moşul”.
Într-o zi, tata vine acasă cu un brad mare pe care îl duce în cămară sau pe balcon, cu promisiunea că, în câteva zile, o să-l împodobiţi împreună cu globuri, beteală, dulciuri, jucării şi beculeţe.
Brăduţul împodobit
Seara în care împodobeşti bradul e ca o poveste. În casă e cald şi miroase frumos a cozonaci. Mama trebăluieşte de zor, are ochii puţin obosiţi de alergătură şi zâmbetul bun ca de obicei, tata e puţin emoţionat, puţin stângaci şi nerăbdător ca şi tine. În cutii, globuleţele colorate sclipesc tare frumos, iar când le atingi între ele, din greşeală sau intenţionat, scot un clinchet cristalin, cam ca al clopoţeilor. Le pui în brad, pentru unele te urci pe scăunel sau îl rogi pe tata să le agaţe, deşi parcă n-ai vrea, parcă ai vrea să le pui tu pe toate. Te învârţi în jurul brăduţului, ca să iasă bine repartizarea culorilor, mai strâmbi din năsuc puţin nemulţumit, mai iei unul de colo şi îl pui dincolo, le mai inversezi între ele. Nu toate globurile sunt rotunde, unele au formă de steluţă, altele de brăduţ, altele de animăluţe, mă rog, tot felul de forme. În pom se pun şi bomboane, şi clopoţei, şi artificii. Beteala şi instalaţia de beculeţe vin la sfârşit, după ce s-a pus globul din vârf, ăla, cel mai mare şi mai frumos. Pentru asta s-ar putea să fie nevoie să te ia in braţe tata, ca să ajungi. Înainte de culcare, arzi vreo două artificii să vezi cum e, ţii ochişorii strânşi la început şi, mamă ce frumos e după aia, când îi deschizi.
Când te culci, laşi instalaţia să meargă şi, o vreme, priveşti umbrele colorate care apar pe pereţi şi pe perdea, atunci când se aprind sau se sting beculeţele.
Adormi cam greu fiindcă, de emoţie, îţi ard puţin obrajii, inima bate mai tare ca de obicei şi, în plus, îţi zboară aşa ca nişte fluturaşi prin burtică. Ştii că atunci când tu o să visezi, o să vină Moş Crăciun să pună cadourile sub brad. Din când în când te fulgeră întrebarea “Dar dacă nu vine?” Trebuie să vină, de ce sa nu vină, ai fost un copil cuminte şi i-ai scris şi o scrisoare mai demult. Tare ai vrea să-ţi aducă ce l-ai rugat. De fapt, tare ai mai vrea să nu adormi deloc, ca să-l surprizi pe Moş, dar nu-ţi iese niciodată. Adormi şi visezi că a venit Moşul şi că stai de vorbă cu el, mai o poezie, mai un cântecel, chestii d-astea.
Moş Crăciun
Moş Crăciun e un tip mai în vârstă, cu barba şi pletele lungi şi albe. E mai rotofei el aşa şi, probabil, din cauza asta e mereu vesel şi foarte vioi pentru vârsta lui şi râde cu hohote lungi “Ho-hooo-hoooooo”. E îmbrăcat tot timpul în roşu, foarte prietenos şi receptiv la dorinţele copiilor. Locuieşte undeva în Laponia, dar, în noaptea de Crăciun, când are treabă de nu-şi vede capul, se plimbă pe tot globul. De fapt, se plimbă pe deasupra lui, prin văzduh, cu o sanie mare trasă de reni. Practic, într-o singură noapte, Moşul are timp să facă ocolul pământului, să intre, pe horn sau pe geam (mă rog, treaba lui pe unde) în absolut fiecare casă şi să lase, tiptil şi pe nevăzute, cadourile dorite, tuturor copiilor.
În zilele când mergi la grădiniţă sau la şcoală, trage mama de tine încercând să te fure somnului dulce. De Crăciun, însă, te trezeşti cu noaptea-n cap, înaintea tuturor din casă. Nici măcar nu mai faci pipi, te duci glonţ, somnoros dar nerăbdător, cu ochii abia întredeschişi şi cu inima încercând să spargă pijamaua şi pipăi pe sub brăduţ. Foşnetul pacheţelelor pe care Moşul le-a lăsat acolo face somnul să dispară cum ai clipi. După ce mai întîi, cu obrajii roşii de emoţie şi uimire, desfaci cadourile, dai năvală spre camera părinţilor, dai uşa de perete şi împarţi cu ei bucuria minunatei surprize.
Şi te surprinzi gândindu-te, preţ de o secundă: “Oare ce-o să-mi aducă Moşul la anul?”
Iarnă e atunci când obrăjorii şi năsucul sunt reci şi au culoarea florii ăleia care se cheamă bujor. Când trebuie să purtăm fular, mănuşi şi căciuliţe şi când mama face inspecţia la şosete şi hăinuţe şi ne întoarce de la uşă daca nu i se par suficient de multe şi de călduroase. Când bem seara ceai fierbinte cu multă lămâie şi ne încălzim mânuţele pe ceaşcă până ne frige uşor, cât să chicotim un pic. Iarnă e şi când e zăpadă.
Ce e zăpada?
Zăpada e când e şi gheaţă. Când un puf alb, cu sclipiri de argint, acoperă copacii, casele, maşinile, magazinele, maşinile, absolut tot şi trebuie să mergem mai atenţi ca să nu alunecăm şi să ne lovim la năsuc, coate sau genunchi. Când cade, zăpada asta, cade sub formă de fulgi albi şi moi. Dacă prinzi în palmă un fulg, se topeşte şi se face apă. Zăpada seamănă cu vata de zahăr din Orăşelul Copiilor, cu diferenţa că nu e voie s-o mănânci, fiindcă, dac-o mănânci, se umflă gâtul, curge nasul şi creşte temperatura. Bine, poţi să răceşti şi fără să mănânci zăpadă. În orice caz, atunci mama te ţine în casă înfofolit şi te doftoriceşte.
Care-i treaba cu sania?
Chestia cea mai frumoasă în legătură cu zăpada e că poţi să te dai cu sania. E frumos şi când te trage tata sau bunicul cu sania, alunecă uşor şi te simţi de parcă pluteşti. Dar cel mai frumos e când te duci cu mulţi copii la derdeluş. Derdeluşul e întotdeauna pe un deal mai înalt. Te urci şi-ţi dai drumul de sus cu sania şi atunci senzaţia e mult mai tare. Te agăţi bine cu mâinile să nu cazi şi să te ţii chiote şi bucurie. Iar dacă mai cazi, nu-i nimic, te scuturi de zăpadă şi o iei de la capăt, până te strigă mama în casă şi te ia şi puţin la întrebări în legătură cu poezia de la grădiniţă.
Upsss, în curând vine Moşul
La un moment dat, oamenii mari încep să se agite. Aleargă încoace şi-ncolo, fac multe cumpărături, multe planuri, curăţenie, tot felul. Auzi mai des ca de obicei chestia cu “trebuie să fii cuminte fiindcă, în curând, vine Moşul”.
Într-o zi, tata vine acasă cu un brad mare pe care îl duce în cămară sau pe balcon, cu promisiunea că, în câteva zile, o să-l împodobiţi împreună cu globuri, beteală, dulciuri, jucării şi beculeţe.
Brăduţul împodobit
Seara în care împodobeşti bradul e ca o poveste. În casă e cald şi miroase frumos a cozonaci. Mama trebăluieşte de zor, are ochii puţin obosiţi de alergătură şi zâmbetul bun ca de obicei, tata e puţin emoţionat, puţin stângaci şi nerăbdător ca şi tine. În cutii, globuleţele colorate sclipesc tare frumos, iar când le atingi între ele, din greşeală sau intenţionat, scot un clinchet cristalin, cam ca al clopoţeilor. Le pui în brad, pentru unele te urci pe scăunel sau îl rogi pe tata să le agaţe, deşi parcă n-ai vrea, parcă ai vrea să le pui tu pe toate. Te învârţi în jurul brăduţului, ca să iasă bine repartizarea culorilor, mai strâmbi din năsuc puţin nemulţumit, mai iei unul de colo şi îl pui dincolo, le mai inversezi între ele. Nu toate globurile sunt rotunde, unele au formă de steluţă, altele de brăduţ, altele de animăluţe, mă rog, tot felul de forme. În pom se pun şi bomboane, şi clopoţei, şi artificii. Beteala şi instalaţia de beculeţe vin la sfârşit, după ce s-a pus globul din vârf, ăla, cel mai mare şi mai frumos. Pentru asta s-ar putea să fie nevoie să te ia in braţe tata, ca să ajungi. Înainte de culcare, arzi vreo două artificii să vezi cum e, ţii ochişorii strânşi la început şi, mamă ce frumos e după aia, când îi deschizi.
Când te culci, laşi instalaţia să meargă şi, o vreme, priveşti umbrele colorate care apar pe pereţi şi pe perdea, atunci când se aprind sau se sting beculeţele.
Adormi cam greu fiindcă, de emoţie, îţi ard puţin obrajii, inima bate mai tare ca de obicei şi, în plus, îţi zboară aşa ca nişte fluturaşi prin burtică. Ştii că atunci când tu o să visezi, o să vină Moş Crăciun să pună cadourile sub brad. Din când în când te fulgeră întrebarea “Dar dacă nu vine?” Trebuie să vină, de ce sa nu vină, ai fost un copil cuminte şi i-ai scris şi o scrisoare mai demult. Tare ai vrea să-ţi aducă ce l-ai rugat. De fapt, tare ai mai vrea să nu adormi deloc, ca să-l surprizi pe Moş, dar nu-ţi iese niciodată. Adormi şi visezi că a venit Moşul şi că stai de vorbă cu el, mai o poezie, mai un cântecel, chestii d-astea.
Moş Crăciun
Moş Crăciun e un tip mai în vârstă, cu barba şi pletele lungi şi albe. E mai rotofei el aşa şi, probabil, din cauza asta e mereu vesel şi foarte vioi pentru vârsta lui şi râde cu hohote lungi “Ho-hooo-hoooooo”. E îmbrăcat tot timpul în roşu, foarte prietenos şi receptiv la dorinţele copiilor. Locuieşte undeva în Laponia, dar, în noaptea de Crăciun, când are treabă de nu-şi vede capul, se plimbă pe tot globul. De fapt, se plimbă pe deasupra lui, prin văzduh, cu o sanie mare trasă de reni. Practic, într-o singură noapte, Moşul are timp să facă ocolul pământului, să intre, pe horn sau pe geam (mă rog, treaba lui pe unde) în absolut fiecare casă şi să lase, tiptil şi pe nevăzute, cadourile dorite, tuturor copiilor.
În zilele când mergi la grădiniţă sau la şcoală, trage mama de tine încercând să te fure somnului dulce. De Crăciun, însă, te trezeşti cu noaptea-n cap, înaintea tuturor din casă. Nici măcar nu mai faci pipi, te duci glonţ, somnoros dar nerăbdător, cu ochii abia întredeschişi şi cu inima încercând să spargă pijamaua şi pipăi pe sub brăduţ. Foşnetul pacheţelelor pe care Moşul le-a lăsat acolo face somnul să dispară cum ai clipi. După ce mai întîi, cu obrajii roşii de emoţie şi uimire, desfaci cadourile, dai năvală spre camera părinţilor, dai uşa de perete şi împarţi cu ei bucuria minunatei surprize.
Şi te surprinzi gândindu-te, preţ de o secundă: “Oare ce-o să-mi aducă Moşul la anul?”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)