**** PIERDEREA SI CASTIGUL - IMBOLNAVESTE SI VINDECA !!!!!!!! ****

Cand pierzi te imbolnavesti.
Cand câstigi te insanatosesti.

Ce poti pierde ?
Orice.
De la bani, femei, functii, statut in societate pana la meciul de fotbal jucat cu prietenii la “sintetic”.
Tot la pierderi putem include pierderea atentiei si respectului celor din jur, pierderea afectiunii celor dragi (parinti, copii, prieteni, parteneri), si nu in ultimul rand pierderea persoanelor dragi. Exista situatii in care o persoana are nevoie de ani intregi pentru a trece peste o pierdere, mai ales cand e vorba de pierderea unei persoane dragi, ba unii chiar nu mai reusesc sa-si revina niciodata.
Si nu cumva sa uit sa mentionez, suporter fanatic fiind, poti simti o pierdere imensa cand pierde echipa ta favorita – Steaua de exemplu, care profita de ocazie si schimba cel de-al 150-lea antrenor din acest sezon.
Iar pe langa aceste exemple, se poate adauga tot ce ne imaginam in materie de pierdere, absolut orice – pierderea bijuteriei preferate primita ca mostenire de la bunica strabunicii, pierderea unui portofel din care nu lipsea nimic, a unui telefon de ultima generatie placat cu aur, sau a unui bilet la loto – poate tocmai cel castigator, ce ghinion. Toate acestea le simtim ca pierderi, si inca unele le simtim din plin.

Ce mai putem pierde ?

Aaa da, celule, intre 30 si 40 de mii pe ora, asa ca intr-o zi ajungem sa pierdem aproape 1 milion de celule. (saracele celule :( )
Mai putem pierde păr (daca avem), si pierdem cam 50-100 de fire pe zi. (doamne, ce tragedie)
La fel, si apa, pierdem in jur de 2,5 litrii pe zi prin sistemul excretor, prin piele, prin respiratie si, de ce nu, o putem pierde printr-un exercitiu de buna crestere, si anume scuipatul pe strada. :)
Si imposibil sa evit, pierdem timpul care ramane cu fiecare secunda mai putin, deci tot o pierdere.
Asadar , dupa cum observi, este IMPOSIBIL sa nu pierzi niciodata nimic, mereu pierzi ceva. Si asa cum am spus mai sus pierderea (da! cea care e inevitabila) ne imbolnaveste (fizic). Tragic nu-i asa ?
Imi vin acum in minte oamenii care incearca sa faca “imposibilul” pentru a evita alimentele nocive, in favoarea alimentatiei santoase. Si ii incearca un sentiment profund de pierdere cand observa ca, orice ar face, nu doar ca nu reusesc sa se fereasca de toate “otravurile din alimente”, dar devin si pe zi ce trece mai bolnavi, in ciuda tuturor eforturilor de alimentatie corecta. Ironic, nu-i asa ?
Erau comediile cu Mr. Bean, care reuseste sa faca din cele mai banale lucruri ceva deosebit de complex si complicat, si atat de multe le complica atat incat acel lucru, care la inceput era simplu si banal, devine imposibil de realizat.
Faceti legatura cu eforturile supraomenesti de a ajunge intr-o zi la alimentatia ideala si la stilul de viata perfect sanatos ? Complicand lucrurile mai mult decat e cazul, riscam sa intoarcem totul impotriva noastra.

Biologia noastra nu suporta PIERDEREA !

Sub nicio forma.
“Omul” din noi, firea noastra (Eul) e facut doar sa castige.
Daca nu e mereu in castig el se supara, si atat de tare se supara incat se imbolnaveste.
A pierde este pentru un om nefiresc, impotriva naturii sale, impotriva a ceea ce a fost facut sa fie. Omul a fost creat sa fie mereu castigator. Orice iesire din acest registru de campion devine distructiv, inclusiv pentru sanatate. Pierderea este la fel de nenaturala ca boala.
In schimba castigul este ceva firesc, natural, este ceea pentru ce am fost creati. A castiga e la fel de firesc ca si sanatatea.
Ce ciudat, nu-i asa ?
Ai un iubit pe care-l iubesti, esti in castig. Te insanatosesti.
Te lasa, te imbolnavesti.
Castigi bani, un job nou, o functie in firma in care lucrezi, si te bucuri si sanatatea ta se imbunatateste.
Il pierzi (locul de munca), te superi, atat de tare incat te imbolnavesti. Apoi afirmi cu mirare “Hei de cand am pierdut jobul ala, sau de cand m-a lasat iubitul, imi merge din ce in ce mai rau, mai ales cu sanatatea“
Castigi o imagine in fata oamenilor, de obicei prin mastile pe care le porti mai degraba decat prin ceea ce esti tu cu adevarat, iar aceasta imagine te face sa te simti in castig, implicit sa devii mai sanatos.
Cand pierzi imaginea, deoarece o persoana ”fara suflet” te-a umilit in fata celor care aveau o parere pozitiva despre tine, te superi, uneori atat de tare incat ajungi sa te imbolnavesti. Pentru tine imaginea in fata celorlalti era unul din cele mai importante lucruri din viata, acum nu mai poti iesi din casa si singurul lucru pe care iti vine sa faci e sa fugi undeva depare, poate in alta tara (unde probabil o sa-ti construiesti din nou acea imagina falsa de la zero, fara ca cei din jur sa aiba cea mai mica banuiala ca tu de fapt te prefaci).
Nu ar fi atat de grav daca aceste pierderi ne-ar supara si atat, mai grav este ca ne si imbolnavesc fizic, deoarece sunt impotriva naturii noastre de castigatori/campioni.
Era o vorba: “ala daca nu castiga ceva de pe urma ta, nu e sanatos” – si reflecta cat se poate de bine realitatea. Oamenii nu pot fi in pierdere, si chiar daca nu sunt constienti de asta, o simt puternic in interiorul lor. Nici eu, si nici tu cel care citesti nu putem face ceva care ne face sa ne simtim in pierdere. Eu n-as scrie acest articol daca nu as gasi un castig in el. Tu nu l-ai citi daca nu ai spera la un castig din aceasta lectura. Totul in deciziile noastre se imparte in castig si pierdere.
Ok, cred ca e tot clar pana aici: pierdere = imbolnavire, castig = insanatosire
Dar nu pot trece mai departe, pana nu dau si alte exemple de pierdere, nu atat de spectaculoase ca cele de mai sus, insa esentiale pentru a intelege mesajul acestui articol.

Pierderile mici

1. Celulele (de exemplu)
Asa cum am spus mai sus, pierdem zilnic in jur de 1 milion de celule. Da, si eu si tu, si fiecare dintre noi – nimeni nu este scutit.
Insa ceea ce este interesant este ca la aceasta pierdere NIMENI nu se supara, chiar deloc. Sau poate exista oameni tristi din cauza asta, insa eu cel putin n-am vazut in viata mea un om care sa-si planga “sarmanele celule decedate” (poate am prea putina experienta de viata).
Asadar te intreb: De ce nu te superi ca pierzi atat de multe celule, insa te superi cand te lasa iubitul/iubita.
Mda, ai putea sa-mi raspunzi : “Pentru ca ea are mai multe celule”.
Ideea care vreau s-o subliniez este ca prima situatie o PERCEPEM ca fiind o pierdere (pierderea iubitei), in timp pe cealalta (pierderea celulelor) nu o percepem, adica nu realizam ca in acest moment de fapt cad de pe noi cateva mii de celule.
Si chiar daca devine constient de aceasta pieedere de celule o vedem/percepem ca pe un mers natural al lucrurilor, ca pe un castig. Pe principiul, atata timp cat imi pierd celulele zilnic, inseamna ca raman sanatos, deoarece celulele moarte cad si nu stau sa putrezeasca pe mine. Asadar aceeasi pierdere de celule a devenit un castig in momentul in care AM ALES s-o percep ca si un castig.

2. Timpul

Un alt exemplu sugestiv. Se pierde incet secunda dupa secunda, insa, la fel, n-am vazut niciun om care sa planga dupa secunda care tocmai s-a dus, deoarece nu e constient de aceasta pierdere. Secunda se duce se pierde, insa omu n-o percepe ca pierdere. In schimb cand am pierdut secunda dupa secunda, si realizeaza cumva ca a pierdut 20 de ani de viata incepe sa simta din plin sentimentul pierderii.
De ce se intampla asta?
Deoarece PERCEPE pierderea, CREDE ca intradevar a pierdut ceva.
Pe de alta parte, alt om poate spune mi-am folosit ultimii 20 de ani pentru a-mi construi o cariera, pentru a invata lucruri noi, sau, la fel de bine, pentru a ma relaxa si a ma bucura de viata nefacand nimic. Si sa vada ca un CASTIG oricare din aceste situatii.
Diferenta este si aici de perceptie, un om poate vedea relaxarea ca o pierdere de vreme in timp ce altul o poate vedea ca un castig. (aceeasi relaxare)
Altul poate percepe statutul de angajat ca o pierdere, deoarece visul sau de mic era sa devina patron, in timp ce altii ar da orice pentru un serviciu stabil care sa-i ofere strictul necesar pentru un trai decent. Acelasi loc de munca, reprezina o pierdere pentru cel care vrea sa devina patron, si un castig pentru cel care isi cauta un loc de munca de tipul acesta.
Intrebare:

A inteles toata lumea ca pierderea si castigul tin exclusiv de perceptia MEA ?

EU DECID daca sunt in castig sau in pierdere, eu aleg sa vad lucrurile din jur ca fiind un castig sau, din contra, ca fiind o pierdere.

La fel, EU DECID daca a munci este o pierdere de vreme si singurul scop (castig) in viata este relaxarea, asa cum tot EU DECID sa vad relaxarea ca o pierdere de vreme si munca ca pe un castig.
In realitate niciuna din afirmatii nu este corecta cand vorbim de sanatate.
Pentru a ne insanatosi e nevoie sa vedem relaxarea ca un castig si munca tot un castig. Si orice alt lucru ca un castig (un dar de Sus, daca vrei).
“NIMIC nu e pierdere, si ORICE e castig“ – aceasta este formula sanatatii, gandirea oamenilor sanatosi.


Societatea ne invata (prost) ca este mereu nevoie sa sacrifici (sa pierzi) ceva, pentru a castiga altceva.
E nevoie sa fii la inceput nefericit pentru ca apoi sa poti fi fericit.
E nevoie sa traiesti in pierdere, sa-ti refuzi/reprimi dorintele pentru a abia apoi sa poti experimenta castigul.
Normal ar fi fac exact ce-mi place, adica sunt in castig, pentru ca si in viitor sa fiu tot in castig, si nu e nevoie sa pierd NIMIC pentru asta.
La noi se spune peste tot:
“Sacrific/Pierd distractia pentru cariera”

“Sacrific/Pierd timpul pentru munca”
“Sacrific/Pierd liberatea pentru scoala”
“Sacrific/Pierd libertatea sexuala pentru familie”
“Pierd/Cheltuiesc banii pe cresterea copiilor”
Nu, nu, nu.
Desi pentru lumea aceasta (intoarsa pe dos) in care traim lucrurile de mai sus ne suna cumva normal si obisnuit, pentru BIOLOGIA noastra pierderea este INTOLERABILA, indiferent cat de mica e.

“Sanatatea noastra nu suporta pierderea”

Astfel pentru a satisface nevoia de castig a biologiei noastre e nevoie sa fim 100% in castig. Castigatori si in perioada in care muncim pentru a obitne un lucru, si la fel de castigatori in perioada in care culegem roadele acelei munci.
Eu sunt in castig cand scriu acest articol, si n-o sa fiu cu nimic mai in castig cand il voi termina de scris, ci voi fi 100% in castig exact cum sunt ACUM la momentul scrierii. Cand zic “suta la suta in castig” inseamna ca mai in castig de atat (cat sunt acum) NU se poate.
E ca si cum ai spune:

“Nimic nu ma poate face mai fericit decat sunt deja”

Daca acum cand lucrez sunt in maximul implinirii, adica in castig total, cum voi putea fi si mai fericit dupa ce voi termina, daca sunt deja la maximum ?
Asadar la nivel de PERCEPTIE trebuie ca toate lucrurile pe care le facem, fara exceptie, sa fie UN CASTIG:
Cand muncesti esti la fel de “in castig” ca si cand pirmesti salariul.
Invatatul este la fel de implinitor ca si luarea examenelor.
Orice drum/calatorie este la fel de satisfacatoare ca si sosirea la destinatie.

Kahlil Gibran face referire la aceste aspecte in capodopera “Profetul”, unde ne sugereaza ca daca nu putem gasi placere in munca pe care o facem, ne este mai de folos sa cersim de la cei care cu bucurie isi castiga banii. Nu stiu pentru “omul modern” cat de ok suna asta, insa pentru Biologia noastra este cu siguranta un indemna sanatos:

‎”Când munciţi deveniţi un fluier, prin care murmurul orelor se schimbă în cântece.

‎Dar ce înseamnă să munceşti cu dragoste?
Înseamnă să ţeşi stofa cu fire toarse din sufletul tău,
ca şi când iubita‑ţi ar trebui să o poarte,
Înseamnă să clădeşti o casă cu tragere de inimă,
ca şi când iubita‑ţi ar trebui să o locuiască,
Înseamnă să semeni boabele cu duioşie, iar spicele să le seceri cu bucurie,
ca şi când iubita‑ţi ar trebui să mănânce pâinea caldă,
Înseamnă să pui în toate lucrurile pe care le faci o fărâmă din sufletul tău.
Şi, dacă nu poţi să munceşti cu dragoste ci cu scârbă,
atunci mai bine părăseşte lucrul tău şi aşează‑te la poarta templului
spre a primi pomană de la cei care cu bucurie muncesc
Iar dacă, cu nepăsare, vei face pâinea, va fi o pâine amară,
care nu va potoli decât pe jumătate foamea omului.
Deoarece dacă, fără tragere de inimă, vei stoarce mustul din struguri,
atunci nepăsarea ta ca o otravă se va răspândi în acel vin.
Şi chiar dacă vei cânta asemeni îngerilor, dar nu vei iubi cântecul,

auzul oamenilor va rămâne surd la glasul zilei ca şi la acel al nopţii.”

-Citat din cartea “Profetul” de Kahlil Gibran -

Un alt aspect important in ceea ce priveste perceptia castigului, este modul in care ne raportam la timp.

Timpul NU il pierdem niciodata, ci il transformam.

Pur si simplu expresia “pierd timpul” sau “pierd vremea” nu este adecvata, deoarece ne autoinducem perceptia pierderii (care asa cum am stabilit, e impotriva naturii).
Timpul putem doar sa-l transformam.
Transform timpul in munca, sau la fel de bine in relaxare, stat la soare, iesit in oras, odihna sau somn.
Pot transforma timpul in distractie, in ascultatul muzicii, in statul pe interenet si asa mai departe… insa niciodata nu-mi induc credinta ca AM PIERDUT timp, ci totul trebuie perceput ca o forma de CASTIG.. In orice exista un castig, chiar daca este unul doar de experienta, tot castig se numeste.
PIERDEREA NU ESTE SANATOASA chiar daca este de timp, bani, secunde, fire de par din cap, ceule moarte sau orice altceva. Sau mai bine zis perceptia pierderii, ca nimic nu este pierdere decat daca eu ALEG s-o percep astfel, refunzand in acelasi timp sa observ si partea buna a lucrurilor, CASTIGUL.

Nu exista neutralitate

Unii pot zice: “Eu nu sunt nici in castig, nici in pierdere”
Si cand aud asta imi vin in cap vorbele lui Isus “nu poti sluji la doi stapani odata”, sau intr-o dimensiune mai practica: “nu poti merge in fata si in spate in acelasi timp, asa cum nu poti fi cald si rece in acelasi timp.
Nu poti fi si in castig si in pierdere in acelasi timp, dar nici sa nu fii in niciuna din ele nu se poate. Ori in castig, ori in pierdere, nu exista cale de mijloc.
E absoluta nevoie (pentru biologia noastra) sa fim MEREU IN CASTIG in tot ce facem si niciodata pierdere. Oamenii recunoscatori, care sunt multumitori pentru exact atat cat primesc, gasesc foarte usor si natural sa traiasca in castig, deoarece recunostinta aduce cu sine perceptia castigului.

Sunt mereu castigator, invingator, campion

Aceasta este natura noastra, asa am fost creati. Omul nu poate fi pierzator, a fost creat pentru a fi mereu un CASTIGATOR – iar sanatatea noastra depinde de aceasta.
Nu, nu zic ca este usor, insa este posibil.
Toti oamenii au diferite probleme pe care ALEG sa le perceapa ca fiind pierderi, si nu vor nici un ruptul capului sa vada castigurile din ele.
* Unii au avut parinti care n-au stiu cum sa ii creasca sanatos si sa le ofere iubirea si ajung la batranete fara a reusi sa treaca peste aceste probleme.
* Altii au suferit pierderi, au pierdut persoane dragi, le-au murit copii, parinti, frati, surori – facand rani adanci peste care nu au reusit sa treaca.
* Altii simt ca au pierdut sanatatea prin bolile pe care le au, prin handicapuri ori prin organele care le-au fost extirpate.
…si cate alte exemple ar fi in acest sens, insa ADEVARUL este aceeasi indiferent cat de greu e de acceptat:
PIERDEREA nu este decat O PERCEPTIE
* Mor sute de milioane de oameni in fiecare an si asta nu ma afecteaza deloc, insa daca o face vre-un apropiat de-al meu simt o pierdere irecuperabila.
* Cancerul omoara anual peste 500 de mii de oameni si nu simt nicio pierder ein asta, insa daca fac eu cancer, sau vre-un apropiat de-al meu, simt pierderea din plin.
In realitate insa, lucrurile sunt aceleasi, dar modul in care le PERCEP EU este determinant pentru starea mea de sanatate (ca despre asta vorbim).
Cand suferim o pierdere, oricat de dureroasa ar fi, cel mai bun lucru pe care-l putem face este sa cautam CASTIGUL din acea experienta.
* Te-a dat afara de la serviciu, insa ai castigat timp pentru a te reorienta si a o lua de la inceput intr-un alt loc. Daca n-ai dispozitia sa vezi lucrurile la modul acestea, fa-o macar de dragul sanatatii.
* Te-a lasat iubitul/iubita si ti-a dat posibilitatea de a experimenta o relatie cu un alt partener, cine stie, poate chiar mai frumos, mai bogat si mai destept. Sau poate pentru a te invata ca “nu este ea singura fata din lume asa cum iti imaginai” – cea din urma este o lectie foarte utila din care se trag o gramada de castiguri pe termen lung.
* Cunosc o gramada de oameni care au avut probleme, in special de sanatate, care afirma cu convingere “Daca n-as fi avut aceste probleme as fi pierdut multe lectii importante”. Sunt sigur ca cunosti si tu astfel de exemple, si sunt si mai sigur ca poti spune asta doar uitandu-te in trecutul tau.
Orice om are probleme, e inevitabil, insa atata timp cat ALEGEM sa vedem problemele ca un castig, chiar si unul de experienta daca nu de altceva, o facem spre binele sanatatii noastre fizice.
Acestea fiind spuse probabil te intrebi:

Cum pot fi castigator in relatie cu ceilalti ?

Adica trebuie sa existe mereu un invingator si un invins. Nu se poate ca intr-un meci de tenis sa castige ambii jucatori, cum nu se poate nici intr-un meci de fotbal sa castige ambele echipe cate 3 puncte.
Toti am fost facuti sa fim campioni, insa ce facem cand si eu vreau sa fiu numarul unu si si tu vrei sa fii numarul unu.
Iar raspunsul la aceasta intrebare l-a spus inca de acum 2000 de ani un tip deosebit de intelept:
“Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”
Acuma sa ne imaginam un meci in care Steaua face tot posibilul ca Dinamo sa castige, in timp ce dinamo nu se lasa deloc mai prejos sa face tot ce-i sta in putina s-o faca pe Steaua castigatoare. Si cel care ar reusi sa-l faca pe celalalt invingator, ar fi adevaratul castigator.
Afirmatii care implica respectarea celorlalti, iubirea sau daruirea par absurde intr-o lume a competitiei. Totusi fa nu scurt exercitiu de imaginatie in care fiecare om isi stabileste ca scop respectarea celorlalti si isi gaseste CASTIGUL contribuind la dezvoltarea si ascensiunea celorlalti.

Un exemplu din viata de zi cu zi

Vine la mine veciu’ de peste drum si ma roaga:
“Buna vecine, vii sa ma ajuti sa car niste lemne in gradina ?” (Cand spune asta se refera s-o faci fara bani).
Si eu imi spun in gand: “Da ce, eu sunt mai prost ?!?…sa duc sa-l ajut asa pe gratis, si sa profite de mine ca de ultimul fraier ? Nu ma duc!”
Iar vecinului ii spun politicos ca am altceva in program, desi nu aveam nimic in afara de uitatul la televizor.
Acum intrebarea intrebatoare:

De ce am procedat astfel ?

Pentru ca firea mea, si implicit Biologia mea NU SUPORTA PIERDEREA !
Eu nu pot sa pierd, practic nu pot pierde si nici macar NU E VINA MEA, asa am fost creat, asa e natura mea (si a oricarui om) – intolerabila la pierdere.
Asadar nu pot lasa pe nimeni sa profite de mine, si daca o fac cel mai probabil ma voi si imbolnavi fizic.

Si uite asa vecinul nostru decide sa ceara ajutorul altui vecin, Gheoghe, cu care se intelege foarte bine.
Si ii spune “Buna Gheorghe, ma poti ajuta cu lemnele alea ?”
Iar Gheorghe sta o secunda si se gandeste “Hei eu tocmai imi propusesem sa fac mai multa miscare in aer liber si pe langa asta imi face deosebita placere sa petrec timp cu vecinul meu, deoarece ne gasim mereu subiecte interesante de discutat.”
Dupa aceasta scurta meditatie, raspunde politicos: “Da”
Din nou aceeasi intrebare:
DE CE a acceptat Gheorghe sa-i ofere ajutor?
A acceptat deoarece socoteste ca EL ARE UN CASTIG DIN ASTA.
Pentru el “se merita” sa lucrezi daca are si cu cine discuta, si in plus el prefera sa faca miscare in natura decat sa mearga la sala de fitness.
Daca nu ar fi avut un castig IN NICIUN CAZ NU AR FI ACCEPTAT, si daca cumva ar fi, ar face-o din rusine sau obligatie, decizie care i-ar dauna sanatatii, deoarece el se va afla in PIERDERE - cineva profita de pe urma lui, iar asta e insuportabil pentru biologia noastra.
E o minciuna ca cineva poate sa piarda si sa fie bucuros cu asta. Nimanui nu-i place sa piarda !
Pe de alta parte oricine poate gasi castigul in orice face, indiferent cat este neplacut este acel lucru, omul poate ALEGE sa gaseasca ceva de castigat in toate acestea.
Si aici imi vin in minte emisiunile de tip “Fear Factory” in care concurentii trebuie sa manance toate scarboseniile, de la testicule crude pana la caracatite vii care ti se zbat in gura. Si culmea, reusesc s-o faca cu bucurie chiar , deoarece ei sunt concentrati pe CASTIGUL pus la bataie in concurs, si anume de 50.000 de dolari.
Daca ar considera probele din concurs ca fiind o pierdere, probabil ar face pe loc hepatita, cum se face cand mananci ceva ce simti ca ti-e greata, implicit ai o pierdere.

Vindecarea prin altruism,
sau castigul din ”pierdere”

Omul ramane sanatos atata timp cat este in castig si cand ESTE ceea ce a fost facut sa fie. Am scris “este”, nu “devine”. Noi nu trebuie “sa devenim” altruisti, sau buni, sau fericiti, sau iubitori, sau sanatosi – toate acestea sunt in natura noastra. Ele apar de la sine cand ne dam la o parte si le lasam sa se manifeste. Nu la fel stau lucrurile cu egoismul, pierderea si celelalte lucruri pe care le facem impotriva naturii, impotriva firii.

La fel cum marul face mere, pentru ca e in natura lui, e in mersul natural al lucrurilor, asa si omul trebuie sa traiesca in altruism. El trebuie sa daruiasca pentru a ramane sanatos. Si nu doar ca trebuie sa fie altruist, dar sa-si si gaseasca CASTIGUL in asta. Si cu cat e mai in castig cu atat ofera si mai mult.

“Cand omul e in castig, el OFERA. Cand e in pierdere CERE.“

Orice om care este in castig ARE. Si daca are ceva, poate OFERI si altora din ce are .
Pe de alta parte orice om care este in pierdere NU ARE, si drept urmare nu poate oferi nimic celor din jur, ci poate doar sa CEARA.
Dar am stabilit deja mai sus ca pierderea si castigul tin de PERCEPTIA NOASTA, adica de cum ALEGEM noi sa vedem lucrurile.
Sunt oameni care abia au ce manca in tările sarace, insa isi gasesc castigul in lucrurile pe care le au. Sunt recunoscatori pentru ceea ce au, fie ca e vorba de sanatate, de doua maini si doua picioare si de macare si apa cat sa poata supravietui. Totusi daca ei se afla in castig, si sunt recunoscatori cu ce au, iti vor OFERI ”ceva” cand mergi la ei. Un zambet. Da, au o gura, si o folosesc pentru a-ti oferi ceva un zambet.
Luand un exemplu al omului modern, care are mult peste omul acela sarac, insa el sufera o pierdere din cauza ca l-a lasat prietena, sau din cauza ca a fost dat afara de la serviciu sau orice alt lucru de acest fel, si intra in depresie. Si nu doar ca NU are ce oferi celorlalti, dar le CERE mereu ceva celor din jur si NIMIC din ceea ce i se ofera nu poate sa-l multumeasca.
Asadar facem un update, scopul nostru nu este doar sa fim doar castigatori, ci si putrezi de bogati.
Castigatori in tot, bogati in tot. Bogati in iubire, in zambete, in bunatate, in binefaceri si de ce nu bogati in bani, in averi materiale, in impiniri prfesionele. Cu cat mai bogati vom fi in tot, cu atat mai mult vom avea de oferit. Insa pentru aceasta nu avem voie sa fim nicicodata, nici macar o secunda in pierdere.
Si daca suntem bogati, ne si purtam cu un om bogat. Si vorbim ca un om bogat. Si mergem ca un om bogat. Si tot ce facem, chiar si cel mai mic lucru, il facem ca un campion putred de bogat.
Uitati-va la campionii din orice domeniu, uita-ti-va cum merg, cum se poarta, cum vorbesc. Ei SIMT ca sunt bogati si au ceva de oferit. Insa adevarul este ca cu totii avem, cu totii suntem campioni, daca nu in saritura cu prajina, macar in campionatul mondial de oferit zambete celor din jur putem sa ne inscriem cu sanse serioase la podium. E usor sa devii campion la oferit zambete, oricine poate.
Apoi uitati-va la oamenii bogati, cum se poarta, cum zic celor din jur: “Ia mă, ia de aici de am destul. Ia si tu mă, si tu , si tu , si toti care vor, ca am de unde si am cu ce… hahahaha “.
Asa am fi si noi daca am fi bogati in dragoste, am oferi-o tuturor fara sa ne fie frica ca ni se termina, doar avem destula, chiar mai multa decat putem cheltui. Sau bogati in zambete. Sau bogati in bucurie, pentru a o oferi celor din jur. Sau bogati in bani, de ce nu, cate lucruri bune se pot face cu banii, mai ales cand sunt multi.
Insa dincolo de toate acestea scopul nostru, natura noastra este sa fim CAMPIONI IN IUBIRE. (atentie, iar am scris “sa fim” si nu “sa devenim”)
Iubirea este sinonima cu daruirea, sau altruismul, sa sacrificiul facut cu bucurie, cu sentimentul castigului.
In iubire nu exista pierdere. Daca iti daruiesc ceva si scocotesc ca am pierdut ceva, nu inseamna ca te iubesc. Pot spune ca am facut un sacrificiu pentru tine, insa niciodata ca te iubesc.
Cum sunea si Octavian Paler: ”Poti darui fara sa iubesti, insa nu poti iubi fara sa daruiesti”
Cam asa stau lucrurile, daruirea, sacrificiul, altruismul sunt sinonime cu iubirea cand acestea sunt facute cu bucurie, ca si un castig, fara alte asteptari.
Pe de alta parte tot sacrificiul, tot daruirea, tot altruismul NU ARE NIMIC de ca face cu iubirea cand sunt DIN OBLIGATIE, DIN RUSINE, FARA BUCURIE, CA O PIERDERE sau impotriva propriei vointe.
Sentimentul CASTIGULUI face diferenta.

Gandeste-te ca iubesti pe cineva: pe fiul tau de exemplu, sau pe sora ta, sau pe sotia ta sau pe iubita ta.
Si vine o zi cand trebuie sa faci un sacrificiu pentru cel iubit. Nu stiu orice, sa-i platesti intrarea la film, sa-i cumperi un cadou, sa-i donezi un rinichi, sa iei o bataie in locul ei, sa renunti la tine pentru el sau orice alt lucru de acest tip.
Cum o sa primesti vestea cand afli ca trebuie sa faci un sacrificu /?
Cu BUCURIE. Ca un CASTIG.
Sunt bucuros ca-mi pot manifesta iubirea oferindu-ti ceva, si nu socotesc acest lucru ca o pierdere, ci doar ca si castig. Oho, si inca imi doresc sa am parte de cat mai multe momente de acest fel, ca asta este CASTIGUL MEU, sa ma sacrific cu bucurie pentru cel pe care-l iubesc.
Si daca am ocazie sa mor pentru el, cu atat mai bine, e un castig, un motiv de bucurie pe care chiar nu credeam c-o sa am ocazia sa-l traiesc, dar uite ce noroc pe mine ca-mi pot manifesta iubirea la acest nivel.
Cred ca e mult mai implinitor decat sa mori astfel decat s-o faci intr-un zbor turistic in spatiu de cateva sute de mii de euro, deoarece simteai ca deja planeta Pamant e plictisitoare pentru tine.
Sau un exemplu cu banii. Imagineaza-ti ca-i platesti un suc copilului tau, sau iubitei tale, sau fratelui tau e care-l iubesti si te bucuri enorm ca si posibilitatea sa strici 10 lei pentru a oferi un suc. Asadar esti in CASTIG, in iubire.
Pe de alta parte, aceeasi 10 lei ii pierzi din portofel si te gandesti, of la naiba, am pierdut 10 lei. Percepi acel lucru ca o pierdere, insa aceeasi “pierdere” cand este pusa in slujba IUBIRII devine un castig.
Acuma de dragul biologiei, si al sanatatii noastre ar fi indicat sa ne gandim ca si acei bani pe care i-am pierdut din neatentie, vor fi gasiti la un moment dat de un om care are mare nevoie si sa va bucura de ei, iar noi ne vom bucura alaturi de el, cum ne indeamna si apostolul Pavel: “Bucurati-va cu cei ce se bucura…”. Facem asta pentru a ramane in perceptia CASTIGULUI si pentru a avea grija de sanatatea noastra.
Cu niciun chip nu trebuie sa mai lasam pierderea sa-si mai faca loc in viata noastra, sub nicio forma.

Adevarata bucurie si adevaratul CASTIG se afla in DARUIRE

Nu mai credeti iluziile “eu imi adun”, “eu imi fac”, “eu ajung”. Sunt minciuni ! Si minciuna imbolnaveste. Individualismul imbolnaveste. E distrucitva convingerea ca traiesc undeva separat de tot ce ma inconjara, cand de fapt sunt intr-o legatura permanenta cu tot ce exista (da, e vorba si de oameni).
Adevarul, in schimb, aduce cu sine bucuria, dar si sanatatea.
Si adevarul inseamna FAC TOTUL PENTRU A OFERI.
Da tot, inclusiv PRIMESC. Primesc tot ce ma ajuta sa devin un dar si mai mare pentru lume. Nimic nu refuz, deoarece cu cat am mai mult cu atat pot oferi mai mult.
Primesc posibilitatea de a studia la o facultate, primesc posibilitatea de a munci, primesc tot ce au cei din jur sa-mi ofere doar pentru a avea posibilitatea sa ofer si mai mult decat o fac acum.

Iubirea in relatiile de cuplu

Oamenii se imbolnavesc in relatiile de cuplu din cauza saraciei, Si ma refer la saracia in iubire.
Eu sunt sarac, deci CER iubire de la tine iar tu, daca esti la fel de sarac ca mine (sau mai rau) faci la fel.
Ba mai mult, pentru a te forta sa-mi oferi iubire, eu iti ofer primul, pentru ca ma gandesc ca daca eu iti ofer cu o sa te simti OBLIGAT sa mi-o intorci.
Pana aici nimic grav.
Grav devine cand partenerul, din cauza ca este si mai sarac in iubire decat tine, REFUZA sa o ofere, ca vorba aia nici nu are de unde. In situatia aceasta avem doi oameni cu rezervoarele goale, insa fiecare isi imagineaza ca celalalt este o benzinarie.
Si ce se intampla cand eu ofer si nu primesc nimic inapoi ?
Ma vad in PIERDERE si imi spune “Da’ ce, eu sunt mai prost? Ala ma ia de fraier, eu sa-i ofer lui tot, si el mie nimic ? NU MAI OFER NICI EU NIMIC“
Si cand intra in acest tipar, in care refuza sa mai ofere omul se imbolnaveste. Deoarece iese din natura lui de om castigator, bogat si altruist.
Si uite asa relatia care ar fi trebuit sa aiba la baza iubirea, ajunge o sursa de epuizare reciproca care duce incet dar sigur spre extenuare. Din pacate pentru toate aceste greseli in gandire primul care are de suferit este corpul fizic. Dar e si acesta un CASTIG, pentru ca un corp bolnav este un semnal prin care ni se transmite ca facem o greseala in gandire (cei drept, mesajul trebuie decodat).

E dincolo de explicatii, e ceva ce trebuie trait, simtit, experimentat.
SINGURUL CASTIG adevarat este reprezentat de ceea ce poti oferi celui pe care-l iubesti. Punct.
Mai departe, partea cu asteptarile nu mai face parte din castig, deoarece a astepta/a cere spune despre mine ca sunt in PIERDERE, ca sunt sarac.
Daca poti sa iubesti mai mult de o persoana, cu atat mai bine.
Probabil te intrebi:

Ce fac cu oamenii care refuza sa-mi primeasca ajutorul / daruirea /iubirea ?

Pai ne putem uita in natura. Daca merg la un pom, un prun de pilda, si ii rup toate crengile in afara de una.
Ce va face prunul ?
Se va supara pe mine si nu va mai face prune? Va arunca cu crengile dupa mine ?
In niciun caz. El imi va darui prune de pe creanga pe care o mai are, deoarece STIE ca aceasta ii este menirea, sa daruiasca prune, iar daca nu-si indeplineste aceasta menire isi pierde sensul, nu mai e prun.
Asa si noi oamenii, trebuie sa fim orbi si surzi sa orice critica. Insensibili la orice agresiune si in special sa n-avem nicio asteptare de la ceilalti, mai ales in ceea ce priveste iubirea. Noi trebuie sa oferim, punct. De aici incolo nu mai e treaba noastra.
Asteptarea iubirii din partea celorlalti NU intra in fisa postului nostru, nici macar nu se pomeneste ceva de ea, insa daruirea / iubirea este indispensabila.
Daca paralizam si ne ramane un singur deget valid, acela trebuie sa-l punem in slubja iubirii, in folosul celorlalti.
Nu prea crezi ca se poate iubi cu un singur deget, asa-i ?
Ei bine se poate, si a demonstrat-o in tip acu ceva ani cand s-a oferit sa faca traducerea bibliei din greaca si ebraica in chineaza. Pe parcurs a paralizat de la gat in jos si i-a ramas un singur deget valid, si astfel si-a dus lucrarea la bun sfarsit. I-a luat 27 de ani. Acum la cati chinezi exista in lume, ce mare dar cultural si spiritual a face acest om poporului chinez (adica la peste 1 miliard de oameni) cu UN SINGUR DEGET. Nu stiu de voi, dar a oferit sigur mult mai mult decat mine, om sanatos.
Despre asta e iubirea, despre daruire. Si acesta este marele CASTIG din viata noastra.
Atentie, a nu avea asteptari de la ceilalti inseamna si a nu avea pretenitia ca ceilalti sa-ti accepte iubire.
Noi tindem deseori sa zice, daca el nu vrea sa accepte ce am eu de oferit, NU MAI OFER NIMIC. Si apoi culme, ne imbolnavim.
Hei, ai uitat, scopul tau e sa oferi ?
Sau te-ai gandit ca poate acel om nu are in acel moment nevoie de ce ai tu de oferit ?
Te-ai gandit sa incerci si cu altceva, in afara de bani de exemplu ?
Daca un om nu-ti accepta iubirea iar tu te superi din cauza asta este EXCLUSIV problema TA, deoarece tu esti in PIERDERE. Tu esti cel care cersesti acceptarea de la el, iar asta nu e iubire. E orice altceva in afara de iubire, deoarece iubirea nu poate fi suparata niciodata, nu are cum.
Ea OFERA si este fericita,.
Daca accepti este la fel de fericita. Daca nu, este tot atat de fericita.
Si imi vine in minte primirea de care a avut parte Isus cand a venit sa ne iubeasca. Nu doar nu ca am refuzat sa-I primim iubirea, dar am l-am mai si rastignit si omorit, asa inloc de “multumesc” pentru ca ne-a iubit neconditionat.
Nu intamplator dau acest exemplu, este unul foarte actual. Sa nu te miri daca oamenii te vor “rastigni” pentru ca iti manifesti iubire. Nu la propriu, ci in sens mai rafinat: “lasa-l ca-i nebun saracu, nu stie ce vorbeste”, “asa ceva nu se poate”, “e dus cu pluta” etc. .
Ideea de retinut ar fi ca noi trebuie sa fim MEREU IN CASTIG, iar castigul nostru sa fie DARUIREA cu bucurie si fara asteptari. Astfel nu mai avem cum sa fim in pierdere, e imposibil, decat daca avem asteptari ascunse de la ceilalti (inclusiv asteptarea ca celalalt sa primeasca ce avem noi de oferit).
Mereu campioni cand vine vorba de respactarea celor din jur. Si inca campioni mondiali.
Campioni la oferit bucurie si zambete celorlalti.
Campioni cand trebuie sa daruim, si pe ultimul loc (acolo la retrogradare) in ceea ce priveste asteptarile de la ceilalti
Spunea la un moment dat Isus: “daca cineva iti ia haina, da-i si camasa ! “. Mai poti fi in pierdere cand gandesti in acest mod ? In niciun caz.
Si acelasi Isus ne da un citat sugestiv despre ce inseamna daruirea fara asteptari:

“Faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb.
Şi răsplata voastră va fi mare.

Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi,
nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi,

ca NU CUMVA să te cheme şi ei la rândul lor pe tine,
şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.

Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.

Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească.”

- Luca 14 -

E interesant ca Isus ne indeamna chiar sa fim atenti ca NU CUMVA sa primim rasplata pentru binele care-l face altora (sau pentru iubirea ce le-o oferim) – pentru a dobandi astfel adevaratul castig, si anume cel al daruirii.

**** Filtrul Triplu al lui Socrate ****

In Grecia Antica, Socrate era renumit pentru respectul cu care isi trata
prietenii. Intr-o zi o cunostinta l-a intalnit pe marele filosof si l-a
intrebat:

"Stii ce-am auzit despre prietenul tau?"

"Stai putin", a replicat Socrate."Inainte de a-mi spune ceva as dori sa
facem un test. Se numeste testul Filtrului Triplu."

"Filtrul Triplu....?"

"Exact", a continuat Socrate."Inainte de a vorbi cu tine despre prietenul
meu , ar fi o idee buna sa stam un pic si sa filtram ceea ce vei spune.
Acesta este motivul pentru care il numesc testul Triplului Filtru.
Primul filtru este Adevarul.
Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?"

"Nu", spuse omul. "De fapt doar am auzit despre asta si......"

"In regula", a spus Socrate."Deci nu stii daca este adevarat sau nu. Acum
hai sa incercam si al doilea filtru, filtrul Bunatatii:Ceea ce vrei sa-mi spui despre prietenul meu este ceva bun?"

"Nu, din contra........."

"Deci," A continuat Socrate, "Vrei sa-mi spui ceva rau despre el dar nu
esti sigur ca este adevarat. Totusi poti sa treci testul, deoarece mai este
un filtru: filtrul Utilitatii.Ceea ce vrei sa-mi spui despre prietenul meu imi va fi de folos?"

"Nu, nu chiar."

"Bine", a concluzionat Socrate, "Daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici
adevarat, nici bun, nici chiar folositor, de ce mai trebuie sa-mi spui ceea
ce vrei sa-mi spui?"

**** SF. APOSTOL ANDREI SI LEGENDA MARELUI LUP ALB ****

http://www.youtube.com/watch?v=gLI3u3AO6fo&feature=related

**** Acatistul Sfantului Duh - Duhul Sfant - Preasfantului Duh ****

http://www.youtube.com/watch?v=8Jogt0fAVJg

**** INGERI SI ARHANGHELI ****

Arhanghelii sunt capii tuturor ingerilor, fiind creati ca cei mai de seama ierarhi in regatul angelic. Ei sunt fiinte maiestuoase care intruchipeaza atribute divine si sunt in serviciul omenirii pe pamant. Ei lucreaza neincetat sa invinga raul si sa avanseze binele.

Arhanghelii ne precedeaza cu milioane de ani si se prezinta a fi primii nostri invatatori pe calea spirituala. Sunt de asemenea descrisi ca arhitecti divini, pe care Dumnezeu ii foloseste pentru a schita si executa planurile pentru proiectele sale. EI sunt constructori cosmici si proiectanti in cel mai maret sens al cuvantului, favorizand (arcing) catre mintile noastre amprenta divina pentru fiecare incercare, efort, de la cel mai mic la cel mai mare.

Toti Arhanghelii sunt si vindecatori care vin ca maestri chirurgi pentru a vindeca sufletele si cele patru corpuri joase ale noastre – eteric, mental, emotional si fizic. Imaginti-va puterea Arhanghelilor, care pentru milioane de ani nu au facut nimic altceva decat sa afirme realitatea lui Dumnezeu si sa dezvolte lumina spirituala in fiinta lor. Apoi cand sunt in mijlocul nostru, dirijeaza catre noi si ne purifica transmitand imensele majorari de lumina pe care le'au cultivat. Folosind lansarea de energie de la ingeri in mod corect ne poate ajuta in a face un mai mare progres in viata noastra de zi cu zi si pe calea spirituala.

Cele Sapte Raze Ale Iluminarii

Cei mai familiari Arhangheli servesc pe cele sapte raze ale luminii spirituale care corespund luminii focalizate inauntrul celor sapte chakre majore ale omului.


Ce sunt Ingerii?!?!

Îngerii compun sfera divină născută din Dumnezeu, supraveghează şi acţionează pentru realizarea planului divin, respectând liberul arbitru al omului. Ei există în dragoste şi credinţă, în lumina inteligenţei şi a înţelepciunii, deci în bucuria cerească.
Fiind intermediari între Cauza Primă şi existenţa perpetuă, binele făcut de ei pentru binele în general este binele din Sursa Divină. Dragostea Divină şi Adevărul Divin se revarsă asupra lumii precum lumina şi căldura soarelui şi modulează energia pe frecvenţele perfecte care permit viaţa. (Căldura este dragoste, compasiune, iar Lumina semnifică adevărul.)
Dragostea îi uneşte pe îngeri cu Dumnezeu şi între ei şi tot dragostea, ca principiu vital, îi uneşte cu oamenii. Trăsăturile îngerilor se modifică astfel în funcţie de binele şi adevărul pe care îl observă.
Cu cât sunt mai aproape de Dumnezeu, îngerii sunt îngeri celeşti, interiori şi superiori, se află în dimensiuni superioare. Cu cât sunt mai aproape de materie, îngerii sunt îngeri spirituali, exteriori şi inferiori, trecerea fiind discretă de la un nivel la altul.
Dacă îngerii celeşti sunt numai iubire/compasiune şi lumină, cei spirituali corespund voinţei, înţelegerii, activităţii intelectuale, cele care dau măsura implicării noastre în relaţia cu Dumnezeu, cu Împărăţia lui Dumnezeu aflată înlăuntrul nostru.
Îngerii cu caracter similar sunt reuniţi spontan şi aşa simt libertatea deplină. Sursa Divină îi adună în roiuri, în grupuri de îngeri.
O întreagă astfel de grupare angelică, de îngeri cu caracter similar, poate apărea sub forma unui singur înger. Mihail, Gavril, Rafail nu sunt decât societăţi angelice numite după funcţiile îndeplinite.
Toţi primim raiul din afara noastră în funcţie de raiul din noi, omul având în comun cu îngerii mintea interioară, sau sinele superior, omul având în plus şi mintea exterioară.
Acest rai colectiv are formă umană, forma arhetipală a Marelui Om, cel făcut după asemănarea Domnului, în funcţie de voinţa şi înţelegerea lui omul fiind „alcătuit“ din suma unor puteri spirituale şi celeste, suma îngerilor săi acţionând şi asupra celor mai mici părţi ale corpului, toate entităţile angelice acţionând în om ca una în cazul atingerii perfecţiunii.
Suma îngerilor pe care îi avem apare ca un nor alb-strălucitor, cu nuanţe rozalii, fiind cu totul altceva decât aura sau corpul energetic, şi este suma reprezentanţilor grupărilor de îngeri care „ne bagă în seamă“. Cu cât această „societate“ are mai mulţi membri care acţionează la unison, cu atât mai perfectă este „forma“ acelui om.
Cu cât suntem mai mult compasiune şi lumină, dar şi voinţă şi inteligenţă întru Dumnezeu, cu atât mai mulţi îngeri avem. Măsura unui om este dată de calitatea sa. Numărul îngerilor este dat de calitatea sa. Aşa primim şi pierdem îngerii prin forţele proprii.
Se vorbeşte însă şi de „furtul“ îngerilor. Cum pot fi ei luaţi sau îndepărtaţi de altcineva, în aşa fel încât numărul lor să nu mai depindă doar de calitatea compasiunii, luminii, voinţei şi înţelegerii noastre?
Pe două căi.
Una este aceea a acţiunii directe asupra calităţilor noastre – adversarul stârneşte în noi ura, lipsa de voinţă şi de înţelegere, drept care îngerii, trezindu-se într-un mediu neprielnic, pleacă. Nu neapărat la adversar, de cele mai multe ori ei pleacă pur şi simplu.
A doua cale este aceea a acţiunii directe asupra îngerilor, oferindu-le acestora mai multă compasiune şi lumină, mai multă voinţă şi înţelegere. Poate trebuie amintit aici că iubirea/compasiunea nu au în mod obligatoriu conotaţia moral-socială pe care le-o conferim, ci sunt variante de modelare a energiei, a câmpului energetic. Ele pot fi atinse şi altfel decât prin comportamentul moral-social în general acceptat şi recunoscut.
Dacă ştim cum să le conferim mai multă compasiune şi iubire, ei vor fi atraşi după principiul reunirii spontane cu îngerii noştri.
Există şi persoane care acţionează altfel asupra îngerilor adversarului, aducând asupra lor „întunericul“ şi „frigul“, izgonindu-i pe îngeri fără a-i putea prelua. Nici nu ar avea nevoie de ei, pentru că lucrează cu geniile rele (echivalentul îngerilor celeşti) sau cu spiritele rele (echivalentul antitetic al îngerilor spirituali).

Îngerii dumneavoastră vor să vă ajute să vă vindecaţi viaţa! Sunteţi înconjuraţi de îngeri iubitori şi puternici, care vor să vă sprijine în orice domeniu al vieţii dumneavoastră.

**** DESPRE DRAGOSTE, CU PREOTUL PANTELIMON, DE LA MANASTIREA OASA ****

- Timisorean la origine, absolvent al Facultatii de Arte Plastice a Universitatii de Vest, in prezent e calugar si preot la Manastirea Oasa, unde picteaza si minunate icoane, pline de aur si har. Dar aurul cu adevarat pretios al tanarului parinte e inaltimea sa duhovniceasca deosebita, care transpare si in textul pe care il publicam. Un indreptar de viata si de iubire adevarata -"Iubirea e fundamentul fiintei noastre"- Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca. Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?

- As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.- De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare? - Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.- Desi il avem pe Dumnezeu, simtim totusi ca fara celalalt nu suntem completi. E nevoie de un altul, ca sa fim fericiti? - Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aiba nevoie unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienti singuri. Sigur, exista oameni care daruiesc mai mult, oameni care dau mai putin, dar nu trebuie sa ne oprim la relatia cu un singur om, trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod din relatia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viata. Orice om e un dar potential pentru noi, cu care ne putem imbogati.- Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata. Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea? - Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu, nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns. Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit.- Din pacate, simplul fapt ca te cununi in biserica nu garanteaza mereu fericirea... - Trebuie sa invatam sa-L vedem in celalalt pe Dumnezeu. Nu trebuie sa ne raportam la un om ca la un lucru finit. Orice persoana e un izvor infinit, dar care nu e descatusat.

In biserica de la Oasa, langa icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului

�

Prin iubire si cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zagazurile, astfel ca celalalt sa-si dea drumul fiintial, sa scoata din el tot potentialul lui moral, spiritual si de iubire. Pentru ca fiecare om e cu mult mai mult decat se vede. Si vine iubirea si activeaza in celalalt ceva ce habar nu avea ca zace in el. Ai nevoie de un celalalt care sa iti dea masura. In relatie de doi, omul evolueaza continuu. Si nu mai are cum sa se sature de celalalt, sa se plictiseasca, sa ajunga la rutina. Pentru ca fiecare il face pe celalalt sa evolueze. Fiecare se desface ca un boboc, apoi ca o floare, si aceasta inflorire a lui este infinita. Multi oameni par incapabili de sentimente profunde. Asta, pentru ca nu au fost iubiti, la randul lor, ca sa inceapa sa infloreasca. Dar toate astea nu sunt posibile fara Dumnezeu. Si fara efortul fiecaruia de a activa in celalalt taina Lui, harul dumnezeiesc. Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celalalt.- Cum ar trebui sa iubim, parinte? Unde gresim, de tot ajungem sa o luam de la capat? - Nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine. Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte, ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in daruire, sa ne antrenam puterea de iubire. Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Iubirea inseamna foarte multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine nu au nici o valoare in absenta lor. E plina lumea de ele. Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa iubesti. Am citit de curand intr-o carte cum un detinut politic taran, inchis la batranete, primea de la babuta lui scrisori, in care ea punea si cate o floare presata. Asta inseamna iubirea. Si chiar mai mult. Sa daruiesti atunci cand esti epuizat, cand nu mai ai nici o forta. Nu exista scuza sa nu daruiesti.

�

Daca dai din prisos, cand ti-e bine si-ti vine usor, nu are valoare. Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt, izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem, cand nu mai avem. Si atunci, ca in Evanghelie, nimicul se transforma, si painea si pestii ajung tuturor.- Pana unde te poti darui pe tine, fara ca asta sa te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine sa te opresti, daca celalalt nu-ti raspunde la fel... - Daruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependenta fata de celalalt, nu e sclavie. Nu ti se cere s-o faci. Prin daruire nu ma anulez, ci ma regasesc pe mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, ma anulez. Unora le convine sa se lase stapaniti de altii. E cazul multor femei de azi, care ajung sa se inrobeasca. Le bat barbatii, sunt chinuite, dar le e frica sa-si asume un drum, de dragul sigurantei. Au parte de o suferinta absurda, care nici macar nu e mantuitoare. E o forma de lene. Refuza responsabilitatea propriilor decizii si atunci prefera doar sa execute. Dar asa nu vor evolua niciodata."Cand Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da
de-a gata si o mare iubire"- Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu? - Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb.- Iubirea adevarata e intotdeauna libera? - Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur. - Ar trebui atunci sa cultivam toleranta in dragoste? - Ar trebui sa facem exercitiul alteritatii, nu al tolerantei. Toleranta e un fel de ingaduinta fata de ceva ce tie nu-ti convine, presupui ca celalalt are niste defecte pe care tu, din marinimie, le treci cu vederea. Adica toleranta presupune mandria. Or, intr-o relatie de iubire tu nu ai dreptul sa consideri felul tau de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie sa ceri celuilalt sa se schimbe, trebuie sa-ti ceri tie sa-l suporti pe celalalt. In iubire, nu trebuie sa te preocupe binele tau, ci trebuie sa te pui pe tine in slujba celuilalt, preocuparea ta sa fie devenirea lui. Scopul lui nu e sa te infrumuseteze pe tine, sa te faca sa te simti mai frumos si mai bun. Iubirea traita drept schimba oricum lucrurile in bine. Faptul ca ma daruiesc total, ca ma arat jertfitor il face si pe celalalt sa se corecteze, sa se simta, il schimba in bine. Parintele Teofil Paraian spunea ca dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza. Cum vine asta? Pai, niciodata nu calculeaza ce daruieste, ca sa-i atraga atentia celuilalt uite, cate am facut pentru tine, acum da-mi si tu la fel. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste, ca sa poata da mai mult. Asta e iubirea adevarata.

Cu parintele Teofil Paraian si parintele staret Iustin

�

- Cateodata, oricate ai face pentru celalalt, el ramane indiferent si nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. Cum stii care e omul pentru care merita sa dai tot? - In ordinea fireasca, important e sa nu te implici intr-o relatie pana nu esti sigur de ea. Potentialul de afectiune, de iubire, trebuie pastrat pana gasesti o persoana cu care te potrivesti cu adevarat, cu care sa ai in primul rand o potrivire sufleteasca, nu trupeasca. Apoi, un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Oamenii trebuie sa invete sa aprecieze crizele. Intrebarea mai are insa si o capcana. Daca te opresti la om, risti sa pierzi tot. Daca il ai in minte mereu si pe Dumnezeu, gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa dai tot, fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde. Nici un om nu merita in sine sa-i dai tot. Pentru ca omul ala nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. In definitiv, prin om ne daruim, de fapt, lui Dumnezeu. "Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie"- Si atunci care e rostul casniciei? -Relatia, casnicia sunt doar un cadru in care noi ne manifestam, ne desavarsim. Ne exersam iubirea, aceasta capacitate de a iesi din noi insine, de a deveni transparenti, ca Dumnezeu sa se poata manifesta deplin in noi, iar noi sa ajungem la acea patrundere reciproca intre oameni, sa putem iubi tot mai mult. Numai daca ne exersam deschiderea, devenim niste vase largi care pot primi mult mai mult decat pe celalalt. Si atunci pot iubi, prin intermediul lui, pe toti oamenii, intreaga natura si toate animalele, pot cuprinde in inima mea toata creatia lui Dumnezeu. Exersand comuniunea in doi ne pregatim pentru comuniunea cu toti, care va fi in Imparatia Cerurilor.- Exista suflete pereche? Oameni alaturi de care totul devine mult mai usor? - Exista, dar mai multe. Nu exista un singur om cu care sa-ti fie scris sa fii impreuna. Exista insa mai multe persoane in lumea asta cu care relationezi foarte bine. Faptul ca ai intalnit una si, din nestiinta, iubirea s-a cheltuit, nu inseamna ca vei ramane toata viata singur. Asa cum faptul ca ai intalnit un suflet pereche nu garanteaza ca iubirea va dura, daca nu lucrezi virtutile ei. Fara potrivire, nu e posibila dragostea. Dar potrivirea e doar o scanteie. Ea nu garanteaza vesnicia sentimentului. Nu meriti ceva pentru care n-ai muncit! (rade). Din contra, se intampla des ca tocmai aceste iubiri sa se cheltuie mai repede, pentru ca totul e perfect si nimeni nu depune nici un efort. Se ajunge la un fel de suficienta, pentru ca celalalt corespunde perfect nevoilor mele si eu nevoilor lui, si atunci fiecare se iubeste pe sine, prin intermediul celuilalt. - Asa se nasc gelozia si posesivitatea? - Gelozia e iubirea de sine prin celalalt. Daca esti gelos, nu-l iubesti pe celalalt cu adevarat, ci consideri ca celalalt e dreptul tau si cineva atenteaza la el. Ti-e frica sa nu vina cineva sa ti-l fure. Dar nici un om nu are dreptul sa il confiste pe celalalt. Iubirile astea contorsionate, cu gelozii si suferinte care-ti fura ochii si-ti intuneca mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante in felul lor, sunt foarte simtuale, au un erotism exacerbat, dar produc enorm de multa suferinta, te desfiinteaza ca persoana. Tu crezi ca te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea adevarata, dumnezeiasca, afirma, nu distruge. E ca un cer senin. N-are tulburare si n-are ceata.- Astazi, tot mai multi oameni aleg o forma libera de iubire. Nu se mai casatoresc, ba uneori nici nu mai locuiesc impreuna, dar cu toate acestea, se iubesc si traiesc in armonie. E gresit ca procedeaza asa?

Pictandu-l pe Sfantul Pantelimon

�

- Iubirea care nu implica responsabilitate si sacrificiu nu e iubire adevarata. E iubire conjuncturala, care nu ajunge la maturitate. De fapt, in cazul lor nici nu se ajunge cu adevarat la iubire, ei raman in faza de indragostire. Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie. Si fara harul dumnezeiesc, omul e finit si dragostea lui tine doar o vreme. Cei care aleg calea aceasta vor o iubire in care sa nu aiba nimic de pierdut, ci doar de castigat. Vor sa ia ceva ce se obtine usor si sa se pastreze mereu liberi, in cazul ca apare ceva mai ofertant.- Cand traiesti o iubire nefericita, te gandesti adesea ca ar putea exista cineva care sa te iubeasca mai mult, sa te inteleaga mai bine... - Modul asta de a vedea lucrurile e o consecinta a gandirii tehniciste. Un produs se uzeaza moral, in momentul in care apare o versiune imbunatatita a lui. (rade) Adica iese din uz. Or, oamenii nu ies din uz, ei devin continuu. Trebuie sa aprofundam, sa sapam in relatia respectiva, pentru a ajunge la noi si noi adancimi, chiar daca apar oportunitati de relatii mai bune, chiar daca cunoastem persoane care ni se par mai potrivite. N-avem voie sa schimbam persoana. N-avem voie sa incepem mii de drumuri, pentru ca nu mai ajungem niciodata la capat. Nu poti sa te remodelezi la infinit dupa alte tipare de femei sau barbati, pentru ca te tocesti ca piesa, ajungi sa nu mai ai nici un profil. Tu crezi ca ai capatat experienta, ca ti-ai imbogatit modul de a fi, avand foarte multe iubiri, dar de fapt te-ai pierdut pe tine, nu mai stii cine esti cu adevarat. In iubire, ca si in profesie, e foarte important sa fii statornic. Nu te poti face trei ani medic, apoi inca trei actor si dupa alti trei sa te pregatesti sa devii fotbalist. Trebuie sa mergi mai departe. Pentru ca impasul la care ajungi intr-o relatie e al tau, in primul rand, nu al celuilalt. Dumnezeu ti l-a randuit tie, ca sa te depasesti, ca sa evoluezi. Schimband persoana, fugi de tine, fugi de devenire. Iar obstacolul va reveni, sub alta forma, oricine ar fi langa tine."Nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii"- De ce e atat de importanta fidelitatea? Cunosc persoane care spun ca-si iubesc partenerii, desi ii mai insala din cand in cand, si ca asta nu are nici o importanta, atata timp cat nu sunt sentimente la mijloc. - Se mint singuri. Infidelitatea e o forma de consum. E foarte urat sa-i consumi pe ceilalti, pentru nevoile tale erotice. Dar, de fapt, te consumi pe tine. Stagnezi. Fara fidelitate, nu poti ajunge la nivele mai profunde. Numai asa poti evolua. Or, daca iti permiti alternative, inseamna ca nu esti dispus sa infrunti blocajul, ca vrei sa il ocolesti. Daca iti refuzi alternativa, atunci nu mai eziti, depasesti criza si vezi si ce potential zace in tine si in celalalt. Si esti mai castigat si mai bogat ca inainte. Ajungi la alt nivel al iubirii, e o iubire rafinata si foarte profunda, care nu mai sta doar in indragostirea trupeasca. Efortul putin inseamna devenire putina, inseamna sa fugi de implinirea de sine. Vedeti, nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii. Sacrificiul pe cruce e fereastra spre Inviere. Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ca in creatie toate se cer dupa cruce. Asa se manifesta iubirea lui Dumnezeu fata de noi. Pentru ca asta e conditia noastra cazuta, consecinta caderii in pacat. Nu ni se da nimic, daca nu jertfim ceva. Si iubirea e o jertfa. Jertfesti sinele tau, ca sa-ti apropii sinele celuilalt. E o renuntare la tine. Sacrificiul da profunzime oricarei relatii. E cel care fixeaza iubirea. Sa te indragostesti e usor, dar sa iubesti e foarte greu. Fugi de cruce: fugi de inviere, fugi de bucurie, fugi de iubirea adevarata! Nu se poate fara. Fara cruce, e calea usoara, comoda. Nestiind sa suferim cu bucurie, sa umplem suferinta de rost, fugim, de fapt, de viata. Si tot ce primim e de mana a doua. Toate bucuriile si iubirile sunt diluate. Tot ce traim e searbad.- De ce suferintele din dragoste sunt unele dintre cele mai dureroase? - Pentru ca omul, iubind, se deschide si devine profund. Si atunci incaseaza loviturile direct in profunzimea fiintei. Daca iubirea a fost cu Dumnezeu si celalalt pleaca totusi, Dumnezeu nu ramane dator. Vine El si umple golul, pentru ca tu nu l-ai iubit doar pe cel care a plecat, ci si pe Dumnezeu din el. Poti fi destramat cu adevarat dupa o despartire, doar daca nu-L ai pe Dumnezeu. Daca ai iubit stramb, daca ai fost posedat de celalalt.

In "gradina" de la Oasa

�

- Uneori, dupa o mare iubire, nu mai avem curaj sa mergem mai departe, sa ne mai deschidem sufletul inca o data. Cum putem vindeca ranile lasate de o suferinta din dragoste? - Parintele Teofil Paraian spunea ca suferinta e o mare taina. Degeaba ti-o explici teoretic, inima continua sa doara. Si orice sfat din afara ramane tot in afara. Numai Dumnezeu poate vindeca astfel de rani, daca considera. Dar unele dintre ele nici nu trebuie sa se vindece. Se intampla uneori ca inima ta sa poata purta infinit de multe rani deschise. Capacitatea de suferinta a omului e foarte mare. Dar nici nu trebuie sa devenim atat de obsedati sa se inchida rana, sa uitam tot. Un esec in dragoste nu trebuie sa ne infirmizeze afectiv. Poti sa duci o alta relatie si cu o rana in inima. Si cu mai multe rani in inima. Dumnezeu iti da oricum puterea de a iubi din nou. Trebuie sa mergi inainte, sa ai curajul sa te deschizi din nou, sa incasezi din nou. N-ai voie sa te opresti."Fericirea se munceste in fiecare zi"- Unora parca le sunt date numai suferinte, toata viata... - Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. Fara Dumnezeu, totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de sens si e mereu urmata de bucurie. Trebuie sa nu uiti niciodata ca Dumnezeu te iubeste si te pune la incercare. Te incearca, pentru ca vrea sa-ti dea ceva. Dar cu un pret! Trebuie sa meriti darul, sa te ridici spiritual la nivelul la care il poti primi. Nivelul urmator al jocului. Oricum, darul e intotdeauna cu mult mai mare decat suferinta pe care o treci ca sa ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate darui liber, ca atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinta, nu ne-ar mai lasa sa inflorim liber. Dumnezeu, cand ne iubeste, ne pune la incercare, ca pe argint in topitoare. Pentru ca vrea sa scoata din noi esenta cea mai pura. - Ce ar trebui sa facem ca sa fim fericiti? - Trebuie sa pornim in cautarea adevarului iubirii, cu toate fortele noastre. Sa nu ne angajam steril, de suprafata, ci sa ne daruim total, tuturor oamenilor si, prin ei, lui Dumnezeu. Si sa o facem pe viata. Fericirea adevarata exista. Si exista aici, pe pamant. Ea nu e decat o cale pe care inaintam. Doar in masura in care stim sa daruim, o sa si primim. Pentru ca Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne si rasplateste cu asupra de masura. Se joaca cu noi, ne face sa vrem mai mult, sa ne dorim mai mult, sa devenim mai mult. Fericirea nu e un dat, o pleasca, o incremenire care pica pe tine. O fericire statica ne-ar strivi sub o plictiseala cumplita. Fericirea se munceste, se castiga in fiecare zi. E un urcus continuu, o dinamica ce se adapteaza permanent nevoilor noastre.

**** Cel Mai Mare Secret Al Masonilor-Illuminati Dezvaluit !!!!!!!! ****

Piramida Si Ochiul atotvazator: Este un simbol ocult masonic – Este un fapt dovedit prin scrierile părintillor fondatori si documentatia masonica.

In centrul creierului tau este o mica glanda numita glanda pineala - se numeste pineala pentru ca are forma unui con de pin.Acesta este centrul geometric exact al creierului tau !!!!
Aceasta este foarte importanta in culturile antice.

“Simbolul piramida si ochiul atot-vazator este de fapt reprezentatia simbolica a glandei pineale sau al treilea ochi ” 

Kundalini

Kundalini este puterea divină primordială din interiorul nostru, care, de obicei, este latentă (nemanifestată). Sediul ei este osul triunghiular de la baza coloanei vertebrale, numit sacru (Hieron Osteon). Grecii antici, care i-au dat aceasta denumire, i-au atribuit o semnificaţie deosebită, deoarece acest os ardea cel mai greu la incinerarea corpului. De asemenea, egiptenii acordau o mare importanţă osului sacru, ca fiind lăcaşul unei forţe supranaturale.

În Vest, osul sacru este simbolizat prin semnul Vărsătorului şi prin Sfântul Graal, recipientul apei vieţii. Kundalini (spirala, în sanscrită), apare încolăcită precum un şarpe şi de aceea i se mai spune Puterea Şarpelui. Ea a fost descrisă amănunţit în Upanişade.

Conştientizarea energiei Kundalini în fiinţa umană era considerată de către marii înţelepţi ai antichităţii drept cunoaşterea supremă. Această cunoaştere subtilă era rezervată numai celor care atingeau un înalt grad de puritate şi sfinţenie. Cel care avea acces la această cunoaştere se numea Maestru (guru/învăţător spiritual). Acesta, la rândul său, o transmitea în mod direct uRegele Tutankhano are acest sarpe kundalini. kundalini trecand chiar prin capul lui. ! Acesta este simbolul pe care i l-au oferit, reprezentand activarea completa a glandei pineale, si ca chakrele toate, s-au transformat acum in aceste sfere concentrice, si accesul dinspre taramurile inalte dimensionale trece direct prin capul tau.

Desigur este deja prea mult ca toate acestea să fie simple coincidenţe. Este clar că ele reflectă vechi cunoştinţe, ţinute în secret, cu străşnicie de-a lungul mileniilor, departe de cei mulţi.

Trezirea glandei pineale are efecte extraordinare asupra expandării conştiinţei şi deschide accesul la toate cunoştiinţele universale. Această glandă se activează după ce nu mai este bombardată de fotonii trimişi de ochi, deci în prezenţa întunericului. Ea emite apoi melatonină, o substanţă care calmează sistemul nervos, înainte de culcare.

Stările de somn şi visare sunt similare cu cea de meditaţie, transă, hipnoză, sau experienţe mistice. Dimetriltriptamina (DMT) este o altă substanţă pe care glanda pineală o secretă, dând un ultim impuls în vederea deschiderii porţii spirituale. Această substanţă este aceeaşi cu cea folosită în poţiunile şamanilor, fiind extrasă din plante ca, yopo, sau ayahuasca, în scopul de a face experienţe de dilatare a timpului, călătorii în timp, călătorii în tărâmuri paranormale, întâlniri cu fiinţe spirituale, etc.

În interiorul său, glanda pineală este umplută cu apă, care în timp se calcifiază, datorită dietei greşite, fluorului din pasta de dinţi, fluoritei din apă, sau băuturilor carbogazoase. Simbolismul din Biblie, referitor la semnul fiarei, situat pe frunte (punctul negru), reprezintă situaţia când eşti prizonier în lumea materială, fără a avea acces la cea spirituală, adică trăieşti în întuneric, cum este cazul majorităţii oamenilor de pe Pământ. Structura interioară a glandei este similara cu a retinei ochilor, de aceea ea a fost numita al treilea ochi sau ochiul spiritual.

Ea lucrează asemenea unui televizor, furnizând imagini şi sunete, alimentate de imaginaţie. De aceea, atunci când închidem ochii încă mai putem vedea imagini, sau avem capacitatea de a vizualiza conştient, folosindu-ne ochiul minţii. Desigur, nu tot ce apare în creier este din cauza glandei pineale, doar când călătoreşti în timp, când ai vise, aceasta făcându-se prin interfaţa dintre cele două lumi. În absenţa luminii, în jurul glandei pineale se formează un scut electromagnetic, care are rolul de a o izola de toate radiaţiile exterioare, din spaţiu-timp, în scopul de a recepţiona informaţii din timp-spaţiu. Înăuntrul său, se formează mici molecule de microclusteri, care se transformă în unde, permiţând percepţia.

Nu întâmplător glanda pineală are cea mai mare concentraţie de sânge din corp, ci pentru că are nevoie de multă energie, pentru a se activa. În scopul de a-i uşura deschiderea trebuie să devenim conştienţi şi să ne acceptăm în totalitate, considerându-ne fiinţe divine.

Substanţe ca LSD sau DMT, au capacitatea de a o deschide forţat şi de a-i accelera funcţionarea, însă câteodată, pot duce la blocarea ei, apărând dereglări. Halucinaţiile apar ca urmare a lipsei de somn, când melatonina este secretată în timp ce eşti treaz. Aceasta se întâmplă în cazul bolnavilor de schizofrenie. Glanda pineală trebuie privită deci ca fiind o poartă hiperdimensională naturală.

Studiul timpanului urechii, a arătat că poziţia acestuia este în unghi. După modelul său a fost realizat un microfon tridimensional, apoi sunetul a fost redat în difuzoare holografice, obţinându-se un sunet holografic, similar cu o hologramă din lumină. Lobii urechii au unghiurile egale cu cele ale marii piramide din Egipt, după care se poate forma un tetraedru regulat, care atunci când stăm aşezaţi cu faţa în sus, are în centrul său, ce credeţi? Glanda pineală.

Acest secret a fost tinut in secret chiar in fata ochilor nostrii, desenul de mai jos este poserul codul lui da vinci.

Nu-i aşa că natura este mai inteligentă decât cea mai fantastică imaginaţie omenească? Şi ca o consecinţă a acestei structuri geometrice, ce se formează la nivelul creierului, putem înţelege în sfârşit mesajul ascuns, de secole, în simbolul de pe spatele bancnotei de un dolar şi anume ochiul din piramidă.

 

Desigur, acuma ne punem întrebarea dacă şi cum am putea realiza un dispozitiv, bazat pe acest principiu? Sau dacă s-a realizat deja? În principal am avea nevoie de un recipient umplut cu apă pură, un sistem capabil de a realiza scutul electromagnetic şi un mecanism pentru a îl acorda, apoi maşina timpului ar fi pregătită pentru călătorii în lumile din timp-spaţiu. Ca metodă de a prelua imaginile ar putea fi folosirea unui gaz ionizat, bazat pe principiul ecranului TV.

Nenumărate surse de informare credibile ne spun că guvernul American a realizat de mult acest tip de vehicul stelar. Dezvăluiri ascunse s-au făcut mai ales prin intermediul filmelor, aşa zise ştiinţifico-fantastice, care în realitate au avut scopul de a pregăti conştiinţa umanităţii, pentru etapa următoare a evoluţiei sale, în care aceste tehnologii vor fi la ordinea zilei. Un exemplu este filmul Contact, în care omenirea, intrând în comunicaţie cu o civilizaţie din constelaţia Vega, primeşte planul de fabricare a unei astfel de maşini, care este apoi realizată şi testată

 

Se poate observa cum părţile componente sunt, rezervorul şi inelele care, prin rotire cu o viteză foarte mare, creează scutul electromagnetic.

În epava navei prăbuşite la Roswell, în 1947, s-a găsit un cub capabil de a se deschide şi a arăta viitorul. El a fost denumit looking glass, fiind utilizat printre altele, pentru a falsifica alegerile prezidenţiale din anii 2000 şi 2004, ale lui George Bush.

Biologul american Dan Burish a făcut dezvăluiri senzaţionale despre proiectul Majestic, în care timp de 10 ani a făcut studii secrete în microbiologie, în Aria 51, împreună cu o rasă de extratereştri, venită din viitor, care fiind originară de pe Pământ, a suferit nişte dereglări genetice, ca urmare a unor cataclisme ce au avut loc în anul 2012. El a refăcut genetic sămânţa originară, ce a stat la baza vieţii pe Pământ şi a observat cum se poate crea şi modifica ADN-ul cu ajutorul vibraţiilor. Filmul The Last Mimzy este o dezvăluire ascunsă a tehnologiei looking glas şi a proiectului Majestic 12. Este vorba de doi copii care găsesc un cub venit din viitor, cu scopul de a lua o mostră de ADN in vederea salvarii acelei rase. In finalul filmului cubul creaza o gaura de vierme, necesara calatoriei in timp.

 

În decembrie 2006, însă, toate aceste tehnologii de citire a viitorului, au fost dezactivate, deoarece se pare că ele pot influenţa negativ transformările ce vor avea loc în anul 2012 şi mai ales este vorba de inversarea axei polilor.

Un lucru foarte interesant apărea atunci când ajungeau la anul 2012; totul devenea alb şi nu erau capabili să mai vadă nimic. Totodată apărea o succesiune de viitoruri paralele, greu de descifrat chiar şi pe calculator. Dacă observatorul avea gânduri catastrofice, atunci vedea catastrofe şi distrugerea Pământului. Astfel au înţeles că viitorul nu poate fi prevăzut cu adevărat cu nici un fel de dispozitiv, căci el este în continuă transformare, în funcţie de gândurile şi emoţiile oamenilor.

Exista doar doua emotii fundamentale: Frica Si Iubirea. Este timpul sa alegem Iubirea ( 90% din populatia globului traiesc in frica, teama si stres.

 

De aceea vreau să subliniez, foarte clar, pentru toată lumea, că tot acest bombardament de profeţii catastrofice, începând cu cele din Biblie şi continuând cu cele ale lui Nostradamus, babei Vanga şi multe altele, care sunt astăzi la modă, nu trebuiesc luate în consideraţie!

Fiecare din aceşti profeţi a văzut doar o probabilitate a viitorului, care a fost influenţată de diverse polarităţi ale conştiinţei universale şi umane şi interpretată de propria minte logică, în funcţie de gradul său de înţelegere. Cum se vor petrece lucrurile cu adevărat nimeni nu poate spune cu precizie. Viitorul se scrie de către noi în fiecare moment şi depinde de noi dacă vom experimenta catastrofe naturale, războaie, sau vom face o tranziţie calmă, liniştită spre Noua Lume.

Dintr-o altă epava a unei nave extraterestre, în timpul celui de al doilea război mondial, au fost recuperate scaunul de pilotaj şi ecranul de proiecţie. Rezultatul a fost de-a dreptul uimitor şi anume, persoanei aşezate în acest scaun, i se amplificau gândurile, transformându-le în realitate şi era capabilă de a vedea în timp şi spaţiu. El funcţionează ca o interfaţă a conştiinţei, asemănător cu un amplificator psihic şi era folosit în scopul propulsării navei prin puterea mentală. A fost denumit scaunul Montauk.

Şi iarăşi prin filme s-a dezvăluit existenţa acestei tehnologii superavansate. În filmul Stargate colonelul O’Neal foloseşte scaunul străbunilor, în care puterea mentală îi este amplificată, fiind capabil să îndepărteze flota inamică, aruncând asupra ei globuri de foc. În filmul Minority Report, oameni, având puteri paranormale, aşezaţi în scaune plutitoare, îi transmiteau lui Tom Cruise imaginile pe un ecran gazos. În filmul XMen, se foloseşte un astfel de scaun pentru a-i depista pe mutanţii dispăruţi. În Total Recall, Arnold Schwartzeneger utilizează şi el un scaun miraculos, pentru a călători pe Marte.

Cercetările făcute în viitor cu acest scaun au găsit că, după 21 decembrie 2012, graficul nu mai are forma sinusoidală, ci devine o linie dreaptă. Subiecţii simţeau în acel punct, un baraj energetic, pe care nu erau capabili să îl treacă, fiind respinşi cu brutalitate. În acelaşi timp însă experimentau o expandare bruscă a conştiinţei, până la nivelul cosmic, în care nu mai există nici timp nici spaţiu, putând fi orice, o galaxie, sau un atom şi având acces la toate cunoştiinţele universale. Ciudat nu-i aşa?

Tehnologia Porţii Stelare, asemănătoare cu cea din filmul Stargate SG1, a fost realizată, după modelul celei rămase de la Atlantida, însă ulterior a fost îngropată sub gheaţa din Antarctica, pentru a nu permite unor entităţi negative sa distruga pamantul.

 

O altă realizare tehnologică secretă este Jump Room, în care cel ce intră se trezeşte instantaneu pe Marte, unde de altfel a fost realizată o bază, pentru evacuare, în caz de cataclisme.

Cercetătorul rus Serghey Smeliakov, a avut ideea de a diviza spirala timpului din calendarul Mayaşilor, la numărul de aur (1,618) care, după cum am mai spus este prezent peste tot în natură, în creşterea şi dezvoltarea organismelor, precum şi a galaxiilor. El a văzut că în punctele de diviziune au avut loc mari transformări istorice în evoluţia umanităţii, cum ar fi ridicări sau prăbuşiri de mari imperii, războaie, etc. Cu cât ne apropiem de anul 2012 succesiunea acestor puncte critice se accelerează, fiind unul în 2009, câteva în 2010, apoi vor avea loc la intervale de o lună, o săptămână, iar în ultimul an în fiecare zi!

Evoluţia nefiind un proces liniar, ci unul exponenţial, în ultima etapă va avea loc un salt brusc, care practic ne va propulsa pe o altă treaptă de existenţă, dezvoltându-ne toate abilităţile paranormale adormite. Practic, Pământul va trece printr-o poartă stelară şi va intra în timp-spaţiu, având o nouă vibraţie.

 

Este demonstrat ca epifiza este legata direct de functiile sexuale, iar abstinenta ( abținerea de la excese;) sexuala o actioneaza destul de puternic – de aici putem trage concluzia ca in spatele acestui secret se afla o conspiratie la nivel global …si spun asta penru ca, majoritatea mesajelor subliminale sunt cele cu referire la sex. De fapt putem vedea foarte clar si cu ochiul liber ca traim intr-o societate care promoveaza comportamentul sexual degenerat.

 

Mesaj sunlimianl -sex – Observati cuvantul sex intre spatiile goale… pt mai multe mesaje sublimiale apasa clixk pe subiectul Mesaje Sublimianle —

Al treilea ochi la reptile !

Argumentul unor cercetatori este ca la fiintele vii cel de-al treilea ochi nu este chiar o raritate. Cel mai des, acesta se gaseste la reptile, in special la serpi si sopirle. La aceste animale acesta este reprezentat de un ochi pe ceafa, pentru care exista in craniu chiar un orificiu usor de observat.

Cel de-al treilea ochi al reptilelor este acoperit cu o piele semitransparenta, ceea ce i-a determinat pe cercetatori sa presupuna ca ochiul respectiv lucreaza nu numai in spectrul luminat. Enigma a fost dezlegata mai tirziu: s-a dovedit ca acest organ este foarte sensibil la spectrul milimetric al razelor, chiar si la cimpul magnetic. Se presupune de asemenea ca al treilea ochi percepe ultrasunetele si infrasunetele.
Acest lucru le face pe reptile sa fie niste prevazatori extraordinari ai cataclismelor naturale: cutremure, eruptii vulcanice si chiar furtuni magnetice.

Este clar ce se intimpla cu reptilele, dar ce se poate spune despre oameni?

Observand ca acest organ este foarte sensibil la spectrul milimetric al razelor si la cimpul magnetic, atunci ne putem da seama de ce traim intr-o societate care ne bobmbardeaza creierul zilnic cu tehnologiii ce emit raze si campuri magnetice - televizor, telefon mobil, computer.

S-a demonstrat ca aceste aparate emit unde-electromagnetice care afecteaza creierul uman. Concluzia este ca aceste aparate de care suntem dependenti ( atasati ) de zi cu zi, au fost create in asa fel incat sa afecteze glanda pineala ( al treilea ochi )

 

Aceste dezvaluiri s-au facut si in numeroase filme. De exemplu: filmul They Live ( in care arata ca lumea este controlata datorita unor unde – electromagnetice fixate pe o anumita frecvente care nu permite creierului uman sa perceapa adevarata realitate ). De asemena, observati ca in film, este aratat ca doar cei care poarta acei ochelari de soare speciali pot vedea adevarata realitate. Ochelarii de soare reprezinta de fapt intunericul, dupa cum am relatat si mai sus, pentru a declansa glanda pineala trebuie sa ne “ferim” de fotoni ( lumina ).

Powder – Totul Este Interconectat – Secret ascuns prin intermediul filmelor de divertisment, pentru a face oamenii sa creada ca toate aceste idei despre forta divina nelimitata a omului, nu sunt altceva decat imaginatia unor producatori de filme.

 

“Florul nu are nici un efect benefic asupra organismului. Ea este data special ca inhibator al Glandei Pineale” Aryana Havah

Secretul Suprem Ascuns In Planul Vizibil

Illuminati-i sau „Iluminaţii” reprezintă aşa-numita elită planetară, grupul persoanelor care îşi autoarogă supremaţia asupra destinului umanităţii. Faptul că au ales tocmai termenul „iluminat”, folosit în tradiţia spirituală pentru fiinţele care au avut acces la anumite revelaţii divine esenţiale, nu este decât o dovadă în plus a imensei aroganţe a Illuminati-lor. Această grupare ultrasecretă are în mână frâiele planetei, iar singurul interes pe care îl au în vedere cei care o alcătuiesc este propria lor prosperitate. Ei sunt cei care au pus la cale „Noua Ordine Mondială” spre care ne îndreptăm cu paşi din ce în ce mai repezi în ultimii ani.

**** COTRANSFER IN PSIHANALIZA RELATIONALA ****

Lucrarea domnului Vasile Dem. Zamfirescu [n. red. prezentată, ca şi această lucrare, la Conferinţa Internaţională de Psihanaliză "Contrantransferul în psihanaliza contemporană", Bucureşti, 29-30 octombrie] trimite la o dezbatere importanta, legata in principal de contratransfer ca reactie controlata constient la transferul pacientului si contratransfer ca fenomen profund inconstient care-l angajeaza pe terapeut intr-o modalitate controlabila doar après-coup, cum spun francezii. Sunt multe intrebari aici care-ar putea da substanta discutiei.
Ma voi limita la intrebarile pe care le sugereaza si lucrarea domnului Zamfirescu si anume:

• Cum arata cuplul terapeutic in cura analitica axata pe frustrare / gratificare?
• Ce consecinte are pentru pacient modelul inchis al mintii?
• Este enactment-ul o greseala corectabila sau o consecinta inevitabila a interactiunii inconstiente dintre cei doi protagonisti ai curei?
• Cum se constituie o atitudine psihanalitica vindecatoare in contextul psihanalizei contemporane?

Prima intrebare este legata de modelul mintii propus de psihanaliza clasica si de consecintele acestui model pentru ceea ce inseamna actiune terapeutica. Pentru psihanaliza clasica mintea umana reprezenta un sistem energetic inchis, alimentat de pulsiuni biologice care isi impun satisfacerea, descarcarea. In functionarea mintii au un loc central pulsiunile care cauta gratificarea si care sunt controlate, canalizate spre descarcare sau aparari de catre eu. Simultan, eul incearca sa gaseasca in exterior obiecte externe potrivite descarcarii pulsiunilor. Psihanalistul se afla in cabinet in situatia de obiect al pulsiunilor. Transferul este o reeditare a fricilor si dorintelor infantile originale in relatia cu analistul. Acesta trebuie sa functioneze ca un instrument analitic neutru, capabil sa mentina un echilibru suportabil intre frustrare si gratificare, astfel incat sa faciliteze calea spre insight-ul eliberator. Insight-ul pe care-l oferea interpretarea transferului oferea eliberarea energiilor blocate si renuntarea la dorintele infantile. Analistul era intr-o adevarata lupta cu rezistentele, al caror scop era protejarea si ascunderea dorintelor infantile. Doar frustrarea acestor dorinte reeditate in transfer facea posibila reamintirea si oprea repetitia patologica. Avem aici o imagine a ceea ce insemna situatia analitica clasica bazata pe dozajul potrivit frustrare / gratificare. Neutralitatea binevoitoare insemna si faptul ca orice reactie emotionala a terapeutului era nedorita si periculoasa pentru pacient.

Scrierile lui Freud sunt contradictorii cu privire la folosirea mintii terapeutului. Pe de-o parte analistul trebuie sa-si utilizeze intuitia si sa fie-n contact cu procesele sale inconstiente intr-un fel de acordaj inconstient, atentie flotanta. In al doilea rand starile emotionale ale terapeutului, trairi puternice de neputinta, disperare, anxietate sunt privite ca pe o manifestare patologica a unor conflicte infantile nerezolvate ale terapeutului.

In varianta clasica, terapeutul este impins intr-o pozitie care incurajeaza atat idealizarea sa de catre pacient, cat si un fel de idealizare primejdioasa de sine. Avem de-a face cu un terapeut care are varianta "corecta" asupra realitatii psihice a pacientului. Pacientul apare intr-o postura infantilizata in care orice observatie sau cerere fata de terapeut apare ca fiind in totalitate distorsiune periculoasa a transferului.

Au existat critici radicale ale acestei perspective chiar in interiorul curentului clasic. Citez din Heinrich Racker (1968):

Prima distorsiune a adevarului in mitul situatiei analitice este faptul ca analiza este o interactiune intre o persoana sanatoasa si una bolnava. Adevarul e ca este o interactiune intre doua personalitati in care exista o presiune a Se-lui, supraeului si realitatii externe asupra eului… Fiecare personalitate are apararile sale patologice, dependentele sale externe si interne… fiecare este, de asemenea, si un copil cu parinti interni... si fiecare dintre aceste doua personalitati intregi — a analizandului si analistului - raspunde la fiecare eveniment din situatia analitica.

Si, mai mult:

Relatia analistului cu pacientul sau este una libidinala si o experienta emotionala constanta.

Referitor la aceasta experienta emotionala constanta, Sandler remarca faptul ca pacientii stiu ca pot influenta experienta analistului si ca libertatea pe care o are un analist de a rezista acestei influente este limitata.

Ceea ce devine etic primejdios pentru situatia analitica contemporana este tocmai aceasta promovare a terapeutului ca arbitru al realitatii psihice a pacientului si ignorare a contributiei pacientului la ceea ce ar fi trebuit sa fie o interpretare obiectiva. Aceasta idealizare a pozitiei terapeutului inclusa in aplicarea principiului abstinentei lasa loc liber in mod paradoxal reiterarii unei traume de care Freud se temea: impunerea vocii omnisciente si omnipotente a terapeutului si esecul pacientului in a-si gasi vocea personala, voce diferita de cea a parintilor.

Modelul mintii interpersonale, al unui psihic al carui scop este cautarea obiectului, a relatiei, a impus o alta atmosfera in cabinet si o alta igiena a relatiei psihanalitice. In acest model, problemele aparute in relatiile timpurii cu figurile importante sunt la originea perturbarilor care apar in relatiile ulterioare nu prin blocarea pacientului in dorintele sale infantile, ci prin constructia deficitara a unei lumi a relatiilor de obiect (interpersonale). Acest model nu ignora ceea ce sustinea modelul clasic al actiunii terapeutice, adica importanta constientizarii si reparatiei experientelor timpurii, dar considera ca fundamentala pentru schimbarea terapeutica modificarea pattern-urilor relationale ale pacientului. Terapeutul intra in lumea relationala a pacientului pe vechile pattern-uri aducatoare de suferinta, dar reuseste impreuna cu pacientul sa gaseasca noi forme de relatie ce extind experienta de sine si cu altii a pacientului. Terapeutul nu este nici mai aproape de experienta realitatii, nici mai matur, ci diferit de pacient si preocupat sa fie util schimbarii terapeutice. Ceea ce orienteaza / motiveaza actiunea terapeutului este experienta relationala reparatorie a pacientului, cu observatia ca terapeutului i se cere pe de-o parte sa poata intra in rolurile oferite de lumea interna a pacientului (role resposivness) pentru a le simti si depasi diferit de vechea schema interactionala impreuna cu pacientul sau. Pentru ca schimbarea terapeutica sa fie posibila, terapeutul trebuie sa poata simti, sa suporte impactul inconstient al rolurilor oferite de pacient. Aceasta se petrece fie punand in act scenariile interactionale ale pacientului, fie uneori resimtind propriile sale scenarii interactionale in urma impactului profund inconstient pe care acesta il are asupra sa.

Etica acestui tip de dinamica terapeutica impune analistului sa inteleaga in permanenta doua planuri greu de decelat ale interactiunii sale cu pacientul. Este vorba constientizarea interactiunii inconstiente cu pacientul, a enactment-ului si folosirea enactment-ului pentru a largi experienta cuplului terapeutic prin interpretare. Interpretarea nu mai este impusa pacientului de terapeutul omniscient, ci este propusa pacientului ca o creatie a cuplului pacient-terapeut.

Atitudinea glaciala de blank screen (frustrarea ca principiu), idealul neparticiparii emotionale, inconstiente a terapeutului ca ideal sunt privite ca pe un obstacol in declansarea procesului terapeutic. Nu poti oferi o interpretare, care poate avea impact, decat dinauntrul relatiei. Si nu este vorba de a-l lasa sau nu pe pacient sa aiba impact asupra ta. Acest lucru se petrece oricum; a-l nega inseamna a lucra ignorand descoperirea fundamentala a psihanalizei, inconstientul participantilor. Din orice perspectiva ar lucra, in cabinet, terapeutul ramane o fiinta cu o minte, o istorie unice si cu un inconstient unic. Inconstientul terapeutului are impact asupra tuturor interventiilor sale si nu poate fi anticipat inaintea enactment-urilor acestuia (Renik, Hoffmann, Slavin).

Cand vorbim despre enactment ne referim la comportamente de multe ori insesizabile. Felul in care cineva alege sa se imbrace / prezinte non-verbal, sa auda materialul pacientului si sa interpreteze impreuna cu momentul acestei interpretari sunt tot atatea exemple ale prezentei active a subiectivitatii inconstiente a psihanalistului. Participarea personala si procesele inconstiente sunt inseparabile. Aceasta situatie presupune un efort permanent pentru a proteja relatia analitica, dar contine si conditia necesara schimbarii si vindecarii. Experienta analistului nu mai apare ca fiind doar o reactie la transferul pacientului. Terapeutul prezent in cabinet cu atentia sa flotanta, deci supusa proceselor sale inconstiente, este deseori initiatorul secventelor interactionale din cabinet. Prin urmare analistul insusi are un impact modelator asupra transferului pacientului.

Enactment-ul contratransferential apare ca o cale regala spre aspectul inconstient al relatiei psihanalitice. Constientizarea sa inseamna renuntarea la omnipotenta a psihanalistului.In acest fel, intre pacient si terapeut ia nastere un spatiu simbolic mental in care amandoi protagonistii isi mentin diferentierea si contactul profund. Acesta este un spatiu al individuatiei pentru pacient si face posibila observarea si acceptarea celeilalte minti altfel decat ca pe un pericol de anihilare.

Intr-o etica a abstinentei / gratificarii, terapeutul este asemenea parintelui cu probleme narcisice. El ofera de pe o pozitie de complementaritate pacientului (adica se plaseaza pe pozitia celui inzestrat cu exclusivitatea de a sti si de a vindeca), iar pacientul simte ca este pe pozitia celui caruia i se fac lucruri. De pe aceasta pozitie, pacientul nu are nimic de dat, e anulat narcisic, nu poate avea nici impact, nici insight care sa-l atinga pe analist (J. Benjamin). Acesta este impasul practic al teoriilor ce vorbesc de splitting. Ele introduc ideea complementaritatii relatiilor, valoroasa de altfel, deoarece descrie doar un moment in dialectica relatiilor. Complementaritatea impinge dinamica terapeutica intr-o zona de blocaj reciproc, in care, de pilda, au loc enactment-urile. In aceasta zona relationala de impas participantii simt in egala masura (simetric) ca li se fac lucruri de catre celalalt.

Poate cea mai raspandita problema in intalnirea terapeutica este experienta emotionala a pacientului in care terapeutul il observa si il interpreteaza din exterior. De exemplu:

Sunteti agresiv / seductiv cu mine asa cum erati cu mama dumneavoastra.

Acest tip de interventie care exclude contributia terapeutului la agresivitate / seductie declanseaza auto-invinovatirea si rusinea pacientului si reactiile de acest tip au fost numite in literatura freudiana rezistenta pacientului.

Vindecarea acestei complementaritati inseamna depasirea vinovatiei si rusinii reciproce din cuplul terapeutic. A fi analist inseamna sa accepti sa fii o parte a problemei prin enactment-uri pentru ca doar astfel poti reusi sa fii o parte a solutiei (Mitchell 1997).

Daniela Irimia

psihanalist formator SRP

**** PRIMII FILOZOFI SI SCUFUNDATORII DIN DELOS ****

Filozofului obsedat de sensurile ascunse ale lumii, anii 60 i se păreau “nebunie” curată. Iată ce scria Heidegger, în 1962, în jurnal, întorcându-se din prima sa excursie în Grecia. Avea la acel moment 73 de ani şi până atunci sucise şi parasucise lumea şi filozofia greacă, stând cu nasul în cărţi şi cu gândurile în propria Aletheia. Sigur nu ar fi intrat pe Facebook, dacă ar fi trăit vremurile noastre, iar observaţiile lui de atunci sunt valabile şi astazi, după jumătate de secol. Ce mi-a plăcut cel mai mult scurta lui analiza de mai jos este metafora “noi destinaţii”. Aplicată lumii virtuale de azi, exact aşa stau lucrurile. Orice informaţie, poză, poantă, controversă pe wall, filmuleţ, dialog privat sunt noi destinaţii. Pleci către ceva, dar aproape niciodată nu ajungi, nu atingi ţinta sau nu ajungi să „locuieşti” prea mult în locul sau în ideea către care pleci. Stai mereu pe drum, de unde şi oboseala, sentimentul că nu mai eşti nicăieri acasă, deşi unii ajung să se simtă cel mai bine în faţa computerului conectat la Facebook, Twitter sau ce alte reţele de socializare mai există. De aceea zic că e bine ca uneori să ne retragem, să adăstăm, să ne înrădăcinămdeparte de net, poate mai prindem şi noi câte o deschidere, câte o des-ascundere a celor închise. Ştiu că îndemul meu, concluzia mea reprezintă un loc comun, dar nu mi-am putut înfrânge tentaţia de a-l aduce şi pe Heidegger pe Facebook şi aici, pe blog, prin intermendiul acestei postări. :) “…ceea ce noi numim astăzi lume nu mai e decât un haos de aparate tehnice, puse în slujba informaţiei, dar pe care nimeni nu mai e în stare să le cuprindă cu privirea. Haosul s-a aşezat în faţa physis-ului*, ce nu înceteazătotuşi să rămână teafăr şi neatins. Luându-i locul, haosul tehnic permite un singur tip de acces la funcţionarea sa şi un singur fel de control: prin calcul. Şi astfel nu mai reuşim deât rareori şi doar după o îndelungată muncăpregătitoare să întrevedem ceva din adăstarea aceluia care, odată, şi-a primit forma şi măsura din domeniul lui Aletheia[. ..] acel învizibil care se sustrage – ca o adăpostire ce des-ascunde – oricărei încercări de a-l face accesibil simţurilor.” Mai înainte, în aceelşi text, defineşte Aletheia în acest fel: „întrepătrunderea unitară a neascunderii (des-ascunderii) şi a ascunderii (adăpostirii)” „...Nu cumva lumea această tehnică,ştiinţific-industrializată, produce cu rapiditate şi siguranţă posibilităţi ce tind apoi să se multiplice, posibilităţi prin care omul modern să se simtăpretutindeni ca acasă? Iată, în acest chip s-ar dovedi, fără drept de apel, cătot ceea ce am spus cu privire la pierderea locuirii într-o patrie nu e decât o minciună: a vorbi astfel nu înseamnă, în fond, decât a te refugia într-un discurs romantic şi găunos. Şi totuşi, dacă, cumva, acest acasă dezrădăcinat, asigurat doar prin mijloace tehnice şi de informare, a renunţat la orice pretenţie de locuire şi patrie, mulţumindu-se a fi doar pustiul administrat de o întreagă industrie a călătoriei? Ca urmare, nici măcar o asemenea întrebare nu are de cine să se facă ascultată, pentru că orice liniştire este deja înlăturată prin oferta, mereu gata de a sta la dispoziţie, a unei noi destinaţii.” Fragmentele sunt din „Scufundătorii din Delos. Heidegger şi primii filozofi” de Bogdan Mincă,Editura Humanitas, 2010.

**** PILDE INTELEPTE **** GANDURI - RANDURI ****

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?

- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.
O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.
Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.

Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: SCHIMBA LUMEA.
Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.

Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.
El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.

Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:

- Ce-ai invatat tu pe acest drum?

- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.
Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: SCHIMBA-I PE CEILALTI.
Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari. El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa.

Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?

- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.
Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.

Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce ai invatat tu pe acest drum?

- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI. Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.
In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.

Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?

- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI.
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.

Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:

- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?

- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA.

Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.

Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:

- Ce-ai invatat pe drumul acesta?
- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam.
Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.
Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

**** LECTII DE VIATA !!!!!!!! ****

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri.
Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf.

I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf.

I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.

Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan.

Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!

Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.

"Acum" a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, "as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã."

"Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte"

"Dacã veti începe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele"

"La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine."

"Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv .
Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip."

Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea.
Profesorul a zâmbit... "Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã!"

**** MEDITATIA DE JOI - ZIUA PLANETEI JUPITER ****

Meditatia din seara aceasta este meditatia lui Jupiter - Marele Benefic = PROSPERITATE-BANI-ABUNDENTA MATERIALA!Va relaxati si va imaginati,problemele materiale ca si cum ar fi rezolvate si o stare de bine va umple intreaga fiinta.La meloterapie - Chakra 2 - The Orange source Meditation si Chakra 3 - The Yellow Belly Meditation - audiati pe tot parcursul meditatiei si incercati sa mentineti starea cat mai mult pana a doua zi sa adormiti cu ea in fiinta voastra!La final,va rog sa-mi comunicati starea si cum va simtiti, la opinii in scris.21.00-24.00 intervalul meditatiei - sa fiti logati pe site pe tot parcursul meditatiei, numai asa va pot transmite bioenergie ! VA pupik si va astept pe videochat-ul site-ului – www.tarot888.ro – meditatia cu bioenergie este gratis.

**** RISTI ???? ****

RIŞTI?...

Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi...
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti sa mori...
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş...
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic...

( Rudyard Kipling )