vineri, 9 decembrie 2011

**** INGERI SI ARHANGHELI ****



Arhanghelii sunt capii tuturor ingerilor, fiind creati ca cei mai de seama ierarhi in regatul angelic. Ei sunt fiinte maiestuoase care intruchipeaza atribute divine si sunt in serviciul omenirii pe pamant. Ei lucreaza neincetat sa invinga raul si sa avanseze binele.

Arhanghelii ne precedeaza cu milioane de ani si se prezinta a fi primii nostri invatatori pe calea spirituala. Sunt de asemenea descrisi ca arhitecti divini, pe care Dumnezeu ii foloseste pentru a schita si executa planurile pentru proiectele sale. EI sunt constructori cosmici si proiectanti in cel mai maret sens al cuvantului, favorizand (arcing) catre mintile noastre amprenta divina pentru fiecare incercare, efort, de la cel mai mic la cel mai mare.

Toti Arhanghelii sunt si vindecatori care vin ca maestri chirurgi pentru a vindeca sufletele si cele patru corpuri joase ale noastre – eteric, mental, emotional si fizic. Imaginti-va puterea Arhanghelilor, care pentru milioane de ani nu au facut nimic altceva decat sa afirme realitatea lui Dumnezeu si sa dezvolte lumina spirituala in fiinta lor. Apoi cand sunt in mijlocul nostru, dirijeaza catre noi si ne purifica transmitand imensele majorari de lumina pe care le'au cultivat. Folosind lansarea de energie de la ingeri in mod corect ne poate ajuta in a face un mai mare progres in viata noastra de zi cu zi si pe calea spirituala.

Cele Sapte Raze Ale Iluminarii

Cei mai familiari Arhangheli servesc pe cele sapte raze ale luminii spirituale care corespund luminii focalizate inauntrul celor sapte chakre majore ale omului.



Ce sunt Ingerii?!?!

Îngerii compun sfera divină născută din Dumnezeu, supraveghează şi acţionează pentru realizarea planului divin, respectând liberul arbitru al omului. Ei există în dragoste şi credinţă, în lumina inteligenţei şi a înţelepciunii, deci în bucuria cerească.
Fiind intermediari între Cauza Primă şi existenţa perpetuă, binele făcut de ei pentru binele în general este binele din Sursa Divină. Dragostea Divină şi Adevărul Divin se revarsă asupra lumii precum lumina şi căldura soarelui şi modulează energia pe frecvenţele perfecte care permit viaţa. (Căldura este dragoste, compasiune, iar Lumina semnifică adevărul.)
Dragostea îi uneşte pe îngeri cu Dumnezeu şi între ei şi tot dragostea, ca principiu vital, îi uneşte cu oamenii. Trăsăturile îngerilor se modifică astfel în funcţie de binele şi adevărul pe care îl observă.
Cu cât sunt mai aproape de Dumnezeu, îngerii sunt îngeri celeşti, interiori şi superiori, se află în dimensiuni superioare. Cu cât sunt mai aproape de materie, îngerii sunt îngeri spirituali, exteriori şi inferiori, trecerea fiind discretă de la un nivel la altul.
Dacă îngerii celeşti sunt numai iubire/compasiune şi lumină, cei spirituali corespund voinţei, înţelegerii, activităţii intelectuale, cele care dau măsura implicării noastre în relaţia cu Dumnezeu, cu Împărăţia lui Dumnezeu aflată înlăuntrul nostru.
Îngerii cu caracter similar sunt reuniţi spontan şi aşa simt libertatea deplină. Sursa Divină îi adună în roiuri, în grupuri de îngeri.
O întreagă astfel de grupare angelică, de îngeri cu caracter similar, poate apărea sub forma unui singur înger. Mihail, Gavril, Rafail nu sunt decât societăţi angelice numite după funcţiile îndeplinite.
Toţi primim raiul din afara noastră în funcţie de raiul din noi, omul având în comun cu îngerii mintea interioară, sau sinele superior, omul având în plus şi mintea exterioară.
Acest rai colectiv are formă umană, forma arhetipală a Marelui Om, cel făcut după asemănarea Domnului, în funcţie de voinţa şi înţelegerea lui omul fiind „alcătuit“ din suma unor puteri spirituale şi celeste, suma îngerilor săi acţionând şi asupra celor mai mici părţi ale corpului, toate entităţile angelice acţionând în om ca una în cazul atingerii perfecţiunii.
Suma îngerilor pe care îi avem apare ca un nor alb-strălucitor, cu nuanţe rozalii, fiind cu totul altceva decât aura sau corpul energetic, şi este suma reprezentanţilor grupărilor de îngeri care „ne bagă în seamă“. Cu cât această „societate“ are mai mulţi membri care acţionează la unison, cu atât mai perfectă este „forma“ acelui om.
Cu cât suntem mai mult compasiune şi lumină, dar şi voinţă şi inteligenţă întru Dumnezeu, cu atât mai mulţi îngeri avem. Măsura unui om este dată de calitatea sa. Numărul îngerilor este dat de calitatea sa. Aşa primim şi pierdem îngerii prin forţele proprii.
Se vorbeşte însă şi de „furtul“ îngerilor. Cum pot fi ei luaţi sau îndepărtaţi de altcineva, în aşa fel încât numărul lor să nu mai depindă doar de calitatea compasiunii, luminii, voinţei şi înţelegerii noastre?
Pe două căi.
Una este aceea a acţiunii directe asupra calităţilor noastre – adversarul stârneşte în noi ura, lipsa de voinţă şi de înţelegere, drept care îngerii, trezindu-se într-un mediu neprielnic, pleacă. Nu neapărat la adversar, de cele mai multe ori ei pleacă pur şi simplu.
A doua cale este aceea a acţiunii directe asupra îngerilor, oferindu-le acestora mai multă compasiune şi lumină, mai multă voinţă şi înţelegere. Poate trebuie amintit aici că iubirea/compasiunea nu au în mod obligatoriu conotaţia moral-socială pe care le-o conferim, ci sunt variante de modelare a energiei, a câmpului energetic. Ele pot fi atinse şi altfel decât prin comportamentul moral-social în general acceptat şi recunoscut.
Dacă ştim cum să le conferim mai multă compasiune şi iubire, ei vor fi atraşi după principiul reunirii spontane cu îngerii noştri.
Există şi persoane care acţionează altfel asupra îngerilor adversarului, aducând asupra lor „întunericul“ şi „frigul“, izgonindu-i pe îngeri fără a-i putea prelua. Nici nu ar avea nevoie de ei, pentru că lucrează cu geniile rele (echivalentul îngerilor celeşti) sau cu spiritele rele (echivalentul antitetic al îngerilor spirituali).
Îngerii dumneavoastră vor să vă ajute să vă vindecaţi viaţa! Sunteţi înconjuraţi de îngeri iubitori şi puternici, care vor să vă sprijine în orice domeniu al vieţii dumneavoastră.

**** DESPRE DRAGOSTE, CU PREOTUL PANTELIMON, DE LA MANASTIREA OASA ****

- Timisorean la origine, absolvent al Facultatii de Arte Plastice a Universitatii de Vest, in prezent e calugar si preot la Manastirea Oasa, unde picteaza si minunate icoane, pline de aur si har. Dar aurul cu adevarat pretios al tanarului parinte e inaltimea sa duhovniceasca deosebita, care transpare si in textul pe care il publicam. Un indreptar de viata si de iubire adevarata -"Iubirea e fundamentul fiintei noastre"- Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca. Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?
- As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.- De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare? - Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.- Desi il avem pe Dumnezeu, simtim totusi ca fara celalalt nu suntem completi. E nevoie de un altul, ca sa fim fericiti? - Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aiba nevoie unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienti singuri. Sigur, exista oameni care daruiesc mai mult, oameni care dau mai putin, dar nu trebuie sa ne oprim la relatia cu un singur om, trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod din relatia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viata. Orice om e un dar potential pentru noi, cu care ne putem imbogati.- Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata. Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea? - Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu, nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns. Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit.- Din pacate, simplul fapt ca te cununi in biserica nu garanteaza mereu fericirea... - Trebuie sa invatam sa-L vedem in celalalt pe Dumnezeu. Nu trebuie sa ne raportam la un om ca la un lucru finit. Orice persoana e un izvor infinit, dar care nu e descatusat.
Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa
In biserica de la Oasa, langa icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului
�
Prin iubire si cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zagazurile, astfel ca celalalt sa-si dea drumul fiintial, sa scoata din el tot potentialul lui moral, spiritual si de iubire. Pentru ca fiecare om e cu mult mai mult decat se vede. Si vine iubirea si activeaza in celalalt ceva ce habar nu avea ca zace in el. Ai nevoie de un celalalt care sa iti dea masura. In relatie de doi, omul evolueaza continuu. Si nu mai are cum sa se sature de celalalt, sa se plictiseasca, sa ajunga la rutina. Pentru ca fiecare il face pe celalalt sa evolueze. Fiecare se desface ca un boboc, apoi ca o floare, si aceasta inflorire a lui este infinita. Multi oameni par incapabili de sentimente profunde. Asta, pentru ca nu au fost iubiti, la randul lor, ca sa inceapa sa infloreasca. Dar toate astea nu sunt posibile fara Dumnezeu. Si fara efortul fiecaruia de a activa in celalalt taina Lui, harul dumnezeiesc. Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celalalt.- Cum ar trebui sa iubim, parinte? Unde gresim, de tot ajungem sa o luam de la capat? - Nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine. Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte, ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in daruire, sa ne antrenam puterea de iubire. Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Iubirea inseamna foarte multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine nu au nici o valoare in absenta lor. E plina lumea de ele. Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa iubesti. Am citit de curand intr-o carte cum un detinut politic taran, inchis la batranete, primea de la babuta lui scrisori, in care ea punea si cate o floare presata. Asta inseamna iubirea. Si chiar mai mult. Sa daruiesti atunci cand esti epuizat, cand nu mai ai nici o forta. Nu exista scuza sa nu daruiesti.
Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa
�
Daca dai din prisos, cand ti-e bine si-ti vine usor, nu are valoare. Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt, izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem, cand nu mai avem. Si atunci, ca in Evanghelie, nimicul se transforma, si painea si pestii ajung tuturor.- Pana unde te poti darui pe tine, fara ca asta sa te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine sa te opresti, daca celalalt nu-ti raspunde la fel... - Daruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependenta fata de celalalt, nu e sclavie. Nu ti se cere s-o faci. Prin daruire nu ma anulez, ci ma regasesc pe mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, ma anulez. Unora le convine sa se lase stapaniti de altii. E cazul multor femei de azi, care ajung sa se inrobeasca. Le bat barbatii, sunt chinuite, dar le e frica sa-si asume un drum, de dragul sigurantei. Au parte de o suferinta absurda, care nici macar nu e mantuitoare. E o forma de lene. Refuza responsabilitatea propriilor decizii si atunci prefera doar sa execute. Dar asa nu vor evolua niciodata."Cand Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da
de-a gata si o mare iubire"
- Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu? - Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb.- Iubirea adevarata e intotdeauna libera? - Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur. - Ar trebui atunci sa cultivam toleranta in dragoste? - Ar trebui sa facem exercitiul alteritatii, nu al tolerantei. Toleranta e un fel de ingaduinta fata de ceva ce tie nu-ti convine, presupui ca celalalt are niste defecte pe care tu, din marinimie, le treci cu vederea. Adica toleranta presupune mandria. Or, intr-o relatie de iubire tu nu ai dreptul sa consideri felul tau de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie sa ceri celuilalt sa se schimbe, trebuie sa-ti ceri tie sa-l suporti pe celalalt. In iubire, nu trebuie sa te preocupe binele tau, ci trebuie sa te pui pe tine in slujba celuilalt, preocuparea ta sa fie devenirea lui. Scopul lui nu e sa te infrumuseteze pe tine, sa te faca sa te simti mai frumos si mai bun. Iubirea traita drept schimba oricum lucrurile in bine. Faptul ca ma daruiesc total, ca ma arat jertfitor il face si pe celalalt sa se corecteze, sa se simta, il schimba in bine. Parintele Teofil Paraian spunea ca dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza. Cum vine asta? Pai, niciodata nu calculeaza ce daruieste, ca sa-i atraga atentia celuilalt uite, cate am facut pentru tine, acum da-mi si tu la fel. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste, ca sa poata da mai mult. Asta e iubirea adevarata.
Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa
Cu parintele Teofil Paraian si parintele staret Iustin
�
- Cateodata, oricate ai face pentru celalalt, el ramane indiferent si nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. Cum stii care e omul pentru care merita sa dai tot? - In ordinea fireasca, important e sa nu te implici intr-o relatie pana nu esti sigur de ea. Potentialul de afectiune, de iubire, trebuie pastrat pana gasesti o persoana cu care te potrivesti cu adevarat, cu care sa ai in primul rand o potrivire sufleteasca, nu trupeasca. Apoi, un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Oamenii trebuie sa invete sa aprecieze crizele. Intrebarea mai are insa si o capcana. Daca te opresti la om, risti sa pierzi tot. Daca il ai in minte mereu si pe Dumnezeu, gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa dai tot, fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde. Nici un om nu merita in sine sa-i dai tot. Pentru ca omul ala nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. In definitiv, prin om ne daruim, de fapt, lui Dumnezeu. "Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie"- Si atunci care e rostul casniciei? -Relatia, casnicia sunt doar un cadru in care noi ne manifestam, ne desavarsim. Ne exersam iubirea, aceasta capacitate de a iesi din noi insine, de a deveni transparenti, ca Dumnezeu sa se poata manifesta deplin in noi, iar noi sa ajungem la acea patrundere reciproca intre oameni, sa putem iubi tot mai mult. Numai daca ne exersam deschiderea, devenim niste vase largi care pot primi mult mai mult decat pe celalalt. Si atunci pot iubi, prin intermediul lui, pe toti oamenii, intreaga natura si toate animalele, pot cuprinde in inima mea toata creatia lui Dumnezeu. Exersand comuniunea in doi ne pregatim pentru comuniunea cu toti, care va fi in Imparatia Cerurilor.- Exista suflete pereche? Oameni alaturi de care totul devine mult mai usor? - Exista, dar mai multe. Nu exista un singur om cu care sa-ti fie scris sa fii impreuna. Exista insa mai multe persoane in lumea asta cu care relationezi foarte bine. Faptul ca ai intalnit una si, din nestiinta, iubirea s-a cheltuit, nu inseamna ca vei ramane toata viata singur. Asa cum faptul ca ai intalnit un suflet pereche nu garanteaza ca iubirea va dura, daca nu lucrezi virtutile ei. Fara potrivire, nu e posibila dragostea. Dar potrivirea e doar o scanteie. Ea nu garanteaza vesnicia sentimentului. Nu meriti ceva pentru care n-ai muncit! (rade). Din contra, se intampla des ca tocmai aceste iubiri sa se cheltuie mai repede, pentru ca totul e perfect si nimeni nu depune nici un efort. Se ajunge la un fel de suficienta, pentru ca celalalt corespunde perfect nevoilor mele si eu nevoilor lui, si atunci fiecare se iubeste pe sine, prin intermediul celuilalt. - Asa se nasc gelozia si posesivitatea? - Gelozia e iubirea de sine prin celalalt. Daca esti gelos, nu-l iubesti pe celalalt cu adevarat, ci consideri ca celalalt e dreptul tau si cineva atenteaza la el. Ti-e frica sa nu vina cineva sa ti-l fure. Dar nici un om nu are dreptul sa il confiste pe celalalt. Iubirile astea contorsionate, cu gelozii si suferinte care-ti fura ochii si-ti intuneca mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante in felul lor, sunt foarte simtuale, au un erotism exacerbat, dar produc enorm de multa suferinta, te desfiinteaza ca persoana. Tu crezi ca te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea adevarata, dumnezeiasca, afirma, nu distruge. E ca un cer senin. N-are tulburare si n-are ceata.- Astazi, tot mai multi oameni aleg o forma libera de iubire. Nu se mai casatoresc, ba uneori nici nu mai locuiesc impreuna, dar cu toate acestea, se iubesc si traiesc in armonie. E gresit ca procedeaza asa?
Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa
Pictandu-l pe Sfantul Pantelimon
�
- Iubirea care nu implica responsabilitate si sacrificiu nu e iubire adevarata. E iubire conjuncturala, care nu ajunge la maturitate. De fapt, in cazul lor nici nu se ajunge cu adevarat la iubire, ei raman in faza de indragostire. Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie. Si fara harul dumnezeiesc, omul e finit si dragostea lui tine doar o vreme. Cei care aleg calea aceasta vor o iubire in care sa nu aiba nimic de pierdut, ci doar de castigat. Vor sa ia ceva ce se obtine usor si sa se pastreze mereu liberi, in cazul ca apare ceva mai ofertant.- Cand traiesti o iubire nefericita, te gandesti adesea ca ar putea exista cineva care sa te iubeasca mai mult, sa te inteleaga mai bine... - Modul asta de a vedea lucrurile e o consecinta a gandirii tehniciste. Un produs se uzeaza moral, in momentul in care apare o versiune imbunatatita a lui. (rade) Adica iese din uz. Or, oamenii nu ies din uz, ei devin continuu. Trebuie sa aprofundam, sa sapam in relatia respectiva, pentru a ajunge la noi si noi adancimi, chiar daca apar oportunitati de relatii mai bune, chiar daca cunoastem persoane care ni se par mai potrivite. N-avem voie sa schimbam persoana. N-avem voie sa incepem mii de drumuri, pentru ca nu mai ajungem niciodata la capat. Nu poti sa te remodelezi la infinit dupa alte tipare de femei sau barbati, pentru ca te tocesti ca piesa, ajungi sa nu mai ai nici un profil. Tu crezi ca ai capatat experienta, ca ti-ai imbogatit modul de a fi, avand foarte multe iubiri, dar de fapt te-ai pierdut pe tine, nu mai stii cine esti cu adevarat. In iubire, ca si in profesie, e foarte important sa fii statornic. Nu te poti face trei ani medic, apoi inca trei actor si dupa alti trei sa te pregatesti sa devii fotbalist. Trebuie sa mergi mai departe. Pentru ca impasul la care ajungi intr-o relatie e al tau, in primul rand, nu al celuilalt. Dumnezeu ti l-a randuit tie, ca sa te depasesti, ca sa evoluezi. Schimband persoana, fugi de tine, fugi de devenire. Iar obstacolul va reveni, sub alta forma, oricine ar fi langa tine."Nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii"- De ce e atat de importanta fidelitatea? Cunosc persoane care spun ca-si iubesc partenerii, desi ii mai insala din cand in cand, si ca asta nu are nici o importanta, atata timp cat nu sunt sentimente la mijloc. - Se mint singuri. Infidelitatea e o forma de consum. E foarte urat sa-i consumi pe ceilalti, pentru nevoile tale erotice. Dar, de fapt, te consumi pe tine. Stagnezi. Fara fidelitate, nu poti ajunge la nivele mai profunde. Numai asa poti evolua. Or, daca iti permiti alternative, inseamna ca nu esti dispus sa infrunti blocajul, ca vrei sa il ocolesti. Daca iti refuzi alternativa, atunci nu mai eziti, depasesti criza si vezi si ce potential zace in tine si in celalalt. Si esti mai castigat si mai bogat ca inainte. Ajungi la alt nivel al iubirii, e o iubire rafinata si foarte profunda, care nu mai sta doar in indragostirea trupeasca. Efortul putin inseamna devenire putina, inseamna sa fugi de implinirea de sine. Vedeti, nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii. Sacrificiul pe cruce e fereastra spre Inviere. Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ca in creatie toate se cer dupa cruce. Asa se manifesta iubirea lui Dumnezeu fata de noi. Pentru ca asta e conditia noastra cazuta, consecinta caderii in pacat. Nu ni se da nimic, daca nu jertfim ceva. Si iubirea e o jertfa. Jertfesti sinele tau, ca sa-ti apropii sinele celuilalt. E o renuntare la tine. Sacrificiul da profunzime oricarei relatii. E cel care fixeaza iubirea. Sa te indragostesti e usor, dar sa iubesti e foarte greu. Fugi de cruce: fugi de inviere, fugi de bucurie, fugi de iubirea adevarata! Nu se poate fara. Fara cruce, e calea usoara, comoda. Nestiind sa suferim cu bucurie, sa umplem suferinta de rost, fugim, de fapt, de viata. Si tot ce primim e de mana a doua. Toate bucuriile si iubirile sunt diluate. Tot ce traim e searbad.- De ce suferintele din dragoste sunt unele dintre cele mai dureroase? - Pentru ca omul, iubind, se deschide si devine profund. Si atunci incaseaza loviturile direct in profunzimea fiintei. Daca iubirea a fost cu Dumnezeu si celalalt pleaca totusi, Dumnezeu nu ramane dator. Vine El si umple golul, pentru ca tu nu l-ai iubit doar pe cel care a plecat, ci si pe Dumnezeu din el. Poti fi destramat cu adevarat dupa o despartire, doar daca nu-L ai pe Dumnezeu. Daca ai iubit stramb, daca ai fost posedat de celalalt.
Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa
In "gradina" de la Oasa
�
- Uneori, dupa o mare iubire, nu mai avem curaj sa mergem mai departe, sa ne mai deschidem sufletul inca o data. Cum putem vindeca ranile lasate de o suferinta din dragoste? - Parintele Teofil Paraian spunea ca suferinta e o mare taina. Degeaba ti-o explici teoretic, inima continua sa doara. Si orice sfat din afara ramane tot in afara. Numai Dumnezeu poate vindeca astfel de rani, daca considera. Dar unele dintre ele nici nu trebuie sa se vindece. Se intampla uneori ca inima ta sa poata purta infinit de multe rani deschise. Capacitatea de suferinta a omului e foarte mare. Dar nici nu trebuie sa devenim atat de obsedati sa se inchida rana, sa uitam tot. Un esec in dragoste nu trebuie sa ne infirmizeze afectiv. Poti sa duci o alta relatie si cu o rana in inima. Si cu mai multe rani in inima. Dumnezeu iti da oricum puterea de a iubi din nou. Trebuie sa mergi inainte, sa ai curajul sa te deschizi din nou, sa incasezi din nou. N-ai voie sa te opresti."Fericirea se munceste in fiecare zi"- Unora parca le sunt date numai suferinte, toata viata... - Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. Fara Dumnezeu, totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de sens si e mereu urmata de bucurie. Trebuie sa nu uiti niciodata ca Dumnezeu te iubeste si te pune la incercare. Te incearca, pentru ca vrea sa-ti dea ceva. Dar cu un pret! Trebuie sa meriti darul, sa te ridici spiritual la nivelul la care il poti primi. Nivelul urmator al jocului. Oricum, darul e intotdeauna cu mult mai mare decat suferinta pe care o treci ca sa ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate darui liber, ca atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinta, nu ne-ar mai lasa sa inflorim liber. Dumnezeu, cand ne iubeste, ne pune la incercare, ca pe argint in topitoare. Pentru ca vrea sa scoata din noi esenta cea mai pura. - Ce ar trebui sa facem ca sa fim fericiti? - Trebuie sa pornim in cautarea adevarului iubirii, cu toate fortele noastre. Sa nu ne angajam steril, de suprafata, ci sa ne daruim total, tuturor oamenilor si, prin ei, lui Dumnezeu. Si sa o facem pe viata. Fericirea adevarata exista. Si exista aici, pe pamant. Ea nu e decat o cale pe care inaintam. Doar in masura in care stim sa daruim, o sa si primim. Pentru ca Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne si rasplateste cu asupra de masura. Se joaca cu noi, ne face sa vrem mai mult, sa ne dorim mai mult, sa devenim mai mult. Fericirea nu e un dat, o pleasca, o incremenire care pica pe tine. O fericire statica ne-ar strivi sub o plictiseala cumplita. Fericirea se munceste, se castiga in fiecare zi. E un urcus continuu, o dinamica ce se adapteaza permanent nevoilor noastre.

joi, 8 decembrie 2011

**** Cel Mai Mare Secret Al Masonilor-Illuminati Dezvaluit !!!!!!!! ****

Piramida Si Ochiul atotvazator: Este un simbol ocult masonic – Este un fapt dovedit prin scrierile părintillor fondatori si documentatia masonica.

In centrul creierului tau este o mica glanda numita glanda pineala - se numeste pineala pentru ca are forma unui con de pin.Acesta este centrul geometric exact al creierului tau !!!!
Aceasta este foarte importanta in culturile antice.

“Simbolul piramida si ochiul atot-vazator este de fapt reprezentatia simbolica a glandei pineale sau al treilea ochi ” 



Kundalini

Kundalini este puterea divină primordială din interiorul nostru, care, de obicei, este latentă (nemanifestată). Sediul ei este osul triunghiular de la baza coloanei vertebrale, numit sacru (Hieron Osteon). Grecii antici, care i-au dat aceasta denumire, i-au atribuit o semnificaţie deosebită, deoarece acest os ardea cel mai greu la incinerarea corpului. De asemenea, egiptenii acordau o mare importanţă osului sacru, ca fiind lăcaşul unei forţe supranaturale.

În Vest, osul sacru este simbolizat prin semnul Vărsătorului şi prin Sfântul Graal, recipientul apei vieţii. Kundalini (spirala, în sanscrită), apare încolăcită precum un şarpe şi de aceea i se mai spune Puterea Şarpelui. Ea a fost descrisă amănunţit în Upanişade.

Conştientizarea energiei Kundalini în fiinţa umană era considerată de către marii înţelepţi ai antichităţii drept cunoaşterea supremă. Această cunoaştere subtilă era rezervată numai celor care atingeau un înalt grad de puritate şi sfinţenie. Cel care avea acces la această cunoaştere se numea Maestru (guru/învăţător spiritual). Acesta, la rândul său, o transmitea în mod direct uRegele Tutankhano are acest sarpe kundalini. kundalini trecand chiar prin capul lui. ! Acesta este simbolul pe care i l-au oferit, reprezentand activarea completa a glandei pineale, si ca chakrele toate, s-au transformat acum in aceste sfere concentrice, si accesul dinspre taramurile inalte dimensionale trece direct prin capul tau.


Desigur este deja prea mult ca toate acestea să fie simple coincidenţe. Este clar că ele reflectă vechi cunoştinţe, ţinute în secret, cu străşnicie de-a lungul mileniilor, departe de cei mulţi.

Trezirea glandei pineale are efecte extraordinare asupra expandării conştiinţei şi deschide accesul la toate cunoştiinţele universale. Această glandă se activează după ce nu mai este bombardată de fotonii trimişi de ochi, deci în prezenţa întunericului. Ea emite apoi melatonină, o substanţă care calmează sistemul nervos, înainte de culcare.

Stările de somn şi visare sunt similare cu cea de meditaţie, transă, hipnoză, sau experienţe mistice. Dimetriltriptamina (DMT) este o altă substanţă pe care glanda pineală o secretă, dând un ultim impuls în vederea deschiderii porţii spirituale. Această substanţă este aceeaşi cu cea folosită în poţiunile şamanilor, fiind extrasă din plante ca, yopo, sau ayahuasca, în scopul de a face experienţe de dilatare a timpului, călătorii în timp, călătorii în tărâmuri paranormale, întâlniri cu fiinţe spirituale, etc.

În interiorul său, glanda pineală este umplută cu apă, care în timp se calcifiază, datorită dietei greşite, fluorului din pasta de dinţi, fluoritei din apă, sau băuturilor carbogazoase. Simbolismul din Biblie, referitor la semnul fiarei, situat pe frunte (punctul negru), reprezintă situaţia când eşti prizonier în lumea materială, fără a avea acces la cea spirituală, adică trăieşti în întuneric, cum este cazul majorităţii oamenilor de pe Pământ. Structura interioară a glandei este similara cu a retinei ochilor, de aceea ea a fost numita al treilea ochi sau ochiul spiritual.



Ea lucrează asemenea unui televizor, furnizând imagini şi sunete, alimentate de imaginaţie. De aceea, atunci când închidem ochii încă mai putem vedea imagini, sau avem capacitatea de a vizualiza conştient, folosindu-ne ochiul minţii. Desigur, nu tot ce apare în creier este din cauza glandei pineale, doar când călătoreşti în timp, când ai vise, aceasta făcându-se prin interfaţa dintre cele două lumi. În absenţa luminii, în jurul glandei pineale se formează un scut electromagnetic, care are rolul de a o izola de toate radiaţiile exterioare, din spaţiu-timp, în scopul de a recepţiona informaţii din timp-spaţiu. Înăuntrul său, se formează mici molecule de microclusteri, care se transformă în unde, permiţând percepţia.

Nu întâmplător glanda pineală are cea mai mare concentraţie de sânge din corp, ci pentru că are nevoie de multă energie, pentru a se activa. În scopul de a-i uşura deschiderea trebuie să devenim conştienţi şi să ne acceptăm în totalitate, considerându-ne fiinţe divine.

Substanţe ca LSD sau DMT, au capacitatea de a o deschide forţat şi de a-i accelera funcţionarea, însă câteodată, pot duce la blocarea ei, apărând dereglări. Halucinaţiile apar ca urmare a lipsei de somn, când melatonina este secretată în timp ce eşti treaz. Aceasta se întâmplă în cazul bolnavilor de schizofrenie. Glanda pineală trebuie privită deci ca fiind o poartă hiperdimensională naturală.

Studiul timpanului urechii, a arătat că poziţia acestuia este în unghi. După modelul său a fost realizat un microfon tridimensional, apoi sunetul a fost redat în difuzoare holografice, obţinându-se un sunet holografic, similar cu o hologramă din lumină. Lobii urechii au unghiurile egale cu cele ale marii piramide din Egipt, după care se poate forma un tetraedru regulat, care atunci când stăm aşezaţi cu faţa în sus, are în centrul său, ce credeţi? Glanda pineală.


Acest secret a fost tinut in secret chiar in fata ochilor nostrii, desenul de mai jos este poserul codul lui da vinci.

Nu-i aşa că natura este mai inteligentă decât cea mai fantastică imaginaţie omenească? Şi ca o consecinţă a acestei structuri geometrice, ce se formează la nivelul creierului, putem înţelege în sfârşit mesajul ascuns, de secole, în simbolul de pe spatele bancnotei de un dolar şi anume ochiul din piramidă.

 

Desigur, acuma ne punem întrebarea dacă şi cum am putea realiza un dispozitiv, bazat pe acest principiu? Sau dacă s-a realizat deja? În principal am avea nevoie de un recipient umplut cu apă pură, un sistem capabil de a realiza scutul electromagnetic şi un mecanism pentru a îl acorda, apoi maşina timpului ar fi pregătită pentru călătorii în lumile din timp-spaţiu. Ca metodă de a prelua imaginile ar putea fi folosirea unui gaz ionizat, bazat pe principiul ecranului TV.

Nenumărate surse de informare credibile ne spun că guvernul American a realizat de mult acest tip de vehicul stelar. Dezvăluiri ascunse s-au făcut mai ales prin intermediul filmelor, aşa zise ştiinţifico-fantastice, care în realitate au avut scopul de a pregăti conştiinţa umanităţii, pentru etapa următoare a evoluţiei sale, în care aceste tehnologii vor fi la ordinea zilei. Un exemplu este filmul Contact, în care omenirea, intrând în comunicaţie cu o civilizaţie din constelaţia Vega, primeşte planul de fabricare a unei astfel de maşini, care este apoi realizată şi testată

 

Se poate observa cum părţile componente sunt, rezervorul şi inelele care, prin rotire cu o viteză foarte mare, creează scutul electromagnetic.

În epava navei prăbuşite la Roswell, în 1947, s-a găsit un cub capabil de a se deschide şi a arăta viitorul. El a fost denumit looking glass, fiind utilizat printre altele, pentru a falsifica alegerile prezidenţiale din anii 2000 şi 2004, ale lui George Bush.

Biologul american Dan Burish a făcut dezvăluiri senzaţionale despre proiectul Majestic, în care timp de 10 ani a făcut studii secrete în microbiologie, în Aria 51, împreună cu o rasă de extratereştri, venită din viitor, care fiind originară de pe Pământ, a suferit nişte dereglări genetice, ca urmare a unor cataclisme ce au avut loc în anul 2012. El a refăcut genetic sămânţa originară, ce a stat la baza vieţii pe Pământ şi a observat cum se poate crea şi modifica ADN-ul cu ajutorul vibraţiilor. Filmul The Last Mimzy este o dezvăluire ascunsă a tehnologiei looking glas şi a proiectului Majestic 12. Este vorba de doi copii care găsesc un cub venit din viitor, cu scopul de a lua o mostră de ADN in vederea salvarii acelei rase. In finalul filmului cubul creaza o gaura de vierme, necesara calatoriei in timp.

 

În decembrie 2006, însă, toate aceste tehnologii de citire a viitorului, au fost dezactivate, deoarece se pare că ele pot influenţa negativ transformările ce vor avea loc în anul 2012 şi mai ales este vorba de inversarea axei polilor.

Un lucru foarte interesant apărea atunci când ajungeau la anul 2012; totul devenea alb şi nu erau capabili să mai vadă nimic. Totodată apărea o succesiune de viitoruri paralele, greu de descifrat chiar şi pe calculator. Dacă observatorul avea gânduri catastrofice, atunci vedea catastrofe şi distrugerea Pământului. Astfel au înţeles că viitorul nu poate fi prevăzut cu adevărat cu nici un fel de dispozitiv, căci el este în continuă transformare, în funcţie de gândurile şi emoţiile oamenilor.

Exista doar doua emotii fundamentale: Frica Si Iubirea. Este timpul sa alegem Iubirea ( 90% din populatia globului traiesc in frica, teama si stres.

 

De aceea vreau să subliniez, foarte clar, pentru toată lumea, că tot acest bombardament de profeţii catastrofice, începând cu cele din Biblie şi continuând cu cele ale lui Nostradamus, babei Vanga şi multe altele, care sunt astăzi la modă, nu trebuiesc luate în consideraţie!

Fiecare din aceşti profeţi a văzut doar o probabilitate a viitorului, care a fost influenţată de diverse polarităţi ale conştiinţei universale şi umane şi interpretată de propria minte logică, în funcţie de gradul său de înţelegere. Cum se vor petrece lucrurile cu adevărat nimeni nu poate spune cu precizie. Viitorul se scrie de către noi în fiecare moment şi depinde de noi dacă vom experimenta catastrofe naturale, războaie, sau vom face o tranziţie calmă, liniştită spre Noua Lume.

Dintr-o altă epava a unei nave extraterestre, în timpul celui de al doilea război mondial, au fost recuperate scaunul de pilotaj şi ecranul de proiecţie. Rezultatul a fost de-a dreptul uimitor şi anume, persoanei aşezate în acest scaun, i se amplificau gândurile, transformându-le în realitate şi era capabilă de a vedea în timp şi spaţiu. El funcţionează ca o interfaţă a conştiinţei, asemănător cu un amplificator psihic şi era folosit în scopul propulsării navei prin puterea mentală. A fost denumit scaunul Montauk.

Şi iarăşi prin filme s-a dezvăluit existenţa acestei tehnologii superavansate. În filmul Stargate colonelul O’Neal foloseşte scaunul străbunilor, în care puterea mentală îi este amplificată, fiind capabil să îndepărteze flota inamică, aruncând asupra ei globuri de foc. În filmul Minority Report, oameni, având puteri paranormale, aşezaţi în scaune plutitoare, îi transmiteau lui Tom Cruise imaginile pe un ecran gazos. În filmul XMen, se foloseşte un astfel de scaun pentru a-i depista pe mutanţii dispăruţi. În Total Recall, Arnold Schwartzeneger utilizează şi el un scaun miraculos, pentru a călători pe Marte.

Cercetările făcute în viitor cu acest scaun au găsit că, după 21 decembrie 2012, graficul nu mai are forma sinusoidală, ci devine o linie dreaptă. Subiecţii simţeau în acel punct, un baraj energetic, pe care nu erau capabili să îl treacă, fiind respinşi cu brutalitate. În acelaşi timp însă experimentau o expandare bruscă a conştiinţei, până la nivelul cosmic, în care nu mai există nici timp nici spaţiu, putând fi orice, o galaxie, sau un atom şi având acces la toate cunoştiinţele universale. Ciudat nu-i aşa?

Tehnologia Porţii Stelare, asemănătoare cu cea din filmul Stargate SG1, a fost realizată, după modelul celei rămase de la Atlantida, însă ulterior a fost îngropată sub gheaţa din Antarctica, pentru a nu permite unor entităţi negative sa distruga pamantul.

 

O altă realizare tehnologică secretă este Jump Room, în care cel ce intră se trezeşte instantaneu pe Marte, unde de altfel a fost realizată o bază, pentru evacuare, în caz de cataclisme.

Cercetătorul rus Serghey Smeliakov, a avut ideea de a diviza spirala timpului din calendarul Mayaşilor, la numărul de aur (1,618) care, după cum am mai spus este prezent peste tot în natură, în creşterea şi dezvoltarea organismelor, precum şi a galaxiilor. El a văzut că în punctele de diviziune au avut loc mari transformări istorice în evoluţia umanităţii, cum ar fi ridicări sau prăbuşiri de mari imperii, războaie, etc. Cu cât ne apropiem de anul 2012 succesiunea acestor puncte critice se accelerează, fiind unul în 2009, câteva în 2010, apoi vor avea loc la intervale de o lună, o săptămână, iar în ultimul an în fiecare zi!

Evoluţia nefiind un proces liniar, ci unul exponenţial, în ultima etapă va avea loc un salt brusc, care practic ne va propulsa pe o altă treaptă de existenţă, dezvoltându-ne toate abilităţile paranormale adormite. Practic, Pământul va trece printr-o poartă stelară şi va intra în timp-spaţiu, având o nouă vibraţie.

 

Este demonstrat ca epifiza este legata direct de functiile sexuale, iar abstinenta ( abținerea de la excese;) sexuala o actioneaza destul de puternic – de aici putem trage concluzia ca in spatele acestui secret se afla o conspiratie la nivel global …si spun asta penru ca, majoritatea mesajelor subliminale sunt cele cu referire la sex. De fapt putem vedea foarte clar si cu ochiul liber ca traim intr-o societate care promoveaza comportamentul sexual degenerat.

 

Mesaj sunlimianl -sex – Observati cuvantul sex intre spatiile goale… pt mai multe mesaje sublimiale apasa clixk pe subiectul Mesaje Sublimianle —

Al treilea ochi la reptile !

Argumentul unor cercetatori este ca la fiintele vii cel de-al treilea ochi nu este chiar o raritate. Cel mai des, acesta se gaseste la reptile, in special la serpi si sopirle. La aceste animale acesta este reprezentat de un ochi pe ceafa, pentru care exista in craniu chiar un orificiu usor de observat.

Cel de-al treilea ochi al reptilelor este acoperit cu o piele semitransparenta, ceea ce i-a determinat pe cercetatori sa presupuna ca ochiul respectiv lucreaza nu numai in spectrul luminat. Enigma a fost dezlegata mai tirziu: s-a dovedit ca acest organ este foarte sensibil la spectrul milimetric al razelor, chiar si la cimpul magnetic. Se presupune de asemenea ca al treilea ochi percepe ultrasunetele si infrasunetele.
Acest lucru le face pe reptile sa fie niste prevazatori extraordinari ai cataclismelor naturale: cutremure, eruptii vulcanice si chiar furtuni magnetice.

Este clar ce se intimpla cu reptilele, dar ce se poate spune despre oameni?

Observand ca acest organ este foarte sensibil la spectrul milimetric al razelor si la cimpul magnetic, atunci ne putem da seama de ce traim intr-o societate care ne bobmbardeaza creierul zilnic cu tehnologiii ce emit raze si campuri magnetice - televizor, telefon mobil, computer.

S-a demonstrat ca aceste aparate emit unde-electromagnetice care afecteaza creierul uman. Concluzia este ca aceste aparate de care suntem dependenti ( atasati ) de zi cu zi, au fost create in asa fel incat sa afecteze glanda pineala ( al treilea ochi )

 

Aceste dezvaluiri s-au facut si in numeroase filme. De exemplu: filmul They Live ( in care arata ca lumea este controlata datorita unor unde – electromagnetice fixate pe o anumita frecvente care nu permite creierului uman sa perceapa adevarata realitate ). De asemena, observati ca in film, este aratat ca doar cei care poarta acei ochelari de soare speciali pot vedea adevarata realitate. Ochelarii de soare reprezinta de fapt intunericul, dupa cum am relatat si mai sus, pentru a declansa glanda pineala trebuie sa ne “ferim” de fotoni ( lumina ).

Powder – Totul Este Interconectat – Secret ascuns prin intermediul filmelor de divertisment, pentru a face oamenii sa creada ca toate aceste idei despre forta divina nelimitata a omului, nu sunt altceva decat imaginatia unor producatori de filme.

 

“Florul nu are nici un efect benefic asupra organismului. Ea este data special ca inhibator al Glandei Pineale” Aryana Havah

Secretul Suprem Ascuns In Planul Vizibil

Illuminati-i sau „Iluminaţii” reprezintă aşa-numita elită planetară, grupul persoanelor care îşi autoarogă supremaţia asupra destinului umanităţii. Faptul că au ales tocmai termenul „iluminat”, folosit în tradiţia spirituală pentru fiinţele care au avut acces la anumite revelaţii divine esenţiale, nu este decât o dovadă în plus a imensei aroganţe a Illuminati-lor. Această grupare ultrasecretă are în mână frâiele planetei, iar singurul interes pe care îl au în vedere cei care o alcătuiesc este propria lor prosperitate. Ei sunt cei care au pus la cale „Noua Ordine Mondială” spre care ne îndreptăm cu paşi din ce în ce mai repezi în ultimii ani.

**** COTRANSFER IN PSIHANALIZA RELATIONALA ****



Lucrarea domnului Vasile Dem. Zamfirescu [n. red. prezentată, ca şi această lucrare, la Conferinţa Internaţională de Psihanaliză "Contrantransferul în psihanaliza contemporană", Bucureşti, 29-30 octombrie] trimite la o dezbatere importanta, legata in principal de contratransfer ca reactie controlata constient la transferul pacientului si contratransfer ca fenomen profund inconstient care-l angajeaza pe terapeut intr-o modalitate controlabila doar après-coup, cum spun francezii. Sunt multe intrebari aici care-ar putea da substanta discutiei.
Ma voi limita la intrebarile pe care le sugereaza si lucrarea domnului Zamfirescu si anume:
  • Cum arata cuplul terapeutic in cura analitica axata pe frustrare / gratificare?
  • Ce consecinte are pentru pacient modelul inchis al mintii?
  • Este enactment-ul o greseala corectabila sau o consecinta inevitabila a interactiunii inconstiente dintre cei doi protagonisti ai curei?
  • Cum se constituie o atitudine psihanalitica vindecatoare in contextul psihanalizei contemporane?

Prima intrebare este legata de modelul mintii propus de psihanaliza clasica si de consecintele acestui model pentru ceea ce inseamna actiune terapeutica. Pentru psihanaliza clasica mintea umana reprezenta un sistem energetic inchis, alimentat de pulsiuni biologice care isi impun satisfacerea, descarcarea. In functionarea mintii au un loc central pulsiunile care cauta gratificarea si care sunt controlate, canalizate spre descarcare sau aparari de catre eu. Simultan, eul incearca sa gaseasca in exterior obiecte externe potrivite descarcarii pulsiunilor. Psihanalistul se afla in cabinet in situatia de obiect al pulsiunilor. Transferul este o reeditare a fricilor si dorintelor infantile originale in relatia cu analistul. Acesta trebuie sa functioneze ca un instrument analitic neutru, capabil sa mentina un echilibru suportabil intre frustrare si gratificare, astfel incat sa faciliteze calea spre insight-ul eliberator. Insight-ul pe care-l oferea interpretarea transferului oferea eliberarea energiilor blocate si renuntarea la dorintele infantile. Analistul era intr-o adevarata lupta cu rezistentele, al caror scop era protejarea si ascunderea dorintelor infantile. Doar frustrarea acestor dorinte reeditate in transfer facea posibila reamintirea si oprea repetitia patologica. Avem aici o imagine a ceea ce insemna situatia analitica clasica bazata pe dozajul potrivit frustrare / gratificare. Neutralitatea binevoitoare insemna si faptul ca orice reactie emotionala a terapeutului era nedorita si periculoasa pentru pacient.

Scrierile lui Freud sunt contradictorii cu privire la folosirea mintii terapeutului. Pe de-o parte analistul trebuie sa-si utilizeze intuitia si sa fie-n contact cu procesele sale inconstiente intr-un fel de acordaj inconstient, atentie flotanta. In al doilea rand starile emotionale ale terapeutului, trairi puternice de neputinta, disperare, anxietate sunt privite ca pe o manifestare patologica a unor conflicte infantile nerezolvate ale terapeutului.

In varianta clasica, terapeutul este impins intr-o pozitie care incurajeaza atat idealizarea sa de catre pacient, cat si un fel de idealizare primejdioasa de sine. Avem de-a face cu un terapeut care are varianta "corecta" asupra realitatii psihice a pacientului. Pacientul apare intr-o postura infantilizata in care orice observatie sau cerere fata de terapeut apare ca fiind in totalitate distorsiune periculoasa a transferului.

Au existat critici radicale ale acestei perspective chiar in interiorul curentului clasic. Citez din Heinrich Racker (1968):
Prima distorsiune a adevarului in mitul situatiei analitice este faptul ca analiza este o interactiune intre o persoana sanatoasa si una bolnava. Adevarul e ca este o interactiune intre doua personalitati in care exista o presiune a Se-lui, supraeului si realitatii externe asupra eului… Fiecare personalitate are apararile sale patologice, dependentele sale externe si interne… fiecare este, de asemenea, si un copil cu parinti interni... si fiecare dintre aceste doua personalitati intregi — a analizandului si analistului - raspunde la fiecare eveniment din situatia analitica.

Si, mai mult:
Relatia analistului cu pacientul sau este una libidinala si o experienta emotionala constanta.

Referitor la aceasta experienta emotionala constanta, Sandler remarca faptul ca pacientii stiu ca pot influenta experienta analistului si ca libertatea pe care o are un analist de a rezista acestei influente este limitata.

Ceea ce devine etic primejdios pentru situatia analitica contemporana este tocmai aceasta promovare a terapeutului ca arbitru al realitatii psihice a pacientului si ignorare a contributiei pacientului la ceea ce ar fi trebuit sa fie o interpretare obiectiva. Aceasta idealizare a pozitiei terapeutului inclusa in aplicarea principiului abstinentei lasa loc liber in mod paradoxal reiterarii unei traume de care Freud se temea: impunerea vocii omnisciente si omnipotente a terapeutului si esecul pacientului in a-si gasi vocea personala, voce diferita de cea a parintilor.

Modelul mintii interpersonale, al unui psihic al carui scop este cautarea obiectului, a relatiei, a impus o alta atmosfera in cabinet si o alta igiena a relatiei psihanalitice. In acest model, problemele aparute in relatiile timpurii cu figurile importante sunt la originea perturbarilor care apar in relatiile ulterioare nu prin blocarea pacientului in dorintele sale infantile, ci prin constructia deficitara a unei lumi a relatiilor de obiect (interpersonale). Acest model nu ignora ceea ce sustinea modelul clasic al actiunii terapeutice, adica importanta constientizarii si reparatiei experientelor timpurii, dar considera ca fundamentala pentru schimbarea terapeutica modificarea pattern-urilor relationale ale pacientului. Terapeutul intra in lumea relationala a pacientului pe vechile pattern-uri aducatoare de suferinta, dar reuseste impreuna cu pacientul sa gaseasca noi forme de relatie ce extind experienta de sine si cu altii a pacientului. Terapeutul nu este nici mai aproape de experienta realitatii, nici mai matur, ci diferit de pacient si preocupat sa fie util schimbarii terapeutice. Ceea ce orienteaza / motiveaza actiunea terapeutului este experienta relationala reparatorie a pacientului, cu observatia ca terapeutului i se cere pe de-o parte sa poata intra in rolurile oferite de lumea interna a pacientului (role resposivness) pentru a le simti si depasi diferit de vechea schema interactionala impreuna cu pacientul sau. Pentru ca schimbarea terapeutica sa fie posibila, terapeutul trebuie sa poata simti, sa suporte impactul inconstient al rolurilor oferite de pacient. Aceasta se petrece fie punand in act scenariile interactionale ale pacientului, fie uneori resimtind propriile sale scenarii interactionale in urma impactului profund inconstient pe care acesta il are asupra sa.

Etica acestui tip de dinamica terapeutica impune analistului sa inteleaga in permanenta doua planuri greu de decelat ale interactiunii sale cu pacientul. Este vorba constientizarea interactiunii inconstiente cu pacientul, a enactment-ului si folosirea enactment-ului pentru a largi experienta cuplului terapeutic prin interpretare. Interpretarea nu mai este impusa pacientului de terapeutul omniscient, ci este propusa pacientului ca o creatie a cuplului pacient-terapeut.

Atitudinea glaciala de blank screen (frustrarea ca principiu), idealul neparticiparii emotionale, inconstiente a terapeutului ca ideal sunt privite ca pe un obstacol in declansarea procesului terapeutic. Nu poti oferi o interpretare, care poate avea impact, decat dinauntrul relatiei. Si nu este vorba de a-l lasa sau nu pe pacient sa aiba impact asupra ta. Acest lucru se petrece oricum; a-l nega inseamna a lucra ignorand descoperirea fundamentala a psihanalizei, inconstientul participantilor. Din orice perspectiva ar lucra, in cabinet, terapeutul ramane o fiinta cu o minte, o istorie unice si cu un inconstient unic. Inconstientul terapeutului are impact asupra tuturor interventiilor sale si nu poate fi anticipat inaintea enactment-urilor acestuia (Renik, Hoffmann, Slavin).

Cand vorbim despre enactment ne referim la comportamente de multe ori insesizabile. Felul in care cineva alege sa se imbrace / prezinte non-verbal, sa auda materialul pacientului si sa interpreteze impreuna cu momentul acestei interpretari sunt tot atatea exemple ale prezentei active a subiectivitatii inconstiente a psihanalistului. Participarea personala si procesele inconstiente sunt inseparabile. Aceasta situatie presupune un efort permanent pentru a proteja relatia analitica, dar contine si conditia necesara schimbarii si vindecarii. Experienta analistului nu mai apare ca fiind doar o reactie la transferul pacientului. Terapeutul prezent in cabinet cu atentia sa flotanta, deci supusa proceselor sale inconstiente, este deseori initiatorul secventelor interactionale din cabinet. Prin urmare analistul insusi are un impact modelator asupra transferului pacientului.

Enactment-ul contratransferential apare ca o cale regala spre aspectul inconstient al relatiei psihanalitice. Constientizarea sa inseamna renuntarea la omnipotenta a psihanalistului.In acest fel, intre pacient si terapeut ia nastere un spatiu simbolic mental in care amandoi protagonistii isi mentin diferentierea si contactul profund. Acesta este un spatiu al individuatiei pentru pacient si face posibila observarea si acceptarea celeilalte minti altfel decat ca pe un pericol de anihilare.

Intr-o etica a abstinentei / gratificarii, terapeutul este asemenea parintelui cu probleme narcisice. El ofera de pe o pozitie de complementaritate pacientului (adica se plaseaza pe pozitia celui inzestrat cu exclusivitatea de a sti si de a vindeca), iar pacientul simte ca este pe pozitia celui caruia i se fac lucruri. De pe aceasta pozitie, pacientul nu are nimic de dat, e anulat narcisic, nu poate avea nici impact, nici insight care sa-l atinga pe analist (J. Benjamin). Acesta este impasul practic al teoriilor ce vorbesc de splitting. Ele introduc ideea complementaritatii relatiilor, valoroasa de altfel, deoarece descrie doar un moment in dialectica relatiilor. Complementaritatea impinge dinamica terapeutica intr-o zona de blocaj reciproc, in care, de pilda, au loc enactment-urile. In aceasta zona relationala de impas participantii simt in egala masura (simetric) ca li se fac lucruri de catre celalalt.

Poate cea mai raspandita problema in intalnirea terapeutica este experienta emotionala a pacientului in care terapeutul il observa si il interpreteaza din exterior. De exemplu:
Sunteti agresiv / seductiv cu mine asa cum erati cu mama dumneavoastra.

Acest tip de interventie care exclude contributia terapeutului la agresivitate / seductie declanseaza auto-invinovatirea si rusinea pacientului si reactiile de acest tip au fost numite in literatura freudiana rezistenta pacientului.

Vindecarea acestei complementaritati inseamna depasirea vinovatiei si rusinii reciproce din cuplul terapeutic. A fi analist inseamna sa accepti sa fii o parte a problemei prin enactment-uri pentru ca doar astfel poti reusi sa fii o parte a solutiei (Mitchell 1997).

Daniela Irimia
psihanalist formator SRP

**** PRIMII FILOZOFI SI SCUFUNDATORII DIN DELOS ****

Filozofului obsedat de sensurile ascunse ale lumii, anii 60 i se păreau “nebunie” curată. Iată ce scria Heidegger, în 1962, în jurnal, întorcându-se din prima sa excursie în Grecia. Avea la acel moment 73 de ani şi până atunci sucise şi parasucise lumea şi filozofia greacă, stând cu nasul în cărţi şi cu gândurile în propria Aletheia. Sigur nu ar fi intrat pe Facebook, dacă ar fi trăit vremurile noastre, iar observaţiile lui de atunci sunt valabile şi astazi, după jumătate de secol.
Ce mi-a plăcut cel mai mult scurta lui analiza de mai jos este metafora “noi destinaţii”. Aplicată lumii virtuale de azi, exact aşa stau lucrurile. Orice informaţie, poză, poantă, controversă pe wall, filmuleţ, dialog privat sunt noi destinaţii. Pleci către ceva, dar aproape niciodată nu ajungi, nu atingi ţinta sau nu ajungi să „locuieşti” prea mult în locul sau în ideea către care pleci. Stai mereu pe drum, de unde şi oboseala, sentimentul că nu mai eşti nicăieri acasă, deşi unii ajung să se simtă cel mai bine în faţa computerului conectat la Facebook, Twitter sau ce alte reţele de socializare mai există. De aceea zic că e bine ca uneori să ne retragem, să adăstăm, să ne înrădăcinămdeparte de net, poate mai prindem şi noi câte o deschidere, câte o des-ascundere a celor închise. Ştiu că îndemul meu, concluzia mea reprezintă un loc comun, dar nu mi-am putut înfrânge tentaţia de a-l aduce şi pe Heidegger pe Facebook şi aici, pe blog, prin intermendiul acestei postări. :)


“…ceea ce noi numim astăzi lume nu mai e decât un haos de aparate tehnice, puse în slujba informaţiei, dar pe care nimeni nu mai e în stare să le cuprindă cu privirea. Haosul s-a aşezat în faţa physis-ului*, ce nu înceteazătotuşi să rămână teafăr şi neatins. Luându-i locul, haosul tehnic permite un singur tip de acces la funcţionarea sa şi un singur fel de control: prin calcul. Şi astfel nu mai reuşim deât rareori şi doar după o îndelungată muncăpregătitoare să întrevedem ceva din adăstarea aceluia care, odată, şi-a primit forma şi măsura din domeniul lui Aletheia[. ..] acel învizibil care se sustrage – ca o adăpostire ce des-ascunde – oricărei încercări de a-l face accesibil simţurilor.”

Mai înainte, în aceelşi text, defineşte Aletheia în acest fel: „întrepătrunderea unitară a neascunderii (des-ascunderii) şi a ascunderii (adăpostirii)”

„...Nu cumva lumea această tehnică,ştiinţific-industrializată, produce cu rapiditate şi siguranţă posibilităţi ce tind apoi să se multiplice, posibilităţi prin care omul modern să se simtăpretutindeni ca acasă? Iată, în acest chip s-ar dovedi, fără drept de apel, cătot ceea ce am spus cu privire la pierderea locuirii într-o patrie nu e decât o minciună: a vorbi astfel nu înseamnă, în fond, decât a te refugia într-un discurs romantic şi găunos. Şi totuşi, dacă, cumva, acest acasă dezrădăcinat, asigurat doar prin mijloace tehnice şi de informare, a renunţat la orice pretenţie de locuire şi patrie, mulţumindu-se a fi doar pustiul administrat de o întreagă industrie a călătoriei? Ca urmare, nici măcar o asemenea întrebare nu are de cine să se facă ascultată, pentru că orice liniştire este deja înlăturată prin oferta, mereu gata de a sta la dispoziţie, a unei noi destinaţii.”




Fragmentele sunt din „Scufundătorii din Delos. Heidegger şi primii filozofi” de Bogdan Mincă,Editura Humanitas, 2010.

**** PILDE INTELEPTE **** GANDURI - RANDURI ****

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?

- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.
O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.
Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.

Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: SCHIMBA LUMEA.
Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.

Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.
El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.

Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:

- Ce-ai invatat tu pe acest drum?

- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.
Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: SCHIMBA-I PE CEILALTI.
Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari. El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa.

Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?

- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.
Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.

Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce ai invatat tu pe acest drum?

- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI. Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.
In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.

Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?

- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI.
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.

Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:

- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?

- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA.

Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.

Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:

- Ce-ai invatat pe drumul acesta?
- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam.
Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.
Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

**** LECTII DE VIATA !!!!!!!! ****

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri.
Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf.

I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf.
I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.

Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan.
Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!

Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.

"Acum" a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, "as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã."

"Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte"

"Dacã veti începe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele"

"La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine."
"Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv .
Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip."

Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea.
Profesorul a zâmbit... "Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã!"

**** MEDITATIA DE JOI - ZIUA PLANETEI JUPITER ****

Meditatia din seara aceasta este meditatia lui Jupiter - Marele Benefic = PROSPERITATE-BANI-ABUNDENTA MATERIALA!Va relaxati si va imaginati,problemele materiale ca si cum ar fi rezolvate si o stare de bine va umple intreaga fiinta.La meloterapie - Chakra 2 - The Orange source Meditation si Chakra 3 - The Yellow Belly Meditation - audiati pe tot parcursul meditatiei si incercati sa mentineti starea cat mai mult pana a doua zi sa adormiti cu ea in fiinta voastra!La final,va rog sa-mi comunicati starea si cum va simtiti, la opinii in scris.21.00-24.00 intervalul meditatiei - sa fiti logati pe site pe tot parcursul meditatiei, numai asa va pot transmite bioenergie ! VA pupik si va astept pe videochat-ul site-ului – www.tarot888.ro – meditatia cu bioenergie este gratis.

**** RISTI ???? ****

RIŞTI?...

Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi...
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti sa mori...
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş...
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic...

( Rudyard Kipling )

miercuri, 7 decembrie 2011

**** ADEVARATA LIBERTATE, ESTE LIBERTATEA SPIRITUALA !!!!!!!! - OSHO ****

Adevarata libertate nu are nimic de a face cu lumea exterioara. Adevarata libertate nu este politica, nu este economica; este spirituala. Libertatea politica iti poate fi furata in orice moment; libertatea economica poate disparea ca un strop de roua in soarele diminetii. Ele nu sunt in mainile tale, si ceea ce nu este in mainile tale nu se poate numi libertate adevarata.

Adevarata libertate este intotdeauna spirituala. Ea are de a face cu forul cel mai profund al fiintei tale, care nu poate fi pus in lanturi, care nu poate fi incatusat, care nu poate fi inchis in puscarie.
Care este, exact, substanta cea mai profunda a libertatii?
Sa fii liber de trecut, sa fii liber de viitor. Sa nu ai amintiri care te leaga de trecut, care te trag mereu inapoi, este ceva impotriva firii; nimic nu merge inapoi. Si libertatea ta este si de imaginatie, dorinta, nazuita – ele te trag catre viitor.

Nu exista nici trecut, nici viitor. Tot ce ai in mainile tale este prezentul. Si acela care traieste in prezent, neimpovarat de trecut si viitor, cunoaste gustul libertatii. Nu exista lanturi – lanturi ale aminitirilor, lanturi ale dorintelor. Acestea sunt adevaratele lanturi care iti leaga sufletul si nu te lasa niciodata sa traiesti clipa, care este a ta.

Prezentul este unica realitate existenta. Viitorul este imaginatia ta, iar trecutul amintirea ta. Ele nu exista. Ce exista este clipa prezenta!
[...]Daca toata ziua esti tulburat si ingrijorat, sau dornic si ahtiat, si te simti frustat, noptile tale vor fi un cosmar. Daca traiesti fiecare clipa in totalitatea ei, cu intensitate, cu toata fiinta ta, noptile iti vor fi calme si linistite, relaxate si impacate. Nici macar un vis nu te poate tulbura, pentru ca visele vin dintr-o viata neimplinita, dintr-o viata reprimata.

Nu iti trata asa-zisa viata cu superficialitate. Aceasta nu este viata deloc. Trebuie sa parcurgi o revolutie; si aceasta revolutie nu are nimic de a face cu nicio politica, cu nicio economie. Are de a face cu spiritualitatea ta si cu o constietizare: atunci cand strafundul fiintei tale este plin de lumina, lumina ta exterioara incepe si ea sa reflecte acest fapt. Fiindu-ti vechi – si vechi tovarasi – vechiile obiceiuri vor incerca in repetate randuri sa iti fure libertatea. Dar trebuie sa fii mereu constient sa le transcezi. Trebuie sa le observi cum vin si sa le spui adio pentru totdeauna. Atunci, ajungi dintr-o data sa fii parte din acesti copaci frumosi…cu trandafiri frumosi, cu stele marete – toate sunt libere.

Nu exista sclavie in lume, ci doar in om. Si nu este greu sa scapi de ea. Problema nu este ca sclavia se agata de tine. Realitatea este ca tu te agati de sclavie. Lanturile tale sunt raspunderea ta. Tu le-ai acceptat; ele sunt acolo. In deplina constienta, spune-le: “Adio, demult sunteti cu mine. Ajunge, ne despartim.” [...]

A sti inseamna a fi liber, liber de toate inchisorile; ale trupului, ale mintii, care exista in afara ta. Pur si simplu traieste-ti viata ca pe o enorma bucurie si sarbatoare, ca pe un dar al Firii!

[...] De câte ori libertatea se întâmplă într-o conştiinţă, din interior ea se simte ca libertate, iar din exterior ca iubire.

Osho

**** MEDITATIA DE MIERCURI ****

Mercur este guvernatorul acestei zile! Meditatia din seara aceasta este pe comunicare - ne dezvoltam abilitatea de a comunica cu persoanele dragi noua sau dificile.La meloterapie gasiti piesele - Chakra 5 - Communicator blue Meditation si Implora by Ocarina.Intervalul mediatiei 21.00-24.00 - dupa astept sa-mi comunicati starea voastra la opinii - pt.efect amplu sa fiti logati pe site pe tot parcursul meditatiei.Meditatia cu bioenergie este GRATIS si se desfasoara pe videochatul site-ului www.tarot888.ro - unde va astept cu mult drag!