,,Ultimele vorbe pe pamant ale lui Gautama Buddha au fost: ,,Urmeaza lumina din tine”. Nu urma pe altii, nu imita, pentru ca mersul pe urmele altora, imitatia creaza prostie. Te nasti cu o posibilitate fantastica de inteligenta. Te nasti cu o lumina in tine. Asculta glasciorul din launtrul tau si el te va calauzi. Nimeni altcineva nu te poate calauzi, nimeni altcineva nu poate sa-ti fie model in viata, pentru ca tu esti unic. N-a mai existat nimeni care a fost exact ca tine, si nu va exista nimeni care va fi exact ca tine. Asta este slava ta, grandoarea ta -- esti absolut de neinlocuit, esti tu insuti si nimeni altcineva.
Omul care îi urmează pe alţii devine fals, devine mecanic. Poate să fie om sfânt în ochii celorlalti, dar în străfundul fiinţei sale e doar lipsit de inteligenţă, nimic altceva. O fi el un personaj foarte respectabil, dar asta e numai la suprafaţă. Zgârie-i un pic poleiala si vei vedea că înăuntru e cu totul alta persoană, exact opusă celei de la suprafaţă. Urmând pe alţii poţi să-ţi cultivi un caracter frumos, dar nu poţi să ai o conştiinţă frumoasă, şi atâta timp cât nu ai o conştiinţă frumoasa nu poţi să fi liber. Poţi să-ţi schimbi încontinuu închisorile, poţi să-ţi schimbi lanţurile, sclaviile, poţi să fi hindus sau mahomedan sau creştin sau jainist - asta nu te va ajuta. Să fii jainist înseamnă să-l urmezi pe Mahavira ca model. Urmându-l pe Mahavira, vei deveni o entitate falsă, îţi vei pierde toată sinceritatea, vei fi nenatural, vei fi mincinos faţă de tine însuţi. Conform spuselor lui Buddha, înţelepciunea înseamnă a trăi la lumina propriei conştiinţe, iar prostia înseamnă a-i urma pe alţii, a-i imita pe alţii, a devenii umbra altcuiva. Adevăratul maestru crează maestri, nu adepţi. Falsul maestru te convinge să-l urmezi, să-l imiţi, să fi o copie la indigo a lui. Adevăratul maestru îşi dă toată silinţa să te facă independent de el, pentru că dependenţa nu duce nicăieri. Omul e dependent de secole, şi tot mai continuă să se împiedice în noaptea întunecoasă a sufletului. Lumina interioară poate deveni soare. Adevăratul maestru nu te va lăsa să fi o copie a lui, el vrea să fi original. El te iubeşte! El vrea să fi complet liber, să fi liber de toate de toate dependenţele exterioare. Dar omul de rând nu vrea să fie liber. El vrea să fie dependent. El vrea să-l călăuzească altcineva. De ce ? Pentru că atunci poate să arunce întraga răspundere pe umerii altcuiva. Şi cu cât arunci mai mult răspunderea pe umerii altcuiva, cu atât posibilitatea de a devenii inteligent e mai mică. Responsabilitatea, provocarea adusă de responsabilitate creează înţelepciunea. Trebuie să accepţi viaţa cu toate problemele ei. Trebuie să treci prin viaţă neprotejat; trebuie să-ţi cauţi şi să-ţi găseşti drumul tău. Viaţa e un prilej, o provocare de a te găsii pe tine. Dar prostul nu vrea să meargă pe drumul greu, prostul alege scurtătura. El işi spune: ,,Buddha a atins iluminarea, de ce să-mi bat şi eu capul ? Mai bine îi urmăresc comportamentul şi îl imit. Iisus a atins nemurirea, aşa că de ce să mai caut şi eu? Mai bine devin o umbră a lui Iisus. Îl urmez oriunde merge”. Dar cum ai să devii inteligent urmând pe altcineva? Nu dai nicio şansă inteligenţei tale să explodeze. Ea are nevoie de o viaţă plină de provocări, o inteligenţă te poate salva - nimeni altcineva. Poţi deveni propria ta nirvana, numai ascultând de inteligenţa proprie, de conştiinţa proprie. Urmează lumina din tine şi vei fi înţelept. Lasă pe alţii să fie liderii tăi, călăuzele tale, şi vei rămăne prost, vei continua să ratezi toate comorile vieţii, care sunt ascunse în tine.
